Străfulgerare. Orele tăcerii
Din noaptea calmă răbufnesc şi ţipă.
Prea mult se scurge sângele-n risipă
Din rana mea. Pe unde-mi sunt străjerii
Ce îşi purtau credinţa pe aripă ?
S-au frânt secunde-n sugrumarea serii
Şi mi-au înfipt seminţele durerii
Uimirea-n trup când spaima se-nfiripă.
Ce fac ? Ce simt ? Să strig, dar către cine ?
Descumpănirea ţintuieşte lent.
Îmi e de-ajuns o palmă să aline
Prelinsul sterp al roşului ardent ?
Simt doar cum umbra care-n taină vine
Sărută crud incertul timp prezent.
19 iunie 2010