O fi simţit Cioran nevoia să-şi clameze disperările tinereţii, dar pe mine mă oripilează, acum, spre bătrâneţe, nivelul de iresponsabilitate atins de clasa politică băştinaşă, nesimţirea acesteia.
Gesturile care confirmă până la saţietate această calitate se aglomerează în ritm geometric, se prăbuşesc năvalnic peste noi. Numai în ultima vreme am asistat la replicile nefericite ale preşedintelui şi ale nobilei sale fiice – ultima dată un atac nemotivat la colega de partid Andreea Vass – , la o nouă coalizare a Antantei cordiale PSD, PNL, UDMR menită să-i amâne dlui Năstase bucuria unei întâlniri bărbăteşti cu Justiţia, la violenţele verbale ale dlor Becali şi Vadim Tudor, adresate inclusiv aceleiaşi antrenate în afronturi Justiţie. Dar acestea sunt nesimţiri „pe gratis“, or, mie mult mai îngrijorătoare mi se par cele „pe bani“.
Vreo jumătate de cabinet e în anchete ANI, o parte a acesteia ajungând deja în cercetarea Parchetului şi a DNA. Mă întreb dacă a doua jumătate nu e în blockstarturi, văzând modul iresponsabil în care sunt cheltuiţi banii publici, fie pentru imaginea personală, fie pentru satisfacerea clientelei, fie pentru ambele, că e mai rentabil! Dna Ridzi e deja în cercetarea Parlamentului – dar nu-mi fac iluzii după repetatul spectacol al albirii dlui Năstase! – şi a organelor de cercetare penală, în legătură cu care am iluzii aproape la fel de mici, dar PDL îi ţine spatele. Presa şi societatea civilă socotesc că şi dna Udrea ar trebui să se bucure de acelaşi tratament! La ce risipă inutilă de resurse – pentru promovarea muribundului turism aborigen! – face la vremuri de criză, şi eu cred că ar fi o iniţiativă bună. Vine din urmă, puternic, falimentul Ministerului de Interne, unde contribuţia majoră e a fostei guvernări.
Constatam acum vreo săptămână comportamentul sinucigaş al PNL, dar mă tem că eram foarte reţinut, acest comportament caracterizând întreaga clasă politică, ce se poartă ca şi cum n-ar trebui să dea seamă de nimic şi n-ar răspunde în faţa nimănui. Deocamdată, populaţia e încremenită, reacţionând doar printr-un galopant absenteism la vot. Acest semn nu provoacă însă nici un efect. Dar, Doamne iartă, dacă poporul se satură şi îşi aminteşte o poezie mobilizatoare de Coşbuc sau chiar imnul?