In Memoriam  Ioan Vecerdea

Noaptea fără stele, fără lună se așează la masă,

Işi face loc între noi, lasă întunericul ca pe o cortină,

Ioan cel neînfricat nu-I intinde măna, nici nu-i toarnă vin

și încearcă să o păcălească într-un joc ultim de-a baba oarba.

 

Dimineața peste masa golită de bucate, și de vin,

au adomit mesenii cu capul pe mușamaua rece,

un scaun e gol,

paharul plin încă. Telefonul alături.

 

Am ieșit in fața casei cu merii rumeni,

tac greierii, tace apa de munte,

nimeni nu-mi spune că omul cu care am stat la masă

a plecat

Și nu ne-am luat rămas bun.