Bilanţul scrutinului electoral a demonstrat o „cădere” simţitoare a PCRM-ului, care a colectat cu 12 mandate mai puţin decât la alegerile precedente. Premisele acestui “declin” pot consta atât în reducerea posibilităţilor şi a cazurilor de fraudare în comparaţie cu scrutinul anterior, cât şi în mobilizarea eficientă a forţelor opoziţiei „liberale” şi emergenţa Partidului Democrat din Moldova, graţie personalităţii lui M. Lupu.
Poziţia comuniştilor în viitorul for legislativ este esenţială pentru funcţionalitatea lui şi viitorului executiv. Numai prin intermediul lor va putea fi ales noul preşedinte, în timp ce actualul şef al statului va rămâne Vladimir Voronin. Totodată, pentru a atinge un compromis cu „aripa roşie” a Parlamentului nou ales, “liberalii” şi “democraţii” urmează să accepte cele 5 principii vehiculate de ei în timpul campaniei electorale, care cuprind parteneriatul strategic cu Rusia şi condiţionarea integrării europene de relaţiile RM-România (în special, vizavi de problema tratatelor de frontieră şi de bază). Din discursurile liderilor partidelor politice parlamentare este limpede faptul că, ei nu vor să întreţină deloc afaceri politice cu comuniştii sau nu agreează parţial/integral principiile impuse de aceştia pentru guvernarea ulterioară a RM.
Ca şi anterior, soluţia pentru depăşirea acestei situaţii complexe poate avea origini externe. Astfel, presiunile la care sunt expuşi „comuniştii” sunt enorme şi de diversă natură. Occidentul căruia i se datorează minimizarea fraudelor la alegerile curente (prin finanţarea iniţiativelor societăţii civile în această direcţie; influenţarea anumitor acţiuni ale guvernării pe cale politico-diplomatică, cum ar fi accesul (întârziat şi limitat) la televiziunea publică etc.), în prezent, doreşte să influenţeze comportamentul comuniştilor folosind presa internaţională. Fluxurile de ştiri referitoare la alegerile din RM, emise de sursele de informare occidentale urmăresc internaţionalizarea, sporirea transparenţei asupra procesului post/electoral, dar şi persuadarea comuniştilor.
Pe lângă antrenarea opiniei publice internaţionale (ceea ce implică şi mediile de afaceri din toată lumea), forţele occidentale abordează comuniştii folosind declaraţiile aliaţilor săi în regiune. În acest fel, preşedintele român Traian Băsescu a susţinut victoria partidelor de opoziţie şi a respins vehement orice colaborare ulterioară cu PCRM (T. Băsescu: \”Preşedintele Voronin nu poate spera la sprijinul meu pentru a forma majoritatea de care are nevoie pentru alegerea noului presedinte\”, www.hotnews.ro, 30.07.09). De asemenea, eurodeputatul român Adrian Severin a chemat comuniştii să nu exteriorizeze situaţia din RM (referindu-se la solicitarea ajutorului din partea Rusiei), totodată, sugerându-le să accepte rezultatele scrutinului şi să fie cooperanţi cu “câştigătorii alegerilor” (PLDM, PL, PDM şi AMN).
Semnale vagi au fost transmise şi de către reprezentanţi ai partidului lui Iuşcenko (NU-NS), care au salutat rezultatele alegerilor şi s-au arătat încrezuţi de instaurarea stabilităţii în ţara vecină.
Impactul acestor “presiuni” asupra comuniştilor, conform planurilor occidentalilor, trebuie să se materializeze într-o deschidere mai mare din partea PCRM şi votarea necondiţionată (sau în baza unor condiţii acceptabile pentru partidele occidentale) a unui preşedinte propus de liberali (şi democraţi).
În altă ordine de idei, avizul pozitiv acordat de observatorii CSI privind eligibilitatea democratică a scrutinului presupune acceptarea acestor rezultate şi de către Rusia. Astfel, Moscova este conştientă de faptul că PCRM nu a luat majoritatea absolută a voturilor, dar nu doreşte să intervină în ajutorul „aliaţilor” săi.
Atitudinea favorabilă a observatorilor CSI, deobicei loiali intereselor şi voinţei Kremlinului, dovedesc existenţa unei compatibilităţi a situaţiei politice curente din RM cu ulterioară sustenabilitate a intereselor ruseşti în regiune. Iar acţiunile autorităţilor separatiste în timpul zilei alegerilor, ceea ce au lipsit pe comunişti de voturi adiţionale, vine să confirme această teză.
În orice caz, fie la ordinul Moscovei, fie din propriile raţionamente, regimul separatist a obstrucţionat procesul de votare în regiunea transnistreană, cu scopul limitării ponderii comuniştilor în viitorul Parlament. În primul rând, aceasta poate fi folosit pentru a distanţa comuniştii de Moscova (pe parcusul ultimilor 2 ani, Smirnov trata cu gelozie apropierea Chişinăului de Moscova). Iar în al doilea rând, datorită victoriei opoziţiei liberale (cel puţin pe termen scurt şi mediu), Tiraspolul va obţine argumente “noi” pentru sprijinirea statalităţii regiunii transnistrene, invocând din nou pericolul anexării RM la România etc.
Bilanţul alegerilor poate fi convenabil pentru Rusia, deoarece procesul de acordare a creditului de 500 mln. dolari va fi tergiversat din cauza eventualei crize politice (dacă comuniştii vor bloca negocierile privind noul Preşedinte). Aceasta va reduce din intensitatea angajamentelor de creditare pe care le are ea faţă de republicile ex-sovietice, în condiţiile unui deficit bugetar crescând.
Totodată, criza politică din RM nu va rezulta (în mod obligatoriu) cu pierderea influenţei Rusiei. Or, RM continuă să prezideze în CSI (până în 2010), iar preşedintele ţării continuă să fie pro-rusul Voronin (dacă Curtea Constituţională nu va cere eliberarea acestei funcţii).