E dimineaţă; sunt în metrou şi mă îndrept spre serviciu. Decid ca azi, fiind că am ajuns mai devreme in zonă, am să iau o cafea la city cafe, o cafenea de la parterul clădirii Charles De Gaulle de la Piaţa Charles de Gaulle, făcând parte din binecunoscutul lanţ ‘City Grill’. Totul e bine. Sunt scufundat în ‘Anii 90 şi Bucureştenii’, un volum de amintiri alor diverşi indivizi care au trăit aici in perioada post-decembristă.
Cer un cappucino, ca de obicei. Vine cappucino-ul. Este insuficient de cald, îi lipseşte pudra de cacao de pe spumă, este servit pe farfurie sans şerveţel. Atrag atentia chelneriţei asupra acestui fapt. Imi ia cafeaua, care aproape sigur ca o bagă la cuptorul cu microunde, şi-mi o aduce inapoi. Laptele este ars, ca şi limba mea. Iau cafeaua şi ma duc înauntru, explicăndu-lor fetelor că nu pot sa o beau din motiv că este ars laptele şi le rog să-mi facă un espresso lung. Sunt privit lung şi urăt de tot personalul cafenelei; zici că le-aş fi pălmuit mamele.
Primesc un espresso lung, îl beau şi cer nota. Constat că mi se cere pentru un cappucino, nu un espresso, dar pentru diferenţa de un leu nu mă mai obosesc psihic. Cănd vine chenleriţa să ia plata, îi tic, \”Scuzaţi-mi fiţele mele\”. Pe un ton foarte sobru şi serios îmi raspunde, \”Nu are nimic,\” şi îşi vede in continuare de treabă, sarcasmul meu grosolan trecănd nedetectat prin craniul ei.
Poate că Traian Băsescu era onto something cînd a zis că avem nevoie de şcoli care să producă chelneri şi nu filozofi.
http://windyourneckin.weblog.ro
Evident ca avea dreptate marinarul!
Nu in sensul ca filosofii sunt inutili, ci ca ar fi TARE bine ca scoala contemporana sa poata furniza macar ospatari si constructori … Oricum,este de apreciat ca pe nota de plata nu au aparut AMBELE „produse”!