ACUM.TV

Cele mai recente contributii la rubrica Societate civila

• Singurătatea Doinei Cornea de Laszlo Alexandru (5-5-2018)
• „Cuminţenia pământului” nu este a mea de Victor Manta (4-9-2016)
• Iliescu a câştigat de Daniel Uncu (22-10-2015)
• Liberland. Aspiraţia unui microstat sau o simplă glumă? de George Petrineanu (25-4-2015)
• Iacobinism popular vs. democraţie de Daniel Uncu (18-3-2015)
• Arhiva

Ecouri

• Sfartz Pincu: (16-3-2016 la 11:39)

  O să calc eu primul pe acest teren „minat” în România, în ceea ce înseamnă, sau nu înseamnă, decomunizarea pentru ţara noastră.

  Totul a avut un punct de pornire greşit, intenţionat greşit, pentru a „acoperi” lipsa totală de interes, sau mai bine zis existenţa unui interes motivat bine, pentru creatorii „revoluţiei” române din 1989.

  O încercare timidă, dar strivită cu brutalitate, a fost Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care cerea lustraţia totală faţă de „foştii”. Ca deobicei, există comentatori mai buni decât mine şi ma bine informaţi pe orice tema politică şi filosofică, care vor analiza, sper, cum s-a făcut, cum nu s-a făcut „decomunizarea” în România. Şi autorul acestei pertinente analize, prof. Zubof, a ocolit România ca exemplu, ocupându-se, şi pe undeva este chiar normal, de cei care au făcut ceva pe această direcţie !

  Mai mult am tradus decât adaptat, şi mi-a rămas nescrisă multitudinea de întrebări apărute de-a lungul – chiar a fost lungă -, această traducere .Domnul Alexandru Leibovici este adevaratul initiator şi adaptator al acestui material. Eu – cu munca fizică!
• Alexandru Leibovici: (16-3-2016 la 17:10)

  Pentru referinţă, iată cum sună, în esenţă, Punctul 8:

  „8. Ca o consecinţă a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară.

  Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Ştim cu toţii în ce măsură era condiţionată viaţa individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuinţe, de carnetul roşu şi ce consecinţe grave atrăgea predarea lui. Activiştii au fost însă acei oameni care şi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist şi a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanţiile morale pe care trebuie să le ofere un Preşedinte (…)”.

  Textul integral al Proclamaţiei (martie 1990): vezi aici.
• Alexandru Leibovici: (16-3-2016 la 18:03)

  @Sfartz Pincu

  > Domnul Alexandru Leibovici este adevaratul initiator şi adaptator al acestui material.

  De fapt iniţiatorul sunteţi dv., deoarece dv. v-aţi oferit să-l traduceţi; eu vi l-am trimis doar spre informare, cum fac destul de des cu tot felul de materiale. Deci meritul este al dumneavoastră.

  Revenind la Proclamaţia de la Timişoara (şi la articol), iată un punct esenţial- nu doar anticeauşistă, ci anticomunistă, deci nu doar de-ceauşizarea, ci de-comunizarea:

  1. Revoluția de la Timișoara a fost încă din primele ei ore, nu doar anticeaușista ci și categoric anticomunista. În toate zilele Revoluției s-a scandat, de sute de ori: “Jos comunismul!”. În consens cu aspirația sutelor de milioane de oameni din Estul Europei, am cerut și noi abolirea imediată a acestui sistem social totalitar și falimentar. Idealul Revoluției noastre a fost și a rămas reîntoarcerea la valorile autentice ale democrației și civilizație euro­pene.

  Remarcabilă este şi o altă idee – contra creşterilor de salariu

  9. … toți economiștii se străduie în aceste zile să aducă țării la cunoștință: mărirea în acest moment a salariilor ar declanșa automat inflația, așa cum s-a întâmplat în unele state est europene. Iar inflația odată pornită, sunt necesari ani de eforturi pentru a o stopa. Numai creșterea producției, deci a cantității de marfă aflată pe piața va permite, în paralel, creșterea generală a nivelului de salarizare.

  Foarte, foarte interesant!!

  Merită menţionaţi autorii Declaraţiei:

  – George Şerban (1954-1999), după Revoluţie a fost ziarist şi deputat PNŢCD în jud. Timiş. A murit în 1999, la numai 45 de ani, în urma unui stop cardiac.

  – Alexandra Indrieş (1936-1993), poet, scriitor, apoi jurnalist politic
• Sfartz Pincu: (16-3-2016 la 19:29)

  Baieţi si fete cu mintea deschisă -la Timişoara! Adevaraţii autori ai Revoluţiei sunt fara indoiala timisorenii, dar cum la noi se fură orice, iată că şi revoluţia a fost furată!

  Totusi o anume doza de naivitate este in aceast punct 8. Cum puteau să creadă că in 3 legislaturi, adica in 12-15 ani, se va produce purificarea, ispaşirea? Au trecut 26 de ani, si lupii tot lupi sunt, si tot la putere!

  Punctul 5 din programul lui Zubov de decomunizare-decomunistizare viza incetăţenirea rusa pentru toti emigrantii, cu restituirea averilor si drepturi electorale.

  România are acum in jur de 3 milioane de emigranti, din care cca. 2 milioane au cetaţenia română, dar li s-a refuzat dreptul la vot!

  Cine se teme de votul emigranţilor? Aceiasi ne-lustraţi care formeaza cel mai puternic partid al Romaniei – PSD, partid care nu putea sa existe fara oamenii care trebuiau sa intre pe lista de lustraţie in frunte cu Iliescu.

  Acum, dupa 26 de ani de democraţie „originalâ”, ne dăm seama ce arma puternicâ au vrut sa faca timişorenii din lustraţie !
• Victor Manta: (18-3-2016 la 05:18)

  Legea lustraţiei a fost adoptată în România după 22 de ani de la revoluţie, în anul 2012, având o durată de aplicabilitate de 5 ani.

  O versiune diferită a ei fusese adoptată în mai 2010 de către Camera Deputaţilor.

  „Judecătorii Curţii Constituţionale au decis însa, pe 7 iunie 2010, cu majoritate de voturi, ca Legea lustraţiei este neconstituţională, deoarece încalcă dreptul de a fi ales, consacrat prin Constituţie. …

  Iniţiată de parlamentari liberali, între care Eugen Nicolăescu, Adrian Cioroianu, Mona Muscă, legea fusese adoptată la limită, în cursul anului 2006, de Senat, însă de atunci până în 2010 a rămas blocată la Comisia juridică a Camerei Deputaţilor”.

  http://www.politicaromaneasca.ro/legea_lustratiei_adoptata_dupa_22_de_ani_vezi_ce_prevede-8044
• Sfartz Pincu: (18-3-2016 la 15:29)

  Prea târziu, prea blândâ. Ilar este comentariul lui Iliescu „Legea este discriminatorie şi aberantă”. Corect era, din partea lui Iliescu, să accepte imediat punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara şi imediat să-şi dea demisia !

  Şi decizia Curţii Constituţionale este o aberaţie. Cum poate fi o lege izvorîtă dintr-o Revoluţie „constituţională”, dacă însăşi Revoluţia nu este constituţională ?

  Cuvântul „ispăşire”, ca multe altele din limba română, are origine slavă-rusă, provine din „и спаси (меня, тебя, его, нас, вас,их), боже… ” În română: „şi salvează-(mă, ne), Doamne…”

  Şi ce s-au mai salvat, comun-secur-iştii români ! În vile de lux, cu piscine cu jakuzzi, cu averi nemăsurate, cu soţii întinerite (prin schimbare de persoană !), etc.

  Trai, nineacă (vorba Chiriţoaei) lustraţia asta românească!
• Alexandru Leibovici: (18-3-2016 la 17:16)

  @Sfartz Pincu

  > Şi decizia Curţii Constituţionale este o aberaţie. Cum poate fi o lege izvorîtă
  > dintr-o Revoluţie „constituţională”, dacă însăşi Revoluţia nu este constituţională ?

  Lucrurile nu sunt chiar aşa de simple.

  După o Revoluţie, chiar neconstituţională :-), în momentul când este adoptată o Constituţie, statul (re)devine un stat de drept. Într-adevăr, exact pentru asta a şi fost făcută Revoluţia şi a fost adoptată o Constituţie care să nu fie doar un petec de hârtie!!

  Din păcate Constituţia din 1991 nu prevedea, la dreptul de a fi ales (Art. 35), excepţiile care să poată face posibilă o viitoare lege a lustraţiei. Şi nici reviziunea din 2003 a Constituţiei nu deschidea vreo portiţă. Ori numai dacă Constituţia prevede posibilităţi de excepţii (de exemplu prin legi speciale), este posibil, drept şi constituţional să poată fi legiferate excepţii.

  Dar situaţia nu este blocată, deoarece Constituţia poate fi schimbată !!! De exemplu sub forma unui adaos la Art. 35.

  Deci aşa trebuie făcut, iar nu înjurat Curtea Constituţională, care n-are nicio vină. De vină sunt : Adunarea Constituantă şi alegătorii care au aprobat Constituţia la referendum. Iată cum trebuie procedat:

  Art. 150. Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

  Repet: după adoptarea unei Constituţii suntem întorşi la statul de drept şi trebuie să-l respectăm, altfel tot sistemul de legi redevine o farsă, ca înainte de 1990.
• Sfartz Pincu: (18-3-2016 la 19:26)

  Formal, la modul general, şi pentru un stat în care legile sunt respectate, aveţi dreptate.

  Dar ceeace ce este valabil pentru un stat occidental, nu merge pentru România ! Tot timpul aveam Constituţie, şi aveam Cod Penal, şi totuşi cât s-a furat în România şi câţi au scăpat de mâna legii datorită „excepţiilor de constituţionalitate „, indică o situaţie reală, prezentă în viaţa din fiecare zi din România, şi că acele acte erau nişte… hârtie igienică.

  Nu numai persoane, instituţii întregi au fost puse la pământ de „băieţii deştepţi” din avocatură cărora nu le-a păsat nici cât „negrul de sub unghii” de Constituţie şi Codul penal. Adevărata şcoală de avocaţi este în România, să vie şi alţii, să înveţe de la ai noştri avocaţi, cum se poate ocoli legea !!

  Dacă chiar stăm strâmb dar judecăm drept, nici DNA-ul nu miroase a organizaţie perfect legală, ea preluând de fapt sarcinile prost făcute de justiţia română tradiţională. Dar fără ea ar dispărea orice speranţa în dreptate, atât cât a a mai rămas. Nu degeaba, în sondaje, Codruţa îl depăşeşte pe Patriarhul unui popor eminamente ortodox !!
• Wanda Lucaciu: (18-3-2016 la 21:03)

  Dupa cum aud eu de la prietenii mei din Romania, cam toate merg pe dos acolo.
  Legile nu se respecta, ca sa obti ceva trebuie sa dai mita, multi oameni din conducere au intrat la zdup, in sedinte cind se striga prezenta, in loc ca oameni sa afirme ca sint prezenti, raspund cu „nu sint vinovat”.

  In concluzie,in Romania este o dezordine totala.

  As vrea sa stiu de la cineva (ex Dl Sfartz), ce merge bine in Romania? In Italia, in timpul lui Mussolini era groznic, dar trenurile mergeau cu o exactitate de nedescris. 🙂
• Alexandru Leibovici: (18-3-2016 la 21:25)

  @Sfartz Pincu

  Deci dv. nu vă pasă că cu propunerile dv. de a ignora legile, Constituţia însăşi, baraţi orice posibilitate ca România să devină şi ea cândva un stat de drept.

  Chiar dacă Legea Lustraţiei ar fi adoptată prin metodele dv. ilegale, cine ar mai avea respect pentru lege, inclusiv pentru „Legea Lustraţiei”??? Mai ales că există şi o cale perfect legală, fapt pe care nu vreţi să-l luaţi în seamă. Dv. vreţi neapărat să înjuraţi CCR, indiferent de orice! Înjuraţi, pe mine nu mă deranjează.

  Cât despre „băieţii deştepţi” din avocatură, trebuie să înţelegeţi că cu legi bine făcute, cu o justiţie care funcţionează, aceştia nu pot să facă nimic din ce credeţi dv.
• Victor Manta: (18-3-2016 la 21:37)

  @Sfartz Pincu

  >Formal, la modul general, şi pentru un stat în care legile sunt respectate, aveţi dreptate.
  >Dar ceeace ce este valabil pentru un stat occidental, nu merge pentru România !

  Şi atunci oare ce propuneţi? Nu cumva doriţi să fie suspendată Constituţia şi introdusă Starea de asediu? Sau să fie abolită Constituţia în întregime şi toate puterile să fie concentrate în mâinile Codruţei dv. preferate?

  Apropo de instituţia pe care o conduce, iată o ştire care nu cred că îi va fi pe plac:

  „Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat recent noi reguli privind protejarea prezumției de nevinovăție. ….
  Autorităţile competente ar trebui să se abţină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanţă sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătuşele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuştile, …”

  http://www.evz.ro/s-a-terminat-cu-specacolul-incatusarilor-publice-uniunea-europeana-impune-noi-norme-riguroase-privind-prezumtia-de-nevinovatie.html?fb_comment_id=979881162081184_980193222049978#f1da4fbba7163c4
• Victor Manta: (19-3-2016 la 01:31)

  @Wanda Lucaciu

  > In concluzie,in Romania este o dezordine totala.

  Eu am fost recent la Bucureşti şi nu am văzut această dezordine totală.

  > As vrea sa stiu de la cineva (ex Dl Sfartz), ce merge bine in Romania?

  De exemplu am fost bine servit în restaurante. Alegerea era bună, iar bucatele gustoase. Personal este politicos şi amabil.

  La o bancă am fost deservit foarte frumos şi civilizat.

  Într-o cofetărie din centru am găsit nişte prăjituri excelente şi am fost servit impecabil, permanent cu politeţe şi zâmbetul pe buze.

  Am văzut o librărie nouă şi superbă dpdv design şi arhitectură în oraşul vechi. Datorită unor restaurări foarte reuşite nu am recunoscut nici locul, şi nici măcar zona.

  Desigur că una este să vii ca un semi-turist şi alta să trăieşti în permanenţă acolo, dar relatez ce am văzut.

  Inainte nu era aşa. Nu povestesc, deoarece acele vremuri s-a dus, din fericire.
• Sfartz Pincu: (19-3-2016 la 06:22)

  @Alexandru Leibovici

  Unde am propus eu ,să „nu se respecte Constituţia şi legile” ??? Am scris despre situaţia „reală”, adică ce şi cum nu merge în România

  Doamna Wanda Lucaciu a „auzit” bine (dar nu „de bine” – vorba din Târgul Cucului), absolut nimic nu se obţine fără şpagă, sub toate formele ei juridice şi nejuridice, de la bani în plic (şpagă – cu elegantă) la buzunare mari şi cu gura căscată a doctorilor şi personalului medical, până inclusiv la femeile de serviciu, pentru ca clientul să poată introduce uşor şi direct cu mâna, în acel buzunar, „plata” oricărui serviciu.

  Nu inventez, am trecut „pe pielea mea” prin aşa ceva, fiind internat în spital şi crezând, cum spune Alexandru, că lucrurile sunt „normale” în sănătatea publică, şi că sunt protejat în plus şi de o lege specială de care beneficiez, pe care am clamat-o la internare (prioritate şi gratuitate totală – cf. Decret 118), am cerut noaptea unei îngrijitoare să-mi aducă „raţa” (fără să fi plătit în prelabil, ca semn de „recunostiinta”, tot şirul persoanelor de deservire din spital), şi am obţinut doar o privire dispreţuitoare şi o uşâ trântită, eu fiind obligat, în această situaţie, să mă târâi în patru labe, fiind imobilizat la pat, până unde îmi trebuia să ajung!

  A două zi am reclamat situaţia medicului primar, un om – „pâinea lui Dumnezeu”-doctorul Hârmneanu, care este o excepţie în ceeace priveşte mita (iată şi lucrul bun cerut de Doamana Wanda care merge în România, puţinii oamenii de suflet!), care cu zâmbetul sau angelic şi strângând din umeri ,mi-zis: „Ce să faci, Pincule, asta-i situaţia, dă şi tu ceva acolo…! (acolo însemnând buzunarul de la halat). Aşa că m-am înzestrat cu hărţii de câte 10 lei şi pentru fiecare pansament, pentru fiecare injectie făcută, se făcea transferul bancnotelor pe „sens Unic” !!! Dacă nu credeţi, sau mai credeţi încă în legi şi în Constituţie, Domnule Alexandru Leibovici, întrebaţi pe orice cunoscut din România, şi o să va confirme că nu exagerez cu nimic – asta este realitaea noastră.

  @Victor Manta

  Nu doresc, asa cum ati scris Dvs., să fie „suspendată Constituţia şi…” -introdusă astarea de asediu.

  Dar spuneţi-mi, Saakaşvili a respectat Constituţia şi legile când a făcut ordine în Gruzia?

  Pentru lupta cu o corupţie endemică sunt după părerea mea, de român relativ cinstit, două cai, una lentă de foarte lungă durata – schimbarea prin educaţie a mentalităţilor, şi a doua – prin ceeace numiţi Dvs: „stare de asediu”, prin care înţeleg aplicarea unor măsuri energice şi punitive pentru o perioada de „trecere”, de „tranziţie” (este o stare naturală şi conţinută intrinsec în oricare fenomen în evoluţie).

  Şi una, cea mai importanta, din măsurile conţinute în programul de decomunizare al lui Zubov, lustraţia, in conţinutul cărei notiuni, pe lângă foştii securişti şi politicieni plătiţi ai perioadei dictaturii comuniste, să fie introdusă şi ”competenţa profesională” a actualilor conducători, începând cu Parlamentul României, unde cred eu că este rădăcina răului care a cuprins întreagă ţară.

  De ce spun Parlamentul ? Pentru că forma actualâ de organizare politică a României nu corespunde cu starea de fapt din ţară, România are nevoie în acest moment de o putere executivă concentarta intr-o singură mâna, fie el Preşedintele, fie el un monarh autoritar, dar nu de un preşedinte şi un şef de guvern lipsiţi în fond de puterea executivă, care este concentrată excesiv în Parlament, o instituţie fără chip, fără nume, un organ „colectiv” demn de o denumire de tipul „Aduna(re)-tură Naţională”, cu majoritatea membrilor săi practicând, promovând şi apărând corupţia !
• Victor Manta: (19-3-2016 la 16:56)

  @Sfartz Pincu

  >A două zi am reclamat situaţia medicului primar, un om – „pâinea lui Dumnezeu”-doctorul Hârmneanu, care este o excepţie în ceeace priveşte mita (iată şi lucrul bun cerut de Doamana Wanda care merge în România, puţinii oamenii de suflet!), care cu zâmbetul sau angelic şi strângând din umeri ,mi-zis: „Ce să faci, Pincule, asta-i situaţia, dă şi tu ceva acolo…! (acolo însemnând buzunarul de la halat)

  Într-adevăr situaţia nu s-a schimbat în spitale, în raport cu cea pe care am cunoscut-o eu, şi dv. aveţi toate motivele să fiţi revoltat.

  Dar… dv. nu vedeţi o contradicţie între situaţia în care se complace un medic primar, care chiar fiind cinstit, vă recomandă să participaţi la o corupţie generalizată? Acest medic nu are oare chiar nici o influenţă asupra felului în care „funcţionează” spitalul în care lucrează?

  În general sunt de acord cu aplicarea unor „măsuri energice şi punitive” legale, luate împotriva conducerii spitalelor în care se dovedeşte că se practică corupţia, precum şi a personalului dovedit a fi corupt. Trebuie spart lanţul unei mâini care o spală pe alta, iar primii care trebuie să acţioneze, tot pe căi legale sau administrative, sunt pacienţii acelor spitale.

  Îmi dau seama că un om aflat în spital este la cheremul personalului de acolo, nefiind în stare să se lupte pentru drepturile lui, iar rudele/prietenii lui nu au dovezi palpabile pentru a putea acţiona. În plus, interesul direct al fiecăruia este să facă să-i meargă lui mai bine, chiar dacă în acest fel tuturor le merge mai prost.

  Legi există, aşa cum există posibilitate de a-i urmări pe cei corupţi. Se cere însă o reacţie mai consecventă şi direcţionată a ceea ce se cheama societatea civilă, dacă se doreşte să se înregistreze progrese palpabile.

  Oare dv., în afară de a ne povesti ceea ce vi s-a întâmplat (ceea ce este oricum un pas bun!), aţi mai întreprins ceva în această direcţie? Dacă da, ce anume?
• Wanda Lucaciu: (20-3-2016 la 01:03)

  @ Dl Victor Manta

  Ma bucura faptul ca mincarea la restaurant si dulciurile la cofetarie vi-au fost pe plac. Ce frumos s-au purtat cei de la banca. Oare pasaportul dv a avut vre-o influenta pozitiva? Eu spun ca DA. Si eu am fost in Romania si stiu si eu, cum este servita o persoana cu pasaport din vest si cum se poarta personalul la banca daca esti cetatean romin.

  Oare ce gust are CORUPTIA in Romania?
• Victor Manta: (20-3-2016 la 05:45)

  @ D-na Wanda Lucaciu

  >Ma bucura faptul ca mincarea la restaurant si dulciurile la cofetarie vi-au fost pe plac.

  Vi le recomand cu căldură şi dv. Unii oameni cel puţin fac treabă bună.

  > Ce frumos s-au purtat cei de la banca. Oare pasaportul dv a avut vre-o influenta pozitiva? Eu spun ca DA.

  Poate, n-am întrebat. Dar am fost la o altă bancă, unde nu sunt cunoscut, cu un prieten de al meu din Bucureşti, şi la fel de frumos s-au purtat şi cu el. Să fie o coincidenţă?

  Iar pentru ca să vedeţi noul Oraş Vechi, recomandat de mine înainte, nu se cere paşaport străin, aşa cum nu se cere nici pentru ca să-i vezi pe oamenii din oraş, pe care după haine nu-i deosebeşti de cei din Occident. Ce n-am văzut, şi n-am regretat, au fost cozile pentru „telemeaua de 14”. Le mai ţineţi oare minte?

  Trag concluzia că nu este chiar totul în „dezordine totala” în România.

  >Oare ce gust are CORUPTIA in Romania?

  Eu n-am gustat din acest fruct, aşa că nu pot să vă răspund la întrebare. Din ce ştiu însă, pentru o minoritate ea are un gust ca mierea, iar pentru o majoritate unul ca fierea.
• George Petrineanu: (20-3-2016 la 06:50)

  @Wanda

  Probabil că e de prisos să adaug, dar aș vrea să repet deși nu aude cine trebuie.
  Societatea românească este superspecializata in umilire și spoliere. De sus in jos pe linie ierarhică si de la autorități înspre cetățean.
  Din fericire viața economica și a urmat regulile ei. Nu mai e o problemă să fii umilit într o cofetărie.
  Dar la ghișeu, la notar, la medic, la agenți economici cu caracter monopolist (gaze, electricitate) da, din belșug.
  Autoritățile suedeze de exemplu si-au revizuit toate instrucțiunile, formularele pentru public etc cu ajutorul unor specialiști independenți, ca sa fie simple și limpezi, nu capcane. Asta e respect!
  In România CNP-ul nu este folosit informatic în administrație. E doar un moft.
  Lista e lunga. Din păcate cetățenii s-au imunizat și nici nu știu cum ar trebui să fie.
  In lipsa feedback-ului nu poate fi niciun progres.
• Alexandru Leibovici: (20-3-2016 la 12:44)

  @Sfartz Pincu

  > Unde am propus eu ,să „nu se respecte Constituţia şi legile” ???…

  Aţi pledat pentra ca Legea Lustraţiei (LL) să fie adoptată în ciuda ilegalitaţii (în cazul de faţă – neconstituţionalităţii) ei, argumentând că LL „este izvorâtă din Revoluţie”, deşi a fost făcută 20 de ani după Revoluţie:

  decizia Curţii Constituţionale [că LL nu este conformă cu Constituţia actuală] este o aberaţie. Cum poate fi o lege izvorîtă dintr-o Revoluţie „constituţională”, dacă însăşi Revoluţia nu este constituţională?

  > … Am scris despre situaţia „reală”, adică ce şi cum nu merge în România

  Faptul că legile (şi îndatoriirile de serviciu, de ex. extorcare de bani de la pacienţi, вымогательство) sunt încălcate, nu înseamnă că şi legile care se fac pot şi ele să încalce Constituţia. Argumentul dv. pare să fie că atâta timp cât nu s-au eradicat fenomenele asemenea celor de la spital, n-are rost să ne formalizăm cu respectarea legilor, a Constituţiei, după principiul „unde merge mia merge şi suta” sau „dacă-i bal, bal să fie”.

  În ultimii câţiva ani în România se fac eforturi de asanare a situaţiei lipsei de respect pentru legi, a lipsei de înţelegere a împortanţei respectării lor. Efortul trebuie făcut de sus în jost,

  – adică începănd cu respectarea legalităţii de către Parlament (să adopte numai legi care sunt conforme cu alte legi, în primul rând cu Constituţia, sau să schimbe acele legi cu respectarea procedurilor – aici intervine CCR),
  – de către guvern şi administraţiile de stat, inclusiv poliţia, justiţia, procuratura
  – etc., până la funcţionarii din învăţământ, sănătate şi alte instituţii de stat,
  – incluzând şi sectorul privat.

  Instrumentul trebuie să fie Codul penal. Dar pentru aplicarea lui consecventă e nevoie ca poliţia, justiţia, procuratura şi aşa mai departe până sus, să funcţioneze corect, să existe încrederea în legalitate, în ideea că respectăm toţi nişte reguli indispensabile ca societatea să funcţioneze. Iar dacă Parlamentul însuşi adoptă legi ilegale, toată încrederea se prăbuşeşte – de sus în jos.

  Infirmierele de care povesteaţi, ele îşi spun: de ce să nu iau eu bani de la pacienţi, dacă infirmiera-şefă ia, şi doctorii. Ea nu-şi spune: de ce să nu iau dacă îngrijitoarea care spală pe jos ia, dacă portarul ia! Deci exemplul rău se menţine de sus în jos.

  Revin. În aparenţă avem un cerc vicios: pentru instituirea unui stat de drept avem nevoie de o Lege a lustraţiei, dar n-o putem adopta pentru că Constituţia n-o permite!!

  Dar NU suntem într-un un cerc vicios: tot ce este necesar este o completare la un articol din Constituţie. Procedura prevăzută nu este simplă, dar se poate face. Dar nu există voinţa politică. Adevăratul cerc vicios poate că aici este: poate că până nu se face lustraţia, nu va exista voinţa politică.

  Cât priveşte Saakaşvili: Da, ar fi foarte interesand de văzut cum a rupt el cercul vicios. Există informaţii în ce priveşte felul cum s-au petrecut lucrurile în Gruzia. Aveţi şi dv. cartea „Почему у Грузии получилось” de Л. Буракова – dacă sunteţi motivat, puteţi vedea cum s-a făcut atunci. Poate iese chiar un articol foarte interesant şi necesar…
• Wanda Lucaciu: (20-3-2016 la 13:05)

  @Victor Manta

  Referitor la CORUPTIE „Eu n-am gustat din acest fruct, aşa că nu pot să vă răspund la întrebare. Din ce ştiu însă, pentru o minoritate ea are un gust ca mierea, iar pentru o majoritate unul ca fierea.”

  Bine zis, din pacate!
• Alexandru Leibovici: (20-3-2016 la 14:02)

  @Wanda
  @Victor

  Ipoteză: experienţele lui Victor şi ale Wandei (şi a celor care i-au povestit) se referă la domenii diferite – sector privat şi administraţiile de stat. Poate şi capitală/provincie…
• Victor Manta: (21-3-2016 la 00:25)

  @Wanda Lucaciu
  @Alexandru Leibovici

  >Ipoteză: experienţele lui Victor şi ale Wandei (şi a celor care i-au povestit) se referă la domenii diferite – sector privat şi administraţiile de stat.

  Nu neapărat, deşi într-adevăr sectorul privat este cel care crează şi gerează activităţi productive, produce bunuri, aduce venituri atât pentru populaţie, cât şi pentru stat. Tot el este obligat, în interesul său propriu, în condiţiile unei pieţi libere, să asigure un serviciu de calitate pentru clienţii săi. Acest lucru se vede şi în cofetării, şi în bănci, şi la piaţă, şi în multe, multe alte locuri.

  Exemplul meu cu frumoasa zonă reconstituită/reconstruită din Bucureşti este însă o realizare comună a administraţiei şi a mediului privat, în care s-au folosit, după cum mi s-a relatat, contribuţii financiare importante provenite de la UE.

  Deci se poate, nu este chiar totul un haos. Proiectele şi investiţiile administraţiilor, care au ca efect, de exemplu, lipsa cronică de autostrăzi, nu sunt deci expresia unei fatalităţi specific autohtone.
• Sfartz Pincu: (21-3-2016 la 05:44)

  Am fost întrebat dacă m-am dus să reclam episodul meu din spital la conducerea spitalului.

  Sigur că m-am dus (vorba vine „m-am dus” – dacă puteam merge, mă duceam acasă !), l-am cmemat pe Domnul Director, Domnul doctor Panait, care îmi era întrun fel îndatorat să mă ia în seama (am făcut pe „gratis” ceva pentru spital, şi o aveam în grijă mea de şef de obşte pe mama dumnealui), a venit imediat, m-a ascultat şi a făcut un scandal monstru personalului de serviciu, de la medic în jos. Rezultatul: calitatea şi promptitudinea surorilor medicale a devenit impecabilâ, dar zgomotul uşilor trântite a devenit mai intens – din partea personalului auxiliar ! Başca atribuirea poreclei de „reclamagiu” – ce mi s-a atribuit chiar de către bolnavi !

  Fiecare om, pardon – fiecare bolnav, este dispus să facă orice, absolut orice, ca să scape de boală şi de durerea sa, şi prea puţin îi pasă de Constituţie, de codul penal, de reguli şi de… ”dreptate”. Mentalitatea unui bolnav, care nici măcar nu e mentalitate, este doar o situaţie disperată în care uiţi de toate problemele care frământă ţara, de reforma din sănătatea publică, de vorbele frumoase ale politicienilor dornici să fie „realeşi”, uiţi de mamă ,uiţi de tată (deşi ultima instanţa la care apelezi este „mama ” şi „Doamne”!). Te doare în f..d de absolut orice, în afara de dorinţa de a scapă de durere. Scuze pentru vorba de mai sus ,dar şi marele reformator al Gruziei, Bendukidze, a spus-o în public, referindu-se la reformele din Ucraina, că ei le-au „băgat în f..d!”.

  Nimic nu se poate schimba cu jumătăţi de măsură (nici măcar nu sunt jumătăţi, ci fracţiuni – măsuri şi aspecte parţiale).

  S-a decis (politicienii români din Parlament au decis) pentru o reforma „sănătoasă” – în „sănătate”(!), ea, „sănătatea”, trebuie privatizată! Şi au apărut o puzderie de cabinete particulare, unde, este păcat să nu recunoşti, treaba merge că în Occidnetul cel paradisiac, programat, servit-achitat plata, totul este perfect şi aproape ideal. Dar doctorul, ca administrator al cabinetului, trebuie să plătească cele 96 de taxe şi impozite, personalul auxiliar, etc., şi la bilanţ nu-i rămâne cine ştie ce. Geniul românilor nu are limite şi găseşte ieşire din orice situaţie. Pe uşa acestei ”ieşiri” tot „corupţie” scrie ! Astfel că ţie, după ce ai achitat plata cuvenită la cabinetul particular şi tragi grăbit hainele pe ţine, îţi spune, privind cu subinţeles in alta directie: „dacă mai ai probleme, sunt de garda în ziua cutare, mă găseşti în secţie, la spital”, sau „Uite îţi dau telefonul meu, mă suni ,dacă ai vreo problema”, sau aceeaşi indicaţie o poate da surioara frumuşica de la acelaşi cabinet, cea care face programările consultaţiilor, care îţi spune, în „particular” numai pentru tine (!), „Domnul Doctor e de garda în ziua…”.

  Din 10 consultaţii plătite, două au fost la cabinet şi 8 la momentul -de „garda” !
  De ce? Banii încasaţi în buzunarul căscat al doctorului, nu sunt impozabili, ar intra direct în rubrica din bilanţul contabil numită „profit net” – dacă ar fi înregistraţi !

  Corupţia tratată cu jumătăţi de măsură nu este un „cerc vicios”, este un poligon cu multe lături – „neregula-bile”.
• Sfartz Pincu: (21-3-2016 la 14:01)

  Ce nu vede, şi nu ştie, un „turist” care este încântat de vizitarea oraşului vechi din Bucureşti :

  „Clienţii a peste 80% din barurile din zonă riscă se se „trezească cu tavanul în cap” din senin sau să le cadă pe masă de la terasă unul dintre „îngerii de gips” care decorează balcoanele clădirilor, avertiza recent…”

  „Un număr de până la 28 de avize, aprobări şi documente de atestare a plăţii anumitor taxe este necesar pentru demararea lucrărilor de reabilitare în centrul istoric al Capitalei, obţinerea lor durand şi un an”. http://m.zf.ro/business-construct/cât-costă-să-faci-din-centrul-bucureştiului-un-al-doilea-sibiu-8281928

  Cel putin pana in prezent nu exista vreo realizare care sa-i incante pe turistiii care viziteaza Romania, in spatele careia sa nu fie fantoma uriasa a coruptiei.

  Este o exceptie un primar care să nu „vămuiască” acordarea de contracte publice către executanţi. Pentru primarul Bacăului, Stavarache, pe care l-am cunoscut personal, aş fi băgat mâna în foc că e un băiat cinstit, şi totuşi – vorba ceea inteligenţă „puterea corupe” – a ”băgat mâna”. Se vorbeşte de „cote normative” mergând până la 30% din valoarea unui contract cu statul, bani, sau actiuni, sau trocuri cu lucrari pe „stânga” (o expresie ruseasca-„налево”-pentru acte de insusire necuvenita), valori care intră în buzunarele avizatorilor, în primul rând în buzunarele primarilor.

  Iată doar două aspecte legate de arestarea primarului General al capitalei – Sorin Oprescu:

  „Potrivit datelor din dosar, ancheta în acest caz a demarat după ce o societate şi mai mulţi afacerişti au făcut denunţuri, în martie 2015, la DNA, în care dezvăluiau că trebuiau să plătească mită pentru a primi contracte publice…”

  şi

  „Popa a povestit că în circa nouă ocazii, el şi „Grenadă” i-ar fi remis lui Oprescu, la vila acestuia din Ciolpani, sume între 20.000 şi 60.000 de euro, în total circa un milion de euro”.

  Şi când te gândeşti că un Domn cinstit şi drept, cum părea la instalarea în postul de Primar General, doctorul Oprescu, nici nu intra pe lista de lustraţie (intra tatăl lui Oprescu, general de securitate), te întrebi dacă nu cumva un „lustrat” comunist ar fi fost un candidat mai potrivit pentru acel post, şi dacâ nu cumva „nelustrabilii” de azi, din Romania, sunt mai corupti si mai rai decat „lustrabilii” de „ieri”. !
• Victor Manta: (21-3-2016 la 21:07)

  @Sfartz Pincu

  >Am fost întrebat dacă m-am dus să reclam episodul meu din spital la conducerea spitalului. Sigur că m-am dus …, l-am cmemat pe Domnul Director, Domnul doctor Panait, care îmi era întrun fel îndatorat să mă ia în seama (am făcut pe „gratis” ceva pentru spital, şi o aveam în grijă mea de şef de obşte pe mama dumnealui), a venit imediat, m-a ascultat şi a făcut un scandal monstru personalului de serviciu, de la medic în jos. Rezultatul: calitatea şi promptitudinea surorilor medicale a devenit impecabilâ, …

  Câte informaţii, tot atâtea întrebări, şi unele în plus.

  Oare calitatea şi promptitudinea surorilor medicale au devenit impecabile numai pentru dv,. sau pentru toţi bolnavii?

  Credeţi că au rămas impecabile şi după ce v-aţi externat?

  Este o întâmplare că v-aţi internat la un spital în care îl cunoşteaţi pe director, şi încă pe unul care vă era ”întrun fel îndatorať”?

  Nu constituie oare acum această relaţie un impediment pentru dv. pentru ca să reclamaţi la un for superior _oribilul_ tratament la care aţi fost supus?
• Victor Manta: (21-3-2016 la 21:59)

  @Sfartz Pincu

  >Ce nu vede, şi nu ştie, un „turist” care este încântat de vizitarea oraşului vechi din Bucureşti :

  >„Clienţii a peste 80% din barurile din zonă riscă se se „trezească cu tavanul în cap” din senin sau să le cadă pe masă de la terasă unul dintre „îngerii de gips” care decorează balcoanele clădirilor, avertiza recent…”
  http://m.zf.ro/business-construct/cât-costă-să-faci-din-centrul-bucureştiului-un-al-doilea-sibiu-8281928

  Aţi început să citaţi surse, ceea ce este pozitiv. Întrebarea care se pune este ce relevanţă are pentru mine, care am vizitat zona în vara lui 2015, un articol care descrie situaţia din _ mai_2011_? Se pare că nu sunteţi din Bucureşti, altfel poza din articol v-ar fi readus la realitate. Constat că de la un „turist”, fost bucureştean un timp îndelungat, se pot afla tot felul de noutăţi.

  >Cel putin pana in prezent nu exista vreo realizare care sa-i incante pe turistiii care viziteaza Romania, in spatele careia sa nu fie fantoma uriasa a coruptiei.

  Pentru aceasta trebuie să demonstraţi, obiectiv cu obiectiv, că este aşa cum spuneţi dv. Nu văd cum veţi reuşi, dar aveţi cuvântul. Cel mai bine ar fi să începeţi cu zona în discuţie, care este destul de mare. Deci, d-le Sfartz Pincu, cine, când, cât şi unde a furat la fiecare amenajare din zona respectivă?

  Vă atrag atenţia că afirmaţii de tipul: „mai mulţi afacerişti au făcut denunţuri” sau „„Popa a povestit” nu reprezintă dovezi. Cum in cazul Sorin Oprescu _nu_ există o sentinţă definitivă, cred că se cere prudenţă în afirmaţii, deoarece avocaţii lui se pot întoarce pe drept împotriva celor care, consideră ei, le defăimează în public clientul.
• Alexandru Leibovici: (22-3-2016 la 01:14)

  @Sfartz Pincu

  1. Subiectul era Legea Lustraţiei despre care CCR a stabilit că încalcă prevederea din Constituţie dupü care oricine poate să fie ales în orice funcţie. Dv. aţi spus că ea ar trebui adoptată în ciuda acestui fapt.

  Eu v-am dat câteva argumente de ce nu trebuie să se facă aşa, ci pe calea legală, a modificării Constituţiei. Nu le-aţi comentat în niciun fel, deşi acesta era subiectul! În schimb aţi relatat faptele de extorcare de bani de la pacienţi în spitale.

  Da, este revoltător, dar ce dovedesc aceste fapte în legătură cu ce discutam – adică dacă Legea Lustraţiei ar trebuie adoptată oricum, în orice condiţii?? V-am întrebat ce rezultă, după dv., din aceste exemple pentru problema în discuţie, dar nici la asta n-aţi răspuns.

  Eu văd o discuţie ca un schimb de argumente şi contra-argumente, iar nu o permanentă substituire de subiecte.

  2. Mai scrieţi:

  > Nimic nu se poate schimba cu jumătăţi de măsură

  Aşa este, dar este oare adoptarea Legii Lustraţiei acel element central care va duce la schimbările radicale la care visăm cu toţii? Dacă vor fi alungaţi din funcţii toţi „foştii”, vor înceta înfirmierele să solicite plată? Sau medicii? Sau credeţi că infirmiera cu care aţi avut probleme este o „fostă” şi va fi măturată de lustraţie?

  3. Am urmat sfatul pe care vi l-am dat şi am (re)citit câte ceva din cartea aceea despre Gruzia. Am aflat că:

  – Saakaşvili avea un partid care a câştigat în alegeri, astfel încât el a devenit preşedintele Gruziei şi a avut în Parlament o majoritate confortabilă
  – că Gruzia avea un sistem prezidenţial, adică preşedintele avea puteri destul de mari, şi avea iniţiativă legislativă
  – pentru schimbarea Constituţiei nu era nevoie decât de acordul Parlamentului, fără referendum;
  – şi avea o echipă numeroasă de oameni cinstiţi.

  De aceea a şi reuşit să schimbe multe lucruri într-un timp relativ scurt.

  NIMIC din astea nu este valabil şi nu există în România:

  – nici oameni ca Saakaşvili şi Bendukidze cu echipele lor, toţi ultra-liberali,
  – nici un partid ultra-liberal care să poată câştiga alegeri în România (cred că dv. vă cutremuraţi când auziţi de ultra-liberali, sau chiar numai de liberali – adevăraţi),
  – nici sistem prezidenţial,
  – nici oameni cinstiţi, etc.

  Deci Saaşaşvili n-a trebuit să introducă dictatura cu pumn de fier. În afară de asta a ignorat numeroasele sfaturi ale experţilor Uniunii Europene după care reformele trebuie să fie lente. România nu poate să ignore nimic, ea este membră a UE, este sub tutelă şi sub perfuzie.

  Deci iată, sunt 3 puncte. Eu continui discuţia numai dacă le abordaţi pe acestea. Dar puteţi discuta în continuare cu ceilalţi cititori, de exemplu despre oraşul vechi şi despre alte subiecte-cheie 🙁
• Sfartz Pincu: (22-3-2016 la 05:21)

  @ Victor Manta

  Întrebare absurdă. Cum pot eu să Va dau o listă, pe care nici DNA-ul nu o are, cu: Cine?, când?, cât? şi Unde? a luat mită !

  Pot să va trimit la un comunicat al DNA-ului, care l-a prins în „flagrant” (deci nu mai trebuie alte probe!) pe Domnul Doctor Oprescu:

  „Procurorii DNA l-au reţinut pe Sorin Oprescu, primarul municipiului Bucureşti, pentru luare de mită, după ce a fost prins în flagrant în timp ce primea banii”.

  Şi în aceeaşi „sursă”:

  „Astfel, executantul păstra pentru sine între 30% şi 33% din profitul brut, iar diferenţa era remisă funcţionarilor din cadrul aparatului primarului Municipiului Bucureşti, cu titlul de mită, un procent de 10% din valoarea contractului fiind cerut pentru Oprescu.”

  http://www.stiripesurse.ro/perchezitii-dna-acasa-la-oprescu-si-la-trei-institutii-publice_966191.html

  Am greşit! (O spun eu ca să previn alt torent de întrebări. Despre cei cu acest obicei-spunea ceva inteligent „nenea” Lenin !). Am greşit când am spus (m-am luat după ce am auzit la TV-din gură lui Vanghelie) că se dâ 30%-din profit pentru obţinerea unei comenzi de la stat ! Din sursa de mai sus rezultă că–i „rămâne” 30% !!

  În ceea ce priveşte ameninţarea Dvs. privind pedepsirea celor care îl defăimează pe Oprescu, s-ar putea să aveţi dreptate! În alte „surse” se spune că Oprescu a fost deja eliberat din arest şi trimis în arest la domiciliu – de o judecătoare al cărei soţ este la ”pârnaie”, şi înţelege „situaţia” !? (folosesc semnul „!?” de la analizele unei partide de şah, când cineva face o mişcare inexplicabilă.). Sursă: http://www.evz.ro/oprescu-trimis-acasa-de-o-judecatoare-cu-sotul-condamnat-pentru-coruptie.html

  Şi în final va pun şi eu o întrebare: Dacă Va place aşa mult Bucureştiul de astăzi, nu cumva Va gândiţi să Va întoarceţi ?
• Sfartz Pincu: (22-3-2016 la 06:00)

  @ Alex. Leibovici

  Sa râspund, în aceeaşi ordine:

  1. Afirmaţia Dvs. că se substituie subiectul este neadevărată ! Este acelaşi subiect al lustraţiei, am dat un exemplu de corupţie care corupţie generalizată din Romanioa este o consecinţă directă a neaplicării lustraţiei, care neaplicare a permis accesul la putere a oamenilor lipsiţi de caracter (trebuie menţionat – „caracter pozitiv”, toată lumea are caracter !),sau dacă vreţi reciproca, nu a permis accesul la putere a oamenilor noi, tineri, dornici să facă ceva pozitiv.

  2. Nu ne putem centra doar pe problema lustraţiei ca atare. Ea este o condiţie „necesară”, dar nu şi „suficientă”! Pentru reuşita unei reforme, factorul esenţial este cointeresarea. Cu salarii la fel de mici, ca exemplu personalul unui spital, va fi tentat, obligat, să caute „resurse suplimentare” (sună „frumos”-în loc de corupţie!).

  În Gruzia, poliţiştii „noi” au primit salarii de 10 ori mai mari decât poliţiştii „vechi”, cei corupţi. Başca acel control, cu persoane interpuse, cu concedierea imediată a celui corupt! În esenţă, este vorba de „biciul şi zăhărelul”, pentru ca să se termine cu corupţia.

  3. La acest punct Aţi răspuns la propria Dvs. întrebare, dar parţial. O să adaog doar că deosebirea dintre Gruzia şi România este în favoarea României, cu elementul negativ calificabil prin „găinari”, pe când în Gruzia era cu „bandiţi şi tâlhari veritabili”.

  Un Sakasvili cu un Bendukidze, se gasesc cu siguranţă şi în România, şi dacă Societatea Civilă inteligenţă si mai puternicâ, dublată cu forţa străzii, ar devni efectiv o forţă socială marcabilă, se poate schimbă totul în câteva zile: şi forma de guvernare, şi Constitutia, şi lichidarea actualului Parlament – sediul „frânei” faţă de reformare, fără teama că UE va ridică degetul câtre România.

  Am răspuns la cele trei „kashis” (întrebări puse de Paştele evreiesc, care se apropie şi simbolizează eliberarea) ?
• Sfartz Pincu: (22-3-2016 la 14:17)

  Cred că este necesară şi o paralelă dintre ce vrea prof. Zubov la modul general pentru „decomunizare”, cu situaţia particulară a României pe aceeaşi direcţie. Sunt convins că sunt destui colaboratori care ar face-o mai bine, dar întrucât nu a existat nicio încercare în acest sens, şi s-a extins discutarea doar pentru problema „lustraţieiì, ca şi cum cu celelalte puncte din acest program la noi ar fi în ordine, iată mai jos punctul meu de vedere.

  (1. Declararea drept ilegală a loviturii de stat comuniste din 1917 şi a dispersării Adunării Constituante în 1918”) – LA RUŞI, şi:

  1. Declararea drept lovitură de stat a Revoluţiei din 1989, prin deturnarea mişcării populare-împotriva „ceauşismului” şi pedepsirea vinovaţilor de moartea a 1142 de persoane-LA NOI.

  (2. Restituirea proprietăţilor confiscate-) – LA RUŞI şi:

  2. Restituirea integrală a proprietăţilor confiscate, cu revizuirea impropritaririlor abuzive şi ilegale făcute după 1989, pedepsirea penală a tuturor celor implicaţi în aceste operaţiuni (notari, judecători, avocaţi, bibliotecari, arhivari, persoane fizice si juridice, etc.) – LA NOI

  (3. Lustraţia pentru membrii organizaţiilor criminale) – LA RUŞI şi:

  3. Lustraţia să fie făcută conform cu o lege specială, aplicabilă retroactiv, printr-un articol suplimentar la Constituţie – LA NOI

  (4. Restabilirea memoriei istorice) – LA RUŞI, şi:

  4. Restabilirea adevărului istoric asupra faptelor săvârşite de organizaţiile româneşti (armata, Legiunea, administraţia de stat), atât pe teritoriile străine, cât şi în interiorul ţării, în perioada 1933-1944, precum şi re-acordarea funcţiei punitive a CNSAS-ului pentru perioada 1945-1989 – LA NOI

  (5. Recunoaşterea dreptului la cetăţenia Federaţiei Ruse tuturor emigranţilor ruşi şi sovietici) – LA RUŞI şi:

  5. Recunoaşterea dreptului la cetăţenia română pentru toţi emigranţii şi pentru toţi locuitorii din teritoriile desprinse din România Mare în urma Pactului Ribbentrop-Molotov – LA NOI
• George Petrineanu: (22-3-2016 la 15:31)

  @Wanda
  @Victor

  La capitolul experiente as mai completa.

  În ultimii ani am mers destul de des in România. Într-adevăr, in funcție de rolul pe care ți-l asumi poți să te alegi cu impresii diferite.

  Eu m-am bucurat și de rolul de vizitator, in care am avut grija sa-mi pregătesc trăiri agreabile. A mers și merge de minune.

  Apoi am avut și rolul de întreprinzător când in 9 luni am realizat o construcție făcând apel la firme românești. Exact acest proiect a fost reușit și prin multa atenție, planificare și strategii am reușit ca la câteva sute de mii de euro investiție să fiu nevoit să dau mita numai o sticlă de băutură. Mai mult decât acceptabil.

  In ambele situații, și cea de turist și cea de întreprinzător, m-am folosit din plin de ceeace știam din Occident ca să evit să fiu blocat, încurcat, umilit. De cele mai multe ori am reușit.

  Nu este vorba in primul rând de impresia pe care o poți face arătând un de pașaport străin (nici nu am mai recurs la asta după ce mi-am făcut o strategie de abordare).

  In România „Sistemul” este autoritar și format structural pentru a agresa cetățeanul și a-l spolia de resursele vitale (timp, bani, energie psihică in care intre „demnitate” pe care Sistemul purcede să o zdrobească încă de la început). Nu prin mita ci prin proceduri anacronice.

  Pentru a face aceste evaluări am luat ca etalon sistemul suedez care excelează prin simplitate, fluiditate și transparență. În Suedia ai șansa să nu ajungi toata viața la un ghișeu sau notar, să nu iți trebuiască nici un act doveditor sau legalizare (datorita aplicării complete a CNP-ului in administrație). Deși nu numai despre coada la ghișee e vorba, ci de conceperea infrastructurii imateriale (legi, reglementari, instrucțiuni pentru public) și de poziția abordata fata de cetățean care este totuși pus in centru. Sistemul suedez nu e ideal bineînțeles. Dar comparația se face intre un Volvo nou cu câteva zgârieturi pe el si o Dacie 1300 obosita.

  Eu am avut și mai am un apetit să întreprind lucruri in România. In general mediul de afaceri e surprinzător de fluid față de greutățile la care e supus.

  Revenind la agresiunile sistemului românesc fata de individ ele urmează un formalism destul de previzibil. La un ghișeu ești clasificat direct după felul cum deschizi gura și după atitudinea corpului. Un studiu psihologic (articol dintr-un ziar) se ocupa tocmai de acest lucru, anume cum își aleg agresorii (borfașii) victimele pe strada prin scanarea potențialului de rezistenta psihică ale acestora. Același lucru îl fac instantaneu animalele de prada. E aleasa o victima vulnerabila și este izolata.

  Evitând să iau poziția victimei și dându-mi mina (psihologic vorbind) să fiu ferm și diplomatic am reușit să nu cad victima celor de la ghișeu sau aiurea. Am fost surprins de polițist trecând (involuntar) pe roșu in București. I-am explicat ce m-a făcut să greșesc (am fost derutat de semafoare) și m-a lăsat in pace. Atunci am făcut și o gafa imensa când, după asta, l-am întrebat daca nu se așteaptă la o răsplată. Îmi e rușine și acum, pentru ca omul m-a refuzat cu vădită iritare.

  Ceea ce mă îngrijorează cel mai tare este ca nu s-a reușit să se amorseze apetitul tineretului pentru o schimbare structurala după sistemul suedez de exemplu și, după cum vad ca merg lucrurile, România, chiar daca va face progrese vizibile, va rămâne tot profund birocratica.

  Si in hățișul birocrației, hiperlegislației și a atitudinii ierarhice creste tocmai corupția.

  Funcționarii au învățat să spună „sa aveți o zi buna” și să zâmbească, dar și ei sunt neputincioși in lipsa unei reforme.

  Pentru a fi drept as mai adauga despre Sistemul Suedez ca e ignorat si de alte tari mai evoluate care ar putea sa se inspire pentru a simplifica procedurile si face viata mai simpla si usoara cetatenilor lor.
• Victor Manta: (22-3-2016 la 15:56)

  @Sfartz Pincu

  >Întrebare absurdă. Cum pot eu să Va dau o listă, pe care nici DNA-ul nu o are, cu: Cine?, când?, cât? şi Unde? a luat mită !

  Păi dacă nu puteţi, de ce generalizaţi, spunând despre toţi să ar fi nişte criminali?

  >Pot să va trimit la un comunicat al DNA-ului, care l-a prins în „flagrant” (deci nu mai trebuie alte probe!) pe Domnul Doctor Oprescu …

  Nu rezultă că a luat mită în legătură neapărat cu zona despre care am relatat eu. Generalizarea vă aparţine dv. Aţi aruncat o umbră şi asupra unor antreprenori etc. cinstiţi.

  >În ceea ce priveşte ameninţarea Dvs. privind pedepsirea celor care îl defăimează pe Oprescu, s-ar putea să aveţi dreptate!

  Eu nu am ameninţat pe nimeni.

  >Şi în final va pun şi eu o întrebare: Dacă Va place aşa mult Bucureştiul de astăzi, nu cumva Va gândiţi să Va întoarceţi ?

  Iarăşi generalizaţi. Nu am spus că îmi place tot Bucureştiul, ci doar am salutat că măcar o parte din el a început să arate frumos. Dar chiar şi pe Calea Victoriei, acolo unde sunt magazine elegante şi luxoase la parter, nu este recomandabil să te uiţi cum arată etajele de deasupra lor.

  Cu privire la întorsul meu, dacă îmi trimiteţi o poţiune magică de şters urmele a vreo 50 de ani de viaţă, şi poţiunea funcţionează, atunci mai discutăm şi despre revenirea mea permanentă din exilul în care m-a împins comunismul.

  Poate îmi răspundeţi şi la întrebărle de mai sus pe care vi le-am pus, mă refer la cele legate de spitalizarea dv.

  Doar un scurt comentariu la altceva:

  >O să adaog doar că deosebirea dintre Gruzia şi România este în favoarea României, cu elementul negativ calificabil prin „găinari”, pe când în Gruzia era cu „bandiţi şi tâlhari veritabili”.

  Deodată vă arătaţi indulgent cu criminalii adevăraţi din România. Nu cred că un calificativ de „găinari” s-ar potrivi celor care au delapidat, în mod dovedit de justiţie, sute de milioane de euro.
• Victor Manta: (22-3-2016 la 23:07)

  @George

  Mă bucur pentru încă o confirmare că România nu e un capăt stagnant de lume şi că şi acolo se pot realiza lucruri frumoase, fără a deveni o victimă sau un virus al corupţiei.

  Aviz celor care au tendinţa de a vedea totul în negru, copleşiţi fiind de lupta stranie şi fără sfârşit dusă contra corupţilor, care a început să sune ca lupta de clasă din socialism, cea despre care se ştia că se tot ascuţea pe măsură ce se avansa spre comunism.

  Probabil că pe stradă fetiţele se joacă acum de-a procurorii şi corupţii. Mă întreb dacă toate vor să-i joace pe procurori (ca nebănuita d-nă Köveşi) sau pe corupţi (ca bănuita d-nă Udrea). 🙂
• Alexandru Leibovici: (23-3-2016 la 01:06)

  @Sfartz Pincu

  > Am răspuns la cele trei „kashis”

  Numai la prima vedere !

  La punctul meu #1 argumentam de ce Legea Lustraţiei NU trebuie să se facă cu încălcarea Constituţiei actuale, ci cu schimbarea ei prealabilă. Nu aţi comentat argumentele mele, în schimb aţi relatat pe un exemplu concret corupţia pesonalului din spitale. Acuma afirmaţi că dacă s-ar fi adoptat Legea Lustraţiei, asemenea lucruri nu s-ar mai fi întâmplat („corupţia generalizată din Romania este o consecinţă directă a neaplicării lustraţiei”). Oare?

  Să vedem. Deci să presupunem că LL din 2010 s-ar fi adoptat şi apoi aplicat. După un timp, foştii funcţionari de partid şi ofiţerii de Securitate, oameni fără caracter, ar fi dispărut din posturile elective, cum cerea Punctului 8 Timişoara. Ar fi fost asta suficient ca corupţia – măcar în spitale – să dispară după câţiva ani? Poate ziceţi că s-ar fi primenit o parte a Parlamentului. Dar acei deputaţi rămaşi, care n-au fost nici funcţionari în partid şi nici ofiţeri de Securitate – oare sunt „oameni de caracter”? Dar cei care vor fi nou aleşi de popor în locul celor lustraţi – vor fi şi ei neapărat „oameni de caracter”. Prin ce minune? Şi Preşedintele şi noul guvern care va fi ales – da, nu vor fi „foşti”, dar vor fi ei „oameni de caracter”?

  Deci este puţin probabil că adoptarea LL ar fi adus mare lucru – contrar afirmaţiei dv. Dar să continuăm, deoarece veniţi cu o surpriză!

  La punctul meu #2 spuneam că… că adoptarea LL ar fi adus mare lucru 🙂

  Dv. recunoaşteţi acum (nu şi înainte) că aşa este, Lustraţia „nu este suficientă”. Dar atunci pentru ce era cât pe ce să încălcăm Constituţia pentru o lege care oricum n-ar fi adus mare lucru, nici la nivel de infirmiere, nici la nivelul superior al statului (cel de la care se împute peştele 😉 ) ??? Deci noroc că CCR nu v-a ascultat şi a oprit legea, pentru că nici nu rezolva ce voiam noi să rezolve, şi mai şi bătea un cui în coşciugul ideii statului de drept.

  Buun… Lustraţia spuneţi acum că nu este suficientă, iar „factorul esenţial” care lipseşte este „cointeresarea”, mai precis salarii mult mai mari. Iar ceea ce vrem să eradicăm este corupţia, despre care spuneţi că este generalizată. Deci să vedem cum combatem corupţia generalizată cu salarii mai mari. Ne putem limita la salariaţii de stat şi la demnitari de toate nivelele, deci de la măturători şi infirmiere până la Preşedinte, trecând prin administraţiile locale şi judeşene, prin parlamentari şi miniştri. Iar măririle de salariu de care vorbiţi nu sunt cu vreo 30% acolo, ci cu un factor de 10, adică 1.000%.

  Dar asta înseamnă că budgetul de stat trebuie să crească cu vreo 500%, poate mult mai mult. Dar budgetul este alimentat în mare parte de impozite şi taxe de la cetăţeni şi întreprinderi, deci acestea ar trebui să crească de vreo 3-4 ori, poate mai mult.

  Nu vă chinuiţi să mai ajustaţi cifrele, doar-doar o să ajungă la creşteri acceptabile pentr cetăţeni, adică de ordinul lui 15% 😉 Este clar că ideea nu-i bună – cu excepţia cazului când vreţi ca statul să tipărească sute de tone de bani şi să inflaţioneze RON-ul ca să valoreze doar cât o sutime de ban, ca în anii 90. Şi poate nici aşa nu se va ajunge la dispariţia corupţiei…

  În Gruzia nu „cointeresarea” plus Lustraţia a fost calea eradicării corupţiei, ci

  – un ansamblu mare de acţiuni
  – care au fost posibile datorită unui ansamblu de circumstanţe

  pe care le-am schiţat în punctul meu #3. Una din acţiuni a fost reducerea drastică a personalului de stat (deci şi a atribuţiilor statului – prin privatizarea unor servicii) şi vinderea către privaţi a multor proprietăţi de stat. Asta a adus bani noi pentru a plăti un personal mult redus – pentru un timp.

  Cât priveşte comentariul dv. la punctul meu #3, înţeleg că în esenţă îmi daţi dreptate: nu există în România premizele care au dus la succesele reformelor din Gruzia. Sau n-am înţeles eu ce înseamnă „La acest punct Aţi răspuns la propria Dvs. întrebare, dar parţial”??
• Sfartz Pincu: (23-3-2016 la 04:22)

  Este vina mea că v-am oferit motivul pentru o analiză logică largă, pe doar o parte din soluţia privind „cointeresarea” !

  Dacă Va aduceţi aminte, punctul meu de vedere (şi sigur că Va aduceţi acum aminte!): când Băsescu a tăiat salariile, am exprimat părerea mea, soluţia mea, că trebuia ca în loc să se reducă salarile la *toţi* salariaţii statului (şi aici am dat ca exemplu Primăria din Oneşti, cu cei 700 de salariaţi, când la mărimea oraşului Oneşti sunt arhisuficienti în jur de 120-150 salariaţ), că trebuia, păstrând sau micsorand puţin fondul global brut de salarii, SĂ SE REDUCĂ NUMĂRUL DE SALARIAŢI, iar la cei rămaşi să li se MĂREASCĂ mult salariile ca să-şi facă bine treaba, iar celor dispoibilizati să li se ofere facilităţi pentru a intră în sfera privată, în sfera micii producţii de mărfuri şi servicii! Chiar dacă nu am spus în clar această soluţie raţională economic, ea rezultă prin acceptarea modului eliptic prin care eu mă exprim (rabdarea pentru exprimarea extinsa nu este apanajul meu!), şi din cauza că nu-mi place să scriu, şi din nou, „din cauza” că nu stau bine cu vederea.

  Evenimentul recent de la Bruxelles, confirmă orienta mea spre măsuri în forţă, lăsând deoparte, pentru un timp, frumoasă democraţie europeană şi libertăţile date de ea, şi folosirea unui sistem politic, social şi administrativ – măcar puţintel – dar totalitar !

  Adică, în cazul „terorismului” religios (islamic, singurul de nominalizat!), eu văd două soluţii, de aplicat imediat:

  1. Convocarea la nivel mondial a clerului islamic + celelalte câte or fi, şi obligaţi să rezolve definitiv, pe plan ideatic, conflictele interreligioase, şi dacă nu se poate:

  2. Urcarea în avioane, autobuze, vapoare a tot ce este islamic şi expedierea la locul lor de baştină, cu aplicarea de cipuri pe ureche pentru a nu permite reîntoarcerea!!
• Alexandru Leibovici: (23-3-2016 la 12:25)

  @Sfartz Pincu

  Văd că îmi pierd vremea de pomană aducându-vă argumente. Nu mă aleg decât cu ironii ieftine despre „analiză logică largă” – şi nu este prima dată 🙁
• Victor Manta: (23-3-2016 la 22:47)

  @Sfartz Pincu

  > Evenimentul recent de la Bruxelles, confirmă orienta mea spre măsuri în forţă, lăsând deoparte, pentru un timp, frumoasă democraţie europeană şi libertăţile date de ea, şi folosirea unui sistem politic, social şi administrativ – măcar puţintel – dar totalitar !

  Doriţi ceva puţintel totalitar, ziceţi? Adică puţintel gen ISIS? Adică puţintel capete tăiate, eventual doar pe un sferţ? Şi, din aproape în aproape, şi puţintel antisemit, precum crezul lor?

  Vă oferiţi dv. ca o puţintică primă victimă, care urmează să fie supusă la un tratament mai dihai decât cel la care v-a supus informiera coruptă din spital? Cum ar fi să stea în locul ei o reprezentantă ISIS incoruptibilă?

  >1. Convocarea la nivel mondial a clerului islamic + celelalte câte or fi, şi obligaţi să rezolve definitiv, pe plan ideatic, conflictele interreligioase, …

  Glumiţi. De peste 1000 de ani creştinii sunt separaţi în ortodocşi şi catolici, şi de atunci se tot „apropie” între ei, dar tot nu se pot înţelege asupra sursei Duhului Sfânt (este Tatăl şi Fiul, sau doar Tatăl).

  Sau poate încercaţi să-i reunificaţi pe credincioşii evrei, adică pe Evreii Judaici, Evreii Reformaţi, Evreii Conservatori, Evreii Hasidici sau cei Kabalişti. Poate că urmaşii urmaşilor dv. se pot gândi, dacă găsesc soluţia pentru ei, şi la adepţii Islamului.

  >2. Urcarea în avioane, autobuze, vapoare a tot ce este islamic şi expedierea la locul lor de baştină, cu aplicarea de cipuri pe ureche pentru a nu permite reîntoarcerea!!

  Şi dacă se opun, mai ales că sunt născuţi în Occident, aşa cum sunt (au fost) teroriştii belgieni? Atunci să vezi radicalizare! Nu pot să-mi imaginez că însuşi dv. aţi putea deveni adeptul vreunei soluţii finale.
• Sfartz Pincu: (24-3-2016 la 04:26)

  @ Victor Manta

  Am prevăzut şi am acceptat apriori critica „soluţiilor finale” contra terorismului, dar există alte soluţii ? A încercat Occidentul-victimă să aplice familiilor teroriştilor măcar o singură dată vreuna din metodele „neortodoxe”-în raport,cu regulile „democratice”,folosite de statul Israel ??

  În privinţa înţelegerii între culte, eu îmi imaginez, în acest moment, un grafic în coordonatele evoluţie-timp, şi văd o curbă exponenţială plecată înafara hârtiei, reprezentând evoluţia civilizaţiei, tehnologiei, filosofiei, etc. pentru omenire – la modul general, şi o linie dreapta, aproape paralelă si foarte apropiată de linia abscisei.

  Îmi imaginez şi o macara ieşită din linia exponenţială,care agaţă cu cârligul ei linia dreapta şi o îndoaie-în sus.

  Adică s-a copt de mult momentul când dogmatizmul religios trebuie forţat, trebuie obligat să se reformeze, în paralel cu evoluţia civică a omenirii.

  Mijloacele? Banii. Banii câştigaţi de clerul ţeapăn faţă de reforme („clerul” -un termen cuprinzând şi popii şi credincioşii) să fie impozitati până la 100%, proporţional cu gradul lor de „înţepeneală” ! Şi banii acordaţi de stat bisericii – la fel. Şi salariile celor care nu boicotează clerul inţepenit – la fel. Pentru că fără „bani” toate cultele cad în extincţie – sau se reformează !

  „Este vreme-de aruncat pietre” – vorba lui Solomon-cel înţelept! Limitarea, cu bună măsură, a libertăţilor, prevăzute de/în democraţia occidentală, este o necesitate impusă de supravieţuirea societăţii moderne şi de existenţa răului care abuzează de aceste libertăţi.
• Victor Manta: (24-3-2016 la 13:25)

  @Sfartz Pincu

  >Am prevăzut şi am acceptat apriori critica „soluţiilor finale” contra terorismului, dar există alte soluţii ?

  Aceasta înseamnă că aţi prevăzut şi acceptat că soluţiile dv. vor fi considerate ca fiind fasciste.

  >A încercat Occidentul-victimă să aplice familiilor teroriştilor măcar o singură dată vreuna din metodele „neortodoxe”-în raport,cu regulile „democratice”,folosite de statul Israel ??

  Nu ştiu la ce vă referiţi. Dacă cumva la distrugerea locuinţelor proprietate personală a teroriştilor, nu văd cum v-aţi imaginaţi distrugerea apartamentelor din Bruxelles în care au locuit _cu_chirie_ teroriştii.

  >Îmi imaginez şi o macara ieşită din linia exponenţială,care agaţă cu cârligul ei linia dreapta şi o îndoaie-în sus. Adică s-a copt de mult momentul când dogmatizmul religios trebuie forţat, trebuie obligat să se reformeze, în paralel cu evoluţia civică a omenirii.

  Adică inginerul sufletelor omeneşti (termen preluat din terminologia comunistă) Sfartz Pincu ne prezintă viziunea sa de îngrădire a drepturilor, precum cel de practicarea unei religii, aceasta sub pretextul luptei contra terorismului.

  >Mijloacele? Banii. Banii câştigaţi de clerul ţeapăn faţă de reforme („clerul” -un termen cuprinzând şi popii şi credincioşii) să fie impozitati până la 100%, proporţional cu gradul lor de „înţepeneală” !

  Dumnezeule mare, nu vă daţi seama la ce lucruri oribile aţi ajuns! Folosiţi statul dv. fascist pentru a-i obliga pe oameni să gândească aşa cum vi se pare dv. că este bine.

  > Limitarea, cu bună măsură, a libertăţilor, prevăzute de/în democraţia occidentală, este o necesitate impusă de supravieţuirea societăţii moderne şi de existenţa răului care abuzează de aceste libertăţi.

  Halal bună măsură! Parcă îl aud vorbind pe Adolf. Vreţi să ajungem să trăim ca în lumea statului islamic, către care ne împing teroriştii săi.
• Alexandru Leibovici: (24-3-2016 la 21:25)

  @Sfartz Pincu

  > metodele „neortodoxe”… folosite de statul Israel

  Aşa arată blocurile în care se găsesc locuinţele teroriştilor şi ale familiilor lor – aici. Puteţi să căutaţi o metodă de a distruge unele fără a atinge celelalte…

  > Convocarea la nivel mondial a clerului islamic + celelalte câte or fi, şi obligaţi să rezolve definitiv…
  > dogmatizmul religios trebuie forţat, trebuie obligat să se reformeze

  Nu puteţi să forţaţi pe nimeni să gândească, să creadă cum şi ce vreţi dv. Puteţi să obţineţi să spună ce vreţi (asa am văzut cu ochii noştri, nu-i aşa?). Deci pentru rezultate (??) rapide nu vă rămâne decât să-i pulverizaţi pe purtătorii acelor idei. Trebuie să înţelegeţi clar acest lucru!

  > Mijloacele? Banii. Banii câştigaţi de … popii şi credincioşii să fie impozitati până la 100%, Şi salariile celor care nu boicotează clerul inţepenit – la fel.

  Deci doriţi o poliţie care să determine şi să pedepsească ce cred, ce gândesc şi ce spun oamenii, în public şi privat. Eu nu sunt de acord cu dv. şi propun deci să vi se taie 96.5% din venituri – asta ţinând cont de vârstă, că altfel ar fi închisoare pe viaţă sau chiar suprimarea fizică, inclusiv a familiei – până la rudele de gradul 7 🙁

  > Urcarea în avioane, autobuze, vapoare a tot ce este islamic şi expedierea la locul lor de baştină, cu aplicarea de cipuri pe ureche pentru a nu permite reîntoarcerea!!

  Nu, cu cipurile vă costă scump, vă murdăresc de sânge când le montaţi şi provoacă infecţii. Mai simplu este să le coaseţi de haine câte o stea verde, să le faceţi un tatuaj numeric pe braţ şi să-i puneţi la muncă, pentru că la locul de baştină se află deja 🙁

  > folosirea unui sistem politic, social şi administrativ – măcar puţintel – dar totalitar !

  Deîndată ce desfiinţaţi primatul legii şi daţi cuiva puteri nelimitate chiar şi într-un domeniu, aceştia devin incontrolabili, viaţa nimănui nu mai este garantată, nici măcar a adepţilor fanatici ai unui asemenea sistem – şi fenomenul ăsta îl cunoaştem, nu-i aşa?

  Deci iată sfatul meu : renunţaţi la propuneri de-astea aberante.
• Sfartz Pincu: (25-3-2016 la 04:07)

  @ Leibovici Alex.+ Victor Manta
  Mă aşteptam,era de aşteptat-să reacţionaţi ,ca mai sus,cunoscând convingerile şi încrederea Domniilor Voastre în democraţia,în care Vâ duceţi existenţa,şi că nu vreţi să cedaţi,niciun milimetru,micron,milimicron,angstrom din această „democraţie!
  Dar Vâ propun doar pentru o clipă (poate sâ fie o secundă,un minut,oricât-depinde de viteza imaginaţiei individuale),Să Vâ imaginaţi,că unul ,sau toţi copii Dvs. au fost victimele unui atac terorist: Aici ar trebui să Vâ las o vreme mai îndelungată,pentru a percepe în toată amploarea ei,durerea unui părinte, care-şi pierde copii,pentrucă ceva mai trist, nu am văzut în viaţa mea,neferitâ de suferinţele umane de multe feluri.
  Şi acum aplicaţi,Va rog democraţia: daţi-le acelor criminali,drepturile şi libertăţile frumos scrise, şi clamate de toţi politicienii (curată demagogie!),plătiţi-i-prin impozitele, şi parte din contribuţiile Dvs.sociale şi un avocat, şi asiguraţi-le condiţiile umane din închisorile occidentale, (nu e cazul României-unde stau câte 65 de deţinuţi intro încăpere-şi doar şi România e o „democraţie” în UE-?).
  Aşa că să despărţim vorbele frumoase de realitatea spaţială şi temporală-în care ne trăim cota noastră de zile-fiecare.
  Este uşor, şi chiar plăcut-să aplici etichete,care sunt la îndemână-de tipul-„fascist”, „hitlerist”,”reacţionař”,etc.-măcar pentru faptul-că prinde la „public”
  Dar „publicul”-nu e prost,publicul cunoaşte Biblia, şi cunoatse prevederea de acolo,numitâ şi legea talionului,adică-„dinte pentru dinte,ochi pentru ochi”-şi Biblia nu este un manual de fascism: Biblia ne învaţă să fim buni cu oamenii,e de subliniat-„cu oamenii”,dar nu cu fiarele dezlănţuite.
  Democraţia este deci valabilă întrun domeniu bine definibil-şi anume-pentru „oameni”.Pentru cei „răi”-este o bătaie de joc să clamezi-aplicarea regulilor şi legilor democratice ! Dacă am sau nu am dreptate,îi rog pe cititori să se pronunţe,nu de dragul teoriilor,ci de dragul realităţii-în care trăim cu toţii,cu ameninţările teroriste,absolut nejustificabile,şi să puncteze ,ca la un sondaj:
  -cei pentru pedepsirea „nedemocratică” a teroriştilor (aşa cum propun eu)-la „deget în sus”.
  -cei pentru aplicarea strictă a „democraţiei” (aşa cum propun Domnii Leibovici şi Manta)-teroriştilor-la „degetul în jos”.

  PS. Imaginea prezentatâ,de D-l Alex. Leibovici, a locuinţelor teroriştilor-este cumva din Onesti??

  PPS. Atitudinea este funcţie de situaţtie. Terorismul islamic a decalnşat un râzboi veritabil. Şi întrun râzboi-se mai face caz de „regulile democraţiei ” ?
• Alexandru Leibovici: (25-3-2016 la 11:31)

  @Sfartz Pincu

  Domnule Sfartz, văd că, pentru a combate poziţia mea, vă vedeţi nevoit să-o caricaturizaţi la extrem. Şi chiar şi aşa, argumentele dv. contra poziţiei mele, chiar caricaturizate, este complet ridicolă.

  Luaţi numai Legea talionului pe care o invocaţi : ea prevede doar pedepsirea – într-un anumit fel – a făptaşului. Ea nu cere pedepsirea rudelor şi a întregului neam, cum vreţi dv. „Urcarea în avioane, autobuze, vapoare a tot ce este islamic … cu aplicarea de cipuri pe ureche”.

  „întrun râzboi-se mai face caz de „regulile democraţiei?”, întrebaţi dv. Credeţi dv. că războiul justifică orice? Atunci de ce nu şi Holocaustul?

  Oricum, iarăşi mă conving că este inutil să vin cu argumente, dv. nu aşa gândiţi, deci eu spun „pas„.
• Sfartz Pincu: (25-3-2016 la 14:51)

  Sunt greşit interpretat!-,măsurile „fără mănuşi”,le-aşi aplică după încercarea de înţelegere, (punctul 1,-pe care văd că nu-l menţionaţi,dar aţi sărit direct la pct.2, !)
  Când spun,că suntem în războicu terorismul,mă refer la un război,”drept”,adică un război,purtat-tocmai împotriva democraţiei! Din această poziţie,se poate spune că şi Holocaustul a fost o consecinţă a terorismului de stat.
  Ḏaca acest stat ultra-fundamentalist,şi terorist până în măduva oaselor,ar pune mâna pe statul Israel,nu credeţi că ar repeta la aceiaşi scară,dar şi mai crunt decât nemţii,care nu erau „tăietori de capete”-în sensul direct al acestei practici,la care se adaogă şi crucificări şi lapidări.,aşa cum o demonstrează pe media ,cu mare satisfacţie adepţii statului ISIS(ISIL):
  Nu luaţi şi criticaţi,exprimarea mea-mote a mote-, pe un amănunt ca cel cu cipuri la urechi ! Aş accepta cu plăcere un compromis -la măsurile concrete,derivând oricum dintro poziţie necesarâ faţă de un terorisml-fără limite, o poziţie oricum-nedemocratică,care nu este nici eficientă,nici posibilă,ar fi ceva de genul-să ceri îndurare de la un criminal-lipsit total de sentimente umane. Deci,cu umanitate-dar fără „mănuşi” ! Nu caricaturizez absolut deloc, dar te face sa zâmbeşti,convingerea unora,câ totul se poate rezolva,prin şi cu ajutorul drepturilor si libertaţilor de bazâ ale democraţiei occidentale! Cer scuze,daca s-a înţeles altfel.
• Victor Manta: (25-3-2016 la 15:35)

  @Sfartz Pincu

  >Mă aşteptam,era de aşteptat-să reacţionaţi ,ca mai sus,cunoscând convingerile şi încrederea Domniilor Voastre în democraţia, …

  Dv. puteţi să amalgamaţi ce doriţi, dar eu continui să vorbesc doar în numele meu.

  Încrederea mea în superioritatea statului de drept este izvorâtă atât din ceea ce am studiat, cât şi din ceea ce am trăit. O foarte largă parte din experienţa mea dv. vă este complet străină, în mod paradoxal până şi cea legată de România actuală, lucru care s-a văzut pe ACUM.

  Există oameni în lume, printre care vă număraţi şi dv., care cred că introducerea unor elemente de dictatură reprezintă soluţia cea bună pentru stăvilirea ameninţărilor la care sunt supuse în mod permanent societăţile libere. Cred că este inutil să încerc să vă conving de contrariu, deoarece dovediţi un foarte înalt grad de acceptare a nedreptăţii şi a opresiunii.

  Mă gândesc că nu întâmplător dv. nu aţi făcut parte din acele 99% din populaţia evreiască, ce a votat cu picioarele pentru libertate, ci din cei 1% care s-au complăcut să trăiască în pericolul permanent de a fi câlcaţi în picioare de exponenţii regimul comunist. În acelaşi timp mii de oameni, care nu au avut alegerea pe care aţi avut-o dv., dar care erau dornici de libertate, şi-au lăsat oasele prin cimitirele de pe malul sârbesc al Dunării. O chestiune de convingeri, aşa cum cântau tinerii la Revoluţie: „Mai bine mort decât comunist”!

  Dv. faceţi mult zgomot aici, pe ACUM, dar ocazie după ocazie vă arătaţi lipsit şi de consecvenţă, şi de responsabilitate. Să ne amintim ca exemplu de plângerile dv. asupra felului în care aţi fost „tratat” în spital şi cum a rezultat că aţi acceptat această situaţie, pentru a nu îl supăra pe directorul spitalului, o cunoştinţă de a dv. Sau să ne amintim de acuzaţiile dv. de spoliere a RO de către UE, la care nu aţi fost în stare să prezentaţi _nici_ un exemplu care să vină în sprijinul „teoriei” dv.

  Şi încă ceva. Degeaba chemaţi dv. pe ACUM lumea la vot, deoarece principiile nu se determină prin vot majoritar. Libertăţile fundamentale nu sunt supuse votului, deoarece cu ele te naşti. Una dintre ele, universală aşa cum sunt şi celelalte, se numeşte „dreptul la libertate”. Un stat de drept este cel care, prin definiţie, respectă cu stricteţe libertăţile fundamentale şi se ghidează după legile rezultate din acestea.
• Sfartz Pincu: (25-3-2016 la 17:37)

  @ Victor Manta
  Eu consider pozitivă partea din 99%,-care a vrut să-şi recapete o ţarâ, pierdută din cauza vicisitudinilor istoriei.Fuga însâ,cu orice preţ, este oportunism şi demagogie. Dorul pentru o viaţă mai bună-nu trebuie automat confundată,cu lupta pentru libertate şi democraţie.
  Cum să-califici,ca luptători pentru libertate,pe cei plecaţi spre o direcţie,care au renunţat la prima ţintă,şi au intorso- „că la Ploieşti” ?
  Va hazardati în afirmaţii,nesusţinute de fapte,de genul, că cei 1%-ar fi fost neapârat,adepţi ai comunismului !
  Nu pot există libertăţi-nelimitate,nu pot exista decât libertăţile,care servesc „binele”,iar dacă există libertăţi „necondiţţionate”-acestea vor servi „răul”.
  Eu nu fac parte din cei,care-şi dau prietenii „în gât”-de dragul respectării unor
  vorbe goale despre principii.Vorbiţi, în totală necunostiinta de cauza,despre situaţia din România, pentrucă aţi votat cu „picioarele”, la prima ocazie.
  Spuneaţi că aveţi prieteni-constructori,în România:- I-aţi întrebat,dacă cunosc măcar un singur caz,când un antreprenor particular,a căpătat o comandă de la STAT, şi nu a dat niciun bañ? Întrebaţi-i,şi apoi o sâ recunoasteti,sper, că aţi făcut mult zgomot pe ACUM,fără sâ ştiţi pe ce lume trăiesc întreprinzătorii de aici!
  Sper că nu aţi exprimat decât opiniile Dvs. personale,şi nu aţi devenit „voice”-ul revistei,
• Wanda Lucaciu: (25-3-2016 la 17:51)

  @Dl. Pincu Sfartz,

  „Sper că nu aţi exprimat decât opiniile Dvs. personale,şi nu aţi devenit „voice”-ul revistei”

  Vreau sa va asigur ca toate comentariile scrise de indivizi, nu reflecta opinia revistei ACUM, ci numai opinia persoanei care scrie comentariul respectiv. Cind eu vi-am raspuns ca anumite comentarii ale dv. erau ridicole, asta a fost opinia mea personala.

  In ce priveste „vocea” revistei ACUM, avem anumite subiecte care daca sint abordate ca sa jigneasca (ex: anti-Semitism, anti romi, anti homosexuali, anti negrii) aceste comentarii nu vor fi publicate.
• Victor Manta: (25-3-2016 la 21:18)

  @Wanda Lucaciu
  @Pincu Sfartz

  Dl. Pincu Sfartz a scris: „Sper că nu aţi exprimat decât opiniile Dvs. personale,şi nu aţi devenit „voice”-ul revistei”.

  D-na Wanda Lucaciu i-a răspuns: „Vreau sa va asigur ca toate comentariile scrise de indivizi, nu reflecta opinia revistei ACUM, ci numai opinia persoanei care scrie comentariul respectiv”.

  Aş dori să subliniez că în comentariul meu era precizat fără echivoc, la adresa d-lui Sfartz: „Dv. puteţi să amalgamaţi ce doriţi, dar eu continui să vorbesc doar în numele meu„.

  În consecinţă pretinsa îngrijorare a dl. Sfartz nu trebuie luată în serios.

  În acelaşi fel în care nu trebuiesc considerate serioase şi responsabile propunerile sale de expulzare şi de a se pune cipuri – sau orice altceva – pe urechile tuturor musulmanilor (nu a exceptat nici copiii sau bătrânii), sau impozitarea până la 100% a credincioşilor ortodocşi şi a preoţilor (dogmatici religioşi, în limbajul d-lui Sfartz).

  D-na Wanda Lucaciu a scris: „In ce priveste „vocea” revistei ACUM, avem anumite subiecte care daca sint abordate ca sa jigneasca (ex: anti-Semitism, anti romi, anti homosexuali, anti negrii) aceste comentarii nu vor fi publicate”.

  Cum comentatori ca dl. Sfartz profită de faptul că enumerarea de mai sus nu este completă, poate că lista interdicţiilor ar trebui generalizată, incluzând în ea atitudini _ofensatoare_ rasiale sau anti-religioase.
• Sfartz Pincu: (26-3-2016 la 01:58)

  Accept cu resemnare, o critică a doamnei Wanda Lucaciu,pentrucă „niciodată”-nu a fost făcută cu un ton de superioritate,sau cu pretenţia de a da lecţii,aşa cum se întâmplă,cu alte persoane,şi care văd „pe moment”-din „mersul calului”-„Ce este bine şi ce este rău”-mă refer la cei care l-au studiat pe Maiakocskii.Adevârul-supârâ mai abitir,atunci,când dintrun defect-faci un merit, si cineva scoate bandajul de pe ranâ…
  Conflictul de păreri,dintre două persoane,se amplifică,în special în situaţia,când nu se sesizează şi doza de umor-destinată să atenueze notele prea acute.Şi,este de scuzat faptul, că nu am anunţat la timp, că acum câteva zile,i-am plasat lui Rony un cip în urechea lui bleagă. Nu înţeleg,ce este aşa de supărător,-la un sistem de evidenţă a populaţiei,- la „purtător”-sau în buzunar! Un cip-poartă mai multă informaţie,decât un paşaport ! Veterinara m-aconvins.Nume-prenume,vârstă,rasă(=cetăţenia!),telefon,starea de sănătate,etc. Doar studiile -lipseau, şi…. faptul că este terorist!
  Tot veni vorba de Maiakovskii-iată ce a zis el: „При всякой неудаче-давайте смело сдачу,иначе-Вам удачи-не видать! „. Dificil de tradus-îşi pierde „sonorul”-tipic,pentru acest mare poet! („La orice insucces-răspundeţi cu curaj,altfel-nu veţi avea succes”!)
• Victor Manta: (26-3-2016 la 04:20)

  @@Pincu Sfartz

  >Eu consider pozitivă partea din 99%,-care a vrut să-şi recapete o ţarâ, pierdută din cauza vicisitudinilor istoriei.

  Cei care au plecat nu s-au născut acolo, şi nici nu au fost expulzaţi, aşa că nu aveau ce recăpăta. Ei s-au dus în ţara creată cu chin de alţi evrei, care au plecat înaintea lor şi s-au luptat acolo pentru ca să existe o ţară liberă atât pentru ei, cât şi cei pe care i-au lăsat în urmă. Cum o bună jumătate din evreii care au plecat din România s-au stabilit în alte ţări libere, deci putem presupune că ceea ce căutau cu toţii era libertatea, cea care aduce şi prosperitatea.

  >Fuga însâ,cu orice preţ, este oportunism şi demagogie.

  Spuneţi acest lucru de exemplu urmaşilor celor ale căror oseminte zac în cimitirele sârbeşti de la malul Dunării. Morţii au fost înmormântaţi de nişte credincioşi de aceeaşi religie ortodoxă cu al lor, după acelaşi obicei, izvorât din mila şi compasiunea faţă de semenii lor, asasinaţi de grănicerii români la trecerea frontierei.

  > Dorul pentru o viaţă mai bună-nu trebuie automat confundată,cu lupta pentru libertate şi democraţie.

  Dorinţa de o viaţă bună este ceea ce determină această luptă.

  >Cum să-califici,ca luptători pentru libertate,pe cei plecaţi spre o direcţie,care au renunţat la prima ţintă,şi au intorso- „că la Ploieşti” ?

  Ca oameni care nu au găsit ceea ce au căutat. Procentul de 1% nu au schimbat din această cauză.

  >Va hazardati în afirmaţii,nesusţinute de fapte,de genul, că cei 1%-ar fi fost neapârat,adepţi ai comunismului !

  N-am spus aşa ceva. Există multe motive care îi pot ţine în loc pe oameni.

  >Eu nu fac parte din cei,care-şi dau prietenii „în gât”-de dragul respectării unor vorbe goale despre principii.Vorbiţi, în totală necunostiinta de cauza,despre situaţia din România, pentrucă aţi votat cu „picioarele”, la prima ocazie.

  Am vorbit eu ceva despre datul în gât al cuiva? Nu. Dar dv. ce v-a venit?!

  Nu puteţi şti la a câta ocazie am votat eu cu picioarele pentru libertate, aşa că acestea nu le pot califica decât drept alte vorbe goale de ale dv.

  >Spuneaţi că aveţi prieteni-constructori,în România:- I-aţi întrebat,dacă cunosc măcar un singur caz,când un antreprenor particular,a căpătat o comandă de la STAT, şi nu a dat niciun bañ? Întrebaţi-i,şi apoi o sâ recunoasteti,sper, că aţi făcut mult zgomot pe ACUM,fără sâ ştiţi pe ce lume trăiesc întreprinzătorii de aici!

  Nu trebuie să merg până acolo. George ne-a povestit pe ACUM cum a reuşit, fiind în străinătate, dar şi în ţară, să construiască ceva important împreună cu parteneri de ai săi din România, fără să dea ca şpagă mai mult decât o sticlă de băutură.

  Eu ştiu cum trăiesc şi cam ce fac unii antreprenori din RO, drept care v-am putut explica câte ceva despre faptul că UE ar exploata RO nu este decât o poveste. Nu aţi zis nici pâs după ce aţi citit ceea ce v-am explicat…

  La afaceri stat-privat din România nu mă pricep, drept care nu m-am exprimat asupra lor. Afacerea numită Microsoft, care s-a bucurat de multă acoperire din partea presei, ne dă însă o bună idee despre cum s-au desfăşurat asemenea „operaţiuni” politico-financiare, în dauna tuturor în afară de cei implicaţi direct în ele. Cel puţin în acest caz făptaşilor, sau a unei părţi dintre ei, li s-a înfundat.

  Vă rog să observaţi cum am tratat cu seriozitate fiecare idee exprimată de dv. Nu este pentru prima dată. Ar fi de dorit să fiu tratat de dv. cu acelaşi respect şi seriozitate.
• Sfartz Pincu: (26-3-2016 la 12:22)

  @ Victor Manta

  OK ! Aţi dat exemplul lui George,că a dat doar o sticluţâ ! Dar nu aţi sesizat că George a angajat la lucrările Dumnealui firme particulare, şi probabil şi meseriaşi particulari, ceeace este cu totul alt domeniu al relaţiilor de muncă ! Un întreprinzător particular este de cealaltă parte a corupţiei, el nu cere şi nu primeşte şpagă, el este cel care este obligat să „dea” şpagă ca să supravieţuiască, să aibe de lucru.

  O spun din proprie experienţă. După „revoluţie”, când au fost cu rea intenţie falimentate marile unităţi din chimia românească (vorbesc, în speţă, de chiamia de pe Valea Trotuşului), am deschis un SRL de proiectare, cu doi participanţi, eu şi calculatorul ! Ca să am de lucru, nu am dat şpagă nici un leu, dar am scăzut preţurile intr-o asemenea măsură, încât obţineam un oarece profit, extrem de modest. Un exemplu: Fabrica de arome sintetice – pentru o societate mixtă româno-americană am proiectat-o de la cap la coadă şi cu tot cu supravegherea realizării ei şi a punerii în funcţiune, am încasat …500 dollari SUA. Idem fabrică de bere din Oneşti, fabricile de nutreţuri concentrate din Slobozia, Focşani, Babadag, etc., niciuna cu mai mult de 800 dollari SUA. Pentru comparaţie, o lucrare de transport pneumatic pentru un mare combinat am făcut-o cu doar 25 milioane lei vechi, adică cam 60 de dollari SUA la preţurile de azi, în timp ce aceeaşi lucrare solicitatâ în prealbil unui institut de proiectare a fost evaluată de aceştia la… cca. 2 miliarde lei vechi, adică în jur de 40,000 de Euro astăzi.

  Cad primarii astăzi sub toporul DNA-ului precum copacii din pădurile României. Până şi un Onţanu, considerat ca primar exemplar, a căzut zilele acestea. Este puţin probabil să existe un primar care să aibe de dat un contract şi să nu „beneficieze”. Şi ceea ce este chiar la rădăcina corupţiei, partea mai puţin vizibilă, în ipoteza îndoielnică că un primar chiar este cinstit, este faptul că el este obligat de politicienii care l-au „promovat” – să ia şpagă! Şi după chipul şi asemănarea cu primarul, subalternii săi.

  S-ar putea scrie un îndrumar conţinând varietatea tertipurilor de care uzează orice funcţionăraş, oricine are o funcţie publică, ca să te aducă în „starea” plastică şi să fii fericit că a acceptat spaga !!

  Şi nici Domnia Voastră, nici George să nu Vă faceţi iluzia că acel poliţist, care „cu vădită iritare”-a refuzat şpaga, ar fi făcut-o pentru că era un om cinstit ! Mai mult ca sigur că nu erau create „condiţiile” optime pentru a „primi” (este întradevăr „iritant”)!
• Victor Manta: (26-3-2016 la 15:19)

  @Sfartz Pincu

  >OK ! Aţi dat exemplul lui George,că a dat doar o sticluţâ ! Dar nu aţi sesizat că George a angajat la lucrările Dumnealui firme particulare, şi probabil şi meseriaşi particulari, ceeace este cu totul alt domeniu al relaţiilor de muncă ! Un întreprinzător particular este de cealaltă parte a corupţiei, el nu cere şi nu primeşte şpagă, el este cel care este obligat să „dea” şpagă ca să supravieţuiască, să aibe de lucru.

  OK, aţi şters cu buretele aproape tot ce v-am scris şi v-aţi întors la subiectul dv. preferat, cel al corupţiei (altora…).

  Iarăşi vă înşelaţi. Am sesizat perfect cu ce fel de organizaţii a lucrat George, care este domeniul obişnuit al „relaţiilor de muncă”, cum le numiţi dv., sau al relaţiilor de colaborare, cum le numesc eu. Nu statul este cel care construieşte ceva în România. Constat că pe de o parte admiteţi că George ca întreprinzător nu a trebuit să dea şpagă, dar susţineţi că alţii care au lucrat cu şi/sau pentru el ar fi trebuit să dea. Dacă ar fi fost aşa, George ar fi trebuit să contribuie solidar la şpaga dată de ceilalţi, ori el nu a făcut acest lucru.

  Este interesant ce ne-a explicat George despre felul în care a reuşit să _nu_ dea şpagă. Aceasta mi-a amintit de tatăl meu, care nu a dat niciodată bacşiş sau şperţ, care era numele şpăgii pe vremea lui. Motivele pentru care a reuşit erau legate de principiile lui ferme, iar metodele erau aceleaşi cu cele pe care ni le-a explicat George.

  Revin la nişte spuse ale dv. din acest fir de discuţie, pe care nu am ajuns să le comentez.

  >>Conflictul de păreri,dintre două persoane,se amplifică,în special în situaţia,când nu se sesizează şi doza de umor-destinată să atenueze notele prea acute.Şi,este de scuzat faptul, că nu am anunţat la timp, că acum câteva zile,i-am plasat lui Rony un cip în urechea lui bleagă. Nu înţeleg,ce este aşa de supărător,-la un sistem de evidenţă a populaţiei,- la „purtător”-sau în buzunar! Un cip-poartă mai multă informaţie,decât un paşaport ! Veterinara m-aconvins.

  Deci acum încercaţi să mă convingeţi că ideea dv. cu cipurile puse pe urechile celor de confesiune islamică a fost o glumă inspirată de cipul pus pe urechea câinelui dv. Amintesc că era vorba de oameni, pe care propuneaţi să fie expulzaţi, iar cipurile ar fi împiedecat ca ei să se întoarcă.

  Mă mir că tocmai dv. puteţi să glumiţi cu asemenea lucruri, fără să vă gândiţi imediat la numerele înscrise de nazişti pe braţele evreilor pe care îi deţineau şi exterminau în lagărele lor de sinistră amintire. M-aş fi aşteptat să ştiţi că cu asemenea lucruri nu se glumeşte!

  Doar în treacăt menţionez că paşapoartele moderne, precum şi multe alte mijloace de identificare, de genul carduri, conţin şi ele cipuri. Acest lucru se ştie şi fără a se merge la o veterinară.
• Sfartz Pincu: (27-3-2016 la 05:35)

  Acutizaţi intenţionat anumite aspecte,prin combinarea a douâ sau mai multe fapte cu sens diferit ! De ce neapârat trebuie asociat un numâr scris pe braţ, de „modul atroce” de comportament al naziştilor ?
  Dacâ se plasau numerele pe braţe,doar pentru o evidenţâ mai facilâ,dar comportamentul ar fi fost uman si civilizat,mai puteaţi gasi elementul negativ,in acest sistem de evidenţta ??
  Ce este inuman in cifre ? Soldaţii nu poarta medalioane cu cifre ? dar deţinuţii din inchisorile din ţarile „democratice”?
• George Petrineanu: (27-3-2016 la 11:11)

  @Victor
  @Pincu

  > Este interesant ce ne-a explicat George despre felul în care a reuşit să _nu_ dea şpagă. […] Motivele pentru care a reuşit erau legate de principiile lui ferme, iar metodele erau aceleaşi cu cele pe care ni le-a explicat George.
  Vreau sa mai fac citeva precizari.

  Cazul meu intr-adevar nu e reprezentativ. El demonstreaza intr-adevar ca s-ar putea reduce nivelul spagii printr-o anumita atitudine din partea solicitantului. Dar asta nu inseamna ca acest lucru este si aplicabil pe o scara suficient de larga.

  Sa ma explic. In situatia mea, am reusit sa evit sa dau mita si, mai ales, si cu mult mai greu, sa ma pun la adapost de santajul unor angajati de stat care voiau mita de la mine (pentru situatii mai mult sau mai putin inventate). ,,Bonusul” surprinzator, a fost acela ca am fost iertat si cind am fost in greseala si insistam sa platesc amenda. Le era lehamite de mine, erau amuzati, eram un graunte nereprezentativ in fluxul lor de coruptie, un potential pericol. Imi dadeau drumul fara ca sa le-o cer.

  Una peste alta, reuseam sa nu dau mita.

  Lucrul acesta nu e la indemana oricarui român din tara. Dupa stabilirea mea intr-o tara cu administratie ,,inexistenta” si cu un nivel superior al respectului sistemului pentru individ, fara sa am vreun merit, am invatat si m-am debarasat de mentalitati. Inainte si eu dadeam mita in România ca sa-mi fac viata mai usoara, obtinindu-mi ce mi se cuvenea.

  Cind am revenit (dupa 17 ani) sa fac proiectul respectiv, eram, in aceasta privinta un soldat de comando inarmat pina in dinti care se lupta cu teroristii. Omul de pe strada di România nu e asa ceva si nu isi permite sa fie.

  Daca impotriva vointei mele m-as repatria, fara ca sa mi-o doresc si continuind sa imi repugne coruptia, dupa vreun an as fi din nou strivit. Daca va mai amintiti personajul din ,,Zbor deasupra unui cuib de cuci” (jucat Nickolson) cum intra de tantos in ospiciul de nebuni ca simulant si cum dupa o perioada este transformat intr-un balot. Nu am loc aici sa explic care ar fi mecanismele, pentru ca mecanisme sunt, si nu bunul plac al victimei sau gradul ei de rezistenta, cele care fac ca o vointa sa fie strivita. O vointa strivita nu dispare ci doar devine neoperativa.

  As vrea sa mai reamintesc doua categorii importante de coruptie prin dare de mita. Se vehiculeaza ideea (in diverse definitii) ca darea de mita este facuta de o persoana privata pentru a obtine „avantaje necuvenite”.

  Fals. Aceasta este una din categoriile mitei, dar nu cea mai periculoasa, ci cea mai simpla, in care solicitantul este mai vinovat decit functionarul.

  In cea de a doua categorie intra darea de mita prin ,,santaj sistematic” practicat de reprezentantii sistemului.

  Formele variaza, dar ideologic una din ele este aceea ca functionarul sa transforme un ,,drept cuvenit” al solicitantului intr-un ,,avantaj necuvenit”. Prin intimidare, prin aceea ca se profita ca solicitantul nu-si cunoaste drepturile, ca nu are tonus social sa riposteze (capacitatea de a riposta nu se obtine peste noapte – e nevoie de o forma de terapie; mie de exemplu, care si acum am frica de autoritati, mi-au folosit cursurile de oratorie, tehnica prezentarii si negocierii, de ledarship pe care le-am urmat la serviciu). Prin taraganare, in situatia cind taraganarea produce pagube solicitantului pe motiv de virsta inaintata sau de faptul ca in asteptarea obtinerii dreptului cuvenit bugetul acestuia singereaza.

  Combaterea mitei de santaj este mai mult decit posibila. Dar nu ajuta prea mult sa culpabilizam una din partile implicate.

  Incep sa cred ca extirparea chirurgicala a mitei seamana cu separarea chirurgicala a trei frati siamezi: solicitantul, functionarul si statul in sine. Toti trei fiind legati intre ei prin legaturi nenaturale se simt jenati si neputinciosi. Greutatile interventiei ,,chirurgicale” constau in aceea ca cei trei sunt concrescuti si ca unele ,,organe” nu sunt in triplu exemplar. Dupa ce ,,tai” nu se stie exact cine supravietuieste, dar mai ales, nu se purcede cu competenta la aceasta separare si extirpare.

  Nu este infinit de complicat dar e nevoie de o pregatire speciala, multidisciplinara ca sa lansezi cu adevarat anticoruptia.

  Deocamdata suntem la faza aratarii cu degetul a vinovatilor.
• Alexandru Leibovici: (27-3-2016 la 13:46)

  @Sfartz Pincu

  De ce neapârat trebuie asociat un numâr scris pe braţ, de „modul atroce” de comportament al naziştilor ?… Soldaţii nu poarta medalioane cu cifre ? dar deţinuţii din inchisorile din ţarile „democratice”?

  Important nu este atât numărul (deşi este o diferenţă esenţială între un număr tatuat şi unul agăţat), ci „Urcarea în avioane, autobuze, vapoare a tot ce este islamic„. Adică pedeapsă colectivă. Într-un stat de drept, expulzarea este o procedură individuală, cu dosar, cu proces, avocaţi şi tot dichisul.

  Dv. consideraţi că nu este nevoie de stat de drept, că este un lux şi un moft occidental, deşi beneficiaţi mult de acesta (chiar şi atâta cât este). Lui îi datoraţi viaţa. Dacă peste noapte dispare statul, poliţia şi justiţia, în două săptămâni sunteţi mort, pentru că nimic nu mai împiedică pe bandiţi şi asasini, din ţară şi străinătate, să vină şi să vă jefuiască şi omoare dacă opuneţi rezistenţă.

  > PS. Imaginea prezentatâ,de D-l Alex. Leibovici, a locuinţelor teroriştilor-este cumva din Onesti??

  Nu, este din Franţa.
• Victor Manta: (27-3-2016 la 16:23)

  @George

  >Incep sa cred ca extirparea chirurgicala a mitei seamana cu separarea chirurgicala a trei frati siamezi: solicitantul, functionarul si statul in sine.

  Imaginea pe care o am eu este cea a unui abis adânc şi întunecat, în care colcăie, alunecând unii în jurul altora, şi cu toţii în jurul unui centru comun, tot felul de şerpi, care afişează nişte zâmbete false ce nu le poate ascunde aspectul hidos. Cu toţii gravitează în jurul unei hrane abundente, dar la care au acces uşurat doar cei puţini, aflaţi în sferele concentrice interioare.

  Din când în când un şarpe mai mare înghite câte unul mai mic, creşte în dimensiuni şi se apropie de centru. Aceşti monştri ai adâncurilor conştiinţei se înmulţesc prin generaţie spontanee, antrenându-se în permanenţă în vârtejul generalizat.

  Deviza lor comună este serviciul contra serviciului. Mijlocul lor cel mai utilizat este uleiul. Rezultatul lor este jungla.
• Sfartz Pincu: (27-3-2016 la 18:25)

  @ George Petrineanu
  Bravo,deşi eşti „departe”,vezi bine situaţia din ţară,ca şi cum ai fi foarte „aproape”. Nu mai trebuie adăogat decât faprul,că toate zonele de activitate social-politică,sunt pătrunse de corupţie,inclusiv relaţiile umane de genul,dragostei dintre sexe,şi educaţia tineretului,care învaţă direct de la părinţi,că orice se poate obţine cu bani.Nici măcar cei care prin profesia lor,ar trebui să fie cinstiţi,cazul clerului şi a educatorilor în genral,- şi cu foarte mici excepţii,nu rezistă în faţa posibilităţii de a obţine „resurse”-necuvenite.
  Şi George, nu cumva ai fost păcălit prin devize „umflate”,la lucrările de construdctie?
  Dacă preţul mediu în România, este de 700-800 Euro/m.p., o casă medie,cu 100m.p.-nu ar trebui sâ coste mai mult de una sută de mii de Euro, ori tu ai indicat un „multiplu” al acestei sume !
  Asta e una din metodele primarilor,de a obţine fonduri-pentru politicieni.
• Sfartz Pincu: (27-3-2016 la 18:26)

  @ Victor Manta
  Pe mine m-aţi contrazis-în problema nivelului foarte ridicat al corupţiei din România,dar George-a „confirmat” !
  Singura consolare,(care nu ne ajută cu nimic !),este că nu suntem „singurii”.În principiu,nicio ţară săracă-nu va scâpa de acest flagel, până ce nu se va elibera de sărăcie.(Domnul Alex. Leibovici-va veni desigur cu cazul Gruziei, dar voi râspunde ca Saakaşvili este fabricat in exemplar UNIC!).
• George Petrineanu: (27-3-2016 la 18:38)

  @Victor
  Metafora ta completeaza imaginea si indica faptul ca coruptia creaza o ordine a dezorganizarii.
  Pentru mine mai este important si faptul de a nu culpabiliza mai mult decit trebuie indivizii sau instantele care sunt implicate in coruptie si in felul acesta de a pierde atentia de la aspectul ei sistematic. De o eroare sistematica nu sint responsabile fiecare din instantele ei.

  Mai este nevoie si de o forma de intelegere, chiar de identificare si recunoastere a unor circumstante atenunante (acolo unde exista) a celor care produc coruptia. Cam lafel cu povestea cu Isus care era acuzat ca sta la masa cu derbedeii, borfasii. La care el intreba ,,cine credeti ca are nevoie mai multa de un doctor, cei sanatosi sau cei bolnavi?”.

  Si de faptul ca atunci cind pretindem populatiei neinstruite (in sensul de soldat neinstruit) sa lupte contra ei sa nu ne asteptam la acte de eroism, sacrificii si gesturi impotriva propriului interes. Traim intr-o epoca a individualismului in care sacrificiul ca metoda este desuet.

  O cale sigura dupa parerea mea de a taia alimentarea coruptiei este fluidizarea administratiei si eliminarea hiperlegislativismului. Sau macar folosirea CNP-ului pentru eliminarea hatisului de aprobari si dovezi inutile (informatii pe un sistem computerizat bazat pe CNP LECUNOASTE).
• Sfartz Pincu: (27-3-2016 la 18:48)

  @ Alex. Leibovici
  „Într-un stat de drept, expulzarea este o procedura individuală, cu dosar, cu proces, avocaţi şi tot dichisul.”-spuneţi Dvs., şi sunt de acord cu Dvs. !!
  Dar întrun stat de drept, în care cetăţenii sunt supuşi credincioşi ai sistemuzlui politico-economic-confesional !
  Ce te faci dacâ o parte a populaţiei, organizată întrun trib separat,cu reguli de coexistenţa, şi de existenţa proprie,cu conducători politico-spirituali proprii, şi care de facto nu ascultă de sistemul în care îşi duc existenţa ??
  Va imaginaţi,chiar intro Germanie democratică-model,ca cea de azi, existenţa pe teritoriul german,a unui trib de nemţi-care trăieşte conform-în toate aspectele-cu fascismul hitlerist ? Ar mai aplica Germania principiul pedepsei individuale,întrun asenmenea caz?
  Cu islamul este şi mai rău,este un grup de oameni cu potenţial de distrugere a statului de drept în care trâiesc, atât de mare,încât eu nu vâd, de ce nu ar fi aplicată o acţiune restrictivă de principiu-colectivă. Şi după pronunţarea acţiunii „colective”-este întradevăr necesară şi o permitivitate individuală-la cerere- şi cu nişte condiţionări,privind supunerea şi acceptarea unui control poliţienesc-continuu.
• George Petrineanu: (27-3-2016 la 19:02)

  Un alt exemplu care ilustreaza ideea de ce românilor le e mai greu (sau le da mai putin mina) sa lupte.
  Doi medici cu aceeasi competenta in România respectiv Suedia.
  In Suedia pacientul vine cu citeva minute inainte de ora la care e programat si e invitat sa stea in camera de asteptare care arata ca un livingroom. Nimic complicat in asta. Nu sint decit cel mult zece pacienti dintr-o data.
  Medicul iese din cabinet si striga pacientul dupa care amindoi se prezinta si dau mina. Medicul invita pacientul in cabinet, il ajuta sa isi puna lucrurile pe undeva.
  Schimba doua vorbe dupa care incepe consultatia propriuzisa.
  La sfirsit medicul se ridica si il conduce pe pacient pina la usa, salutindu-l si multumindu-i. Nu conteaza cum arati, cum te exprimi sau daca mirosi a urina.

  In România. Pacientul intra sovaitor si cuviincios pe usa cabinetului. Intilneste pe doctor asezat la birou privind preocupat la ceva pe ecranul calculatorului sau in niste hirtii. Are o mina sobra, scarbita sau eventual condescendenta. Unii sint si amabili si binevoitori dar tot pe scaunul de la birou ii gasesti.Daca esti cineva cunoscut sau stii sa intimidezi, atunci beneficiezi de bonusuri proportionale.
  La plecare probabil tot pacientul trebuie sa se caciuleasca.
  Povestind asta nici nu ma mai intereseaza existenta plicului cu bani.

  Pacientul suedez nu trebuie sa fie erou. Pur si simplu nu se sinchiseste, nu face absolut nimic ca sa influenteze in vreun fel atitudinea medicului.
  De la reforma din anii 60 toata populatia Suediei se mai si tutuieste. De ce nu si in România? Parca un parlamentar, Raimond N promisese asta.

  Morala. In ce forma se afla pacientul român obisnuit ca sa duca aceasta lupta? Si cine sa ii pretinda asta? Unul ca mine care de 26 de ani nu am mai avut nicio problema cu autoritatile?
  Trebuie atacat paralel sistemul,distrus solul fertil al birocratiei pe care creste miceliul coruptiei. Si pus solicitantul in centru iar in jurul lui sa foiasca functionarii. DAca nu i se reda demnintatea el nu va avea nervii sa duca lupta. El poate face multe, da, dar nu va reusi el insusi sa reduca coruptia.
• Sfartz Pincu: (27-3-2016 la 20:05)

  Stratificarea pe funcţii-valori (închipuite!)-putere, automat confundată cu competenţa, numărul de sunători din buzunare, etc., sunt urmările cultului personalităţii, cu tradiţii foarte vechi-de la imperiul otoman, fanarioti-fascism, comunism şi Ceauşescu !!

  Un „ingineraş2, un „doctoraş”, un „avocatel”, un „profesoras”, sunt persoane inferioare, -pentru un incult semianalfabet, a cărui singură valoare sunt banii, şi „aerul de superioritate” pe care-l afişează cu orice ocazie ! Şoselele României sunt scenă unde se văd imediat aceste specimene, care te depăşesc periculos cu bolizii lor, şi pe dreapta şi pe stânga, îţi taie calea, nu le pasă de semnele de circulaţie, nici de poliţie, iar dacă ferească Dumnezeu, cineva are curajul să le facă o observaţie, riscă ape lângă un set zdravăn de înjurături, eventual (dar foarte probabil), urmate şi de o agresiune fizică ! Odraslele lor-copia fidelă a „babacilor” !
• Victor Manta: (27-3-2016 la 21:58)

  @George

  >Traim intr-o epoca a individualismului in care sacrificiul ca metoda este desuet.

  Tot individualismul, adică interesul propriu, este şi cel care ne poate scăpa de racila mitei/coruptiei. Tâlhăria funcţionarului corupt nu poate fi stăvilită decât cu aceleaşi metode cu care este stăvilită tâlhăria la drumul mare. Ea scade când riscurile inerente ale acestor „profesii” devin mai mari decât foloasele pe care le aduc ele celor care profită de slăbiciunea altora. Numai nişte cetăţeni demni şi hotărâţi pot însă reduce nivelul general al corupţiei.

  >O cale sigura dupa parerea mea de a taia alimentarea coruptiei este fluidizarea administratiei si eliminarea hiperlegislativismului. Sau macar folosirea CNP-ului pentru eliminarea hatisului de aprobari si dovezi inutile (informatii pe un sistem computerizat bazat pe CNP LECUNOASTE).

  Fluidizarea administraţiei este desigur o metodă bună. Dacă lucrurile „curg”, dispare necesitatea favoritismului.

  CNP-ul nu este neapărat necesar. Un contraexemplu sunt SUA, unde cetăţenii acestei ţări, sensibili la libertatea lor individuală, au refuzat aşa ceva.
• Victor Manta: (27-3-2016 la 22:47)

  @Sfartz Pincu

  >Pe mine m-aţi contrazis-în problema nivelului foarte ridicat al corupţiei din România…

  Unde v-am contrazis „în problema nivelului foarte ridicat al corupţiei din România”? Ce am afirmat?

  (Mă îndoiesc că veţi răspunde la întrebări, dar fac ce pot pentru ca să continuaţi conversaţia sprijinindu-vă pe fapte).
• Wanda Lucaciu: (28-3-2016 la 00:33)

  A lua sau a da mită (sau cum se spune astăzi, şpagă) in Romania, este aşa de comun, că se poate spune că este parte din ADN-ul populaţiei. Mita a devenit „un fapt asteptat si subinteles”, daca vrei sa obtii ceva. Subiectul de a da sau lua mita, va fi discutat/controversat, ad nauseum.
  Mentalitatea este acea componentă a culturii care se crează şi se schimbă cel mai greu.
• Victor Manta: (28-3-2016 la 03:23)

  @Wanda

  >A lua sau a da mită (sau cum se spune astăzi, şpagă) in Romania, este aşa de comun, că se poate spune că este parte din ADN-ul populaţiei.

  Acest „diagnostic genetic” nu se confirmă în experienţa mea. N-am cunoscut români emigraţi în ţările libere care să continue să dea sau să pretindă mită.

  Există de asemenea largi domenii în România, în special în sectorul privat, care sunt şpagă-free-zones.
• Gheorghe Petrineanu: (28-3-2016 la 09:12)

  @Wanda

  Într-adevăr, s-ar putea nuanța că de exemplu mita a coborât mai în subsol.

  Nu sunt mari probleme la ghișeele autorităților și mulți dintre functioari, in parte și fiind mai tineri, se comporta corect.

  La ghișee problema rămasă este ca ele nu ar trebui să mai existe deloc. Inca mai există procedura care cere să vii cu timbre fiscale și separat și cu o plată la direcția financiară ca să obții un serviciu public la ghișeu. Toate acestea le ar putea rezolva functionarul.
• Sfartz Pincu: (28-3-2016 la 11:51)

  @ Victor Manta
  Încântarea Dvs, declanşată de o vizită la Bucureşti,cu concluzia că aţi fost servit corect,fără să daţi-„На чай”-(interesantă evoluţia cu motivarea ciubucului-pentru un ceai,-la ruşi,o bere,o ţuică,o ciocolată,”ia-ţi şi tu ceva -acolo!”-„Pentru dumneavoastră….”)-contrazicea afirmaţia mea anterioară, precum că în România,corupţia este totală! Am indicat,deci,la 2cerere”-faptul,că aţi contrazis-(deductiv) !
  Revenind la paranteza cu expresiilecare insotesc oferta ciubucului,cea mai elocventă,este cea cu-„Pentru Dumneavoasträ….”-o expresie care funcţionează în ambele sensuri, şi cel care oferă,dar şi cel care primeste subliniază,ce serviciu de excepţie-ţi-a oferit !! (şi deci este justificat-să oferi ceva în schimb). O solidaritate,mai ceva- decat a fost- „cea dintre clasa muncitoare şi Partid „!
• Sfartz Pincu: (28-3-2016 la 12:17)

  @ George Petrineanu
  George, eşti specialist în „mita la Ghişeu”-de când am citit eseul tău, de la ACUM-„Strivit ca o libarcă”-pasajul Gratielei !
  Dar acum,în comentariul precedent,ai uitat că ,pe lângă timbrul fiscal,ţi se cere,de cele mai multe ori,şi o cerere, cu toate datele,inclusiv motivarea necesităţii-acelei adeverinţe,etc…, scrisă pe o coală de hârtie A4 ,şi cu un pix,pe care s-ar putea să nu le ai,şi du-te băiete- şi aleargă prin oraş,să cauţi-hârtie şi pix-iar când teintorci,abia trăgându-ţi sufletul, poţi avea ghinionul,că funcţionarul să plece la masă,sau mai rău,să se fi terminat.programul! Da,am uitat şi câ cererea trebuie sa fie inregistratâ la registraturâ, care este plasatâ-la alt etaj !
• George Petrineanu: (28-3-2016 la 16:29)

  @Pincu
  Si copie legalizata iar unii notari pentru acte mai speciale pretind sa fie si scrise de mina. Lista e lunga.
• Wanda Lucaciu: (28-3-2016 la 17:12)

  @Victor Manta

  „Acest „diagnostic genetic” nu se confirmă în experienţa mea. N-am cunoscut români emigraţi în ţările libere care să continue să dea sau să pretindă mită.”

  Dv. luati fraza mea „se poate spune că este parte din ADN-ul populaţiei” si o tilmaciti, interpretati si despicati, de parca eu am scris-o ca un fapt absolut, cercetat stiintific si determinat prin a face analizele singelui romanesc. Asa cum I-am spus in alt comentariu dlui Sfartz, comentariul dv adresat mie, este ridicol.
• George Petrineanu: (28-3-2016 la 17:59)

  Am citit un reportaj despre metodele si obiectivele moderne ale Mafiei italiene.
  O nisa pe care si-au gasit-o este preluarea si rezolvarea in schimbul unei taxe unor solicitari ale cetatenilor care sunt greu de rezolvat (nu ilegale) din cauza unor proceduri birocratice complicate si a altor obstacole birocratice.

  Este un fel de ,,taxa de urgenta” iar in respectiva activitate Mafia (conform articolului) nu se foloseste de arsenalul clasic cu santaje, amenintari, crime ci doar de o logistica fluida si probabil de stimulente acordate acolo unde trebuie.

  Intrebari ghicitoare. 1) Unde mai este intilnita aceasta practica? 2) Cine are intîietatea si paternitatea ei, Mafia italiana sau alta grupare din alta tara?
• Victor Manta: (28-3-2016 la 18:04)

  @Wanda Lucaciu

  Dacă afirmaţia dv. precum că mita „este parte din ADN-ul populaţiei” româneşti _nu_ este adevărată, atunci ea reprezintă o insultă adresată tutoror celor care fac parte din respectiva populaţie. Să vedem încă odată dacă acuzaţia dv. stă în picioare.

  Eu v-am arătat, şi dv. nu aţi negat, că „N-am cunoscut români emigraţi în ţările libere care să continue să dea sau să pretindă mită”. Atunci despre ce persistenţă în ADN (termen folosit de dv. la figurat, desigur, dar înţelesul fiind clar) poate fi vorba, dacă această persistenţă dispare ca prin miracol la o schimbare de ţară?

  Mie mi se pare că atunci când enunţaţi ceva jignitor la adresa unui întreg popor, cel mai bun lucru este să vă faceţi în mod public mea culpa.

  Notă: găsesc că termenul de „ridicol” trebuie folosit cu parcimonie.
• Victor Manta: (28-3-2016 la 20:58)

  @Sfartz Pincu

  >S-ar putea scrie un îndrumar conţinând varietatea tertipurilor de care uzează orice (! – VM) funcţionăraş, oricine are o funcţie publică, ca să te aducă în „starea” plastică şi să fii fericit că a acceptat spaga !!

  Aş dori să dau un exemplu de instituţie de stat românească în care nu am întâlnit corupţia nici înainte de revoluţie, şi nici după: Poşta Română.

  Este o instituţie cu care am avut des de-a face. Nu îmi pot aminti de nici o ocazie în care să fiu pus în situaţia să trebuiască să dau mită în incintele ei.

  Pot spune şi că felul în care am fost servit la ghişeele ei din Bucureşti îl depăşeşte deseori în bine pe cel pe care l-am întâlnit în două oraşe mari din SUA.
• Sfartz Pincu: (29-3-2016 la 01:28)

  @ Victor Manta
  Afirmaţia Doamnei Wanda-este perfect adevărată! Cu menţiunea-că este valabilă dpdv.-„teritorial” şi nu după „sânge”!
  Adică,dacâ: -„Vine un român în Elveţia-şi nu o să poată da şpagă,deşi-la început va fi tentat o perioada,să bage mâna în buzunar”,sau dacâ:
  „Vine un elveţian,în România-şi după un oarecare timp(dacă va dori să rezolve ceva, de exemplu,vrea un contract cu statul român))-Va da şpagă!”.
  Şi,nu e greu de sesizat,că D-na Wanda,nu v-a jignit pe Dvs.-ca persoană,Dumneaei a spus,aşa cum mi-a spus şi mie,şi nu m-am ofuscat-câtuşi de puţin-că- „comentariul Dvs.este ridicol”-nu că „pesrsoana Dvs.-este ridicolă”, exact după principiul enunţat chiar de Domnia Voastră,întrun comentariu,adresat mie,şi anume, -„critic ideile-nu persoanele”-!. Va-ţi ofuscat, luaţi după zicala-„Cum e turcu-şi pistolu”-!
• Sfartz Pincu: (29-3-2016 la 01:58)

  @ George Petrinenanu
  Nu trebuie ghicit,trebuie citită literatură umoristică rusă,(Ilf şi petrov, „Крокодил”, „Кукрыниксы”),încă din perioada NEP-ului, pentru a găsi termenul de – „Толкач”= Împingător,un descurcăreţ,un „specialist în a rezolva lucrurile”- (cu o servietă plină de atenţii !). Serviciile de aprovizionare socialiste,nu puteau rezolva multe probleme, din cauza birocraţiei corupte,aşa cum a fost la noi,- şi pe timpul lui Gheorghiu Dej,şi pe timpul lui Ceauşescu, şi pe timpurile noastre actuale-ţin minte-cum directorul nostru,chema pe „tolkaciul nostru”-şi-i dădea un bonde mâna, semnat de el pentru două canistre cu benzină,sau cu orice alt produs inflamabil,(la Cauciuc,toate produsele ,afară de latex,se puteau folosi la ardere în motoare!),şi întotdeauna,”tolcaciul” se întorcea cu canistrele goale-dar şi cu problema rezolvată !

  PS. Si o funcţie,poate fi preluatâ-contra platâ:-Reprezentativ,este personajul „Funt-sietz-predsedateli”-din „Vitelul de aur”-a lui Ilf si Petrov,un batran care mergea la inchisoare, (contra plata)-in locul unui presedinte corupt de cooperativa,dar care-l angaja pe postul sau pe acest- Funt!
• Victor Manta: (29-3-2016 la 14:36)

  @Sfartz Pincu

  > Afirmaţia Doamnei Wanda-este perfect adevărată! Cu menţiunea-că este valabilă dpdv.-„teritorial” şi nu după „sânge”!

  Constat că pentru ca să puteţi susţine ideea iniţială, primul lucru pe care l-aţi făcut a fost să o schimbaţi! Observ şi predilecţia dv. în folosirea proverbelor. Aş califica încercarea dv. nu ca dorinţa unui schimb de idei (schimbate …), ci ca pe un pescuit în ape tulburi.

  Pentru a nu lungi discuţia nu mă voi ocupa de „îmbunătăţirea” dv., ci mă voi referi tot la ideea iniţială care, exprimată altfel, spune că ce se naşte din pisică şoareci mănâncă.

  Iată însă că se constată că românii, care s-au născut într-un mediu cu multă corupţie, nu manifeste aceste obiceiuri odată plecaţi spre Occident. Şi se mai constată, iar acest lucru contrazice iarăşi ideea originală cu iz rasist, că chiar în România există foarte largi oaze în care corupţia nu îşi face cuib.

  M-am referit deja la interacţia privat-privat şi privat-cetăţean („privat” = firmă privată), care se bazează pe interesele comune ale părţilor şi nu conţine elemente de corupţie.

  În ceea ce priveşte instutuţiile de stat, v-am propus exemplul unei instituţii vechi şi de tradiţie, Poşta Română (PR), în interacţia cu care eu nu m-am lovit de corupţie. Nu aţi reacţionat la exemplul meu, acesta fiind un motiv să revin asupra lui. Pe scurt, o cauză importantă pentru care PR nu a fost atinsă de corupţie în relaţia ei cu clienţii privaţi este ceea ce George a numit „fluidizarea” traficului.

  România este unul dintre membrii fondatori ai aşa numitei Uniuni Poştale Universale (UPU), lucru întâmplat în anul 1874. Această organizaţie este cea care a creat şi dezvoltat Standardele Poştale, valabile în toate cele 192 state membre ale acestei largi uniuni. Iar acolo unde de aproape 150 de ani există proceduri şi standarde obligatorii, acolo rămâne mai puţin loc pentru extorcarea utilizatorului individual.

  >Şi,nu e greu de sesizat,că D-na Wanda,nu v-a jignit pe Dvs.-ca persoană,… Va-ţi ofuscat, luaţi după zicala-„Cum e turcu-şi pistolu”-!

  Eu nu am observat că ar fi vorba de o jignire personală, tot aşa cum nici nu v-am autorizat să faceţi presupuneri în numele meu. Rămân la ideea că termenul „ridicol”, chiar dacă este vorba despre idei şi nu despre persoane, trebuie evitat, deoarece poate duce foarte repede la escaladări ale discuţiilor („flaming” în limbajul Internetului).

  Constat că proverbul folosit de dv. se potriveşte la subiect ca nuca în perete.

  Aştept în continuare să-mi comunicaţi 3 exemple de spoliere a României de către Uniunea Europeană (http://acum.tv/articol/76113/#comment-145339), precum şi răspunsul la întrebarea legată de războiul dus de România pe teritoriul URSS (http://acum.tv/articol/72862/#comment-145552).

  Faptul că nu aţi răspuns până acum mă face să cred că nu găsiţi argumente bune de susţinere a propriilor dv. afirmaţii. Acest lucru le face foarte îndoielnice…
• George Petrineanu: (29-3-2016 la 15:01)

  Pentru că vorbim de „fluidizare” și poștă, aș mai da exemplul poștei suedeze cu două mari calități. Ba nu, trei!

  1. Ghișee universale

  2. Desființarea oficiilor poștale. La fel ca și Loteria Suedeză, ele sunt date magazinelor alimentare si tutungeriilor cu program prelungit.

  3. O trimitere internă făcută pina la ora 18 (20 cutii speciale) este pe masa destinatarului cu poșta de a doua zi.
• Victor Manta: (29-3-2016 la 17:55)

  @George

  >2. Desființarea oficiilor poștale. La fel ca și Loteria Suedeză, ele sunt date magazinelor alimentare si tutungeriilor cu program prelungit.

  Mersi pentru informatie. Deoarece mă interesează subiectele legate de funcţionarea traficului poştal, am găsit pe Internet acest articol interesant, din 2009, legat de poşta suedeză:

  http://blogs.transparent.com/swedish/the-mysterious-ways-of-swedish-post-office/

  Există ţări în care s-a mers pe o altă direcţie, şi anume oficiile poştale, pentru rentabilizare, au devenit un fel de bazar, în care găseşti te miri ce.
• Sfartz Pincu: (30-3-2016 la 03:33)

  @ Victor Manta

  1.Doar pentru „înbunataţirea”-Dvs.-„A bate apa în piuâ”-poate- „iese untul” şi alunecă mai uşor „nuca-pe perete”,-legat de afirmaţia Dvs. nesusţinută de alte surse,decât de experienţa câştigată în calitate de „turist”-în România .
  Aţi auzit de procesele care au durat ani de zile,legate de corupţia,cu daune pentru Stat-de peste 4 milioane de Euro,şi ani „răi” de închisoare,(zicala-„ani buni”-nu merge pentru cei care îmbracă zeghea!). V. aici-http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-18449636-maricel-pacuraru-mihail-toader-condamnati-4-ani-nchisoare-executare-dosarul-posta-romna-sentinta-definitiva.htm

  Doar,nu o să spuneţi,că a fost un caz izolat.Cei mai umili poştaşi trebuie „unşi” ca să-ţi dea o prioritate la primirea pensiei, cuantumul autoreglat este cam la nivelul de 0,3 % /valoarea pensiei !
  Vâ daţi seama despre ce suma este vorba ? Să Vâ lamauresc,poate o să înţelegeţi scara valorică a corupţiei,şi că din aceasta beneficiază un „lanţ” de oameni,de jos,până sus de tot!
  – 6 milioane de pensionari x 12 luni x 1000Roni (pensia medie) x0,003 ciubucul =216 milioane de Roni,aproximativ-50 milioane Euro-anual!.
  Iar dacă te încăpăţânezi să fii „corect” ca un suedez,-de exemplu,sau chiar ca un român elveţian-,de exemplu,- vei primi pensia printre ultimii şi neapărat în hărţii de câte un leu,sau chiar în saci cu monezi!! Chiar ,dacă am corecta aceastâ suma cu diverse paleative-sub 10 milioane de Euro,tot nu scade,şi ea intră în buzunarele „lanţului slăbiciunilor”.Asta e realitatea.Nu sistemele perfecte,din Europa!
  2. Nimeni nu poate avea atâtea răspunsuri,câte întrebări puteţi pune Domnia Voastră.Dacă aţi pune întrebările,în dorinţa sinceră de informare,da,V-aş răspunde cu mare plăcere.Dar Dvs. sunteţi un „vânător de greşeli”-care persifleazâ totul si pe toţi, şi această meserie,demnă de un procuror-nu prea place cuiva.
  3. La una din torentul Dvs. de „întrebări”,întrebări,care,sunt convins-că nu reprezintă neapărat convingerile şi cunostiintele Dvs. -o să Vâ răspund.
  România nu avea ce câuta-dincolo de Nistru.Corect dpdv. politic era recucerirea teritoriilor- „luate cu japca”-(să nu mă dezmint,cu zicalele!)-şi „stop maşinile”1
  Vi se pare corectă poziţia României,adoptată în numele ei- de Antonescu, ca după ce Hitler- (cu mâna lui Ribbentrop !) a LUAT teritoriile româneşti, Antonescu să mai meargă alături de el,pentru recucerirea a ceeace ,acelaşi Hitler i le-a luat de fapt,fără a opune cea mai mica împotrivire, faţă de pretenţiile ruşilor,(si in subsidiar-de câtre „aliatul”-Hitler) ?. Finlanda cum a putut,să aibe curajul să se lupte cu gigantul,iar România,a behăit ca un miel dus la tăiere,în faţă Dictatului ? Acum, V-am pus eu întrebări,dar Vâ rog,-nu răspundeţi. Să răspundă istoricii competenţi-în materia lor.
• Alexandru Leibovici: (30-3-2016 la 09:58)

  @Sfartz Pincu

  Scuzaţi că mă bag în discuţia dv. cu Victor, dar iată opinia mea, a unui nespecialist în de-ale Poştei, cu privire la discuţie.

  Victor a vorbit despre Uniunea Poştală Universală şi despre Standardele Poştale ale acesteia, standarde care sunt obligatorii şi în România. El a spus că aceste Standarde sunt un factor în funcţionarea relativ corectă a Poştei Române. Eu, ca un profan, mă gândesc că aceste Standarde reglementează activitatea de distribuire a corespondenţei şi numai a acesteia. Mi se pare chiar posibil că UPU exercită şi o activitate de supraveghere şi control asupra acestei funcţiuni a Poştei Române.

  Pe de altă parte, eu nu cred Standardele Poştale ale UPU reglementează şi:

  – organizarea internă a Poştei, salarizarea angajaţilor, eventualelele asigurări pentru angajati pentru riscuri de accidente, boli profesionale, riscuri de sanatate;

  – nici nu cred că reglementează prestaţiile ne-poştale cum ar fi distribuirea pensiilor, a încasării taxei de radio-TV, abonamente de presă, vânzare de bilete la concerte, meciuri, teatru, etc.

  Aşa că exemplele dv. de corupţie n-au nicio legătură cu partea din activităţi reglementată de UPU, şi deci rămâne cât se poate de plauzibilă afirmaţia lui Victor asupra influenţei benefice a lui UPU asupra mersului relativ corect a activităţii propriu-zis poştale ale Poştei. De acest lucru aţi fi putut să vă daţi seama şi dv…
• Sfartz Pincu: (30-3-2016 la 11:42)

  @ Alex.Leibovici
  E bună şi solidaritatea la ceva…. Dar mă întreb,-dacă aţi citit exprimarea din comentariul cu pricina, al Domnului Victor Manta,în care,”negru pe alb”-(sper că nu există vreun articol penal,care să interzică-zicalele!),scriə:
  -„Există ţări în care s-a mers pe o altă direcţie, şi anume oficiile poştale, pentru rentabilizare, au devenit un fel de bazar, în care găseşti te miri ce.”-
  Este cazul României.Sub umbrela producătoare de venituri ilicite, o necesitate izvorîtă din „corupţia generalizată”,dealtfel chiar subiectul principal al acestor dispute,bine ancorate de tema „decomunizărií”,pe care,acum nu ştiu din ce motiv,îl trataţi ca „o abatere de la subiect”-ul, plin de beneficii,al Standardelor UPU-invocate de Domnul Manta (!).
  Cu mâna Dumnealui, a scris despre existenţa „altor ţări”,care fac „rentabilizarea” oficiilor poştale. Contestatí? Şi atunci,cum aţi scos din context, conclutzia, că „trebuia să Va daţi seama şi Dvs…. ” ?
  Din simplă ditribuire de scrisori,nu ies bani ! Nimeni nu dâ un ban,cât timp există cutii poştale,pe fiecare scară,unde poştaşul nu intră în contact direct,cu primitorul de servicii poştale-conforme cu STANDARDELE UPU !
  Dar,- din distribuirea pensiilor-DA, este un izvor continuu de venituri ilicite…”quo errat demonstrandum”,ca un aspect irefutabil al fenomenului de corupţie.
  Accentuez din nou,pentru a nu fi contrazis,prin „diluarea” sau „abaterea de la subiect”:
  „Există ţări în care s-a mers pe o altă direcţie, şi anume oficiile poştale, pentru rentabilizare, au devenit un fel de bazar, în care găseşti te miri ce.” -a scris Stimatul Domn Manta Victor, iar eu, am comentat,perfect „încadrat”-în tema!
• Alexandru Leibovici: (30-3-2016 la 12:52)

  @Sfartz Pincu

  Am recitit ce am scris eu şi cred în continuare că am fost foarte clar. Nu ştiu de ce persistaţi să nu înţelegeţi. Mai recitiţi. Dacă nu înţelegeţi argumentul meu, cereţi-mi lămuriri. Nu uitaţi că aveţi o reputaţie de apărat…
• Sfartz Pincu: (30-3-2016 la 15:39)

  Reputaţia mea nu este pe literaturâ,şi cu atât mai puţin,in arta de „a despica firul in patru”.
  Nu ştiu ce intelegeţi Dvs. din ultimul meu comentariu-dar eu in principiu am fost de acord cu Victor M. -doar ca am dat şi un exemplu,de „alte activitâţi”,”adoptate” şi „adaptate”, la unul din mijloacele de a obţine venituri ilicite.
  Eu am un respect deosebit,faţa de toti cei de la ACUM, si inţeleg,câ modul meu de exprimare-produce incurcâturi-minţilor, fârâ îndoialâ mai elevate,decât este a unui „ingineraş”. Nu Vâ mai deranjez,Sa fiti sânâtoşi !
• Victor Manta: (6-4-2016 la 16:55)

  @Sfartz Pincu

  >Aţi auzit de procesele care au durat ani de zile,legate de corupţia,cu daune pentru Stat-de peste 4 milioane de Euro, …

  Am auzit, precum şi de multe alte lucruri. Acestea nu se datorează în nici un fel faptului că România este membră (şi încă fondatoare) a Uniunii Poştale Universale. UPU reglementează şi supervizează numai activităţile poştale, nicidecum asigurările colective ale salariaţiilor Poştei (frauda de 4 milioane acolo s-a produs).

  >Cei mai umili poştaşi trebuie „unşi” ca să-ţi dea o prioritate la primirea pensiei, …

  Activitatea de distribuire a pensiilor (mandate poştale) de către Poşta Română NU este reglementată de UPU.

  Argumentul dv. era că frauda de 4 milioane sau bacşişul la distribuirea mandatelor poştale ar arăta că controlul UPU este ineficient. Se vede că acest argument nu este corect.

  >Din simplă ditribuire de scrisori,nu ies bani ! Nimeni nu dâ un ban,cât timp există cutii poştale,pe fiecare scară,unde poştaşul nu intră în contact direct,cu primitorul de servicii poştale-conforme cu STANDARDELE UPU !

  De unde se văd încă odată avantajele unei bune organizări, datorate aderării de demult a României la această organizaţie internaţională : ca urmare, poştaşii nu îi pot „ciupi” pe destinatarii scrisorilor.

  >Nimeni nu poate avea atâtea răspunsuri,câte întrebări puteţi pune Domnia Voastră.

  Pun puţine întrebări, de regulă la lucruri neclar exprimate sau legate de informaţii care lipsesc.

  Aştept în continuare să-mi comunicaţi 3 exemple de spoliere a României de către Uniunea Europeană (din firul: http://acum.tv/articol/76113/#comment-145339)
• Sfartz Pincu: (7-4-2016 la 04:31)

  @ Victor Manta

  Nu dispun de datele contabile ale societăţilor cu sediul în UE, care exploatează resursele naturale ale României, fie că este vorba de materii prime, fie că este vorba de forţă de muncă.

  Dar pentru apă eu plătesc 9 Roni/m.c., lui „APA NOVA”, o soc.Franceză. Dar pentru gaze eu plătesc 1,35 Roni/m.c., lui „E-on Energie România”, soc. Austriacă. Dar pentru curent plătesc 0,5 Roni/kWh, tot lui „E-on”.

  Şi să spună cineva că apa, gazele şi energia electrică sunt aduse, produse, prelucrate, muncite, extrase în altă ţară a UE decât din România !!

  Cu astea trei exemple v-am răspuns la trei întrebări.

  Acum o să Va răspund şi la câteva întrebări pe care încă nu le-aţi pus.

  Mi-am izolat termic pereţii exteriori ai apartamentului. Manopera a fost acceptabilă, dar materialul cumpărat de micuţa firma românească din Oneşti (patron + 3 muncitori) – polistirenul expandat produs de Baudeman-Germania – a costat între 120-180 Roni/m.c., variaţie normală în funcţie de densitatea acestui material. Raportat la un salriu mediu brut pe economia actuală a României – de 1500Roni/luna -,înseamnă că un român ar putea cumpără din salariul sau lunar (chiar că e un salariu „Lunar”) cca. 10 m.c. de polistiren expandat german !

  Când acest polistiren se fabrica în România, la noi la Cauciuc, ca un produs secundar, el costa între 28 şi 42 lei/m.c., în funcţie tot de densitate şi de gradul de ignifugare. La un salariu mediu din 1986 de 3000 lei Ceauşescu/luna şi cu care se puteau cumpăra în jur de 90 de m.c. din salariul aceluiai muncitor, adică de 9 ori mai mult decât acum că suntem în UE. Asta fără să ţinem seama că au dispărut locurile de muncă, a dispărut instalaţia, a dispărut perspectiva pentru generaţiile viitoare !

  Şi de ce nu se paote numi „spoliere” şi faptul că ţăranii români pleacă cu sutele de mii în UE să lucreze ca iobagi pentru agricultorii europeni, produsele acelor agricoltori, umflate prin inginerie biologică, să fie importate în România, iar terenurile agricole româneşti să zacă neprelucrate.

  Aceleaşi aspecte cu pătura „specializata” – doctori, ingineri, profesori, etc. – pregătiţi în România şi plecaţi să muncească în străinătate nu pentru bolnavii români, nu pentru industria românească, nu pentru educaţia românească !!

  Spolierea României are loc şi pe partea economică, dar şi pe partea morală-imorală de fapt, pentru că românii sunt trataţi ca egali la modul „declarativ”, dar mai puţin egali când este vorba de „drepturi”.
• Alexandru Leibovici: (7-4-2016 la 23:28)

  @Sfartz Pincu

  1. Apa, gaze, electricitate

  Daţi, ca exemple de „spoliere a resurselor naturale din România de către UE”, preţurile la consumator ale : apei, electricităţii şi gazelor. Dacă am înţeles bine, „spolierea” mai constă în aceea că preţurile sunt prea mari.

  Celor care se plâng de preţurile „prea mari” la o marfă, orice marfă, eu le spun că au dat, poate, de o oportunitate formidabilă, şi anume să fericească lumea cu acelaşi produs, sau unul şi mai bun, la un preţ mai mic, şi cu ocazia asta să se şi îmbogăţească, dacă îi interesează. Nu spun asta în derâdere, ci foarte serios : majoritatea produselor care au devenit accesibile (şi majoritatea averilor) aşa au apărut.

  Dacă nu reuşesc, să se gândească de ce nu au reuşit. Poate că preţul de care se plângeau era totuşi corect, sau poate că sunt împiedicaţi cu forţa să intre pe piaţa respectivă. Aceasta se poate întâmpla din două motive. Unul este că concurenţa a angajat nişte bătăuşi sau chiar asasini meniţi să-i intimideze sau elimine pe concurenţi; chiar se întâmplă în ţări sau regiuni mafiote unde poliţia şi justiţia sunt cumpărate – Rusia, Ukraina, unele state africane şi sud-americane. Aici soluţia este întărirea statului de drept – a cărui importanţă dv., de altfel, o negaţi..

  Al doilea caz este când concurenţa reuşeşte să convingă statul – administraţia sau legiuitorul – să le acorde monopolul pentru producţia respectivă. Poate că apa, gazul şi electricitatea întră în categoria aceasta, sub pretextul falacios că acolo concurenţa nu este tehnic posibilă (monopoluri zise „naturale”). Aici soluţia este ca statul să suprime barierele, să ducă o politică economică liberală, de neintervenţie – tot ceva ce nu agreaţi…

  De altfel: aflaţi că preţurile plătite de dv. sunt, dacă nu fixate, atunci cel puţin aprobate de statul român, mai precis de „Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei”. Din preţul la consumator numai o parte revine firmei producătoare; statul mai adaugă tot felul de taxe, inclusiv pentru încurajarea surselor de energie ecologice. Poate că pe factura dv. sunt detailate diferitele poziţii care formează preţul la consumator.

  Şi mai este ceva: la mărfurile care pot fi uşor vândute în străinătate (electricitatea, gazul), o companie este obligată să practice preţurile de pe piaţa mondială, deoarece altfel ar vinde în pierdere faţă de cât ar putea să ia în străinătate. Deci eu cred că preţurile fixate de acea Autoritate Naţională să fie în esenţă cele cerute de firme (plus taxele statului). Iar firmele îi spun statului că dacă nu pot practica preţuri comparabile cu cele din străinătate, vor prefera să vândă în străinătate (bănuiesc că RO este conectată la un sistem european, aşa că tehnic n-ar fi o problemă). Oricum, tot ce se poate vinde bine în străinătate (în special mărfuri de calitate provenienţă naturală, deci materii prime şi curent) se va vinde în ţară automat la preţurile apropiate de cele ale pieţii UE. Guvernul nu poate să împiedice (cf. regulilor EU) şi nu poate decât să subvenţioneze o parte, dar numai atâta cât a stabilit în acordurile sale cu UE.

  Apoi cu „resursele naturale” mai este o treabă: când sunt în pământ nu servesc nimănui şi deci nu au mare valoare – decât ca potenţialitate, ceva de genul „pielea ursului din pădure” 😉 . Ca să servească la ceva, ele trebuiesc extrase, purificate, stocate, distribuite, iar pentru asta se cer investiţii grele. Iar electricitatea cu greu poate fi denumită o resursă naturală… Deci treaba cu spolierea nu se confirmă.

  2. Polistiren expandat

  Scrieţi că a trebuit să folosiţi polistirenul expandat produs în Germania, care este foarte scump pentru veniturile din România, iar că pe vremurile odiosului răposat ar fi fost mai mici. Şi aici vă pot spune că acest fapt creează o oportunitate extraordinară pentru un eventual producător autohton, care poate astfel beneficia de o mână de lucru mult mai ieftină, deci vinde produsul mai ieftin. Deja dacă practică un preţ cu 20% – 30% mai mic, la aceeaşi calitate, face un bine compatrioţilor săi şi poate că devine şi milionar – dacă îl interesează şi se pricepe.

  Văd însă că ideea asta au mai avut-o şi alţii, şi chiar au pus-o în practică, astfel încât polistiren expandat se poate cumpăra de la producători autohtoni. V. de exemplu http://www.adeplast.ro/platforma-industriala-roman/, cu fabrici la Ploieşti, Oradea şi Roman. Mai sunt şi alţii – îi găsiţi pe lista Asociaţiei Producătorilor de Polistiren Expandat http://romeps.ro/despre-noi/membrii-romeps/.

  Nu ştiu de ce firma care v-a făcut izolaţia termică a trebuit să cumpere polistirenul din Germania… O fi având o marjă mai mare la acesta? L-aţi preferat chiar dv. pe cel din Germania??

  Se repetă întrebarea: unde este atunci „spolierea”? De altfel, termenul consacrat este „exploatare”, nu „spoliere”…

  Cum am mai scris şi altă dată, salariile şi preţurile din perioada comunistă nu erau determinate după criterii economice, ci erau fixate după criterii ideologice şi nu pot servi drept comparaţie cu o piaţă liberă.

  3. Ţăranii români pleacă cu sutele de mii în UE să lucreze ca iobagi…

  … şi deci sunt exploataţi fără milă ! După câte ştim, orice muncă salariată poate fi etichetată, în mod greşit, ca exploatare… Sau o calificaţi astfel doar pe cea din străinătate? Muncă pe care ţăranii români – dar şi doctorii, inginerii, profesorii, etc. pe care îi amintiţi – par să o prefere „exploatării” locale, deşi este însoţită pentru ei de mari dezavantaje, cum ar fi despărţirea de familie, un mediu străin lor, etc..

  Ştiţi foarte bine de ce este aşa, şi ar trebui să ştiţi a cui este vina principală. Bineînţeles că este a comunismului, care a întrerupt pentru 40 de ani dezvoltarea normală a ţării. Unii economişti apreciază că România ar fi atins, fără comunism, nivelul Italiei centrale – regiunea Romei.

  Alţi 15-20 de ani întârziere se datorează lipsei reformelor radicale din anii 1990, în locul cărora a avut loc un furt generalizat, mafiot, pe fondul mentalităţii „nu ne vindem ţara”, mai bine hoţi autohtoni decât investori străini „care ne spoliază bogăţiile”.

  > plecaţi să muncească în străinătate nu pentru bolnavii români, nu pentru industria românească, nu pentru educaţia românească !!

  Ştim care este cauza. Pe de altă parte, să nu uităm că aceşti „exploataţi” de către străini trimit în România sume mult mai mari decât ar fi putut câştiga în România reală de astăzi, iar aceşti bani contribuie la îmbunătăţirea situaţiei familiilor lor, dar şi a economiei ţării. Mulţi dintre ei au investit în România sume considerabile, creând şi produse, şi locuri de muncă.

  Apropo de cele spuse de mine, legat fiind şi de polistirenul expandat, poate aruncaţi o privire şi aici: „O afacere de familie „născută” în Austria şi crescută în România”, http://www.agerpres.ro/economie/2014/07/15/reportaj-o-afacere-de-familie-nascuta-in-austria-si-crescuta-in-romania-12-37-54 . Oare o asemenea întreprindere modernă nu este preferabilă vechiului Cauciuc de la dv. din localitate, cel care a dat faliment?
• Sfartz Pincu: (8-4-2016 la 04:38)

  @ Alex. Leibovici

  Ca de obicei, aţi justificat – fundamentat- punctul Dvs. de vedere în mod magistral !

  Mie mi se pare ciudat doar faptul că intro bi-spută (e mai elocventă particula „bį” faţă de „di” !), doi se contrazic, în timp ce ambii au o „dreptate” – tăiată în două. Fiecare cu jumătatea lui.

  1. Jumătatea mea de adevăr este că apa, gazul, cărbunii, uraniul şi curentul sunt mărfuri, existente din abundenţă în România (de la Dumnezeu, sau o altă firmă care a creat lumea!), şi este o absurditate, un act contra naturii, să predai aceastâ apa, gazele şi curentul electric pe doi bani unor străini ca să ţi le revândă înapoi, tot ţie, la preţuri exorbitante, iar banii astfel câştigaţi SĂ_I SCOATĂ DIN ŢARĂ !

  Sâ vedem, pe rând, cum stau lucrurile:

  1.a.) Apa- nu este importată, instalaţiile de captare, baraje, pompe, conductele-existau, oameni care să conducă procesele de tratare şi distribuire – slavă Domnului – sunt în exces chiar în interiorul acestei ţări. Întrebarea este: Ce contribuţie, mai mare decât valoarea de fond existentâ, dar preluată de un străin pe nimic (o firma străină), merită ca să plăteşti acelui străin-o marfă – care este a TA ?

  1.b.) Gazele naturale nu sunt importate (decât în proporţie de 20-30%), sondele, instalaţiile de dezbenzinare, conductele, toată fitingăraia, staţiile de compresoare existau oameni care să conducă procesele de extragere şi distribuire, slavă Domnului sunt în exces chiar în interiorul acestei ţări. Întrebarea este: Ce contribuţie, mai mare decât valoarea de fond existentâ dar preluată de un străin (o firma străină), pe nimic, merită ca să plăteşti acelui străin – o marfă – care este a TA ?

  1.c.) Energia electrică nu este importată (România dispune de o putere instalată MAI MARE decât consumă şi vinde excesul), combustibilii, termocentralele, reţelele de distributie, barajele, hidrocentralele există, atomocentrala şi resursele de uraniu şi uraniul stocat există (este bine de ştiut că România a exportat doar în URSS 18,000 tone uraniu metalic, în timp ce „încărcătură” de la Cernavodă este de 100 tone, iar consumul anual este de doar 70 tone uraniu metalic !!), oameni care să conducă procesele de extragere şi distribuire a energiei electrice – slavă Domnului – sunt în exces chiar în interiorul acestei ţări.

  Şi aici se pune întrebarea: de ce România, cu oameni specializaţi în producţia de energie electrică până la un nivel tehnologic de vârf mondial cum este producţia din atomocentrale, trebuie să predea distribuţia energiei electrice pe mâna unor firme străine ?

  2. Jumătatea de adevăr a Domnului Alex. Leibovici (şi a Domnului Victor Manta) ţine de definirea esenţei capitalismului sub toate aspectele lui, acceptabil ca un „rău necesar” şi mai util decât socialismul şi comunismul.

  Sunt de acord în totalitate cu această „jumătate” de adevăr şi evident cu susţinătorii lui menţionaţi mai sus. Dar diferenţa în opinii constă în faptul că eu cred că România poate face acelaşi capitalism „şi mai bine, şi mai mult” (vorba cântecului stimulativ -comunist!), dar „prin noi înşine”, cu românii noştri inteligenţi, capabili şi muncitori – dacă sunt bine plătiţi şi răsplătiţi !

  Asta este adevârata spoliere a Romăniei – surclasarea intenţionată, premeditată, si blocarea potenţialului din ţară, cu insuşirea profitului – care trebuia sa rămâna – cu orice pret – in bugetul Romaniei.

  Apărarea superioritaţii, recunoscute oricum, a capitalismului intro situatie nici „alba-nici neagra”, a acestui pseudo-capitalism românesc, care constă in vanzarea la preturi infime contra comision (pentru buzunarele ticâloşilor si hoţilor corupţi pînâ în mâduva oaselor), nu se incadreaza nicicum în patriotismul specific mai pronunţat al românilor plecati din tara.
• George Petrineanu: (8-4-2016 la 08:12)

  @Alexandru, Pincu

  Pentru ca are loc aceasta discutie asupra agresivitatii firmelor straine, as vrea sa contribui si eu cu niste experiente si impresii generale.

  Comparat cu fluiditatea si gradul suficient de solicitudine al serviciilor oferite de furnizori si autoritati din Suedia, mediul corespunzator din România apare ca mult mai dur, rigid si ostil.

  Inainte de a invinui pe cineva, ar fi de considerat anatomia fenomenului.

  România, ca tara de la polul opus unei tari nordice, are o traditie pe care o pastreaza de autoritarism, in care societatea, grupurile, au o abordare mai agresiva a individului, solicitantului. Radacinile sint in istorie dar „frunzele” cresc in prezent.

  In particular, furnizorii de utilitati care relativ nu demult au apartinut statului, continua sa-si aroge un rol de autoritate de facto. Asta e important de tinut minte.

  Acelasi lucru il fac si notarii, furnizori de servicii. Nu deunazi am vazut o amarita de traducere legalizata a unui document românesc in engleza, facut la un traducator roman si legalizat (de parca traducatorul legal nu e suficient de… legal) la un notar. Era un act care atesta o schimbare de nume. Pe hirtia cu traducerea notarul (sau traducatorul) a pus nu mai puţin de 6 stampile pe o suprafata A4. Asta i-a alimentat psihologic senzatie de importanta.

  Ca curiozitate, beneficiarul hirtiei (platita din belsug) s-a dus cu ea la evidenta populatiei din Suedia, unde functionarul nici nu a cerut sa se uite la hirtie, motivind ca ii este suficient ca solicitantul doreste sa anunte aceasta schimbare.

  In Suedia nu exista stampile.

  Revenind la furnizori de utilitati, acestia au apucaturile unor autoritati si prin aceasta fac foarte complicate procedurile necesare pentru efectuarea unor operatii (anulari de servicii, shimbare de adresa etc).

  Se va obiecta pe buna dreptate ca o parte din furnizori au devenit firme straine.

  In multe cauzuri, aceste firme au introdus proceduri mai normale, asemanatoare tarilor de unde provin. Totusi, transpare un mult mai mic grad de solicitudine si flexibilitate (nu exista termenul „kundvänlighet” in româneste). Asta chiar daca angajatii de la ghiseu au invatat sa zimbeasca dulce si sa ureze „sa aveti o zi buna!”.

  O explicatie trebuie sa fie ca firmele au angajat personal roman, tineri dar si virstnici (pentru posturile importante). Acestia au adus cu ei „morbul” pentru ca sint incapabili sa gindeasca altfel si mai ales le lipsesc modelele. Functionarii virstnici violeaza inteligenta si spontaneitatea celor tineri si le siluiesc propriul mod de gindire. Cercul se inchide.

  Exceptiile in care multinationalele nu fac asa sint firmele comerciale, gen MacDonalds etc. Desi, daca mergi la IKEA in Suedia poti sa intri in magazin pe la iesirea caselor (de ce nu?) pe cind in Bucuresti sint paznici care te impiedica. Cineva a introdus o inovatie.

  Tot o inovatie cu impact negativ a introdus-o inainte de 2007 insasi Ambasada Suediei din Bucuresti, pe vremea cind românii trebuiau sa stea la coada pentru vize.

  Conform bunelor obiceiuri de respect pentru solicitant, ambasada avea montat un aparat pentru gestionarea asteptarii. O rola de hirtie cu bonuri de ordine si un display in strada cu numarul la care s-a ajuns. Acesta este un element important de respect pentru solicitant. Daca de exemplu ai numarul 223 poti pleca sa bei o bere si sa revii daca vezi pe afisaj numarul 15.

  Doar ca „suedezii” la Bucuresti au decis sa nu foloseasca sistemul. Afisajul exista dar era stins, iar oamenii tremurau pe trotuarul de vizavi pina cind miltianul de la intrare chema un nou grup.

  Cum se face ca acesti oameni cumesecade din personalul ambasadei (suedezi) au facut un rabat grosolan de la kundvänligheten? Probabil ca instinctele au preluat ratiunea in momentul cind au simtit „singele” victimelor. E intotdeauna de preferat sa-i respecti pe cei sanatosi si sa-i lovesti pe cei vulnerabili. Et tu, Suecius…!

  Convingerea mea e din nou ca fenomenele de persecutie (mai mult sau mai putin discreta) de tratament defavorabil isi au originea in aceste tare sociale care nu au fost vindecate. Sunt rani deschise pe care pina si bacteriile nou venite benigne se lipesc altfel.

  E foarte greu de iesit din tipare de unul singur. Românii ar avea de invatat enorm de la modul de administrare suedez (nu de la politica, cu care acesta nu are de a face). La fel ar putea invata de la suedezi si alte natii avansate dar care au administratii prea greoaie si birocratice. Dar nu vor!

  Institutiile suedeze primesc cu bratele deschise vizitatori intreseasti de transferul de informatie. Daca as putea face un biznis din asta (organizarea de deplasari de documentare), as putea iesi la pensie la 80 de ani, atat de mari sunt nevoilor de innoire care exista.
• Sfartz Pincu: (8-4-2016 la 12:26)

  Este de apreciat extraordinara capacitate de comparaţie obiectivă a lui George!

  Chestia cu autoritatea ştampilelor în România este o realitate atât de vie, încât minţile prolifice a celor care scot bani din orice au ajuns să facă un bizness veritabil cu orice are o ştampila! La marginea Bucureştilor, în zona unei pieţe de la capătul Colentinei, am văzut ţigănci care fluturau nişte carnete. M-am interesat ce sunt alea şi am pus întrebarea: „Ce sunt alea?”, iar cucoana cu multe fuste, fără să-mi spună ce sunt „alea” (mai mult ca probabil ca habar nu avea), mi-a repetat de câteva ori frază: „Gata ştampilate, tataie!”, „Gata ştampilate, tataie!”. Erau carnete cu facturi în alb, „gata ştampilate !!

  Desenele tehnice pe care puneam semnătura de „avizat ISCIR” – existenţâ în cartusul acelui desen -, erau returnate ca fiind neutilizabile, pentru că nu aveau şi ştampila cu aceeaşi semnătură – tot a mea! În România, autoritatea nu poate fi percepută decât prin existenţa ştampilei. Această mentalitate o posedă si o acceptă atât solicitanţii, cât şi, mai ales, funcţionarii publici.
• Adrian Cramar: (17-4-2016 la 08:04)

  Domnule Sfartz Pincu, într-unul din comentariile dvs. i-ati trimis pe domnii Leibovici si Manta la un exercitiu de imaginatie :

  „Dar Vâ propun doar pentru o clipă (poate sâ fie o secundă,un minut,oricât-depinde de viteza imaginaţiei individuale),Să Vâ imaginaţi,că unul ,sau toţi copii Dvs. au fost victimele unui atac terorist: Aici ar trebui să Vâ las o vreme mai îndelungată,pentru a percepe în toată amploarea ei,durerea unui părinte, care-şi pierde copii,pentrucă ceva mai trist, nu am văzut în viaţa mea,neferitâ de suferinţele umane de multe feluri.”

  E probabil foarte greu, poate imposibil, sa-ti imaginezi asemenea atrocitate. De altfel nici unul nu v-a raspuns la întrebare. De aceea, îmi permit sa va trimit un lien despre cineva care a trait asta. Nu e imaginatie, e adevarat, trait si poate ca acest jurnalist raspunde la întrebarile dvs. existentiale :

  http://www.rtbf.be/auvio/detail_invite-michel-visart-a-propos-du-deces-de-sa-fille-lauriane-dans-les-attentats?id=2095356
• Sfartz Pincu: (17-4-2016 la 10:06)

  @ Adrian Cramar
  Mulţumesc foarte mult,pentru compasiunea Domniei Voastre,pentrucâ raspunsul Dvs. este o reactie a unui om sensibil-la durerea altuia !
  Dar mamele ? O asemenea durere, pe care nu o doresc nimanui,este mai presus de viata unui pârinte,pentruca oricare pârinte, şi-ar da propria viaţâ-la schimb !
  Şi sunt convins, deşi nu-i cunosc personal pe Domnii Leibovici şi Manta, câ nici Domniile lor, nu ar prefera aplicarea cutumelor „democraţiei-pe care o promoveaza-pe hârtie”, acestor fiare cu chip de oameni,care iau viaţa altor oameni, care nu le-au fâcut lor niciun râu.
• Adrian Cramar: (17-4-2016 la 11:33)

  @ Pincu

  Domnule, va invit sa va mai uitati înca odata la ce spune acest tata, în special de la minutul 4. Este mesajul personal al unui tata al carui copil a fost ucis de aceste „fiare cu chip de oameni”. Daca nu-l întelegeti pe deplin, ma ofer sa fac o traducere.

  Va marturisesc ca mesajul meu nu viza strict acesta emotionanta marturie a unui tata.
  Prin intermediul acestei marturii, nu vroiam decât sa va atrag atentia la logica (sau prapastia uriasa) care exista între perceptia dumneavoastra asupra a ceea ce se întâmpla si solutiile pe care le alegeti :

  „1. Convocarea la nivel mondial a clerului islamic + celelalte câte or fi, şi obligaţi să rezolve definitiv, pe plan ideatic, conflictele interreligioase, şi dacă nu se poate:

  2. Urcarea în avioane, autobuze, vapoare a tot ce este islamic şi expedierea la locul lor de baştină, cu aplicarea de cipuri pe ureche pentru a nu permite reîntoarcerea!!”

  Si mai spuneti : „dinte pentru dinte si ochi pentru ochi”. Va raspund : daca s-ar aplica aceasta frumoasa zicere din biblie, am fi toti stirbi si orbi.

  In alta ordine de idei, fara a intra în discutii filozofice, nu înteleg ce vreti sau aveti cu mamele. Vreti sa va gasesc acelasi mesaj transmis de mame ? Sau parinte e doar o mama ? Sau doar o mama e depozitarea adevarului absolut când e vorba de copii ? Un unchi e bun ? Sau un frate, o sora, un vecin, o colega ? Nu înteleg.

  Si, în fine, va rog nu-mi multumiti pentru compasiunea mea, ea ma priveste numai pe mine. Nu despre compasiune si sensibilitate e vorba. E vorba doar de a deschide larg ochii si urechile, a lua un minimum de recul, a fi realist, pragmatic si a-si da cu parerea doar în cunostinta de cauza.
• Sfartz Pincu: (18-4-2016 la 03:36)

  @ Adrian

  Aveţi dreptate! Suferinţa pentru pierderea cuiva drag nu este proporţională cu gradul de rudenie, ea depinde de sensibilitatea fiecărui individ. Am spus că mamele sunt pe primul loc, pentru că aşa au fost înzestrate de la natură cu instinctul matern – pe primul loc!

  În rest,nu luaţi ad-literam propunerile cu autobuzele şi marcarea. A fost un răspuns ironic la adresa celor care vor soluţii exagerat de „democratice” şi obligatoriu, izvorâte din „drepturile omului” aplicate unor fiare dezlănţuite în sălbăticia lor, în interiorul unor ţări civilizate.

  Şi nimeni până acum, nici chiar Domnia Voastră, deşi toţi critică poziţia mea pseudo-extremistă, NU a propus o soluţie realistă, aplicabilâ imediat pentru eradicarea terorismului fundamentalist islamic !!
• George Petrineanu: (18-4-2016 la 09:08)

  @Sfartz Pincu

  Recunosc ca nu am urmarit toata discutia de aici referitoare la aplicarea ,,inadecvata” (oricare ar fi defintia ei) a drepturile omului.
  E o ingrijorare justificata aceea ca oameni periculosi scapa prin ochiurile unui sistem.
  Inainte de a-mi spune o parere, va propun o comparatie intre doua abordari ale aceluiasi tip de incident: luare de ostatici in spatiul public.

  Una din abordari e cea ruseasca. Beslan unde teroristii (musulmani) au patruns intr-o scoala elementara si au tinut ostatici parinti si copii in conditii crunte. Apoi teatrul din Moscova in care teroriste cecene au facut acelasi lucru.

  In ambele cazuri, autoritile ruse au reusit sa ucida toti teroristii daca nu ma insel. Succesul a fost total. Dar procentul victimelor din rindul ostaticilor cauzate strict de interventia trupelor a fost si el covarsitor.
  Este un mod simplu si eficient pe care o majoritate a societatii l-ar considera acceptabil si de dorit. Cu exceptia acelei minoritati a victimelor si rudelor lor.

  Ales exemplul ca sa ilustrez ca exista tari democratice in care se aplica principiul de toleranta zero la terorism.

  Un alt lucru de reamintit, bine stiut, e ca teroristii nu sint delincventi de drept comun. Ei sint pregatiti la orice, sint altruisti, capabili de sacrificii, sustinuti de o infrastructura puternica si de multe ori ei insisi inteligenti. Printre altele, astea inseamna ca nu le pasa de indroducerea unor pedepse exemplare. Ei oricum au renuntat la totul si in consecinta nu mai exista nimic cu care sa poate fi ,,tentati” pentru a fi opriti sau reeducati.

  In privinta dreputrilor omului, eu le percep ca pe un set de principii care ele insele nu se aplica niciodata direct. Fiecare tip de societate (Occident, Asia etc) le ataseaza un set de instructiuni metodologice prin care aceste drepturi pot fi aplicate in practica. De aici pot rezulta variatiuni mergind pina la aplicari aberante de tot felul in cazuri atipice. In general si in mare drepturile omului functioneaza fara probleme.
  Peste instructiunile metodologice se aplica alte straturi cum ar fi pozitia politica, pozitia societatii, politia, sala de judecata si pozitia mass mediei.
  As putea spune ca drepturile omului sint un slagar iubit care e interpretat in nenumarate ipostaze de catre diversi instrumentisti, dupa partituri, dupa ureche. Ce vina are cel care le-a compus?
  Fiecare dintre noi crede ca stie ca sint drepturile omului. Cind mi se cere sa le reproduc, simt ca trebuie sa mai uit pe fituica (A Rand de exemplu – fiecare are fituica lui favorita).
  Aplicarea drepturilor omului de catre instante abilitate poate fi si ea alterata de aplicarea orbeasca a corectitudinii politice. Ceeace se intimpla atunci este totusi exact opusul. Se face rabat de la aplicarea unei legi evocind un paragraf din drepturile omului care nu exista sau e citat in mod clar deformat.
  Un bun exemplu ar fi atitudinea politiei germane (german fiind sinonim cu riguros si corect, atita cit se poate omeneste) de revelion in anumite orase. Cind lanturi de huligani (sau extremisti) musulmani sau asiatici s-au organizat pe Facebook ca sa apara in piete unde era adunata lumea de revelion si sa batjocoreasca sexual femeile germane ,,desfrinate”.
  A decurs foarte repede, desi probabil suficient de vizibil ca sa nu intervina incertitudini: femeile germane alergau printre ,,furcile caudine” ale derbedeilor care le pipaiau, le trageau de haine si le batjocoreau. Interventia politiei a fost foarte retinuta.
  Imediat dupa incident reprezentatii politiei au raportat ca „Noaptea de Revelion a decurs linistit, fara incidente”. Este obisnuit in Occident ca la astfel de adunari populare, o parte din lume se betiveste, mai urineaza pe undea apuca, flirteaza intr-un tufis si probabil politia s-a gindit la acest gen de ,,liniste” cu care societatea e obisnuita de mult. Deosebirea esentiala ca acest din urma mod de manifestare nu agreseaza necunoscutii si este practicat intre localnici cu respectarea unor norme. Scopul celui care se betiveste e doar sa se simta el bine.
  Dupa ce incidentul a capatat proportii, concluziile asupra lui a fost ca interventia politiei a fost dezastruoasa.
  Probabil, teama de corectitudinea politica si-a pus amprenta pe modul de a actiona (acolo) al politistilor. Prudenta si expectativa sunt mai bune decit actiunea in cazurile cind esti nesigur.

  Revenind la delincventi si in speta la teroristi, sa nu uitam ca acestia, prin luarea lor de pozitie pierd totusi un numar limitat de atribute sociale. De exemplu ei devin pasibili de pedepse si de privare de libertate.
  Obiectiv vorbind, chiar daca ei devin niste fiare prin dezumanizare, continua sa fie apropiatii mai mult sau mai putin iubiti ai rudelor lor, parinti sau bunici iubitori, oameni care in detentie isi completeaza studiile, publica lucrari, conduc retele teroriste din exterior. Ei continua sa fie consumatori de alimente si imbracaminte, presteaza munci, contracteateaza diverse afectiuni. Un terorist poate avea dureri de dinti, cancer la colon sau mai stiu eu ce, lucruri care il pot afecta pina la lacrimi.
  Numarul acestor ipostaze umane este cu mult mai mare decit cel al ipostazelor la care ei prin faptele lor isi pierd dreptul prin pedeapsa ce li s-a aplicat.
  Pentru a putea fi limitati intr-o serie de ipostaze mai multe decit cele obisnuite (de exemplu – prin absurd – un terorist sa nu aiba dreptul la anestezie in cazul unei interventii) este necesara o munca sistematica de dotare a reglementarilor legate de aceste ipostaze cu exceptii. Pentru fiecare dintre ele ar trebui cu seriozitate si profesionalism sa se faca dovada justetii exceptiei. Nu ajunge sa-i declaram neoameni. Asta functioneza in discutii pe forum sau la TV. Cind profesionistii trebuie sa modifice procedurile ei trebuie sa o faca in mod creator dar ca la carte. Ceeace iese nu este intotdeauna ceeace cerem, dorim si asteptam noi. Poate ca noi personal obisnuim sa atitam jarul pentru friptura aruncind niste stropi dintr-o canistra cu benzina. Asa a facut si bunicul, si tata si eu o viata si am mincat fripturi bune. Dar un profesionist nu va accepta in ruptul capului sa procedeze asa. Va folosi un lichid inflamant adecvat, oricit de mare i-ar fi pofta. Profsionistul pune in balanta mult mai multe criterii.

  Pe scurt, daca cred (sper) ca daca ne aplecam asupra unui set de principii ale drepturi ale omului avem sanse mari sa cadem de acord ca nu e nimic gresit cu ele si deci le vom putea scoate de pe lista ingrijorarii noastre. Ne putem apoi concentra pe alte parti ale realitatii fenomenului terorist.

  P.S. Un colonel pilot de helicoptere, erou in combaterea piratilor somalezi, timist in misiune timp de mai multe luni impreuna cu flotila lui de helicoptere, a combatut cu succes pirateria.
  Demn de atentie era cum a spus ca proceda. In cazul unei alarme, helicopterul inarmat cu munitie grea se interpunea intre nava atacat si ambarcatia rapida a piratilor. Se incepea cu salve de mitraliera de calibru in fata ambarcatiei piratilor dupa care, daca acestia nu renuntau, se distrugea motorul ambarcatiei iar piratii erau arestati (in final erau predati unor alte instante, nu mai retin care).
  Metoda rusilor cind au fost si ei acolo. Piratii arestati erau coboriti intr-o barca de cauciuc fara mijoace de propulsie, apa sau alimente. In temperatura de 50C a golfului erau trimisi imediat la moarte sigura.
  Lucru pe care suedezii, care au actionat profesional si ca niste eroi (din cauza riscurilor misiunii) nici nu s-a pus problema sa il faca.
• Alexandru Leibovici: (18-4-2016 la 09:19)

  @Sfartz Pincu

  > [cei] care vor soluţii exagerat de „democratice” şi obligatoriu, izvorâte din „drepturile omului” …

  V-am rugat de mai multe ori să arătaţi, cu citate, care sunt soluţiile acelea exagerate, dar aţi uitat mereu. Deci vă rog prezentaţi asemenea citate, altfel renunţaţi vă rog la ironii
• Sfartz Pincu: (18-4-2016 la 11:01)

  @ George Petrineanu
  Însfârşit ! O analiză practică,bună de aplicat,pe ici pe colo, unde şi când este nevoie. Metodologia ! Asta este cheia succesului. Nici o lege, nici o decizie, nici o ordonanţă,de orice nivel, NU FACE DOI BANI,dacă nu este însoţitâ de INSTRUCŢIUNI DE APLICARE. Şi ce sunt acestea? Puncte de vedere ale altor persoane,decât cele care au întocmit respectivele legi,ordonanţe,etc., şi care puncte de vedere îşi permit libertatea de interpretare,pe care nici legiuitorul,nu o are !!
  „Aşteptăm instrucţiunile!”- de câte ori nu aţi auzit acest capăt de funie salvator,când sunteţi în situaţia de a fi „beneficiar” sau „victima”
  a unui act oficial ?
  Ar fi prea mult de scris,despre „metodele” de combatere a diverselor acte de teroare-aplicate în trecut. Concluzia care trebuie trasă,este ca nişte servicii speciale, să fie investite cu „elaborarea instrucţiunilor de aplicare”,dar şi cu aplicarea lor,(unele există-şi nu-şi fac datoria !). Aceste servicii speciale,sunt cele care trebuie să beneficieze,de „toate” libertăţile,şi nu teroriştii.
  Rateurile date de ruşi,în cazurile Beslam şi teatrul Nord-Est,se datorează unor ambiţii tipice pentru ruşi,şi anume,ideia că ei pot şi singuri,”rezolva”,că au şi ei „capacitatea”,etc. şi refuză prosteşte,să apeleze la surse şi resurse „străine” !
  Aşa s-a ajuns să moară marinarii din submarinul Kursk,spectatorii nevinovati din teatrul acela, civilii (părinţi şi copii) la Beslam. În toate acele situaţii, şi câte or mai fi foat,şi nu ştim de ele,existau soluţii alternative!
  Ce mare pierdere de „mândrie naţională” ar fi fost,dacă se apela la oferta olandeză,pentru salvarea submarinului ? sau folosirea de gaze neuroleptice de calitate israeliană,de ex. la adormirea pe nesimţite a tuturor celor participanţi,victime şi călăi, la Beslam şi la teatrul acela, si nu a unui produs rusesc ceanurilic intermediar, de la fabricarea captanului,nepurificat, şi cu efecte secundare mortale ?
  Întotdeauna se pot găsi soluţii,dacă nu ne împiedicăm de respectarea formală alibertăţilor şi drepturilor omului.Şi dacă teroriştii,acţionează „fără mănuşi”, de ce partea afectată,nu poate proceda la fel ?
• George Petrineanu: (18-4-2016 la 11:21)

  Sau poate ca nu e asa simplu cu drepturile omului. Exista mai multe ,,partituri”. De exemplu cea suedeza. Cel putin cu punctul 11 versiunea lui A Rand nu e de acord. Despre ce Drepturi ale omului vorbim atunci?
  1. Freedom of expression
  2. Freedom of association and assembly
  3. Freedom of thought and religion
  4. Right to life – the death penalty
  5. Rights of Persons with Disabilities
  6. Right not to be discriminated against
  7. Women’s Rights
  8. Rights of the Child
  9. Right to health
  10. Sexual and reproductive health and rights (SRHR)

  11. Right to an adequate standard of living
  a. The right to an adequate standard of living includes food, clothing, housing, health care and necessary social benefits including the right to security in the event of loss of livelihood in circumstances beyond their control. The right to a reasonable standard of living is detailed in terms of content, but not in terms of scope. Each country is to work to give everyone access to a standard of living that is adequate according to the opportunities and prevailing conditions in the country.

  12. Enjoyment of human rights by LGBT persons
  13. Right to work
  14. Right to education
  15. Private and family life
  16. Rights of migrants
  17. Rights of refugees
  18. Ban on slavery and the slave trade
  19. Ban on torture
  20. Rights of indigenous peoples
  21. Rights of National Minorities
  http://manskligarattigheter.dynamaster.se/en/human-rights/what-rights-are-there
• Sfartz Pincu: (18-4-2016 la 11:22)

  @ Alex. Leibovici
  Nu înţeleg,de ce credeţi,că Va vizez pe Dvs. cu acuzaţia că sunt „unii” care cer respectarea drepturilor şi libertăţilor omului-şi pentru terorişti ? Şi chiar dacă V-aş viza pe Dvs., cu aşa o „acuzaţiě”, ce este supărător,în exprimarea Dvs. perseverenţă şi permanentă-pentru respectarea acestor drepturi,o exprimare care Va face cinste,pentru apărarea unor principii fundamentale ale democraţiei .
  Eu nu sunt „contra”.Îmi exprim doar punctul meu de vedere,care este cel din ultima frază de la comentariul de mai sus,scris pe adresa lui George.
  Nu pot fi de acord cu renunţarea la principiul biblic: „dinte pentru dinte,ochi pentru ochi”, de frica ipostazei exprimate ceva şi mai sus de Adrian Cremar, că riscăm să rămânem fără dinţi şi orbi! Eu optez doar pentru „ascuţirea dinţilor şi a vederii”-pentru a aplica eficient- acel principiu biblic ! Mi-e mai uşor să renunţ la ironii, aşa cum îmi recomandaţi, decât să mă lupt „în citate”.

  Pot s arenunt
• Adrian Cramar: (19-4-2016 la 06:27)

  @ Pincu

  Dle. Pincu, când spuneti : „Şi nimeni până acum, nici chiar Domnia Voastră, deşi toţi critică poziţia mea pseudo-extremistă, NU a propus o soluţie realistă, aplicabilâ imediat pentru eradicarea terorismului fundamentalist islamic !!”, uitati, nu vedeti sau nu întelegi anumite lucruri, ca de exemplu :

  – sunt o gramada de oameni care au si dau Solutia si ei sunt mult mai numerosi decât Leibovici, Petrineanu si putini altii.
  – de exemplu, Petrineanu nuanteaza foarte clar problema drepturilor omului prin prisma luptei împotriva terorismului, dar nu are Solutia.
  – faceti parte, prin exprimari „metaforice” si citate din biblie, din acei multi care au Solutia. Realista. Aplicabila Imediat.
  – chiar daca, apriori, va nuantati exprimarile, nu sunteti un „pseudo-extremist”. Sunteti extremist tout court.
  – nuantez : poate doar simplist, altfel nu-mi explic rabdarea pe care o au unii (Leibovici, Petrineanu si altii fara Solutie) de a va explica de ce nu exista O solutie.

  Nu stiu daca printre cititorii ACUM exista un psiholog sau poate chiar un psihiatru. Ar fi interesant în a pricepe cum se face ca :

  – oamenii implicati direct în aceasta problematica a terorismului (raniti, rude, prieteni) nu au O solutie
  – si, cu cât ne îndepartam de acest cerc restrâns de oameni loviti direct, Solutia se contureaza din ce în ce mai clar.

  Sunt trist dle. Pincu. Sunt trist si revoltat fiindca în spatele vizitei lui Le Pen în România stau jocuri murdare de putere, calcule meschine si periculoase. Si-a ales perfect momentul si locul.

  Momentul : alegeri în România si în Franta (2017)

  Locul : departe, foarte departe, cât mai departe de acel cerc de oameni loviti direct de terorism. La ultima frontiera a UE cu Rusia. Cât mai aproape de SOLUTIE…
• Sfartz Pincu: (19-4-2016 la 10:58)

  @ Adrian Cramar

  Va grăbiţi cu etichetarea ! Deci sunt „extremist tout court” ! Dacă aflau asta juriile internaţionale, nu mi-ar fi acordat, pentru invenţiile din 2015, 2 medalii de aur şi 2 de argint, invenţii legate de salvarea şi de sănătatea oamenilor. A câută soluţii, a încerca căutarea soluţiilor, nu poate fi decât din dorinţa de a ajută oamenii care vor deveni victimele din viitorul apropiat-ale bestiilor lipsite de orice urmă de dragoste pentru oameni. Dacă eu sunt extremist tout court, oponenţii mei, inclusiv Domnia Voastră, Va plasaţi automat în tabăra „porumbeilor”
  !
  Dvs. deci, preferaţi să fiţi pasiv, sunteţi trist – este frumos şi este o dovadă de bun simt, de umanism. Dar fără o doză de extremism -în măsurile de prevenţie şi de executare a actelor teroriste, nu există niciun viitor pentru democraţie, drepturile şi libertăţile omului – oricât de savant vor fi ele expuse şi difuzate. Acum (inclusiv la „ACUM.tv”!) este momentul când din dezbateri cât mai largi si cat mai variate să se caute şi sâ se găsească SOLUŢII .O spun la plural pentru că sunt convins că o singură soluţie nu este suficientă, la fel cum într-un război – care nu poate fi câştigat cu o singură armă. Exceptând arma atomică !!
• George Petrineanu: (19-4-2016 la 12:48)

  @Adrian Cramar

  Nu am spus că nu aș avea o soluție. Dar ați ghicit bine 🙂

  Aș numi-o „strategie”, pentru că soluție e ceva mai bine definit și având deja o prognoză că va reuși, ceea ce o strategie nu poate promite.

  O strategie trebuie să conțină un mănunchi de acțiuni. De exemplu jurnalistul italian care a scris despre Mafia, Robert Saviano, a sugerat și folosirea unor metode ca acelea impotriva Mafiei.
• Sfartz Pincu: (19-4-2016 la 16:45)

  De ce nu există o soluţie ? O spuneţi Dvs. şi toţi care s-au fixat pe respectarea cu sfinţenie a Democraţiei,Libertăţilor şi Drepturilor Omului !
  Când Israelul intră cu buldozerul în casele familiilor din care provin terorişti, nu este o încălcare a drepturilor omului ? Când este ucis cu o rachetă teleghidată un lider fundamentalist-nu este o încălcare a drepturilor omului ? Şi de acelaşi gen de contramăsuri,mai sunt câteva zeci,sau chiar mai multe-şi atunci se pune întrebarea, de ce nu este acceptabil principiul biblic: „dinte şi ochij….la schimb!” ? Sigur,cei care beneficiază de libertăţile şi drepturile omului,şi se simt bine la căldurica democraţiei, iar atunci, când interzic abaterea de la acele principii-o fac gândindu-se la ei, că ar pierde ceva !
  Trebuie înţeles un lucru fundamental pentru un echilibru politico-social la un moment dat,şi anume că „măsura în care se aplică principiile frumoase-trebuie să corespundă cu măsură în care un grup social-este pregătit să le primească”.
  Mergeţi în Coreea de Nord şi aplicaţi libertăţile şi drepturile omului !. Mergeţi în ţârile care abia s-au trezit dintro profundă ignoranţâ asupra drepturilor şi libertăţilor pe care nu le-au avut,şi bâgaţi-le lor pe gât, în timp ce acei oameni,abia îşi târâie zilele din cauza lipsurilor materiale.
  Da,după ce o să le asiguraţi baza materială,şi o să-i educaţi,măcar până la un nivel,în care să înţeleagă,de ce şi pe cine votează, şi nu să voteze pentru un lighean din plastic,sau o sticlă cu untdelemn,-da atunci putem vorbi de aplicarea pentru o astfel de societate conştientă a acelor libertăţi şi drepturi-acum total utopice.
  Deformarea realităţilor politico-economice,în ţările necoapte pentru o democraţie,inclusiv România,Ucraina,etc. se datoresza tocmai faptului,că cei mulţi şi proşti(în sensul slavonic al cuvantului,că nu sunt educaţi şi instruiţi-că deştepţi sunt!),au un ascendent nemeritat,în luarea deciziilor corecte. În aceste ţări, alegerile ar trebui sâ se facă după principiul cenzic, câte un alegător,pentru …. să zicem în proporţia care există între cei conştienţi şi cei inconştienţi,de rolul şi modul în care funcţionează un stat absolut democratic,cum sunt,de exemplu Elveţia,Finlanda şi alte câteva state realmente democratizate, excluzând SUA,par example,un stat,în care nu integral populaţia a ajuns la nivelul meritat al democraţiei asupra căreia au un drept de proprietate intelectuală !
  Mai „extremisti” sunt tocmai aceia, care vor sa bage cu forţa, pe gâtul intregii lumi, drepturi si libertati încâ nemeritate !
• Adrian Cramar: (20-4-2016 la 06:39)

  @Pincu

  Dle. Pincu, îmi pare rau, dar pe mine m-ati pierdut. Acest talmes-balmes pe care îl faceti în ultimul comentariu ma lasa perplex. Pentru cineva care a primit 2 medalii de aur si 2 de argint, stau si ma întreb : unde este linia pe care o puneti între cei ce „merita” sa se prezinte la un vot si cei ce nu.

  Ma declar învins, cu parere de rau. Poate ca cei ce au rabdare sa va demonteze luarile de pozitie o vor face. Poate nu.

  Eu, ma întorc la munca mea de jos, poate ca într-o zi o sa câstig si eu o medalie si vom putea dialoga de pe aceleasi pozitii.

  Numai bine.
• Sfartz Pincu: (20-4-2016 la 14:01)

  Multe vorbe,răsuciri de fraze,etichetări fără o baza reală, şi …. nicio soluţie.
  Aş vrea să aud în clar,fără ocolişuri, şi alte „consideraţii” şi „referinţe” la ce au spua alţii- soluţii concrete pentru criza terorismului islamic din Europa. Dacă nu puteţi,să daţi o SOLUŢIE,fie şi neviabilă, nu Va grăbiţi să mă etichetaţi cu titlul de „extremist tout court”. Un om care se aruncă în focul unui incendiu puternic,pentru a salva oameni,-oameni complect străini pentru el, nu este extremist,orice ar spune el!
  Dacă aş avea putere de decizie-la scară mare- eu aş spune şi aş aplia, folosind toatâ forţa unui stat, această soluţie:
  „Dacă nu va place modul nostru de viaţă, plecaţi acolo, unde va corespunde şi va place cum se trăieşte”. Cu toată dragostea, şi respectul pentru toţi oamenii, indiferent de naţionalitate, religie, şi convingeri proprii politice- cu discernământ şi spirit de înţelegere şi de toleranţă-dar fara actiuni în forţă împotriva gazdelor. Mai pe scurt.
  „Nu Va place-marş acasă !!”

• Caută după:

• Pages

  • Anuntare prieteni
  • Aprilie 2014
  • Aprilie 2015
  • Aprilie 2016
  • Aprilie 2017
  • Aprilie 2018
  • August 2013
  • August 2014
  • August 2015
  • August 2016
  • August 2017
  • Decembrie 2013
  • Decembrie 2014
  • Decembrie 2015
  • Decembrie 2016
  • Decembrie 2017
  • Despre noi
  • Editia 10 – 16 februarie 2013
  • Editia 10 – 16 martie 2013
  • Editia 11 – 17 noiembrie 2012
  • Editia 12 – 18 mai 2013
  • Editia 13-19 ianuarie 2013
  • Editia 14 – 20 aprilie 2013
  • Editia 14 – 20 octombrie 2012
  • Editia 16 – 22 septembrie 2012
  • Editia 17 – 23 decembrie 2012
  • Editia 17 – 23 februarie 2013
  • Editia 17 – 23 martie 2013
  • editia 18 – 24 noiembrie 2012
  • Editia 19-25 august 2012
  • Editia 2 – 8 decembrie 2012
  • Editia 2 – 8 septembrie 2012
  • Editia 20 – 26 ianuarie 2013
  • Editia 21 – 27 aprilie 2013
  • Editia 21 – 27 octombrie 2012
  • Editia 23 – 29 decembrie 2012
  • Editia 23 – 29 septembrie 2012
  • Editia 23-29 iulie 2012
  • Editia 24 – 30 martie 2013
  • Editia 24 februarie – 2 martie 2013
  • Editia 25 noiembrie – 1 decembrie 2012
  • Editia 26 august – 1 septembrie 2012
  • Editia 27 ianuarie – 2 februarie 2012
  • Editia 28 aprilie – 4 mai 2013
  • Editia 28 octombrie – 3 noiembrie 2012
  • Editia 3 – 9 februarie 2013
  • Editia 3 – 9 martie 2013
  • Editia 30 decembrie 2012 – 5 ianuarie 2013
  • Editia 30 septembrie – 6 octombrie 2012
  • Editia 31 martie – 6 aprilie 2013
  • Editia 4 – 10 noiembrie 2012
  • Editia 5 – 11 mai 2013
  • Editia 6 – 12 ianuarie 2013
  • Editia 7 – 13 aprilie 2013
  • Editia 7 – 13 octombrie 2012
  • Editia 9 – 15 decembrie 2012
  • Editia 9 – 15 septembrie 2012
  • Editia Curenta
  • Editia Iunie 2013
  • Editia saptamanii 1-8 iulie 2012 Iulie
  • Editia Saptamanii 11 – 17 iunie 2012
  • Editia Saptamanii 12 – 18 decembrie 2011
  • Editia Saptamanii 12 – 18 martie 2012
  • Editia saptamanii 12-18 august 2012
  • Editia Saptamanii 13 – 19 februarie 2012
  • Editia Saptamanii 14 – 20 mai 2012
  • Editia Saptamanii 16 – 22 aprilie 2012
  • Editia Saptamanii 16 – 22 ianuarie 2012
  • Editia saptamanii 16-22 iulie 2012
  • Editia Saptamanii 18 – 24 iunie 2012
  • Editia Saptamanii 19 – 25 decembrie 2011
  • Editia Saptamanii 19 – 25 martie 2012
  • Editia Saptamanii 2 – 8 aprilie 2012
  • Editia Saptamanii 2 – 8 ianuarie 2012
  • Editia Saptamanii 20 – 26 februarie 2012
  • Editia Saptamanii 21 – 27 mai 2012
  • Editia Saptamanii 23 – 29 aprilie 2012
  • Editia Saptamanii 23 – 29 ianuarie 2012
  • Editia Saptamanii 25 iunie – 1 iulie 2012
  • Editia Saptamanii 26 decembrie 2011 – 1 ianuarie 2012
  • Editia Saptamanii 26 martie – 1 aprilie 2012
  • Editia Saptamanii 27 februarie – 4 martie 2012
  • Editia Saptamanii 28 mai – 3 iunie 2012
  • Editia Saptamanii 30 aprilie – 6 mai 2012
  • Editia Saptamanii 30 ianuarie – 5 februarie 2012
  • Editia saptamanii 30 iulie – 5 august 2012
  • Editia Saptamanii 4 iunie – 10 iunie 2012
  • Editia Saptamanii 5 -11 decembrie 2011
  • Editia Saptamanii 5 -11 martie 2012
  • Editia Saptamanii 6 – 12 februarie 2012
  • Editia saptamanii 6-11 august 2012
  • Editia Saptamanii 7 – 13 mai 2012
  • Editia Saptamanii 9 – 15 aprilie 2012
  • Editia Saptamanii 9 – 15 ianuarie 2012
  • Editia saptamanii 9-15 iulie 2012
  • Editii
  • Februarie 2014
  • Februarie 2015
  • Februarie 2016
  • Februarie 2017
  • Februarie 2018
  • Ianuarie 2014
  • Ianuarie 2015
  • Ianuarie 2016
  • Ianuarie 2017
  • Ianuarie 2018
  • Iulie 2013
  • Iulie 2014
  • Iulie 2015
  • Iulie 2016
  • Iulie 2017
  • Iunie 2014
  • Iunie 2015
  • Iunie 2016
  • Iunie 2017
  • Mai 2014
  • Mai 2015
  • Mai 2016
  • Mai 2017
  • Martie 2014
  • Martie 2015
  • Martie 2016
  • Martie 2017
  • Martie 2017
  • Martie 2018
  • Newsletter
  • Noiembrie 2013
  • Noiembrie 2014
  • Noiembrie 2015
  • Noiembrie 2016
  • Noiembrie 2017
  • Octombrie 2013
  • Octombrie 2014
  • Octombrie 2015
  • Octombrie 2016
  • Octombrie 2017
  • Petitie
  • Propunere Secventa Video
  • Reguli privind comentariile
  • Search
  • Septembrie 2013
  • Septembrie 2014
  • Septembrie 2015
  • Septembrie 2016
  • Septembrie 2017

• Archives

  • noiembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • noiembrie 2017
  • octombrie 2017
  • septembrie 2017
  • august 2017
  • iulie 2017
  • iunie 2017
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • martie 2017
  • februarie 2017
  • ianuarie 2017
  • decembrie 2016
  • noiembrie 2016
  • octombrie 2016
  • septembrie 2016
  • august 2016
  • iulie 2016
  • iunie 2016
  • mai 2016
  • aprilie 2016
  • martie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • noiembrie 2015
  • octombrie 2015
  • septembrie 2015
  • august 2015
  • iulie 2015
  • iunie 2015
  • mai 2015
  • aprilie 2015
  • martie 2015
  • februarie 2015
  • ianuarie 2015
  • decembrie 2014
  • noiembrie 2014
  • octombrie 2014
  • septembrie 2014
  • august 2014
  • iulie 2014
  • iunie 2014
  • mai 2014
  • aprilie 2014
  • martie 2014
  • februarie 2014
  • ianuarie 2014
  • decembrie 2013
  • noiembrie 2013
  • octombrie 2013
  • septembrie 2013
  • august 2013
  • iulie 2013
  • iunie 2013
  • mai 2013
  • aprilie 2013
  • martie 2013
  • februarie 2013
  • ianuarie 2013
  • decembrie 2012
  • noiembrie 2012
  • octombrie 2012
  • septembrie 2012
  • august 2012
  • iulie 2012
  • iunie 2012
  • mai 2012
  • aprilie 2012
  • martie 2012
  • februarie 2012
  • ianuarie 2012
  • decembrie 2011
  • noiembrie 2011
  • octombrie 2011
  • septembrie 2011
  • august 2011
  • iulie 2011
  • iunie 2011
  • mai 2011
  • aprilie 2011
  • martie 2011
  • februarie 2011
  • ianuarie 2011
  • decembrie 2010
  • noiembrie 2010
  • octombrie 2010
  • septembrie 2010
  • august 2010
  • iulie 2010
  • iunie 2010
  • mai 2010
  • aprilie 2010
  • martie 2010
  • februarie 2010
  • ianuarie 2010
  • decembrie 2009
  • noiembrie 2009
  • octombrie 2009
  • septembrie 2009
  • august 2009
  • iulie 2009
  • iunie 2009
  • mai 2009
  • aprilie 2009
  • martie 2009
  • februarie 2009
  • ianuarie 2009
  • decembrie 2008
  • noiembrie 2008
  • octombrie 2008
  • septembrie 2008
  • august 2008
  • iulie 2008
  • iunie 2008
  • mai 2008
  • aprilie 2008
  • martie 2008
  • februarie 2008
  • ianuarie 2008
  • decembrie 2007
  • noiembrie 2007
  • octombrie 2007
  • septembrie 2007
  • august 2007
  • iulie 2007
  • iunie 2007
  • mai 2007
  • aprilie 2007
  • martie 2007
  • februarie 2007
  • ianuarie 2007
  • decembrie 2006
  • noiembrie 2006
  • octombrie 2006
  • septembrie 2006
  • august 2006
  • iulie 2006
  • iunie 2006
  • mai 2006
  • aprilie 2006
  • martie 2006
  • februarie 2006
  • ianuarie 2006
  • decembrie 2005
  • noiembrie 2005
  • octombrie 2005
  • septembrie 2005
  • august 2005
  • iulie 2005
  • iunie 2005
  • mai 2005
  • aprilie 2005
  • martie 2005
  • februarie 2005
  • ianuarie 2005
  • decembrie 2004
  • noiembrie 2004
  • octombrie 2004
  • septembrie 2004
  • august 2004
  • iulie 2004
  • iunie 2004
  • mai 2004
  • aprilie 2004
  • martie 2004
  • februarie 2004
  • ianuarie 2004
  • decembrie 2003
  • noiembrie 1999
  • 0

• Categories

  • Civilizatie (908)
    • Economic (235)
    • Idei de Afaceri (11)
    • Invatamant (14)
    • Jurnalism, Comunicare (25)
    • Repere carteziene (173)
    • Sanatate (84)
    • Seminte pentru viitor (31)
    • Social (203)
    • Societate civila (94)
    • Umanitare (34)
  • Cultura (4.895)
    • Album (368)
    • Cai Spre Noi Insine (181)
    • Ei vor face o diferenta (130)
    • Gastronomie si Stil (303)
    • Libris (270)
    • Medalion (156)
    • Mentalitate (33)
    • Perspective spirituale (201)
    • Poeme, Eseuri, Proza (2.831)
    • Relativităţi Culturale (311)
    • Scena si Ecranul (96)
    • Scriitori in serial (2)
  • Info (1.626)
    • Comunicate de presa (277)
    • Jurnal Cultural (150)
    • Oportunitati (202)
    • Reportaj (50)
    • Sport (93)
    • TELEGRAMA (326)
    • Ultima Ora (526)
  • Opinii (1.575)
    • Dialog Intercultural (222)
    • Marturii (383)
    • Polemica (370)
    • SPUNE (364)
  • Politic (2.147)
    • Alegeri (102)
    • Diaspora (140)
    • Extern (495)
    • Intern (274)
    • Istorie si actualitate (283)
    • Republica Moldova (381)
    • Romania (377)
    • Ucraina (73)
    • Uniunea Europeană (11)
  • Prima (2.042)
    • Coltul Editorului (106)
    • Editorial (489)
    • Fotografia Zilei (624)
    • O Fiertura pe Zi (385)
    • TV.ACUM (438)
  • Supliment (1.936)
    • Cutia Pandorei (194)
    • Dincolo de trancaneala (178)
    • Divertisment (125)
    • Impresii de calatorie (218)
    • Limba Soacrei (66)
    • Marja de eroare (143)
    • Mr. Hyde Park FORUM (103)
    • Savoir Vivre (145)
    • Secundele mele (167)
    • Stiati ca…? (224)
    • Umor (248)
    • Universul Copilariei (123)
  • Uncategorized (19)