între noi… timpul.
un evantai alb.
ne aşteaptă cuvintele,
sângele care trece
prin nodul iubirii…
între vise… destinul.
în cămaşă albă.
îmbrăţişarea simplă
a unui voal de lumină
din ochii raiului…
învaţăm dragostea adevărată.
eu… să cred că se răstoarnă
depărtarea, de-atâta dor!
tu… să crezi în liniştea Evei,
la sânul ei, câmp de lavandă!
6 august 2009, 02:31
…pare-mi-se ca ceace e tainuit intre cele cinci spre zece randuri,e mult mai important si interesant decat ele insusi.
am citit si recitit „codul”,DAR NU SUNT CONVINS CA AM DESCIFRAT EXACT INTENTIILE
POETEI-SCRIITOARE…intre noi fie vorba,de fapt si de drept,asta nu are prea multa insemnatate,,,sunt in fata unui eveniment poetic sugestiv,in care cititorul activ este invitat sa toarne esente latente salasluite in el,,,esti d-ta de acord cu cele ce am scris mai sus? M-AR INTERESA FOARTE MULT SA STIU.
cu cele mai calduroase urari de bine,itzhak bareket.
INTUITIE DE EXCEPTIE!
la inceputul acelui august… timpul ne incerca iubirea. eu poeta, el poet – efervescenta departarii dintre noi ne numara poemele… si-am mers inainte! in gand cu necuvantul destinului, in suflet cu prima iubire adevarata…
ati intuit bine… si va citez: „pare-mi-se ca ceea ce e tainuit intre cele cincisprezece randuri e mult mai important si interesant decat ele insusi”. Adam si Eva… aceiasi respiratie!
si departarea tot numara, tot numara…