Două recente interpelări publice pe tema (ne)aplicării legii privind incriminarea negării Holocaustului – cea din parlament a senatorului PNL Raymond Luca http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9647 și cea făcută de colaboratorul nostru Vlad Solomon direct președintelui Traian Băsescu cu prilejul vizitei sale la Ierusalim http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=9883
au rămas fără niciun efect.
Legea 107/2006, care a ratificat Ordonanța de urgență 31/2002, rămâne practic literă moartă, după cum a rezultat și dintr-o interpelare făcută anul trecut de revista ACUM la Parchetul General http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7628.
Textul legii prevede la art.5:
Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin
propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
Iar la art. 6:
Negarea în public a holocaustului ori a efectelor acestuia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
În realitate însă, deși negarea în public a Holocaustului ca și cultul lui Antonescu sau apologia la adresa legionarilor este un fenomen din ce în ce mai des întâlnit, autoritățile închid ochii.
Exemplul lui Ion Coja care neagă Holocaustul chiar în scrisori deschise care au ca adresanți, printre alții chiar pe președintele Băsescu, adică cel care a promulgat Lega 106 și este garantul respectării Constituției și legilor țării este unul extrem, dar internetul este plin de texte negaționiste, fără ca din partea autorităților să existe cea mai mică reacție.
Negaționiștii invocă neconstituționalitatea legii prin încălcarea dreptului la liberă exprimare, garantat de Constituție și de tratatele internaționale privind drepturile omului la care România este parte.
Aici însă nu este vorba de libertatea de exprimare. România este una dintre cele nouă țări (toate membre ale Uniunii Europene, printre care Germania, Franța și Polonia) care incriminează negarea Holocaustului, dar în țări ca Statele Unite, Marea Britanie, Canada sau Australia – țări pe teritoriul cărora nu a avut loc un Holocaust – nu există o astfel de incriminare.
În culpă este neaplicarea unei legi, fapt care duce la irelevanța ei și la discreditarea autorităților care nu o aplică.
În aceste condiții, susțin abrogarea Legii 107/2006 și a Ordonanței de Urgență 31/2002, pentru ca autoritățile din România să-și pună în acord vorbele cu faptele.
Adversarii incriminării negaționismului au spus că guvernul Adrian Năstase a adoptat în 2002 OUG 31 ca să facă pe plac “lobby-ului evreiesc internațional” în chiar anul în care România urma să fie acceptată ca membru în NATO și în condițiile candidaturii țării la Uniunea Europeană.
S-a văzut că acțiunea guvernului Năstase a fost una “a contre-coeur” și din faptul că a trebuit să treacă patru ani până legea de ratificare a fost adoptată, promulgată și publicată în Monitorul Oficial.
Între timp, România a acceptat Raportului Comisiei Wiesel care stabilea responsabilitatea regimului Antonescu în uciderea a 280000 – 380000 de evrei și 11000 de romi între 1940 – 1944.
Negaționiștii nu contestă incriminarea dintr-o grijă pentru libertatea de exprimare sau din dragoste pentru democrație. Nici pe departe, fiind fundamental antisemiți, xenofobi și rasiști, ei sunt visceral anti-democratici, proslăvind inamici ai democrației precum Antonescu, legionarii sau chiar pe Hitler.
Prin abrogarea legii de incriminare a negaționismului politicienii din România se pot elibera de acuzația de ipocrizie – acuzație pe deplin justificată, de altfel. Sigur că există riscul ca negaționismul și cultul unui criminal împotriva omenirii ca Ion Antonescu să prolifereze și mai mult, dar negaționiștilor li s-ar lua o armă importantă aceea a acuzației de victimizare, pe care o folosesc în mod repetat și cu un rezultat extrem de eficient.
Rămâne ca negaționismul să fie combătut, ca și până acum, cu documente și mărturii, ceea ce nu e foarte dificil, dată fiind cvasi-absența argumentelor din discursul negaționist, care este unul preponderent resentimentar și bazat pe teoria conspirației evreești.
Dar solicitarea de abrogare a legii de incriminare a negaționsimului va pune autoritățile din România în fața unei alegeri drastice: aceea de a înțelege, odată și pentru totdeauna, că responsabilitatea aplicării unei legi le revine în exclusivitate și că în acest exercițiu democratic câteodată mai trebuie să și nemulțumești segmente ale populației.
P.S. Acest articol nu implică susținerea revistei ACUM pentru inițiativa de dezincriminare legislativă a negării Holocaustului.
Incerc sa gandesc in mod logic. Exista multi romani care locuiesc in SUA, Anglia sau in alte state unde nu exista o asemenea lege. Este foarte greu sa se porneasca o actiune juridica impotriva unui cetatean roman care locuieste in strainatate, care are sau care nici nu se sinchiseste de cetatenia romana.
Apoi mai exista riscul de a crea „martiri ai cauzei”, un lucru pe care nimeni dintre cei cu idei democrate il doreste. Acesta ar fi un argument in favoarea ideii articolului acesta. De exemplu, unele state occidentale nu au vrut cateodata sa aplice pedepse conform legii unor indivizi care abia asteptau sa catalizeze o reactie publica bazata pe „o privare ilegala de libertate”, chiar cand acea privare de libertate ar fi fost perfect legala. Ca sa nu creeze in mod inadvertent platforme electorale unor indezirabi, autoritatile au preferat uneori sa inchida ochii.
Dar mai exista un aspect: imi amintesc de legile anti-sodomy create in statele din sudul SUA. Ele erau de-a dreptul grotesti si se adresau atat heterosexualilor cat si homosexualilor. Dar nu a existat nici macar un singur caz de aplicare a acestor legi in litera lor: de exemplu nimeni nu a fost acuzat la vreun tribunal ca s-a culcat cu nevasta sa intr-o pozitie diferita de cea „misionara”.
Anton, a propos de cât de greu sau de ușor este să acționezi în judecată un negaționist, cazul David Irving îți spune ceva?
Sunteti radical, domnule Clej! Nu acceptati nici o alta idee in afara de Raportul Wiesel. Cine nu este de parerea dumneavoastra trebuie sa calce pe urmele lui David Irving si sa infunde puscaria. Halal democratie mai propuneti!!!
Domnule Tinarog (dacă într-adevăr așa vă numiți),
Ori n-ați citit articolul, ori nu l-ați înțeles, ori sunteți de o profundă rea credință. Articolul se numește „De ce susțin dezincriminarea negaționismului”, așa încât este de-a dreptul jignitor ceea ce scrieți (sau descalificant pentru dumneavoastră).
I-am replicat lui Anton că David Irving a fost judecat în Austria pentru ceea ce afirmase cu mult timp înainte în Marea Britanie, acestea sunt FAPTE, domnule „Tinarog”, nu opinii, dacă cumva sunteți în măsură să faceți această deosebire. Nu sunt radical, ci doar îmi provoacă repulsie mincinoșii și lepădăturile morale așa cum sunt negaționiștii Holocaustului în 2009.
Dacă nu vă convine raportul Comisiei Wiesel, redactat în 2004 în majoritate pe baza unor documente din arhivele românești, pe care statul român le-a ținut intenționat ascunse timp de 60 de ani, atunci vă recomand cartea „Al III-lea Reich și Holocaustul din România 1940 – 1944. Documente din arhivele germane” de Ottmar Trașcă și Dennis Deletant (membru al comisiei Tismăneanu și probabil cel mai respectat istoric al perioadei comuniste din Româmia).
Vă recomand în acest sens să citiți interviul cu Ottmar Trașcă
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=7728
și să vă leăpădați odată și pentru totdeauna de aceste idei care dovedesc fie ignoranță, fie rea-credință. În anul 2009 nu mai există cale de mijloc în ceea ce privește negarea Holocaustului.
„adică cel care a promulgat Legea 106 și este garantul respectării Constituției și legilor țării”.
Am folosit citatul de mai sus pentru a scoate in evidenta subrezenia discursului dumneavoastra. Evident sunteti nemultumit de neaplicarea legii invocate in acest articol, insa va atrag atentia ca o lege care contravine prevederilor Constitutiei este nula din start, iar orice act de aplicare a unei legi neconstitutionale reprezinta o infractiune in sine.
Asadar, fraza pe care am extras-o din articolul dumneavoastra poate servi drept exemplu de oximoron, asadar are o oarecare valoare didactica, si atat.
Argumentația persoanei care se ascunde cu lașitate sub aliasul „Daos” nu are nicio legătură cu acest articol. Zice persoana respectivă:
„insa va atrag atentia ca o lege care contravine prevederilor Constitutiei este nula din start, iar orice act de aplicare a unei legi neconstitutionale reprezinta o infractiune in sine.”
Despre ce lege o fi vorba? Persoana respectivă nu pare să știe că orice lege sau ordonanță de urgență nu poate fi declarată în contravenție cu prevederile Constituției decât de un singur organism în România: Curtea Constituțională. Restul unor astfel de declarații nu sunt decât opinii mai mult sau mai puțin avizate.
În concluzie: legea 107/2006 este în vigoare, nu am auzit ca vreuna dintre prevederile ei să fi invalidate de Curtea Constituțională, ca atare aplicarea ei este OLIGATORIE pentru autoritățile statului, la fel și respectarea ei pe teritoriul României pentru orice persoană care se află acolo (nu știu cum se aplică legea celor care o încalcă postând pe internet în afara României).
„Inseamna doar ca distinsa Curte Constitutionala doarme pe lauri, ca si atatea alte institutii ale statului.”
Și ce-ar trebui să facă Curtea Constituțională? Sau nu ați auzit de regula elementară că o curte (inclusiv cea constituțională) nu se poate autosesiza? Dacă nu, înseamnă că practicați sportul național românesc – vorbitul după ureche.
„Legea are un pronuntat caracter antidemocratic si duce cu gandul la o alta perioada, destul de apropiata, din istoria Romaniei, cand o parere sau o opinie „divergenta” de la curentul acceptat te putea baga in inchisoare.”
Astea sunt opiniile persoanle ale unui laș(e) anonim(e). Negarea Holocaustului este incriminată de alte opt țări din Uniunea Europeană, între care Germania, Franța, Polonia și Austria.
Nu cred că cineva poate spune despre Austria că e o țară nedemocrată, numai pentru că l-a ținut închis pe negaționistul David Irving pentru ceva ce spusese în 1989 și nici măcar pe teritoriul acelei țări.
„Va rog sa manifestati rezerva in a atribui epitete celor care nu sunt in asentimentul dumneavoastra, o astfel de atitudine nu poate decat sa va descalifice. Nu am postat pareri despre persoana dumneavoastra in commenturi, ci m-am marginit doar la subiectul in cauza, asadar va sfatuiesc sa faceti la fel.”
Sfaturile să vi le păstrați dumneavoastră până când:
1) veți ieși de sub anonimat
2) veți înceta să bateți câmpii pe un subiect pe care evident nu îl stăpâniți
Inseamna doar ca distinsa Curte Constitutionala doarme pe lauri, ca si atatea alte institutii ale statului. Legea are un pronuntat caracter antidemocratic si duce cu gandul la o alta perioada, destul de apropiata, din istoria Romaniei, cand o parere sau o opinie „divergenta” de la curentul acceptat te putea baga in inchisoare.
Va rog sa manifestati rezerva in a atribui epitete celor care nu sunt in asentimentul dumneavoastra, o astfel de atitudine nu poate decat sa va descalifice. Nu am postat pareri despre persoana dumneavoastra in commenturi, ci m-am marginit doar la subiectul in cauza, asadar va sfatuiesc sa faceti la fel.
As putea sa va spun ca ma numesc Grigore Vasiliu Birlic…m-ati crede? Va comportati ca un copil rau si observ ca nu renuntati la, sa le zic, „caracterizari”. Ma simt cumva dezamagit.
1) Ar trebui să înțelegeți, odată pentru totdeauna, că la revista ACUM nu acceptăm ascunderea cu lașitate sub anonimat.
2) Ar trebui să fiți dezamăgit(ă) de calitatea execrabilă a intervențiilor dumneavoastră la acest articol. Ați început cu o aroganță și niște argumente care s-au prăbușit ca un castel de cărți de joc, pentru că la acest subiect sunteți complet pe dinafară.