Cunoscutul economist francez Frédéric Bastiat avertiza în urmă cu peste un secol şi jumătate în „La loi” (Legea): „Ori, trebuie să remarcăm următoarele: a organiza dreptatea prin lege, adică prin forţă, exclude ideea de a organiza prin lege sau prin forţă vreo manifestare a activităţii umane: muncă, agricultură, caritate, comerţ, industrie, învăţământ, artă, religie. Organizarea prin lege a uneia din aceste activităţi ar duce inevitabil la distrugerea organizării esenţiale – justiţia” (v. aici).
Legea
În prezentul articol mă voi referi la activitatea umană numită comerţ, în care Parlamentul României a adoptat în unanimitate, iar Preşedintele României a promulgat aşa numita „lege a supermarketurilor”, numită şi „51% produse româneşti”.
Conform Art. 10. a propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare (amendamente admise) (v. aici):
– (1) Comerciantul persoană juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare pentru produse alimentare au obligaţia ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie să achiziţioneze aceste produse în proporţie de cel puţin 51% volumul de marfă pe raft, corespunzător fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din lanţul alimentar scurt, aşa cum este definit în conformitate cu legislaţia în vigoare.
– (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) comercianţii care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la două milioane de euro, echivalent în lei.
Observaţii cu privire la modificările aduse legii 321/2009:
– Autorii Art. 10 sunt doi deputaţi PNL şi unul PSD, o colaborare „înduioșătoare” a două partide care, teoretic cel puţin, pleacă de la filosofii mult diferite.
– Unanimitatea cu care Parlamentul României a adoptat această lege nu poate decât să ridice noi întrebări asupra puterii nule de rezistenţă a aleşilor poporului în faţa unor legi populiste, aşa cum a fost cazul şi cu „Legea dării în plată”. Comentatori de la unele televiziuni naţionale au subliniat că motivul acestei comportări este că nici un parlamentar nu riscă să se disocieze de o lege care pare să aibă un conţinut patriotic.
Extrase din presa online
Decizia a fost imediat contestata de reprezentantii marilor lanturi de magazine. Acestia spun ca: „noua forma a Legii 321 este in primul rand o lovitura data consumatorului – care nu va mai putea decide ce cumpara pentru ca totul va fi hotarat politic – dar si fermierilor locali competitivi, care de asemenea risca sa fie exclusi, tot pe criterii politice, din comertul modern.” (Sursa: aici).
– „Lanțul scurt” nu este clar – Concepută ca o lege care promovează vânzarea mărfurilor alimentare românești în supermarketuri, proiectul impune așadar retailerilor să asigure desfacerea produselor provenite din „lanțul scurt” de aprovizionare. Pentru cine are dubii ce înseamnă lanț scurt, legiuitorul vine și cu explicații, care bagă însă în ceață. Este vorba de un „lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori”, explicitează legea. Așadar, nicio lămurire.
– De unde 51% producție locală – Au putere producătorii români să asigure 51% din marfa retailerilor, din producția locală? Retailerii susțin că fermierii nu sunt suficient de organizați încât să poată livra cantitatea și la standardele cerute în marile magazine.
– N-au de unde aduce marfa, dar li se suspendă licența – Chiar dacă înșiși producătorii români recunosc că nu pot asigura 51% din marfa la raft, legea prevede penalități pentru magazinele care nu ating acest deziderat. În primă instanță e vorba de amendă, iar ulterior de anularea licenței, dacă abaterea se menține. Potrivit legiuitorului, nerespectarea dispoziţiilor se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 de lei, iar în caz de abatere repetată se poate suspenda autorizaţia de funcţionare a comerciantului până la 6 luni.
Sursa: aici.
– Achim Irimescu, ministrul Agriculturii, a precizat la Digi24 că, după ce legea va intra în vigoare, „ … pe o parte din lege urmează ca Ministerul să adopte o hotărâre de guvern și atunci acele aspecte care înțeleg că sunt mai sensibile pentru sector și care ar putea fi preluate, le vom prelua” (v. aici).
Note finale
Intervenţiile statului în economie duc la nedreptăţi, suprasarcini administrative, penurie şi scumpiri, lucruri exemplificate pentru acest caz de extrasele prezentate.
Dl. Irimescu, ministrul Agriculturii, ne anunţă deja în mod sibilin că guvernul va prelua „aspecte … sensibile pentru sector”. Cum legea e lege şi trebuie aplicată, ceea ce rămâne este ca statul să intervină în mod financiar pentru a compensa nişte pierderi, lucru desigur făcut pe banii plătitorilor de taxe şi impozite. În acest fel se va repară ceva din ce va strica legea modificată şi se va deschide drumul pentru subvenţii suplimentare, directe sau indirecte, în domeniul şi aşa foarte sensibil al agriculturii.
Ce părere aveţi dv., cititorii lui ACUM, despre această modificare a legii şi despre consecinţele acesteia?
> Concepută ca o lege care promovează vânzarea mărfurilor alimentare românești în supermarketuri…
Este interesant de observat că amendamentele citate în articol nu cer explicit ca cele 51% de produse să fie „româneşti”, adică să provină de pe teritoriul României. Deşi într-o prmă variantă aceste amendamente stipulau explicit originea românească, această formulare a fost rapid abandonată deoarece legislaţia UE interzice discriminarea faţă de produsele provenite din alte ţări membre ale UE.
Din acest motiv a apărut formularea „lanţ scurt de aprovizionare”. Am găsit următoarea definiţie: „Lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente înseamnă vânzarea de la un fermier la un consumator prin implicarea unui număr cât mai redus (??) de intermediari.” (http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletine-tematice/PT29.pdf). Un alt concept este „agricultura locală – obținerea de produse agricole și alimentare cu scopul de a le vinde într-un areal suficient de apropiat de zona de cultură”.
În principiu, formularea „lanţ scurt” ar permite revânzătorilor să se aprovizioneze şi de la producători de peste graniţe, în măsura în care numărul de intermediari rămâne mic. În ziare au şi apărut speculaţii că aprovizionarea din Ungaria şi din Bulgaria ar rămâne permise – în anumite condiţii.
Rămâne de văzut dacă vor fi recursuri, precizări, excepţii, şi ce va spune UE.
> Intervenţiile statului în economie duc la nedreptăţi, suprasarcini administrative, penurie şi scumpiri…
– protecţionism = naţionalism
– protecţionism = garanţia că nici pe termen mai lung producătorii autohtoni nu vor ajunge să devină competitivi, şi vor supravieţui doar datorită protecţionismului şi subvenţiilor. Iar protecţionismul înseamnă preţuri mai mari pentru consumator, iar subvenţiile sunt plătite de impozitele către stat, deci tot de restul populaţiei. Cum subliniază foarte bine şi articolul, de altfel…
Aşa că… ţineţi-o tot aşa, fraţilor!!
>Aşa că… ţineţi-o tot aşa, fraţilor!!
Eu imi amintesc de nişte probleme ca răspuns la dorinţa cunoscutului lanţ Carrefour (cel mai mare din Europa, cel puţin acum 19 ani) de a mări lanţul său de magazine.
Decizia lui Carrefour a fost că a închis toate cele 12 centre ale sale din Elveţia şi de atunci el nu a mai apărut în această ţară, ceea ce a reprezentat o pierdere serioasă pentru consumatori. La Carrefour ei se puteau aproviziona convenabil cu produse diverse, dintre care destule nu se găseau în altă parte.
http://www.lesechos.fr/21/08/2007/lesechos.fr/300195895_carrefour-quitte-la-suisse-et-se-restructure-a-l-international.htm
Mai târziu au apărut totuşi în Elveţia alţi distribuitori europeeni.
Legiuitorii şi susţinătorii lor din România pleacă de la ideea greşită că „goana capitalistă după câştiguri”, cum le place unora să zică, îi va face pe marii distribuitori să rămână pe loc în orice condiţii. Exemplul meu le arată că se înşeală. Nu pot să nu subliniez că a părăsi o ţară bogată ca Elveţia nu a fost, cu siguranţă, o decizie uşor de luat de Carrefour, dar totuşi a luat-o. Oare decizia de a pleca din România este mai greu de luat?
Nu cred că trebuie să atrag atenţia asupra faptului că atât Legea Dării în plată, cât şi cea a Supermarketelor, au ca ţintă nişte întreprinderi străine, şi că deci s-ar putea vorbi despre un protecţionism/intervenţionism statal în serie, realizat prin intermediul modificării legilor. Dacă investotorii străini nu mai pot conta pe un mediu legal stabil şi predictibil, consecinţele pentru români nu sunt greu de ghicit.
@Victor
> consecinţele pentru români nu sunt greu de ghicit
În schimb o să rămânem cu mândria naţională că am pus cu botul pe labe nişte multinaţionale care, în plus, ne şi exploatau ţara la sânge…
Prin astfel de legi poiticienii români se incadreaza in liga jucatoare din care pe moment fac parte tari ca Turcia, Ungaria, Polonia si in parte chiar Rusia.
Nu e din pacate o surpriza. Astfel de izbucniri tin de cultura politica româneasca si apar periodic.
@George
>Nu e din pacate o surpriza. Astfel de izbucniri tin de cultura politica româneasca si apar periodic.
Aş adăuga şi cultura economică, deseori deficitară, ceea ce face că remediile la unele probleme reale sunt căutate în altă parte şi de aceea deciziile dăunează în loc să ajute. Aşa cum am mai scris, nu prin lege se rezolvă problemele din economie, ci prin interesul comun şi cooperarea liberă a celor care participă la acele procese.