Europa se clatină şi pare-se că manifestul unei comuniuni începute ca o familie fericită se îndreaptă spre sala divorţurilor.
Analişti români, politicieni, ziarişti de la mic la mare se dau de ceasul morţii şi ca un chibiţ înfocat pe marginea unui meci de fotbal se implică folosind modul condiţional-optativ şi conjuncţia dacă…
În urmă cu peste douăzeci de ani, ca un bun cetăţean canadian cu drepturi la vot, am participat la un referendum în Montreal, un fel de Quebec Exit din Canada. Nu a fost să fie pentru Quebec, şi aceasta datorită alofonilor, cetăţenilor canadieni proveniţi din alte ţări – nici anglofoni, nici francofoni.
Jacques Parizeau, liderul Partidului Quebec-ois avea să recunoască în public această înfrângere cauzată de votanţii mai sus amintiţi.
Din afara Canadei s-au declanşat mii de supoziţii, de analize, acuze şi alte consideraţii. În ultima instanţa a fost o problema a bucătăriei democratice canadiene.
Revenind la Londra şi referendumul Brexit, rămâne un rezultat al unei opţiuni exprimate prin vot democratic.
Deodată o parte dintre români au şi scos batistele şi trâmbiţele din lăzile de zestre balcanică şi emit ditirambi de parcă ei ar conduce lumea britanică. Nu sunt singurii, şi urmărind alte comentarii se remarcă o serie de interpretări, supoziţii, reţete şi indicaţii.
Oficiali bucureşteni îşi amintesc că în Anglia trăiesc mii de români emigraţi sau aflaţi la muncă (aceştia ar fi a două comunitate masivă după cea poloneză), şi nu mai pot de grijă lor. Cred că ar fi mai important să găsească o formulă apropiată ca pe viitor românii să nu mai fie nevoiţi să emigreze. Grija se amplifică şi pe seama bietei economii britanice.
Într-o retrospectivă istorică Anglia a fost mereu o ţară inadaptabilă – poate şi din cauza poziţiei insulare faţă de Europa, dar şi din cauza tradiţiei coloniale şi a monarhiei. Nu de foarte mult, în 1957, Marea Britanie a refuzat intrarea în Comunitatea Economică Europeană. A acceptat cu greu aderarea în 1973 pe fondul unei crize economice mondiale.
Semnele fenomenului Brexit pot fi multe altele, printre care şi refuzul acceptării monedei Euro.
Domnul Peterson, un reputat profesor şi analist la Universitatea din Stanford afirmă: “Marea Britanie a ţinut mereu Europa la distanţă, chiar şi când ei erau de partea Uniunii Europene.”
Nu trebuie minimalizate consecinţele interne şi internaţionale ale acestei decizii. Poate fi totodată un semnal al unei campanii anti-imigranţi, de sorginte naţionalistă.
Consecinţele vor readuce Scexit-ul în Scoţia, şi noi tulburări în Irlanda.
Cuvântul marionetelor de oriunde nu poate nega dreptul fiecărei ţări la vot, la exprimarea propriilor decizii. Brexit-ul anunţă o serie de alte confruntări, de conflicte – opoziţie la mitul european al globalizării.
Să nu uităm că Anglia nu a iniţiat niciodată o campanie de unire a ţărilor europene spre deosebire de Germania, ţară cu care Anglia se află într-o tacită competiţie. Aş spune că în orgoliul lor naţional, englezii nu acceptă supremaţia economico-politică a Germaniei.
Eu unul nu am urmărit absolut deloc analizele de pe posturile românești de televiziune, deci nu pot aprecia dacă e isterie sau nu.
Am urmărit constant Euronerws, France 24, CNN, ČT 24 (Česká televize, un fel de France 24). Era destule isterie acolo, inclusiv afirmații gen „surpriza referendumului” (??? surpriză pentru cine? doar sondajele spuneau de mult că rezultatul va fi aproximativ cum a fost în realitate). Autorul fie nu a urmărit niciun post occidental de televiziune pentru a urmări Brext-ul ori a urmărit în exces, pînă la epuizare, posturile românești de televiziune, lamentabile – oricum – pe orice tip de analiză politică.
În rest nu comentez, problema e complexă și, la urma urmelor, e treaba britanicilor cum o rezolvă ori cum nu o rezolvă. Există multe variante și multe scenarii. Îl mai țineți minte, nu mă îndoiesc, pe lord Chamberlain cum cobora entuziast din avion după ce avusese întâlnirea cu Hitler, fluturând hârtia care garanta [sic!] pacea în Europa. Apare în mai orice film documentar despre perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial. (Nu, nu vreau să insinuez nimic, mi-am adus aminte de scenă, pur și simplu, apropo de UK, de Europa și de viziunile poltice ale britanicilor).
@Sorin Paliga
> Eu unul nu am urmărit absolut deloc analizele de pe posturile românești de televiziune, deci nu pot aprecia dacă e isterie sau nu.
Bun, am reţinut, nu ştiţi despre ce şi cum s-a vorbit.
> Am urmărit constant Euronerws, France 24, CNN, ČT 24 … Era destule isterie acolo, …
Reţin că era isterie pe posturile europene.
> Autorul fie nu a urmărit niciun post occidental de televiziune pentru a urmări Brext-ul ori a urmărit în exces, pînă la epuizare, posturile românești de televiziune, …
Dl. Florin Predescu, autorul articolului, scrie: „Analisti romani, politicieni, ziaristi de la mic la mare se dau de ceasul mortii …”
Este de presupus că ştirile i-au parvenit autorului prin mass media românească, iar acolo toţi „se dau de ceasul mortii” apropo de BREXIT. Deci dânsul a găsit pe posturile româneşti, ca şi dv. pe alte posturi, „destulă isterie”.
Ce vă face pe dv. să credeţi că autorul a urmărit BREXIT-ul „în exces, pînă la epuizare” pe posturile româneşti de televiziune, de vreme ce nu ştiţi ce s-a comentat pe ele? Şi dacă dânsul nu s-a uitat destul şi nu ne-a relatat ce era relevant?
Mie, care am urmărit diverse surse, inclusiv româneşti, cel mai mult mi-a plăcut următorul pasaj din articol, care m-a făcut să cred în plus că dl. Predescu a ascultat cu atenţie şi a înţeles foarte bine situaţia:
„Oficiali bucuresteni isi amintesc ca in Anglia traiesc mii de romani emigrati sau aflati la munca (acestia ar fi a doua comunitate masiva dupa cea poloneza), si nu mai pot de grija lor. Cred ca ar fi mai important sa gaseasca o formula apropiata ca pe viitor romanii sa nu mai fie nevoiti sa emigreze. Grija se amplifica si pe seama bietei economii britanice”.
@Sorin Paliga
> Autorul fie nu a urmărit niciun post occidental de televiziune pentru a urmări Brext-ul
Puţin probabil să nu fi urmărit posturi occidentale : deja din ce scrie dânsul în articolul de faţă rezultă că domiciliază în străinătate!
> lord Chamberlain cum cobora entuziast din avion după ce avusese întâlnirea cu Hitler, fluturând hârtia care garanta [sic!] pacea în Europa… mi-am adus aminte de scenă, pur și simplu, apropo de UK, de Europa și de viziunile poltice ale britanicilor…
Curios că această paralelă – Cameron/Chamberlain – am citit-o din diferite surse, inclusiv din surse româneşti, precum şi surse britanice de dinainte de referendum. Dar paralela mi-a rămas neclară. Dv. vedeţi vreo paralelă ? Cu Cameron sau cu „viziunile poltice ale britanicilor” ?
Nu are absolut nicio relevanță ce și cum au analizat mass media din România Brexit-ul, important este cum o analizează actorii politici decisivi. Autorul articolului dezinformează pretinzând că mass media din România ar fi comentat mai isteric (termenul autorul) decât ale mass media. Păi mai isteric decît au comentat cele 4 menționate nu poate fi. În plus, este și total irelevant momentului.
Nu știam de paralela Chamberlain-Cameron, dar nu mă surprinde deloc, oricine știe un pic de istorie o face. Am putea discuta dacă, în spatele acestui referendum, există un plan de luptă, să spun așa, dacă britanicii au avut un master plan sau, pur și simplu, au jucat la cacealma. Dacă există un plan (vor mai multă putere economică, politică, mă rog, putere în general), atunci ar fi OK, orice actor politic dorește putere, altfel nu are rost poltica. Dacă a vrut doar un gambling ieftin, cum pare, atunci vai nouă, perfidul Albion iar se joacă de-a soarta lumii și joacă prost, ca dl Chamberlain. Paralela este evidentă. Nu am priceput nici de ce mass media a anunțat, exact acum o săptămână, că rezultatul referendumului a fost o surpriză, doar era previzibil. Poate mulți au sperat că asasinarea lui Jo Cox ar putea întoarce votul? Posibil…
Pornind de la acest articol neinformat și, oricum, irelevant discuției (mass media din RO nu are absolut nicio importantă în această analiză), discuția devine inutilă, deoarece discutăm pornind de la premise false („isteria Brexit în mass media din RO”).
Dacă paralela Chamberlain-Cameron a fost observată, nu știu dacă a fost observată (presupun că da), realitaea că, încă de la intrarea sa în U.E. (mă rog, nu se chema așa atunci), UK s-a comportat ca o cocotă mereu nemulțumită de partenerii de viață, mereu în căutarea unui adevăr etern și imuabil al existenței umane. De ce s-a comportat și se comportă UK astfel? Simplu, deoarece poate, deoarece are suficientă putere (doar e membru G7) pt a juca la cacealma și pt a forța nota. România, Grecia, Slovacia nu ar putea juca în acest fel. Nici măcar Franța ori Germania ori Italia… Poate că Le Royaume Uni are un plan… ar dori să tempereze puterea prea mare a Germaniei pe zona euro. Dacă ar fi așa, atunci jocul are o noimă. Dar dacă nu are, dacă – pur și simplu – nu are niciun plan, domnule Leibovici, dacă, pur și simplu, se joacă de-a istoria cum s-a jucat dl Cahmberlain? Știm ce a urmat atunci.
Și, domnule autor Florin Predescu, în orice perspectivă am analiza, ce importanță are dacă presa din RO este sau nu isterică? Ce influență are presa din RO în Europa? Hai să fim serioși… Mai degrabă, dacă tot locuiți peste hotare, scrieți despre isteria Brexit în TOATE mass media din Occident, că isteria lor chiar are impact.
Articolul este total neinformat. Nici termenul „isterie” nu este corect folosit. Ar putea fi invocat termenul „neliniște”, lucru firesc într-o țară forstă comunistă (cum este peste tot în zonă). În context, tot neadevărat este, deoarece mass media de la noi nu a avut comentatori autohtoni, ci – mai totdeauna – au preluat ce spun alții.
Nu mai puneți degete în jos ca notă proastă, nu mie trebuie să îmi dați note, ci autorului.
Cu aceasta, am închis discuția, nu în sensul că nu ar fi de comentat acest Brexit, ci în sensul că, așa cum a pornit, discuția o ia pe un găfaș total eronat, pornind de la un titlul incorect, continuând cu o analiză în bună parte incorectă și diletantă. Nu mai faceți clic pe degetul în jos, nu de analiza mea e vorba, ci ce a autorului. Sau lui i-ați puș degetul în jos?
@Sorin Paliga
>Nu are absolut nicio relevanță ce și cum au analizat mass media din România Brexit-ul, important este cum o analizează actorii politici decisivi.
Nu văd de ce s-a mai obosit dl. Paliga să comenteze acest articol. De altfel pentru cei care sunt interesaţi în ce se întâmplă în România, ca mine, acest articol a fost interesant şi util.
> Autorul articolului dezinformează pretinzând că mass media din România ar fi comentat mai isteric (termenul autorul) decât ale mass media. Păi mai isteric decît au comentat cele 4 menționate nu poate fi. În plus, este și total irelevant momentului.
Dl. Paliga ne-a spus că nu a urmărit media din România şi prin urmare toate aprecierile sale de mai sus nu au nici o bază.
>Pornind de la acest articol neinformat și, oricum, irelevant discuției (mass media din RO nu are absolut nicio importantă în această analiză), discuția devine inutilă, deoarece discutăm pornind de la premise false („isteria Brexit în mass media din RO”).
Reciclare a aceleaşi idei, în care premizele false sunt cele ale d-lui Paliga. Articolul este cel care a pornit discuţia!
>Și, domnule autor Florin Predescu, în orice perspectivă am analiza, ce importanță are dacă presa din RO este sau nu isterică? Ce influență are presa din RO în Europa? Hai să fim serioși…
După cum ştim, Românie este o ţară a UE. Ceea ce se întâmplă cu ea şi în ea îi interesează pe mulţi români, indiferent unde se află ei. Rolul lui ACUM este, printre altele, să-i informeze pe cititorii de limbă română cu privire la cele ce se întâmplă în România. În consecinţă decizia redacţiei de a publica articolul d-lui Florin Predescu este salutară.
> Mai degrabă, dacă tot locuiți peste hotare, scrieți despre isteria Brexit în TOATE mass media din Occident, că isteria lor chiar are impact.
Dl. Paliga ar face mai bine, în loc să-i înveţe pe alţii despre ce să scrie, erijându-se cu această ocazie în expert în isteria presei de pretutindeni (chiar şi atunci când nu o urmăreşte), să comenteze aici numai atunci când ştie despre ce este vorba.
Dl. Prof. Paliga,
Eu cred ca isteria reportajelor din presa romaneasca este bine intemeiata. Intradevar, presa din Ro nu are nici o influenta asupra Europei.
DAR, Dl Predescu ne-a atras atentia in articolul lui, impactul exit-ului UK din UE, asupra economiei RO.
Cotez:” Oficiali bucureşteni îşi amintesc că în Anglia trăiesc mii de români emigraţi sau aflaţi la muncă (…), şi nu mai pot de grijă lor. Cred că ar fi mai important să găsească o formulă apropiată ca pe viitor românii să nu mai fie nevoiţi să emigreze….”
Economia RO nu poate sa faca fata daca acesti lucratori care se afla astazi in Marea Britanie se vor intoarce acasa in RO. Este destul de clar (cel putin pt mine), de ce au plecat in primul rind din RO. Nu aveau slujbe si daca aveau de lucru, erau platiti asa de putin, ca salariul nu le ajungea sa-si intretina familia. Cind acesti lucratori se vor intoarce din UK, somajul in RO va fi si mai mare. Economia Rominiei nu este in stare sa acomodeze alte mii de lucratori.
Dl Prof. Paliga, „degetul in sus sau jos” nu are semnificatia de nota buna sau rea. Semnificatia este doar ca unii cititori , sint sau nu sint de aceiasi parere cu dv. Dv. va axati pe faptul ca presa Rominiei nu are nici un impact asupra UE-ului. Asta nu inseamna ca articolul Dlui Predescu este insignificant.
Dl. Manta
Prof. Sorin Paliga stie foarte bine despre ce scrie si vorbeste. El traieste in Romania. Noi locuim in Statele Unite si nu ne lovim in fiecare zi de politica, economia si ziaristica din Ro.
@Sorin Paliga
> Nu mai puneți degete în jos ca notă proastă, nu mie trebuie să îmi dați note, ci autorului.
Nota este pentru autorul comentariului. Articolul poate fi evaluat şi el, dar din păcate nu se mai pot alege evaluări negative…
@Wanda
> Prof. Sorin Paliga stie foarte bine despre ce scrie si vorbeste. El traieste in Romania.
De numeroase ori am constatat că nu este aşa. Apoi: faptul că trăieşte în România nu este nici condiţie necesară, nici suficientă pentru a avea o opinie bine fundamentată despre România. Şi nu numai despre România.
Oricum, dl. Paliga a închis discuţia în ceea ce îl priveşte, aşa că renunţ să mai comentez comentariul său iniţial.
@Wanda
>Dl. Manta
>Prof. Sorin Paliga stie foarte bine despre ce scrie si vorbeste.
Să avem pardon, dar dânsul ne-a spus singur că vorbeşte despre ceva ce nu ştie: „Eu unul nu am urmărit absolut deloc analizele de pe posturile românești de televiziune, deci nu pot aprecia dacă e isterie sau nu”.
Apropo, Wanda, dacă tot menţionezi titluri, bănuiesc că ar fi complet să scrii Prof. Dr. Sorin Paliga. Nu sunt convins că este necesar să menţionezi titlurile atunci când te referi la un comentator cunoscut şi atunci când subiectul discutat nu are vreo legătură cu titlurile/specialităţile acestuia.
> El traieste in Romania.
Şi aude/vede ce vrea, ceea ce este dreptul dumnealui. Dacă nu-l interesează ce se poate afla în România deoarece lucrurile scrise/vorbite acolo nu ar avea răsunet european, sau din orice alte motive, este strict treaba dumnealui, dar este nepoliticos şi lipsit de eleganţă să dea lecţii altora despre ce e bine şi ce e rău să scrie ei. Ideile de acest gen este bine să le păstreze pentru articolele proprii, şi atunci va afla ce cred alţii despre ele din comentarii.
> Noi locuim in Statele Unite si nu ne lovim in fiecare zi de politica, economia si ziaristica din Ro.
Noi locuim în diverse locuri şi fiecare ştie ce ştie pe măsura interesului pe care îl manifestă (care depinde de multe, cum ar fi timpul disponibil, gustul şi priorităţile personale).
Ca intr-un cenaclu literar de tip autocrat si gen balcanic, sa nu zic un termen gasit in anii din inainte de anii’89 nu ar trebui sa ma justific.
De altfel ma simt onorat de indicatiile tuturor.
Comentariile mele nu se vor o analiza verdict.
Dimpotriva sunt venite pe marginea unei degringolade din Romania, din pacate in presa de acolo.
Intr-o succesiune sumara am punctat ca semnele inadaptarii britanicilor la Europa continentala incepe cu 1957.
Intr-o alta definire simplista as rezuma doua brand-uri autohtone: capra vecinului si pieptanatul babei.
Nu este vina celor din afara ca situatia e asa cum este in tara.
In mod sigur iesirea din perimetrul european a britanicilor va afecta brutal si Romania. Daca ar fi o economie stabila cat de cat, mai putina grija si onestitate efectele nu ar fi asa de dure. Si tot intr-un limbaj simplu si de cantec de copii, ‘podul de piatra” ar fi refacut pe rau in jos…
Deci daca exista isterie in Romania, scuza este ca exista si in America, si in alte tari in acceptiunea caprina.
Mi-as dori ca Eminenta sa Domnul Profesor in loc sa arate cu degetul precum gazeta de perete asa DA, asa NU, sa ne scrie un articol-model si exemplar, in viziunea Domniei Sale. Ca traitor in Romania ar putea chiar sa vina cu solutii si idei menite sa corecteze situatia actuala.
Cat despre antecedente xenofobe am putea veni din nou cu exemple nenumarate antcipatoare a Brexit-ului, semnate de catre britanci.
As aminti doar reportajul VIN ROMANII !
Ca emigrant fiecare isi asuma un anume risc si situatii la care se expune.
De acum incolo ceasul unei economii bolnave va avea o noua scuza: Brexit-ul.
> Să nu uităm că Anglia nu a iniţiat niciodată o campanie de unire a ţărilor europene spre deosebire de Germania
As adauga ca Anglia de 2 ori s-a opus unei uneiri a trailor europene.. In 1914 si 1939!
@Florin Predescu
Sunt onorat, domnule Predescu, de epitetele pe care le folosiți la adresa mea: „Emienta sa Domnule Profesor”. Deși nu sînt neapărat pedant, „eminență” (nu Eminenta) este o formulă folosită pentru cardinali. Noi, profesorii, vorbim mai firesc, mai natural. Dar să trecem.
Eu v-am reproșat că
1. articlul este total neinformat, nu a fost nicio isterie în România în ce privește Brexit;
2. în mass media din România, rareori apar comentarii originale legate de politica externă, și asta deoarece sunt foarte puțini capabili să facă așa ceva, ca atare preiau, mai degrabă necritic, ceea ce văd/aud la alții. Un exemplu rar este Emil Hurezeanu, acum ambasador la Berlin, cred, singurul jurnalist român capabil să analizeze, informat și la obiect, orice temă de politică externă.
3. Epitetul „isteric” nu se poate aplica analizelor, așa cum au fost din România. În primul rând, deși este ironic-analitic, nu este corect folosit. Dacă ar fi să folosim cuvinte din categoria „isterie, isteric”, atunci campaniile domnilor Boris și Nigel au fost, pe cât am văzut eu pe diverse posturi, de-a dreptul isterice. Dv. ce credeți? Poate eu, aici, pe malul Dâmboviței, am viziuni așa, țărănești, primitive, nu ca ale dv., elevate.
Și acuma, da, m-am răsfățat și eu un pic, am urmărit en passant analizele de pe diverse posturi din România. În nici un caz nu pot fi etichetate drept „isterice”. Oricum, erau fie mediocre, fie copy-paste de la alții.
Am mai susținut, cu argumente, chiar admițînd corectitudinea analizei și a folosirii epitetului „isteric”, că nu aceasta este esența chestiunii. Orice om de bun simț, cum pretind că sînt (sau nu sînt?), se întreabă care a fost/este rostul acestui referendum? dacă există un plan de bătaie, să zic așa? dacă da, de ce nu a fost pus în aplicare? există înțelegeri secrete de care noi nu știm? și multe altele.
Mie unul mi se pare că premierul Cameron a jucat la cacealma (gambling), din motive nu foarte clare mie. Diferența dintre sublim și ridicol este un singur pas, adesea. Mai cred că UK, fără niciun plan de bătaie, amînînd invocarea art. 50, cu o demisie aplicabilă în septembrie etc. nu dorește, de fapt, să iasă din UE și acum caută tot felul de soluții care fie să amîne un plan de evenimente (deja se invocă cel puțin 2 ani, se pot întîmpla multe într-o singură zi, darmite în doi ani). Sau poate chiar vrea să iasă, știu și eu?
Interesantă este și distribuția în teren a votului, Scoția (62 %), Londra (59 %, parcă), Irlanda de Nord (55 %) voturi pro U.E. Referendumul a fost decis, ciudat, tocmai de zona mic-burgheză, să zic așa, și rurală a Angliei. În fond, per global, 52/48 nu e deloc un vot covârșitor, UK pare o țară marcată de un profund clivaj social și ideologic. Așa spun și analizele lor, nu ale mele. Nu am pretenția că eu, aici, în România, fac analize mai bune decât ale lor. Aroganța și lipsa de informare nu au fost niciodată argumente, iar politica pumnului în față „trăiești în România, taci din gură, ești primitiv și prost” nu rezistă unui discurs serios și civilizat. Sigur, mulți români stabiliți peste hotare se simt bine dacă sînt aroganți. Mă bucur că le-am dat ocazie să se manifeste în acest fel: dacă oamenii se simt bine astfel, de ce nu?
În rest, înțeleg că autorul trebuie felicitat, deși scrie lucruri neinformate. OK, să-l felicităm, dar fără mine. Se poate?
Nu am susținut și nici măcar insinuat că cine trăiește în România face neapărat o analiză mai bună a situației din România, am spus doar că cine trăiește în România simte mai bine pulsul țării decât cei stabiliți peste hotare. Sigur, dacă are bunul simț să simtă pulsul țării unde trăiește, nici asta nu e obligatoriu.
Apropo de acest Brexit, cumva tragi-comic, mi-a venit în mine, nu știu de ce, zicala „casa arde și baba se piaptănă”. Păi dacă tot arde casa și se piaptănă, apăi să se și fardeze, nu? Dv. ce ziceți?
Dl. Paliga a fost martorul reacţiei exagerate a presei europene la BREXIT, dar i-a scăpat, din lipsă mărturisită de interes, reacţia din România, ţara în care se află.
Aceasta nu l-a împiedecat să critice un articol care se referă la reacţia exagerată a mass media româneşti la acelaşi eveniment major, care ar putea să influenţeze şi soarta românilor aflaţi în România şi în UE.
>Și acuma, da, m-am răsfățat și eu un pic, am urmărit en passant analizele de pe diverse posturi din România.
După 10 (!) zile de la referentumul britanic s-a gândit dumnealui, posibil şi sub presiunea criticii de pe ACUM, să se „răsfeţe” un pic şi să vadă ce se spune acuma în presa ţării în care trăieşte. Şi iată ce a găsit:
> În nici un caz nu pot fi etichetate drept „isterice”.
Nu ne mai relatează ce a constatat pe posturile europene, unde, aşa cum era de aşteptat, a scăzut în cele 10 zile scurse de la referendum, în mod simţitor, valul de emoţie provocat de eveniment.
Deci, în mod curios, ne bucurăm de o comparaţie tardivă între mere şi pere, sau între apples with oranges. Este profund, este util, ne face să reflectăm!
Dl Prof. Paliga,
„Poate eu, aici, pe malul Dâmboviței, am viziuni așa, țărănești, primitive…”
Please don’t sell yourself , short!!! Vlastně, jste velmi inteligentní.
Eu am vizionat posturile de televisiune si am ascultat posturile de radio. A doua zi dupa referendum numai despre Brexit s-a vorbit, toti si-au dat cu priceputul, unii au fost de accord ca UK sa iasa din UE si altii nu. Vreau sa va spun ca atunci cind deschizi televizorul, citesti ziarele si asculti radio, si toti vorbesc despre acelasi lucru, eu si nu numai eu, am/avem impresia ca este isterie. Deasemenea, pot sa va confirm ca toate Bursele de pe glob au fost, fara discutie, isterice.
DAR, dupa circa doua zile dupa referendum, toti s-au calmat si Bursa si-a revenit (nu complet) la nivelul care a fost inainte de referendum.
In ce priveste articolul, Dl Predescu a scris un articol foarte bun. Folosind cuvintul „isterie” a descris situatia din Romania si Europa si US exact cum a fost. Imi permit sa va atrag atentia ca dv. ati fost aspru in comentariile scrise despre articol si imi inchipui (nu am vorbit cu autorul) ca Dl Predescu v-a raspuns „in kind”.
@Sorin Paliga
> Autorul articolului dezinformează pretinzând că mass media din România ar fi comentat mai isteric (termenul autorul) decât ale mass media. Păi mai isteric decît au comentat cele 4 menționate nu poate fi.
1. A dezinforma înseamnă a informa greşit, şi anume în mod intenţionat. Cuvintele au sensul pe care îl au!
2. Puteţi justifica asta: „Păi mai isteric decît au comentat cele 4 menționate nu poate fi”?
Astea sunt vorbe goale, nu argumente! Şi atunci rămâne în aer şi afirmaţia că „articolul este neinformat”
> perfidul Albion iar se joacă de-a soarta lumii și joacă prost, ca dl Chamberlain
„Perfidul Albion” este un clişeu pejorativ anglofob; dv. n-aţi identificat niciun act de perfidie din partea lui Cameron, deşi aţi postulat că trebuie să existe – că altfel nu se poate! Deci: care este? În ce-l priveşte pe Chamberlain, pe ce bază îi atribuiţi tocmai perfidie, iar nu de exemplu inexperienţă/naivitate, etc. În fine, aştept să explicaţi. Poate nu ştiţi, dar atunci, în 1938, populaţia Europei şi imensa majoritate a politicienilor a salutat uşurată acordurile acelea. Excepţiile au fost extrem de puţine; Churchill era una din ele, dar şi el doar s-a abţinut la votul din Parlamentul Britanic.
Oricum, paralela Cameron/Chamberlain nu aţi explicat-o deoacamdată.
> încă de la intrarea sa în U.E. … UK s-a comportat ca o cocotă mereu nemulțumită de partenerii de viață, mereu în căutarea unui adevăr etern și imuabil al existenței umane.
Afirmaţi asta bazându-vă pe ceva fapte? V-aţi informat măcar cât de cât cu privire la argumentele unora şi ale altora în cadrul dezbaterilor ce au durat 40 de ani? Pe ce bază credeţi că sunt doar mofturi de cocotă?
Imediat după ce afirmaţi că nu sunt decât mofturi, vă lansaţi în speculaţii că ar putea fi de fapt machiavelice planuri contra ponderii europene a Germaniei etc., fără cel mai mic efort de a le substanţia. Şi mai spuneţi de articolul lui F. Predescu că este slab!
> dacă [Cameron] – pur și simplu – nu are niciun plan, domnule Leibovici… se joacă de-a istoria
„Se joacă de-a istoria”… Nu-i asta isterie?
Anyway… Trebuie să vă decepţionez, dar cel mai probabil este că obiectivul lui Cameron nu era un complex şi perfid scenariu, de genul celor atât de gustate, pare-se, pe malurile Dâmboviţei şi aiurea. Scenarita este rezultatul lenii de a se informa asupra faptelor şi de a gândi raţional, adică aderând la fapte.
Unul din fapte este că mentalitatea/filozofia britanică este ceva mai liberală, mai puţin colectivistă şi etatistă decât a continentalilor. De exemplu, mişcarea pentru liberul schimb din Anglia (Smith, Ricardo, Cobden) n-a prins în Franţa. Al doilea fapt este că Uniunea Europeană a evoluat rapid de la o asociaţie de (cuasi)liber schimb (liber schimb=orcine din una din ţări putea să facă comerţ cu oricime din alte ţări) la una mai etatistă, protecţionistă şi centralizatoare.
Date fiind aceste două fapte, un conflict este inevitabil (deşi şi Anglia aluneca şi singură încet-încet către etatism). Ideea că EU este, sau devine, prea constrângătoare s-a acentuat şi în acest fel de zeci de ani subiectul ieşirii din UE constituie un abces care infectează dezbaterile politice din Anglia. Cameron a considerat că abcesul trebuie totuşi spart cândva, astfel încât dezbaterea politică să se poată concentra pe alte subiecte, măcar pentru câţiva zeci de ani.
De aceea, după consultarea Partidului Conservator, a invitat Parlamentul să adopte o lege pentru Referendum, care prevedea:
– renegocierea cu UE a condiţiilor de aderare în sensul diminuării pentru MB a costului accesului la Piaţa Comună
– şi supunerea la votul popular a rămânerii sau nu în EU pe baza condiţiilor renegociate.
Legea pentru Referendum a fost aprobată (2013) fără niciun vot contra (dar cu abţinere, doar abţinere!, masivă din partea opoziţiei – cum face opoziţia de obicei în orice ţară…)
Renegocierea cu UE n-a dat mare lucru, în orice caz mult mai puţin decât spera Cameron însuşi. UE s-a opus oricăror schimbări de fond favorabile cererilor Angliei, în particular de frică că şi alţii o să ceară dispense.
Abia acum, după referendum, voci sus-puse din EU zic că bazele UE trebuiesc regândite
Va urma… poate 🙂
Există o urmare pozitivă a Brexit-ului: rezultatul alegerilor din Spania, Podemos a avut un recul semnificativ.
În rest, închei discuția aici, poate fi reluată pornind de la un material mai substanțial și mai informat.
@Sorin Paliga
> închei discuția aici, poate fi reluată pornind de la un material mai substanțial și mai informat.
Găsiţi aşa ceva în ultimul meu comentariu (poate nu l-aţi observat), şi poate va mai urma.
Pe de altă parte, puteţi veni şi dv., ca şi mine, cu material substanțial și informat.
Şi nu aţi comentat nici alte observaţii de-ale mele care vă erau adresate… Să fie vorba de eschivă…?
Dl. Paliga a scris: „Există o urmare pozitivă a Brexit-ului: rezultatul alegerilor din Spania, Podemos a avut un recul semnificativ”.
Ce ne spune însă presa internaţională?
„Podemos won 71 seats, effectively unchanged from December, after forming the alliance with United Left, according to results announced Sunday.”
http://www.nytimes.com/2016/06/28/world/europe/spain-vote-podemos-party.html?_r=0
Alianţele nu sunt ceva nou, existând şi înainte. Aflăm că nici vorbă de vreun recul semnificativ a lui Podemos, care a rămas cu ce a obtinut în alegerile din anul trecut. De aceea a vorbi de vreo influenţă „pozitivă” a BREXIT-ului asupra rezultatelor lui Podemos în alegerilor spaniole este hazardat.
Nimic nou deci în comentariile d-lui Paliga, pe care dumnealui le bazează pe informaţii pe care nu le comunică, acest lucru fiind pus în evidenţă în acest fir de discuţie de Alex.
O restanţă. Pentru cei care nu ştiu limba cehă, ca mine, propun o traducere prin Google a ceea ce îi scria mai sus Wanda d-lui Paliga. „Vlastně, jste velmi inteligentní” ar însemna „De fapt, sunteţi foarte inteligent”.
@Sorin Paliga
Continuarea acestui comentariu al meu
Continui cu comentarea acestui comentariu al dv. pe care îl adresaţi autorului. Cum acesta n-a reacţionat până acum, îndrăznesc să mă bag pe fir şi să-l comentez eu.
– rostul referendumului este cel explicat de iniţiatori – Cameron, Partidul Conservator şi alte grupuri – şi pe care l-am expus anterior. Rostul este să rezolve o dată pentru totdeauna abcesul care infestează politica britanică de 40 de ani. Nu este nevoie să apelaţi la „explicaţii” bazate pe înţelegeri secrete etc., cu excepţia cazului când aveţi ceva fapte/indicii/dovezi conrete („Briciul lui Occam”). Aveţi?
– planul de bătaie: este evident, deoarece este cel prevăzut în Tratatul Uniunii Europene (2007), Titlul VI, Articolul 50 şi procedura specificată în Tratatul de la Lisabona (2009). Şi anume:
(a) UK notifică Consiliul European asupra ieşirii din EU
(b) un Acord de ieşire este negociat între cele două părţi
(c) la data acordului, tratatele anterioare ale UK cu UE vor înceta
(d) Acordul de ieşire va reglementa şi relaţiile viitoare ale UK cu Uniunea Europeană.
Deci nu există aici niciun fel de ambiguitate procedurală; planul de bătaie este clar.
– „de ce nu a fost pus în aplicare?” Adică de ce Anglia încă n-a desfăşurat planul – prin notificarea Consiliului European asupra ieşirii din EU?
Este simplu. Primul ministru Cameron şi o bună parte din guvernul său au fost contra Brexit-ului şi deci au fost înfrânţi în referendum, motiv pentru care Primul ministru şi-a anunţat demisia – o practică cât se poate de naturală şi de onorabilă. Alegerea unui nou prim ministru este şi ea o întreagă procedură care necesită timp (vezi mai jos), motiv pentru care lui Cameron i-a fost imposibil să demisioneze cu efect imediat.
Procedura de alegere a unui nou prim ministru necesită timp în special deoarece prim-ministru devine automat şeful partidului majoritar în Parlament, deci mai întâi trebuie ales acest şef de partid, deoarece Cameron, în virtutea demisiei sale, nu mai poate rămâne şef al Partidului Conservator. Procedura alegerii unui nou şef al Partidului Conservator este următoarea:
– doritorii îşi depun candidatura
– deputaţii conservatori din parlament (330) reduc, prin voturi succesive, numărul de candidaţi la numai doi. [Etapa este în plină desfăşurare: din 5 candidaţi au rămas la acestă oră doar 3].
– departajarea celor doi candidaţi rămaşi – se face de către membrii din toată ţara ai Partidului Conservator (sunt circa 150’000 de membri). Alegerile acestea mai trebuiesc organizate şi efectuate, iar cei doi candidaţi rămaşi trebuie să-şi mai facă şi campaniile lor electorale.
De aceea data de 9 septembrie, când se va şti cine este noul preşedinte al partidului, deci noul Prim-Ministru, nu este deloc îndepărtată – mai sunt doar 2 luni! Abia noul guvern va putea anclanşa faţă de EU procedura de ieşire.
Deci afirmaţia dv.:
nu are nicio bază reală.
În esenţă cam asta ar fi. Poate mai revin pentru alte puncte de-ale dv.
Autoritatile de la Bucuresti isi aduc aminte de o problema numai dupa ce se intampla o catastrofa, daca autoritatile au tolerat ca romanii sa fie operati in sali infecte, sau a trebuit 25 de ani ca sa rezolve in parte problema maidanezilor dupa ce acestia mancau creierele copiilor prin parcuri, si alte fenomene sunt posibile.
Romanii plecati s-au descurcat cum au putut, autoritatile nu au dirijat fenomenul si nu l-au organizat sau monitorizat, dovada ca prin anul 2000 in spania nu erau nici macar capabili sa le schimbe pasapoartele expirate mai repede de 6 luni si dupa ce stateau romanii cate 12 ore la cozi la consulat, unde viermuiau intermediarii amabili care in schimbul a 200 de euro grabeau procesul.
Culmea proastei organizari a fost atinsa prin 2005 cand consulatul era asezat intr-o urbanizatie de vile, nu aveau veceupt. public, cozile erau interminabile si nu existau baruri prin zona, asa ca romanii incepeau sa urineze pe la colturi. Vecinii (zona bogata) au castigat in instanta si au obtinut oridin sa evacueze consulatul. aici aveti un articol in principalul ziar al Spaniei.
http://elpais.com/diario/2005/06/15/madrid/1118834660_850215.html
In articol in al doilea paragraf gasiti fraza:
„Los vecinos habían denunciado repetidamente que cientos de inmigrantes se agolpaban en las calles durante las 24 horas, durmiendo, cocinando, orinando y defecando en sus puertas y los jardines de esta zona residencial sin dotaciones públicas cercana”
in traducere ( Vecinii au denuntat de mai multe ori ca sute de emigranti se ingramandesc 24 de ore, dormind, gatind, urinand si defecand la portile lor, in gradini din aceasta zona urbana fara dotari publice in apropiere ”
Tinerii fara acte de rezidenta nu se puteau casatori, dar nici nu se puteau intoarce in tara nu mai obtineau viza, asa ca intermediarii (amicii ambasadei), imbunau functionarii in schimbul a 700 euro, sigur, ambasadorii de atunci sunt milionari in euro, doar ei erau nasii cei mari, sau chiar au urcat in grad la MAE.
A fost o vreme cand masina de cafea din curtea consulatului cafeua era 2 euro in timp ce la benzinaria de peste drum era 30 de centi.
Tot pe atunci se cerea spaga la vame, hotii pandeau romanii obositi pe tot traseul spre tara pentru ca stiau ca se intorc cu agoniseala.
Au existat mii de grupuri de hoti de romani care furau din magazine si depozite si vindeau marfa la jumatate de pret in restul comunitatii, niciodata in 20 de ani autoritatile nu s-au sinchisit sa faca o campanie ca romanii sa nu mai cumpere produsele ca sa franeze fenomenul.
Chiar si azi, mult mai organizati se poate observa dispretul ambasadei fata de romani, deschid consulatul la ora 9.00 iar pe roamni care vin mai devreme in numar de peste 100 ii tin in strada in ploaie si vant, nu au voie sa intre in curte, ca sa nu mai spun ca acest orar de boieri ii fac pe romani sa piarda ziua de munca sau sa-si faca necazuri la munca. Au existat momente cand ambasada inchidea si la sarbatorile romanesti si la cele spaniole.
Romanii aveau monopolul cersitului si al prostitutiei albe, asta intr-o tara cu 68 milioane de turisti 2015 care nu vin doar sa caute soare la plaja si cartofi prajiti. Nu exista nici un program serios de integrare a cersetorilor.
In spania 1% dinre prostituate au HIV, deci, si romancele noastre, spania este o tara cu procent destul de mare de cetateni cu HIV, 130 000-160 000 persoane, ca sa faceti o comparatie este ca si cand in ro. am avea 50-70 000 infectati. Oare unde este campania prin care romanii au fost informati sa se protejeze ? mai ales ca sunt un colectiv vulnerabil, o viata noua multe aventuri etc.
Nu exista nici un sprijin pentru depresivi si bolanvi mintali, mai ales ca ludopatia a fost epidemica printre ziadarii romani, deasemenea nu exista sprijin sau interes pentru romanii dependenti sau consumatori de droguri.
@Sorin Paliga
Deci iată, de îndată ce pentru funcţia de prim-ministru al Marii Britanii nu a mai existat decât un candidat, alegerile în cadrul Partidului Conservator (care at fi putut dura 2 luni) au devenit inutile. În aceste condiţii actualul premier, David Cameron, demisionează cu data de 13 iulie 2016 seara, care este peste două zile!!
Se vede deci că prin fixarea iniţială a datei demisiei lui Cameron pentru septembrie 2016 n-a existat nicio intenţie de tergiversare, cum am şi argumentat. Acuma s-a confirmat în modul cel mai clar.
@Jaime
Reclamaţi o mulţime de lucruri, dar nu prea înţeleg unde doriţi să ajungeţi şi/sau ce doriţi să demonstraţi.
>Nu exista nici un program serios de integrare a cersetorilor.
Să încerc să lămuresc lucrurile cu o întrebare. Vorbiţi de cerşetorii romani din Spania. Cine anume trebuie să creeze acel „program serios”, în ce ar consta el în mare, pe ce experienţă prealabilă s-ar baza, cine l-ar implementa şi cine ar trebui să plătească pentru el?
Probabil m-am intins cam mult, dar nu cred ca cea ce spun nu intelegeti sau va lasa indiferent. Cumva sunteti de parere ca imaginea este ceva lipsit de importanta ? Incercati dv. sa va depuneti CV-ul la o usa unde inaintea dv. a ciocanit un cersetor roman. Una este sa intarzii putin in rezolvarea problemelor si alta este sa le lasi cate 20 de ani, una este sa nu fii perceput ca un popor stralucit si alta este sa-ti strici singur imaginea in mod grotesc si repetat.(orfelinate, maidanezi, prostitutie, cersetorie), apoi ne plangem ca Johanis a ramas singur la intalnirea sefilor de state.
Daca cautati pe google imagini „cersetori in Londra ” o sa va convingeti ca fenomenul este si in a doua mare capitala financiara a lumii, adica, ai riscul ca toti marii directori ai multinationalelor care viziteaza Londra din motive de lucru o sa-si faca o imagine negativa despre romania si o imagine negativa te face sa pierzi investitori, deci, pana la urma bani.
„Cine trebuie sa creeze acel program serios” ? , in primul rand guvernul , au pe mana 30% din PIB-ul tarii in fiecare an,vro 50 000 milioane euro. mi se pare ceva urgent si necesar inaintea a multor alte cheltuieli. Exista si fonduri UE pt. integrarea minoritarilor. Nu indragesc prea mult cersetorii , dar refuz sa cred ca sunt vro specie de roboti setati sa nu reactioneze la nici un fel de stimul pozitiv. Sau dv. chiar va asteptati sa cheltuim zero lei si sa apara o minima integrare de la sine ?
Nimeni lucid nu se asteapta sa fie integrati ca medici chirurgi, dar cei care spala parbrize o zi intreaga pe soare sau cu timp urat totusi fac ceva care ne face sa banuim ca pot fi integrati in munci simple,cel putin o mica parte dintre ei, nu au o minima calificare unde si ce sa munceasca ? de ex. previziunea temperaturilor in madrid luni si marti(18-19 iulie) 38 grade la umbra, pe asfalt la soare in intersectie la spalat parbrize nu-i chiar o plimbare.
Poti aplica politica batul si morcovele, le oferi un loc de dormit si mancare in schimbul acceptarii unor mici calificari, toata umea are un pret si minoritarii nu sunt o exceptie. Statul prin ONG-uri poate sa-i organizeze in mici grupuri, cauta de munca in agricultura la un pret pe sub nivelul pietei sigur se gasesc patorni interesati si fericiti ca platesc putin, si subventionezi cealalta jumatate din ziua de lucru, macar ii formezi cu munca cu un orar, cu responsabilitatea si macar dispar de la semafoare, iar castigul in imagine compenseaza cheltuiala.
@Jaime
>Probabil m-am intins cam mult, dar nu cred ca cea ce spun nu intelegeti sau va lasa indiferent.
Nu înţeleg de ce veniţi deodată cu atât de multe lucruri diferite. Dacă îmi era indiferent nu comentam.
>Cumva sunteti de parere ca imaginea este ceva lipsit de importanta ? Incercati dv. sa va depuneti CV-ul la o usa unde inaintea dv. a ciocanit un cersetor roman.
Nu, imaginea nu este lipsită de importanţă. Pe de altă parte fiecare este răspunzător pentru ce a făcut el, şi nu alţii.
> … una este sa nu fii perceput ca un popor stralucit si alta este sa-ti strici singur imaginea in mod grotesc si repetat.
Nu ştiu ce înseamnă un „popor stralucit”. Un individ nu este stralucit deoarece stră-strămoşii săi au descoperit America. Cel mai mult îţi poţi strica imaginea singur.
> „Cine trebuie sa creeze acel program serios” ? , in primul rand guvernul , au pe mana 30% din PIB-ul tarii in fiecare an,vro 50 000 milioane euro. mi se pare ceva urgent si necesar inaintea a multor alte cheltuieli.
După cifre bănuiesc că vorbiţi de guvernul României. Cele 50 miliarde euro nu reprezintă bani disponibili. Dacă vă interesează datoria certă pe termen lung a Bancii Nationale a României, ea se ridică la circa 70 miliarde euro în 2016.
http://www.bnr.ro/Datoria-externa—BPM6-11333.aspx
Las-că are balta peşte nu rezolvă problema, deoarece la peştii imaginari neprinşi râvnesc foarte mulţi, de la politicieni de o largă speţă (pentru a-i împărţi) şi până la cerşetori.
> … dar cei care spala parbrize o zi intreaga pe soare sau cu timp urat totusi fac ceva care ne face sa banuim ca pot fi integrati in munci simple … Poti aplica politica batul si morcovele, le oferi un loc de dormit si mancare in schimbul acceptarii unor mici calificari, toata umea are un pret si minoritarii nu sunt o exceptie.
Acum înţeleg ce înţelegeţi prin a „integra”. Permiteţi-mi să cred că cerşetorii sunt mai bine integraţi în lumea lor şi a conaţionalilor lor decât mulţi alţii. Ei de mici au crescut în nişte structuri rigide, autoritare şi neîndurătoare, cu ierarhii, cu exploatarea femeilor şi copiilor, şi cu un dispreţ suveran de indivizi liberi faţă de ceea ce reprezintă idealul dv. de integrare (pentru alţii).
> Statul prin ONG-uri poate sa-i organizeze in mici grupuri, cauta de munca in agricultura la un pret pe sub nivelul pietei sigur se gasesc patorni interesati si fericiti ca platesc putin, si subventionezi cealalta jumatate din ziua de lucru, …
Propuneţi lucruri ilegale şi, în plus, ceva nepotrivit pentru cei care au învăţaţi de mici că acest fel de viaţă nu este unul demn de ei. Aceasta arată încă odată complexitatea şi, eventual, necunoaşterea problemei.
Vedeţi câte sunt de discutat, şi abia am atins tema, pe un singur subiect. Cum ar fi fost să fi reacţionat la toate cele scrise de dv.? Răspuns: o varză!
Dacă vă interesează ce se întâmplă cu cerşetorii în Finlanda, o ţară foarte socială, puteţi consulta linkurile de mai jos:
http://adevarul.ro/news/eveniment/reportaj-video-zi-lumea-cersetorilor-romani-helsinki-1_5732cf1c5ab6550cb8d30f4a/index.html
http://www.hotnews.ro/stiri-diaspora-8076797-finlanda-primaria-din-helsinki-ofera-bani-cersetorilor-romani-pentru-intoarce-acasa.htm
Observaţi cum finlandezii încearcă să se descotorosească de cerşetori, plătindu-i bine pentru ca să să se întoarcă. Nu pot să-mi imaginez că ei îşi închipuie că cerşetorii cei bine plătiţi se vor întoarce acasă la ei, dar măcar speră că vor pleca în altă parte. Iar pe românii din ţară situaţia îi aranjează, ceea ce vă va spune oricine între patru ochi.
@Sorin Paliga
>Mie unul mi se pare că premierul Cameron a jucat la cacealma (gambling), din motive nu foarte clare mie. Diferența dintre sublim și ridicol este un singur pas, adesea. Mai cred că UK, fără niciun plan de bătaie, amînînd invocarea art. 50, cu o demisie aplicabilă în septembrie etc. nu dorește, de fapt, să iasă din UE și acum caută tot felul de soluții care fie să amîne un plan de evenimente (deja se invocă cel puțin 2 ani, se pot întîmpla multe într-o singură zi, darmite în doi ani).
Ceea ce scrieţi: „Diferența dintre sublim și ridicol este un singur pas, adesea” se poate aplica perfect comentariului dv. de mai sus.
Iată ce aflăm azi din presă.
Primul Ministru David Cameron a fost întâmpinat cu „standing ovation” la închiderea sesiunii finale a întrebărilor. Membrii Camerei Comunelor s-au ridicat cu toţii în picioare pentru ca să-i mulţumească. El a fost lăudat că a ajutat la reducerea şomajului şi a.
David Cameron îşi va da demisia astăzi la o întâlnire cu Regina Elisabeta a II-a, după care Theresa May, the Home Secretary (Ministrul de Interne) îi va prelua funcţia.
http://www.foxnews.com/world/2016/07/13/cameron-leaving-office-gets-standing-ovation.html
Cam atăt despre suspiciunile dv.: „cacealma”, lipsa de „plan de bătaie”, amânările bănuite, etc. În ceva aveţi cumva dreptate, dar altfel decât v-aţi imaginat: „se pot întîmpla multe într-o singură zi”. Această zi este cea de azi!
Discuții „românești”, cel puțin mai la obiect și minimal informate (și informative) se pot găsi aici: http://republica.ro/tag/brexit
Există acolo și păreri ale unor români stabiliți peste hotare. Despre Brexit se va mai scrie oricum și de-acum încolo. ESte greu de crezut că UK a făcut acest pas așa, să se afle în treabă. Probabil că, după estimările lor, e mai bine ca UK să fie în afara U.E. Foarte frumos, așa o fi. Este însă inacceptabil felul cum au gestionat campania. Nigel și Boris s-au lansat în campanii nu numai mincinoase, vehiculînd cifre și calcule aiurea, pur și simplu au jignit prin afirmații precum aceea că U.E. este un fel de al treilea Reich și altele ca astea. Mi se pare pare absolut firesc ca francezii să fie supărați, mai ales că au și probleme serioase.
A fost democratic referendumul? Evident, nu. În primul rînd, s-a jucat un teatru cabotin cu Cameron mergînd buimac prin Polonia, prin România, cerînd avantaje, l-au implorat să nu plece diverse grupuri financiare, economice și sociale (de ex., un grup de membri ai Academiei Cehe de Științe), pentru ca în final să iasă cum a ieșit. Păi de ce s-au făcut concesiile? Răspuns: degeaba. De ce l-au implorat toți pe Cameron „do not go, David”? Tot degeaba. Concluzia: concesiile nu trebuie făcute cînd joci cu cabotini.
A fost democratic să-i pui pe oameni să voteze ce nu pot analiza? să voteze oferindu-li-se cifre false? oferindu-li-se false estimări? Nu, nu și tot nu. UK a arătat o lipsă totală de democrație, de la demersul pre-referendum pînă la acțiunile post-referendum.
Închei citîndu-l pe autor: „Analişti români, politicieni, ziarişti de la mic la mare se dau de ceasul morţii şi ca un chibiţ înfocat pe marginea unui meci de fotbal se implică folosind modul condiţional-optativ şi conjuncţia dacă…” Du-te, domnule autor, și învață politică, învață analiză. Faptul că ați emigrat și vă informați așa, din auzitelea, nu vă dă avantaje, vă dă numai dezavantajul că îmbinați aroganța emigrantului snob cu neștiința. Nu cred că cititorii ACUM.tv au nevoie de așa ceva.
Cât despre englezi, în general, întrebați-i pe lucrătorii din turism din Spania. Recent, soția a fost acolo cu un grup de copii, la Valencia. Într-un mall, un vânzător i-a rugat: no, no in inglés. Iar la aparthotelul unde stăteau, într-o zi, pe la 11 noaptea, cine făcea scandal și urla „condoms, condoms, I want condoms”. Ați ghicit, un englez. S-a chemat poliția și totul s-a calmat în final. Sînt fapte reale, nu inventate, foarte recente, nici 2 săptămîni nu au.
Asta ca să lămurim și clișeul că englezii sînt așa, în bloc, niște civilizați și niște democrați, care vînd pe gratis democrația proștilor din fosta Europă comunistă.
Nu mai analizez și situația suporterilor englezi de fotbal, noroc că anul ăsta rușii le-au luat-o înainte, se pare. Francezii pot mulțumi cerurilor că echipa engleză a ieșit rapid din competiție. Ca și a Rusiei, de altfel.
Dl. Paliga scrie: „A fost democratic referendumul? Evident, nu”.
Dovezile „evidenţei” că referendumul nu ar fi fost democratic, după dl. Paliga, ar fi:
– „s-a jucat un teatru cabotin cu Cameron mergînd buimac prin Polonia, prin România, cerînd avantaje, l-au implorat să nu plece diverse grupuri financiare, economice și sociale”
Eu nu văd aici nici o evidenţă de ne-democraţie. Ce l-au „implorat” alţii prin străinătăţuri pe dl. Cameron (cel „buimac”!) nu are nici o legătură cu „democraţia referendumului”. Un exemplu valabil de lipsă de democraţie ar fi fost exemple de grupuri care nu ar fi fost lăsate să voteze.
– „A fost democratic să-i pui pe oameni să voteze ce nu pot analiza? să voteze oferindu-li-se cifre false? oferindu-li-se false estimări? Nu, nu și tot nu. UK a arătat o lipsă totală de democrație, de la demersul pre-referendum pînă la acțiunile post-referendum”.
Întrebarea a fost: „Should the United Kingdom remain a member of the European Union or leave the European Union?”. Întrebarea, ca de obicei la un referendum, nu conţine cifre. Argumentele pro şi contra au fost dezbătute pe larg înainte de referendum, cu tot felul de cifre şi exemple. A afirma că toate au fost false înseamnă a nu cunoaşte presa britanică. Nu văd deci lipsa de „democraţiẹ”.
Legat de pretinsele acţiuni nedemocratice „post-referendum”, lucrul l-a lămurit pe deplin în acest fir de discuţie Alex, dar se pare că fie nu aţi înţeles, fie nu aţi reţinut.
>Mi se pare pare absolut firesc ca francezii să fie supărați, mai ales că au și probleme serioase.
Să vă dau un exemplu istoric:
In 1957, the Treaty of Rome created the European Economic Community, or Common Market.
Britain tried to join later, but President Charles de Gaulle of France vetoed its application in 1963 and in 1967. Britain finally joined in 1973.
http://www.nytimes.com/interactive/2016/world/europe/britain-european-union-brexit.html?_r=0
Oare chiar au francezii motive serioase de a fi supăraţi pe Marea Britanie, după ce în două ocazii preşedintele de atunci al Franţei le-a blocat britanicilor accesul la Piaţa Comună?
> Asta ca să lămurim și clișeul că englezii sînt așa, în bloc, niște civilizați și niște democrați, care vînd pe gratis democrația proștilor din fosta Europă comunistă.
Iată-i pe britanici şi „vânzători de democraţie la proştị”! Dl. Paliga a creat aici un Om de paie (o eroare logică), pe care l-a distrus cu uşurinţă cu exemplul hilar al englezului care urla în Spania că vrea prezervative. La o asemenea logică dl. Paliga a găsit un exemplu pe măsura acesteia.
>Faptul că ați emigrat și vă informați așa, din auzitelea, nu vă dă avantaje, vă dă numai dezavantajul că îmbinați aroganța emigrantului snob cu neștiința. Nu cred că cititorii ACUM.tv au nevoie de așa ceva.
Acest comentariu al meu are ca temă aroganţa şi neştiinţa. Vă amintesc că aţi criticat articolul d-lui Predescu după ce aţi declarat că: „Eu unul nu am urmărit absolut deloc analizele de pe posturile românești de televiziune, deci nu pot aprecia dacă e isterie sau nu”. Cititorii lui ACUM vor decide, fiecare pentru el însuşi, de ce au nevoie şi de ce nu. Mie articolul mi-a plăcut şi salut publicarea lui.
Contrar afirmaţiilor unor publicaţii româneşti, „foaia de drum” pentru Brexit se precizează. Ziarul britanic „The Telegraph” spune că parametrii negocierilor între Marea Britanie şi EU sunt destul de clari. Sunt în curs discuţii pregătitoare. UK va activa Articolul 50 cam de Paştele 2017, urmând ca negocierile să fie finalizate în doi ani din acel moment.
Ziarul mai notează că înţelegerea are nevoie să fie aprobată, din partea EU, doar de o majoritate de ţări, nu de unanimitate. Asta înseamnă că negocierile nu vor putea fi deturnate de interese speciale. Poziţia UK este că nu va avea de plătit nimic pentru accesul la Piaţa unică, şi nici nu va trebui să accepte în schimb libera circulaţie a oamenilor.
Poate că se va fixa o taxă vamală minimă (max. 3%), mai ales că aceasta va lovi mai mult întreprinderile din EU decât din UK, dat fiind că UK importă din EU mult mai mult decât invers.
Cf. „The Telegraph”, UK a rezistat la şocul Brexit mai bine decăt se prevedea.
@Alex
>Poziţia UK este că nu va avea de plătit nimic pentru accesul la Piaţa unică, şi nici nu va trebui să accepte în schimb libera circulaţie a oamenilor.
Cu alte cuvinte, nu va trebui să „danseze” după regulile stabilite de unităţile economico-teritoriale dominante ca mărime, ci va putea, aşa cum şi-a dorit, să poate implementa dorinţele majorităţii propriei sale populaţii.
Aceasta va face să scadă presiunea asupra alte state care nu sunt, şi nu doresc să devină, membre ale UE (de exemplu Elveţia) şi să creeze o dinamică mai puţin centralizatoare chiar în cadrul UE însăşi.
Va deveni, dacă nu cumva a şi devenit, sarcina guvernului României să valorifice şansele ţării în noua situaţie creată.
>Poate că se va fixa o taxă vamală minimă (max. 3%), mai ales că aceasta va lovi mai mult întreprinderile din EU decât din UK, dat fiind că UK importă din EU mult mai mult decât invers.
Sursa pare să fie cea indicată de Alex:
Instead, diplomacy will focus on where, between the range of tariff-free trade (that we already enjoy) and average EU external tariffs of 3.6 per cent, we end up. There is strong mutual interest in avoiding new tariffs. Yet any new trade barriers would hit Continental businesses far harder, because they sell £68 billion more to us each year than we do to them.
http://www.telegraph.co.uk/news/2016/09/06/in-the-wake-of-the-referendum-our-trade-prospects-are-on-a-virtu/
Guvernul Regatului Unit (UK) este pentru un comerţ fără noi taxări între EU şi UK. Din ce înţeleg eu din The Telegraph, în cel mai defavorabil caz se va stabili o taxare reciprocă de 3.6%. O asemenea măsură ar dăuna însă mai mult lui EU decât lui UK, deoarece EU vinde mai mult spre UK decât invers.
Aceasta situaţie pare să reprezinte o premiză bună de păstrare a status quo-ului vamal între UE şi UK.
Cu puţin timp în urmă dl. Paliga a scris: „Mai cred că UK, fără niciun plan de bătaie, amînînd invocarea art. 50, cu o demisie aplicabilă în septembrie etc. nu dorește, de fapt, să iasă din UE și acum caută tot felul de soluții care fie să amîne un plan de evenimente (deja se invocă cel puțin 2 ani, se pot întîmpla multe într-o singură zi, darmite în doi ani). Sau poate chiar vrea să iasă, știu și eu?”.
Un răspuns clarificator a venit astăzi. Theresa May, Primul Ministru al Regatului Unit (UK) a spus că ea va introduce un „Great Repeal Bill” în următoarea cuvântare a reginei, „Marea Lege de Abrogare” care va anula actul care a dus UK în UE.
Ea va elimina „European Communities Act” din „statute book” şi va sfârşi supremaţia legii EU.
Abrogarea acestui Act din 1972 nu va avea loc până când UK părăseşte EU pe baza procesului de părăsire cunoscut ca Articolul 50.
Sursa: http://www.bbc.com/news/uk-politics-37532364
@Victor
> Theresa May… a spus că ea va introduce un „Great Repeal Bill” în următoarea cuvântare a reginei
Cuvântarea reginei (Speech from the throne, Queen’s Speech) are loc la deschiderea sesiunii Parlamentului, adică în mod normal primăvara, în luna mai (sau iunie). Următoarea deschidere va avea loc în primăvara lui 2017. Ultima a avut loc pe 18 mai 2016.
@Alexandru
> Cuvântarea reginei (Speech from the throne, Queen’s Speech) are loc la deschiderea sesiunii Parlamentului, adică în mod normal primăvara, în luna mai (sau iunie).
Lucrurile îşi urmează deci cursul, fără precipitare, dar cu consecvenţă.
„Parliament will have its say, which is as it should be. But if anyone imagines that they can use this process to stop Brexit through the Commons or Lords then that delusion needs to be cast aside. Repeal of the ECA (European Communities Act – vm) means this is definitely happening. Which, of course, is what the British people voted for.”
http://www.telegraph.co.uk/opinion/2016/10/01/the-great-repeal-bill-is-a-bold-move-by-theresa-may/
În traducere, pe scurt. Parlamentul va avea un cuvînt de spus, dar procesul de ieşire din UE nu va putea fi oprit. Abrogarea lui ECA arată că aceasta este direcţia pe care se merge, care este cea pentru ce au votat britanicii la Brexit.