Negarea Holocaustului este un fenomen despre care am mai vorbit în revista ACUM și pe care trecerea timpului și apariția unor documente și dovezi tot mai greu de contestat pare să-l amplifice, nu să-l diminueze.
În România, negarea Holocaustului și apologia persoanelor condamnate pentru crima împotriva omenirii sunt incriminate de Legea 1007/2006 care a ratificat Ordonanța de Urgență 31/2002. Această lege nu prea se aplică însă și recenta scrisoare deschisă a fostului senator și negaționist de frunte Ion Coja către președintele Traian Băsescu în care era negat în mod explicit Holocaustul din România este o dovadă în plus a atitudinii cel puțin ambigue a autorităților față de această lege.
Sunt curios ce efect vor avea interpelările pe această temă ale senatorului PNL Raymond Luca și colaboratorului nostru Vlad Solomon, adresată direct la Ierusalim președintelui Băsescu, dar nu sunt convins că vor schimba prea multe.
Dar dacă Ion Coja neagă Holocaustul în public și la modul cel mai direct, cei mai mulți care o fac se ascund sub anonimat.
Eu am o invitație pentru toți negaționiștii care se ascund prin văgăuni virtuale: le sugerez să organizeze o demonstrație în fața sediului Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față în față cu Palatul Parlamentului, în care să afișeze pancarte în care să nege faptul că în România ar fi avut loc un Holocaust și în care să facă apologia lui Ion Antonescu. Adică exact ce fac pe internet sub acoperirea anonimatului să facă în public și în văzul autorităților.
Dacă cumva se va întâpla ca Parchetul să îi trimită în judecată, în timpul procesului să invoce excepția de neconstituționalitate, susținând că articolele din Legea 107/2006 care incriminează negarea în public a Holocaustului și apologia persoanelor condamnate pentru crime împotriva omenirii contravin articolelor 29 și 30 din Constituția României care garantează libertatea de exprimare.
Ar urma pronunțarea Curții Constituționale care să tranșeze odată și pentru totdeauna constituționalitatea acestei incriminări. Și într-un stat de drept acesta este testul care nu poate fi contestat.
Acest lucru se numește testarea unei legi. Îmi vine în minte un caz similar din Statele Unite, de acum 20 – 25 de ani de ani. În 1984 Gregory Lee Johnson a dat foc unui drapel al Statelor Unite la Dallas unde se ținea convenția Partidului Republican.
A fost evident trimis în justiție (Statele Unite sunt un stat de drept, unde legea se aplică prompt) și a susținut că incriminarea profanării drapelului de stat este o încălcarea a libertății de exprimare, protejată de Primul Amedament la Constituția SUA.
Cazul a ajuns până la Curtea Supremă a Statelor Unire, care cu un vot de 5 – 4 a
declarat în 1989 legea care prevedea incriminarea profanării neconstituțională.
Le sugerez și negaționiștilor să facă precum Gregory Lee Johnson, adică, cum spune englezul “to put their money where their mouth is”, adică să treacă de la vorbe la fapte. Nu știu de ce, dar parcă văd că provocarea mea nu va fi acceptată…
Domnule Cleja, daca sunteti dispus sa lansati provocari la adresa adversarilor de idei, sa stiti ca barbateste este sa lansati o provocare in care sa fiti implicat personal. Nu trimiteti adversarii la o confruntare cu Parchetul, ci confruntati-va Dvs cu ei, fireste, in planul ideilor! Pe mine m-ati atacat de nenumartae ori, dar refuzati sa publicati textele mele sau replica mea la atacurile Dvs sau ale lui Raymond Luca si altii, eiusdem farinae. Asadar, va provoc si eu, pe Dvs si pe oricare alt sustinator al tezei unui Holocaust in Romania, la un duel publicistic, lasand la aprecierea publicului cititor desemnarea castigatorului, nu prin voturi, ci prin concluzia pe care o va trage fiecare asupra Holocaustul din Romania. PS Nu am nimic impotriva ca cititorii Dvs sa afle adresa mea de Email sau de site http://WWW.IONCOJA.RO
Mai, Cleja, mai, descopar ca esti o persoana incapabila de ceea ce Pitagora considera a fi insusirea umana cea mai specifica: respectul fata de propria persoana. Trebuie sa fie cumplit, atunci cand ramai cu dumneata singur, fara martori, fara public cititor, fara patron(eventual), si nu te poti minti pe tine insuti si iti dai seama ca esti atat de ne-onest! Nu urmaresc efecte literare, dar te rog sa fii sigur ca te compatimesc. Nu se poate sa nu ai momentele de sinceritate cand ti se face rusine de ceea ce faci! Sunt atat de omenesti aceste momente, trec si eu prin ele, dar de fiecare data decid sa nu mai repet mica sau marea ticalosie pentru care imi vine sa-mi dau palme, drept care, de cele mai multe ori, nu repet potlogaria sau miselia comisa uneori impotriva vointei mele.
DE CE, FRATELE MEU, NU PUBLICI COMENTARIUL MEU? CUM TE SIMTI DUPA CE FACI UN GEST ATAT DE NE-BARBATESC, NE-OMENESC?! MACAR O FACI PE BANI MULTI? ADICA, DACA TOT AI ALES SA FII TICALOS, INCEARCA SA FII UNUL PERFECT! ASTA AR PUTEA SA TE AJUTE SA-TI RECAPETI PUTIN DE RESPECTUL DE SINE. INCEARCA SA NU-L PEIRZI DE TOT, AR FI DEVASTATOR SUFLETESTE VORBIND. DOMNUL CU TINE, CHIAR DACA TU L-AI ALES PE NEFARTATELE OAMENILOR! MAI AI TIMPA SA TE SALVEZI!
Domnule Coja,
Revista ACUM respectă legislația din România și nu poate publica articole negaționiste, incriminate de Legea 107/20006, deoarece ar fi pasibilă de a fi urmărită penal alături de autorul său.
Așa încât sunteți liber să vă publicați minciunile și elucubrațiile nazistoide unde considerați dumneavoastră.
Cred însă că nu ați înțeles sensul acestui articol, al cărui subiect nu este Holocaustul ci legea privind incriminarea negării Holocaustului și testarea constituționalității ei în justiție.
Vă recomand de asemenea să renunțați la repetarea papaglicească a adjectivului „bărbătesc” care în contextul dat are mai degrabă caracter de tic verbal.
În final vă pun în vedere faptul că numele meu e Clej și dacă nu sunteți capabil să-l rețineți atunci folosiți copy-paste. De asemenea nu vă permit să mă tutuiți. Nu am păscut oile împreună pe tăpșanul comunal.
Domnule Coja,
A nega Holocaustul este ca si cum cineva ar nega ca nu sunteti in toate mintile.
Sunt convins ca aveti motivele dvs. strict personale sa negati lucruri si fapte pentru care altii si-au platit deja crimele comise – dar niciodata nu este prea tarziu nici pentru dvs.