La ce mai e bună legea dacă nu se aplică? Vlad Solomon în dialog cu Traian BăsescuIn urma cu o saptamana, presedintele Romaniei, D-l Traian Basescu a sosit in Israel, pentru o vizita de trei zile, la invitatia presedintelui israelian, Shimon Peres. Insotit de ministrul de externe, Cristian Diaconescu, ministrul turismului, Elena Udrea si presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER), Aurel Vainer, D-l Basescu a avut intrevederi cu Shimon Peres, cu Beniamin Nethaniahu, prim ministru al guvernului israelian, cu ministrul de externe, Avigdor Lieberman, cu Tzipi Livni, sefa opozitiei si fost ministru de externe, cu Reuven Rivlin, presedintele Knessetului.
Aceasta vizita, cu caracter politic, in primul rand, a fost de cateva ori anuntata si amanata, fiind greu de sincronizat calendarul liderilor, probabil si datorita conflictelor militare din zona si alegerilor electorale din Israel si USA. Relatiile dintre Romania si Israel sunt intr-o permanenta dezvoltare, colaborarea manifestandu-se pe toate planurile, in economie, cultura, medicina, invatamant, comert, turism. Desigur ca aceste legaturi calde sunt intretinute nu numai de catre politicieni, ci si de cetatenii celor doua state. Oameni de afaceri israelieni investesc in Romania, in industrie, constructii, agricultura, iar israelienii originari din Romania pastreaza in mare parte contactul cu tara natala si cu prietenii din copilarie.
Si totusi, vizita D-lui Basescu in Israel a fost, practic, lipsita de ecou in mass media israeliana, spre deosebire de publicatiile in limba romana, editate in Israel, care au acordat evenimentului un spatiu semnificativ.
Presedintele Basescu a vizitat Memorialul Holocaustului Yad Vashem, unde a depus o coroana in memoria celor sase milioane de evrei ucisi in cel mai cumplit masacru din istoria omenirii. De altfel, dumnealui s-a dovedit, in repetate randuri sensibil la acest subiect, amintindu-l deseori in discursuri, in speranta ca astfel de tragedii sa nu se repete, condamnand totodata antisemitismul si negationismul. Fara indoiala Traian Basescu este un sincer prieten al poporului evreu si al Israelului.
Dar, in urma cu cateva luni, dupa vizita in Siria, domnia sa a facut o gafa, care a impresionat in mod neplacut, afirmand ca Siria se invecineaza cu Palestina si ignorand Israelul in enumerarea celorlalte state din zona. Aceasta scapare nu trebuie considerata ca ostentativa, as atribui-o doar oboselii sau neatentiei si, indiferent de articolele care au aparut in presa de limba romana sau pe Internet, cred ca reactiile au fost disproportionate.
Domnul Basescu a fost primit cu multa afectiune in Israel, atat de politicieni cat si de oamenii de afaceri si de cultura. Nu voi trece in revista etapele programului incarcat, din care nu au lipsit vizitele la Zidul Plangerii si la Biserica Sfantului Mormant. Ma voi opri la intalnirea sa cu israelienii originari din Romania, care a avut loc in dimineata zilei de 2 Iunie, la Hotelul King David din Ierusalim, fiind organizata de Ambasada Romaniei. Am avut onoarea sa fiu invitat la acest eveniment, unde am intalnit numeroase personalitati, israelieni nascuti in Romania, fosti ambasadori, profesori universitari, industriasi, artisti. Deoarece nu stiam daca se va acorda timp intrebarilor din public, ma pregatisem sa il abordez pe presedintele Basescu pentru a-i semnala indiferenta institutiilor de stat fata de continua negare a Holocaustului de catre profesorul universitar Ion Coja. Domnul Coja a negat in repetate randuri Holocaustul romanesc, desi guvernul Romaniei a adoptat in mod oficial, in 2004, concluziile Raportului Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului in Romania (Comisia Wiesel). Stiam ca FCER a depus o plangere penala impotriva lui Ion Coja in 2005 si o a doua in 2007, in virtutea incriminarii negarii Holocaustului prin Ordonanta de urgenta 31/2002, adoptata de guvernul Adrian Nastase si modificata prin Legea 107 din 27 Aprilie 2006, votata in Parlamentul Romaniei si promulgata de insusi presedintele Basescu. Din pacate, autoritatile judiciare au respins aceste plangeri, considerand ca nu exista dovezi suficiente.
Senatorul Raymond Luca a inaintat pe 1 Iunie, o zi inainte de intalnirea de la Ierusalim, o interpelare catre D-l Catalin Predoiu, ministrul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, in care semnalizeaza necesitatea autosesizarii institutiilor competente in legatura cu incalcarea repetata a Legii nr.107, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si a omenirii. Era o a doua interpelare, deoarece in 6 Aprilie 2009, Raymond Luca a adresat Parchetului General al Romaniei o reclamatie asemanatoare, relativ la negationismul lui Ion Coja, dar raspunsul Ministerului Justitiei a fost nesatisfacator si evaziv. Am tiparit aceasta interpelare, nestiind daca voi avea oportunitatea sa dialoghez direct cu domnul Basescu, dar fiind decis sa i-o inmanez.
Receptia a inceput cu intonarea imnului Romaniei, odata cu aparitia presedintelui. Nu s-a cantat imnul Israelului, poate nu face parte din protocol, nefiind prezent un reprezentant al guvernului israelian, iar intalnirea avand loc sub auspiciile Ambasadei Romaniei – dar cred ca nu ar fi daunat ; am auzit in asistenta cateva persoane care si-au manifestat nedumerirea.
Discursul presedintelui Basescu a fost chibzuit si atotcuprinzator. Domnia sa a mentionat relatiile excelente dintre Israel si Romania, a amintit suferintele evreilor in timpul Holocaustului romanesc, a condamnat xenofobia si negationismul, subliniind rolul educatiei in combaterea recrudescentei antisemitismului. De altfel, in invatamantul romanesc se preda istoria evreilor, cu referire speciala la Holocaust, conform concluziilor si recomandarilor Comisiei Wiesel. Cu aceasta ocazie, Traian Basescu i-a decorat pe d-na Colette Avital, pe prof. Moshe Idel, pe rabinul Menahem Hacohen, pe profesorii Leon Volovici, Tuvia Frieling, Liviu Rotman, Raphael Vago si dr. Meir Rosen, pentru meritele lor in invatamant si schimburi culturale si, in special, pentru participarea unora dintre ei la cercetarile Comisiei Wiesel, multumindu-le totodata pentru ajutorul acordat Romaniei in cunoasterea trecutului istoric si in asumarea responsabilitatilor, chiar daca aceasta confruntare este dureroasa.
Dupa incheierea discursului, multi dintre cei prezenti s-au apropiat de presedinte, unii dintre ei au fost colegi de scoala cu Traian Basescu. Din pacate, in scurt timp s-a produs o imbulzeala; care mai de care sa se fotografieze cu Basescu, ca la o nunta, si mi-am dat seama ca imi va fi dificil sa il abordez pentru a discuta despre negationismul lui Coja. M-am adresat ambasadorului Edward Iosiper, precizandu-i ca am o intampinare pentru presedintele Basescu si am fost sfatuit sa o predau D-lui Popescu de la protocol, fiind asigurat ca va ajunge la presedinte. M-am conformat si am inmanat interpelarea senatorului Raymond Luca, insotita de cartea mea de vizita.
Si totusi, mi se parea insuficient. Pe de o parte, atmosfera era festiva, Traian Basescu e un prieten al Israelului, iar participantii se intreceau in fraze laudative, exagerate. Presedintele Basescu ii decorase tocmai pe membrii Comisiei Wiesel, nu oameni de afaceri sau investitori. Pe de alta parte, simteam nevoia sa abordez subiectul Coja, pentru ca D-l Basescu sa stie ca se asteapta din partea institutiilor romanesti o atitudine ferma, in spiritul legii care condamna negationismul.
Nedorind sa ma inghesui in gramada lipicioasa, l-am solicitat pe domnul Aurel Vainer, presedintele FCER si veche cunostinta, sa imi faciliteze dialogul cu Basescu. Vainer m-a apropiat de presedinte si a facut introducerea, prezentandu-ma ca medic si scriitor. Urandu-i bun venit, am precizat ca sunt si delegatul publicatiei „ACUM” si imi exprim ingrijorarea fata de pasivitatea Ministerului Justitiei si a Procuraturii, de la care ne asteptam sa se autosesizeze in cazul Coja. Traian Basescu a ripostat ca nu se poate face nimic, raspuns care m-a uimit si m-a facut sa insist. Realizez ca un presedinte nu trebuie sa se amestece in problemele juridice, dar ma astept din partea domniei sale sa insufle curaj institutiilor responsabile din Romania. Domnul Basescu a spus ca tocmai in acest scop, in discursurile sale condamna in mod repetat Holocaustul, antisemitismul si negationismul, la care eu am replicat ca imi e greu sa accept ca nu se poate face nimic, cand exista o lege clara. Aurel Vainer a intervenit in discutie si a povestit ca FCER a facut plangere la Parchet, care a fost respinsa sub pretextul lipsei de probe, dar ca Federatia a depus recurs. M-am repetat, precizand ca nu vreau sa ii stric presedintelui Basescu bucuria sarbatoririi, dar ca sunt foarte preocupat cand vad ca o lege votata de Senat si promulgata de presedinte nu este pusa in aplicare ; sper ca interpelarea senatorului Luca sa-si gaseasca un ecou la autoritatile competente, pe care domnia sa are datoria sa le sprijine in mentinerea legalitatii. Am avut impresia ca interventia mea l-a incomodat pe presedintele Basescu, e un tupeu sa ii amintesti unui presedinte ca exista o lege in propria sa tara. E posibil sa fi fost prea vehement si prea putin constient de vocea mea puternica, in timp ce televiziunea romana filma si cei din jur auzeau acest schimb de cuvinte. L-am salutat pe presedinte urandu-i numai bine, dar am speranta ca vorbele mele l-au zdruncinat putin si, poate, daca va citi si interpelarea, va hotari ca, totusi, se poate face ceva impotriva negationismului lui Ion Coja, in cadrul prevederilor legale, precum s-a procedat in alte tari europene in cazul negationistilor.
De fapt, dialogul nostru ne-a fastacit pe amandoi. Si totusi sunt lucruri care trebuie spuse si poate e bine ca D-l Basescu sa stie ca multi dintre noi, emigrati din Romania, dorim binele oamenilor din tara de bastina, continuarea procesului de democratizare a statului si pedepsirea infractiunilor care lezeaza atat memoria martirilor, cat si adaptarea Romaniei la normele morale si legale deziderate de Uniunea Europeana. Traian Basescu insusi a afirmat ca „Natiunile care si-au recunoscut implicarea in Holocaust au devenit mai puternice”. Iar eu cred ca tarile care pedepsesc negationismul devin mai democrate si previn repetarea capitolelor sumbre din istorie.
Am plecat de la festivitate cu sentimente amestecate, dar satisfacut ca nu am venit la Ierusalim doar sa aplaud, ci si pentru a transmite presedintelui Basescu un mesaj lipsit de echivoc, ca legea trebuie aplicata, iar pretextul libertatii de expresie nu are voie sa obstructioneze legalitatea. Altfel, Legea 107 a fost votata si promulgata inutil, ramanand o simpla foaie de hartie.
Negarea holocaustului este pedepsita prin lege, lucru ce mi se pare total nejustificat si abuziv. Nastase are multe bube-n cap, a fost orice, numai un bun roman nu. Atata timp cat exista libertatea de expresie, democratie, atata timp cat poate fi negata existenta lui Dumnezeu sau Hristos fara sa fii pedepsit, tot asa poate cä cineva nu crede in adevarul holocaustului si are tot dreptul sa nu creada. Daca ar avea si musulmanii puterea Israelului, lobby-ul lor, i-ar baga si ei la puscarie pe cei care fac caricaturi cu Mohamed. A face din holocaustul evreiesc aproape o religie, a obliga omenirea sa fie de acord cu date si fapte prezentate de invingatori, nu mi se pare fair play. In holocaustul comunist au murit mult mai multe milioane de nevinovati si inca nu au fost judecati si pedepsiti comunistii tortionari, calaii comunisti care inca mai sunt in viata si traiesc bine merci prin Israel, USA, Germania, Romania, in timp ce pentru holocaustul evreiesc s-au platit si se platesc despagubiri uramasilor, se ridica monumente, se deschid muzee. Dar noua, urmasilor holocaustului comunist, cine ne da despagubiri? Cand vom avea un monument, un muzeu, al holocaustului comunist?
Da, stiu, n-am fost la obiect, nu l-am aprobat pe autor si nu l-am infierat pe Basescu, dar cred ca multi oameni sunt satui de propaganda holocaustica, sunt satui de aniversarea mortilor evrei cand de ceilalti, de cei morti in lagarele de exterminare comuniste nu-i pasa nimanui.
Dl. Solomon, sinteti un erou !!!!
Pacat de atita demagogie gratuita, nu ?
Pai Domnia Voastra nu cunoaste stilul de rezolvari de probleme „a’la’ Roumaine” (servit in sosul fiert al clientului), totul se musamalizeaza, amina, …in studiu, …in cercetare, etc….?
Chiar asa rupt de realitatilr „marilor realizari si succese” romanesti ? Sau doar asa sa ne aflam in treaba,sa ne dam putina auto-importanta, ” vobesc , deci exist” o remna linie filozofica „post-tatzionalista” ?
Cu stima si admiratie deosebita
R. Klein
„Negarea holocaustului este pedepsita prin lege, lucru ce mi se pare total nejustificat si abuziv.”
Și eu sunt de părerea, pe care am expus-o de mai multe ori, că negarea Holocaustului nu trebuie incriminată. Dar dacă există o lege, într-un stat de drept ea trebuie fie aplicată, fie abrogată.
„Nastase are multe bube-n cap, a fost orice, numai un bun roman nu.”
Ce înseamnă, și mai ales în cazul de față, „a fi bun român”?
„Atata timp cat exista libertatea de expresie, democratie, atata timp cat poate fi negata existenta lui Dumnezeu sau Hristos fara sa fii pedepsit, tot asa poate cä cineva nu crede in adevarul holocaustului si are tot dreptul sa nu creada.”
Holocaustul de un fapt istoric dovedit, un genocid, existența lui Dumnezeu și Isus nu poate fi nici dovedită nici infirmată.
„Daca ar avea si musulmanii puterea Israelului, lobby-ul lor, i-ar baga si ei la puscarie pe cei care fac caricaturi cu Mohamed.”
Păi să fiți siguri că în unele state musulmane blasfemia se pedepsește cu moartea și azi.
„A face din holocaustul evreiesc aproape o religie, a obliga omenirea sa fie de acord cu date si fapte prezentate de invingatori, nu mi se pare fair play.”
Să înțeleg că negați Holocaustul?
„In holocaustul comunist au murit mult mai multe milioane de nevinovati si inca nu au fost judecati si pedepsiti comunistii tortionari, calaii comunisti care inca mai sunt in viata si traiesc bine merci prin Israel, USA, Germania, Romania, in timp ce pentru holocaustul evreiesc s-au platit si se platesc despagubiri uramasilor, se ridica monumente, se deschid muzee. Dar noua, urmasilor holocaustului comunist, cine ne da despagubiri? Cand vom avea un monument, un muzeu, al holocaustului comunist?”
Diferența este că din fericire Hitler a fost învins după doar 12 ani (câte victime ar fi fost oare dacă dura 75 de ani cât regimul comunist), pe când comunismul s-a prăbușit după cel puțin 50 de ani și nu mai prea există torționari care o duc bine merci. Mai mult, urmașii lor sunt la putere în multe țări, aleși democratic.
„Da, stiu, n-am fost la obiect, nu l-am aprobat pe autor si nu l-am infierat pe Basescu, dar cred ca multi oameni sunt satui de propaganda holocaustica, sunt satui de aniversarea mortilor evrei cand de ceilalti, de cei morti in lagarele de exterminare comuniste nu-i pasa nimanui.”
Domnule Walter, nu e nicio prpagandă e un adevăr. Ar trebui, dacă spuneți că nu-i pasă nimănui de morții din lagărele comuniste, să luați exemplu de la modul în care evreii își comemorează morții, pentru că nu v-a împiedicat nimeni să faceți la fel.
Domnule Dumitru, vreți să fiți mai clar, vă rog?
Ma intreb a cata-a oara, cand va avea Romania si coloana vretebrala, atat intern cat si extern?
Suntem amatori in toate, copiem tot ce sufla dar fara pic de responsabilitate insa plini de o originalitate pur romaneasca. Ca la noi, la nime’
Domnule Robert Klein,
Poate să vi se pară curios, dar revista ACUM ia foarte în serios regulile statului de drept. Așa cum am mai spus, există în România o lege care prevede pedepse penale pentru negarea Holocaustului. Normal este ca această lege să se aplice sau, dacă se constată că nu e funcțională, ea trebuie abrogată.
Dumneavoastră puteți să fiți cinic, noi nu. Și dacă lucrurile merg în continuare rău în România, atunci nu veți mai avea dreptul moral să vă plângeți, deoarece prin această atitudine cinică sunteți complice la această stare de lucruri.
Tema acestui articol, repet, nu este Holocaustul și justificarea sau nu a incriminării sale, ci faptul că există o lege de incriminare și ea nu se aplică.
Ion Coja a scris o scrisoare deschisă adresată președintelui României în care nega Holocaustul iar rezultatul a fost NUL.
A propos, ați aflat că Ion Coja dorește să candideze la președinția României? Sunteți mândri că un negaționist al Holocaustului are astfel de intenții și ar putea chiar să strângă semnăturile necesare intrării în cursă?
Incep prin dezvaluirea cuvenita, pentru a inlatura orice dubiu : am fost prezenta la intalnirea presedintelui Basescu cu reprezentantii israelienilor de origine romana la Ierusalim si il cunosc personal pe domnul Solomon, autorul articolului.
Fara legatura cu continutul acestui articol (in sine foarte bine scris si redand exact atmosfera existenta la intalnire, dupa parerea mea), vreau sa subliniez curajul revistei „Acum” care publica aceste randuri, demonstrand inca o data, daca mai era nevoie, ce deosebire exista intre aceasta si restul mass-mediei de limba romana care a inregistrat si filmat conversatia, dar ea nu a fost amintita nicaieri.
Exista o lege, trebuie respectata, ca orice lege. Poate nu e buna, poate e nejustificata, poate ar trebui anulata, domnule Walter. Se poate lupta pentru asta, prin mijloace legale, dar deocamdata legea exista. Si nu e numai pentru ‘catei’, ci pentru toti cetatenii Romaniei. Si pentru dl Coja, care a delarat public ca ar trebui sa mai existe un Holocaust, dar mai temeinic, ca nimeni sa nu-l poata nega.
Dumneavoastra protestati impotriva comemorarii victimelor Holocaustului si pedepsirii negationismului sau pretindeti o alta comemorare, fara legatura? Sau si una si alta?
Apropo, Holocaust a fost doar unul. Unul si rau. Intr-adevar cuvantul provine din grecescul ‘holokauston’ (sacrificii oferite zeilor), dar cel putin de cand ma stiu eu, se foloseste doar pentru a defini genocidul, sistematic programat de catre nazisti, al celor aprox 6 milioane de evrei europeni, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Victimile comunismului constituie o alta imensa tragedie, adevarat, dar nici o tragedie nu se poate compara cu alta si nici o comemorare a uneia nu este in detrimentul celeilalte.
Si nici negarea uneia nu va determina cresterea importantei celeilalte. Iar legea incriminarii negarii Holocaustului exista. Dura lex, sed lex.
Mr Solomon, My own experience with Jews has always been strained due to their holocaust paranoia. Please understand that by having deniers jailed is denying the basic right of freedom of speech.Anyone should read this:
„But in his new book, „The Holocaust is Over; We Must Rise From Its Ashes,” which describes his intellectual evolution, Burg argues that Israel is a sick society, „a ghetto of belligerent colonialism,” „paranoid” and „schizophrenic,” mostly as a result of the Holocaust. The Shoah, he writes, wields an „absolute monopoly” over „every aspect of” Israeli life. It explains, according to Burg, why Israel has been unable to make peace with the Arab world, and the Palestinians in particular, and why Israel is the „neighborhood bully.”
————————————-
Assure you Avraham Burg is a Jew , a former speaker in the Knesset.
Shema Israel
Avem in Vlad Solomon un caz de cetatean „cu sira spinarii”. Intr-atata incat el insusi nu doreste sa faca un caz deosebit din dialogul lui cu Traian Basescu si cu greu l-am convins sa scrie acest articol desi acceptand, l-a realizat exemplar.
Domnului Walter ii pot spune, asemenea Marianei Gott-Smilovici ca negarea Holocaustului nu face comemorarea asa cum s-ar cuveni a crimelor comunismului mai probabila. Dimpotriva, negarea Holocaustului si a efectelor lui este o invitatie la a uita istoria si o data cu ea, la repetarea ei.
Mr. Moshe Avraham, jews are not paranoic about the Holocaust. Some may be, just about the same numbers that are paranoic anyway about something. I know some of you are „fed-up” with all this remembrance and research and you wish these (the research and remembrance) never existed. I have written an article about this „freedom of speech”. Mr. Coja fails the test of „clear and present danger”. You are free to talk, Mr. Avraham, too. But you are not exempt from being told you will not be able to build on hate in the name of freedom. As a result, selection of species will gradually provide raw models to offspring of people like you, outside their genetic pool – if you understand what I mean. And by the way, this is the only reply in English to your comment in English. Please make a genuine effort to translate in Romanian if you would like to participate in this dialogue. Further remarks in English will not be published.
Imi permit sa intervin aici, in acest punct incordat al discutiei, expunand un alt punct de vedere decat am vazut aici.
Parerea mea este ca un genocid este un lucru prea important pentru a nu fi tratat cu cea mai mare seriozitate. Este adevarat ca atat in Wikipedia cat si in discursurile lui Churchil si ale altora cuvantul holocaust este echivalent cu cuvantul genocid cand vine vorba de holocaustul armenilor. Va rog sa consultati cel putin wikipedia.
Ceea ce putem sa regretam cu totii este nu atentia prea mare data holocaustului evreilor, ci lipsa totala de atentie data holocaustului armenilor, care a dus la repetarea acestui eveniment istoric la numai un sfert de secol dupa cel armenesc.
Trebuie sa observam ca si holocaustul armenilor din anii 1915-1917 a fost denuntat prima data tot de un evreu, ambasadorul pe atunci al SUA in Imperiul Otoman si Turcia, dar vocea lui aproape ca nu s-a auzit.
Odata trecut evenimentul respectiv, azi este imposibil de repus pe tapet problema recunoasterii lui de catre Turcia; putem sa-i spunem cum vrem: holocaust sau genocid, azi nimeni nu mai are interesul sa-l recunoasca, nici chiar statul Israel, pentru a nu-si strica relatiile de prietenie cu Turcia. Cei unu virgula cinci milioane de armeni ucisi in mod bestial au ramas nerecunoscuti.
Alta ar fi fost soarta Europei daca genocidul armenilor ar fi fost recunoscut in mod international si daca s-ar fi luat masuri urgente odata cu primele sminteli ale lui Hitler. Al doilea holocaust nu ar fi trebuit sa mai poata avea loc.
Ma bucur de ecourile de mai sus, pentru ca ecourile sunt o masura a interesului pe care-l starneste articolul, ca de altfel si numarul de vizite (foarte multe pentru un articol postat de nici doua zile). M-as bucura si mai mult daca subiectul ridicat de Vlad Solomon la cel mai inalt nivel (la propriu !) ar avea drept ecou stimularea aplicarii legii care prevede condamnarea negarii Holocaustulu, existenta in legislatia Romaniei, un stat de drept.
Legea este anticonstitutionala, se bate cap in cap cu art. 29 si 30 din Constitutia Romaniei!
===
Nota Redactiei: Publicam si astfel de opinii evident eronate, avand in vedere constitutionalitatea legii, pentru oricine citeste art. 29 si 30 din Constitutia Romaniei (in special 29.4 si 30.6).
Domnule sau doamnă Brad Pinn,
Vă propun să luați în considerare și art 53 (1) al Constituției României:
ARTICOLUL 53 – Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati
(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Sigur că e discutabilă constituționalității Legii 107/2006 care incriminează, între altele, negarea Holocaustului, dar iată ce vă propun eu. Ca să vă aliniați faptele cu vorbele, vă sugerez să mergeți în față la Parchetul General cu două pancarte pe care să scrieți: „Holocaustul e o minciună” și „Ion Antonescu – erou național”. Dacă nu vă vor trimite în judecată, veți fi demonstrat (încă o dată) că legea nu se aplică în România.
Dacă însă veți urmărit în justiție, atunci pe parcursul procesului puteți ridica excepția de neconstituționalitate și să spuneți că Legea 107/2006 în temeieul căreia sunteți judecat contravine Constituției României. Și atunci ar urma să se pronunțe Curtea Constituțională. Ce ziceți? Are willing to put your money where your mouth is?
Romania a fost ultima tara care a recunoscut Holocaustul dupa 63 de ani !!!!!! (nu pentru ca a avut constiinta incarcata sau pentru ca voia sa-si marturiseasca pacatele ci pentru ca voia sa intre in EU „patte blanche” !)
Ion Coja nu numai ca neaga Holocaustul ci accepta pe situl lui personal indivizi care scriu orori: http://www.ioncoja.ro/2009/03/10/ati-mintit/#comments
Personal am denuntat acest sit atit ca un sit antisemit care propaga ura de rasa cit si pentru negarea Holocaustului !
De ce este important intr-o tara sa recunoastem trecutul ? Pentru ca daca nu-l recunoastem nu vom intelege prezentul si nu vom fi capabili sa construim viitorul.
Nu sint evreica ! Sint o romanca crestina insa imi ridic glasul si spun ca ceea ce au suferit evreii in Romania si pe teritoriile ocupate de Romania (Basarabia, Bucovina, Odesa si mai ales Transnistria) nu a avut echivalent pe scara ororilor in alta tara in afara de Germania.
Romania recunoaste numai de 4 ani si jumatate Holocaustul insa Europa incepe de abia acum sa afle ce s-a petrecut in Romania cu evreii… ca exemplu: Cartea Neagra care a fost tradusa in franceza. O alta carte „Mémoire de réfugiée” editia Ourania va aparea in doua saptamini unde autoarea, o romanca, scrie despre Transnistria si Holocaustul roman.
Chiar daca romanii nu aplica legea, cadavrul ascuns in dulap timp de 63 de ani a fost descoperit si nimeni pe suprafata pamintului nul- mai poate nega !!!
draga si adanc stimata doamna LIDIA ZELLER,
SUNT INCA PROFUND MISCAT DUPA CE AM CITIT -PANA ACUM DE DOUA ORI-IMPRESIONANTA D-TALE
MARTURIE A CELOR INTAMPLATE IN ROMANIA CU
EVREII, IN TIMPUL RAZBOIULUI MONDIAL 1939-1945.
e pacat,mare pacat,faptul ca autoritatile de rigoare romane, si-au adus aminte sa recunoasca
-ultimii!-crimele comise de legionari,garda de fier,cuzisti,si banditi,dar,cum spune inteleptul proverb,sa spunem si noi:”MAI BINE
MAI TARZIU,DECAT NICI O DATA”.da-mi voie sa-ti multumesc din adancul inimii.e datoria noastra,
a tuturor supravietiitorilor si a oamenilor de bine, sa nu uitam,sa reamintim AUTORITATILOR SI
opniei publice din ROMANIA CA AU DATORIA SA
DESVALUIE ADEVARUL,SI SA COMPENSEZE MORAL SI MATERIAL PE CEI CARE AU SUFERIT SI SUFERA INCA TOATA VIATA LOR.
ITZHAK BAREKET
Holocaustul este considerat de catre ONU nimicirea unei minoritati, a unei religii, din toate tarile cucerite de Germania Nazista si aliatii lor Europeni. A fi evreu nu este numai apartenenta la o etnie, este prin nastere apartenenta la Religia Mozaica, deci nu este vorba de atrocitatile unui regim impotriva conationalilor. Regimurile comuniste, inclusiv cel din Romania, au exilat, schingiuit, condamnat la moarte(cu sau fara judecata) conationali indiferent de religie, ci in functie de vederi politice.
Israelul ca si ONU, si multe alte state, printre care si Romania doreste ca acest lucru sa nu se mai repete; daca cineva nu intelege sensul notiunii de HOLOCAUST, inainte sa comenteze sa invete.
Nimeni nu neaga atrocitatile din lagarele naziste, sovietice, inchisorile politice din alte tari nu numai Romania asupra detinutilor de orice aprtenenta etnica, religioasa, politica, dar cu toate acestea nu se confunda cu HOLOCAUSTUL.