Ruşii prezintă un complex de superioritate cum nu mai au, în alte arii culturale, decât francezii sau iranienii.
Identitatea colectivă este o temă de studiu delicată şi fragilă, iar cea a ruşilor a fluctuat în funcţie de epocă, trecând prin panslavism şi comunism. Ideologia eurasianică promovată azi de cercuri apropiate de Putin nu e străină de o asemenea diluare a identităţii ruseşti într-o matriţă imaginară mai largă.
Panslavismul s-a demodat de mult, iar pe slavii catolici, polonezi sau cehi, el nu i-a atins niciodată. în Balcani, situaţia e diferită, însă nici acolo slavismul nu mai e de actualitate, mai ales în urma destrămării violente a fostei Iugoslavii. Cam toata lumea în Balcani a început sa-si caute o identitate prestigioasa şi strămoşi nobili, şi ei caută să fie orice, numai sa nu li se mai spună ca sunt „balcanici” sau „slavi”.
Astăzi, slovenii prefera sa sugereze ca ei ar fi mai degrabă un amestec de italieni şi austrieci (ca doar de-aia spun „ja” în loc de „da”); croaţii anunţă cui vrea sa-i asculte ca ei trăiesc în Mitteleuropa, în Europa Centrala, şi nu în Balcani; bulgarilor le-a venit în cap ca nici ei nu sunt slavi, ci urmaşii unui popor mai de soi, care ar fi sosit din Asia, fiind rudă de-a doua cu iranienii; bosniacii au reuşit, printr-o insistenţă încăpăţânată, sa facă sa fie acceptat faptul ca ar exista o limba bosniacă; iar sârbii nu mai ştiu de multa vreme cine sunt.
O extremă neo-identitară a fost însă atinsă în Macedonia, devenind de la o vreme ideologie oficială de la Skopje. Macedonenii au mers sa îşi caute „strămoşii” până în Hindukuş, în nordul Pakistanului, căutând urmele lui Alexandru Macedon!… Dorind cu orice chip să-l recupereze pe Alexandru, macedonenii au ajuns sa uite ca au la îndemâna un titlu de glorie mult mai convingător: sfinţii Chiril şi Metodiu, creatorii alfabetului slavon, veneau din regiunea care astăzi se numeşte Macedonia. Da, dar problema e că aceia erau nişte slavi.
Ruşii, însă, nu au avut probleme cu slavismul, pe care l-au combinat întotdeauna cu un complex de superioritate cum nu mai au, în alte arii culturale, decât francezii sau iranienii.
In cartea ei despre războiul în Cecenia „Crying Wolf”, Vanora Bennett descrie şocul pe care l-a avut când, întorcându-se dintr-un reportaj în Caucaz, a fost confruntată cu rasismul anti-caucazian al tuturor colegilor ei ruşi de la biroul din Moscova. Ruşii le spun caucazienilor „negri“, sau funduri negre (de la черная жопа, „cur negru“).
„Ruşii, scrie ea, au fost neplăcut surprinşi să audă că georgienii, de pildă, sau abhazii, fac glume despre ei. De câte ori pomeneam abhazii, în a căror limbă practic orice cuvânt începe cu ’a’, care este articolul hotărât (A-bomba! A-respublika) colegii ruşi se prăpădeau de râs.
— „Ştiţi că şi georgienii au o poreclă pentru ruşi?“ i-am întrebat, făcându-i să se oprească din râs. „Un rus e numit ‘şapcă’.“
„Până şi în sud, unde frigul nu e mare, ruşii petrec iarna cu o căciulă de blană, şapka, шапка, pe cap. Pentru ruşi, căciula de blană, şapka, e un obiect aproape religios, deşi distruge elaboratele coafuri ale cucoanelor. Ruşii cred că nu poţi supravieţui iarna fără căciulă de blană, iar unii, bărbaţi şi femei, o ţin pe cap şi în casă, până primăvara. Caucazienii găsesc asta foarte comic.“
Vanora Bennet spune că prietenii ei ruşi au fost indignaţi să audă asta.
— „Şapka?“ au spus ei. „Ne zic ‘şapka’? Râd de noi?!…“
Sentimentul lor de superioritate fusese în mod vizibil zdruncinat.
— „Ce grosolan din partea lor!“… a încheiat unul.
Este genul de atitudine colectivă care arată în ce fel un lider fără scrupule care flatează acest sentiment de superioritate poate să facă masele să îi urmeze şi cele mai absurde proiecte.
Dan Alexe, 02.03.2015
Preluat cu permisiune de pe situlEuropei Libere.
Afirmația că slovenii s-ar considera neslavi, ci un fel de amestec austriaco-italian este, să spun drept, scoasă din burtă. Total neadevărat, dovadă că autorul habar nu are despre ce scrie. Este fantezie și ce scrie despre bulgari, că s-ar considera turanici. Nu mai intru în alte analize, nu am nimic cu autorul, dar îi recomand ca, în general, să nu scrie despre ce nu știe.
Cât despre titlu, că rușii au un complex de superioritate, ăsta e un truism, pe linia întregului text. Păi cum să nu aibă un asemenea complex, cine poate crede că un popor care se întinde din Mitteleuropa până la Baltica și la Oceanul Înghețat și la Marea Neagră și la Marea de Azov și în Siberia și până hăt departe la Pacific… ar putea cumva suferi de vreun complex de inferioritate! Păi numai când te uiți pe hartă te cuprinde fie orgoliul, dacă ești rus, fie spaima, dacă ești vecinul rușilor.
Mneavoastra dom’ autoru’ cantai dupa ureche …
Pansalavismul nu este o „diluare a identităţii ruseşti într-o matriţă imaginară mai largă” ci o „marfa de export” menita sa convinga pe „fratii slavi” ca ar fi f. bien ptr ei sa stea sub cnutul Marelul Frate. Pe plan intern motiva rusii sa faca sacrifcii pentru „eliberarea” fratilor intru slavofilie. Da pe primu plan ramanea rusul care trebuia sa duca povara Omului Rus – „eliberand” si „conducand” fratii mai mici si mai prosti.
Nici eurasianismul nu este o diluare. Ci proclama diferenta rusa si la o adica o independenta a gandirii ruse fata de „scolile” vestice … adica Rusia trebe sa mearga pe drumul sau caci are o dubla vocatie : europeana (vestuica sau de vreti germana) si asiatica si trebe sa fie intermediarul si punctu de echilibru.
Daca nu ma inseala memoria primele idei au aparut cam pe la 1880, cel putin concomitent cu primele idei ale geopoliticii germane. De fapt teoria euroasisnismului exte de fapt Heartlandul geopoliticii germane. Si cum rusii sunt in „inima”, cred ca ar trebui sa … conduca lumea.
A ma rog. Poa pe undeva asta este si urmarea ca rusii sunt intr-un fel urmasii lu Temugin cunoscut ca Gingins han (temugin fiind numele ) si desi o nu o zic, au si ei in cap scopul lu Temugin Pana la ultima mare!
Johnny Walsh scrie:
Este un fenomen binecunoscut şi răspândit universal că unii oameni îşi inventează genealogii fanteziste, de cele mai multe ori pentru că ei înşişi nu se pot mândri cu niciun fel de realizări personale şi vor să profite de reputaţia altora.
Cred de aceea că spusele autorului trebuiesc înţelese în acest sens, iar nu că acele genealogii – probabil fanteziste – ar fi vreo doctrină dominantă sau chiar oficială. Ele sunt susţinute de curente „autohtoniste (protocroniste)” relativ marginale (v. de ex. http://en.wikipedia.org/wiki/Slovenes#Identity pentru sloveni). Deci autorul, Dan Alexe, nu inventează nimic.
Cu privire la
> ruşii au un complex de superioritate, ăsta e un truism… Păi cum să nu aibă un asemenea complex …
Eu nu cred că ruşii (adică masa populaţiei) au motive reale să fie mândri de ţara lor aşa cum este ea în acest moment, şi asta nu numai pentru că contribuţia lor proprie la eventualele succese este inexistentă sau minimă. Într-adevăr, faţă de vremurile URSS-ului, suprafaţa ţării a scăzut cu peste o treime, iar populaţia s-a înjumătăţit. Şi vorbesc de URSS-ul propriu-zis, fără colonii; cu colonii, situaţia este şi mai catastrofală – se cheamă „Prăbuşirea Imperiului Sovietic”.
De aceea eu cred că ruşii, acei din ei care îşi extrag mândria din mărimea imperiului şi din frica pe care acesta o inspiră altora, se simt mai degrabă umiliţi. Faptul l-am constatat în ultimii ani citind presa şi vizionând numeroase dezbateri politice la TV-urile din Rusia. Acest sentiment de umilinţă explică şi spectaculosul salt din ultimul an în popularitatea lui Putin (sau „Putler”, o poreclă pe care o consider binemeritată).
Revenind la mândria pentru ţară. Din punctul meu de vedere, legitimă este mândria cu o ţară care asigură libertatea indivizilor. Nu este cazul Rusiei putiniste.
Puteți crede orice doriți dv., asta nu face analiza mai bună, este superficială și esențialmente neadevărată. Îi rog pe cititori să nu țină seama de afirmații cum că slovenii s-ar considera niște „austro-italieni” și de alte tâmpenii din text. Puteți să nu țineți seama nice de alte afirmații superficial-arogante, de ex. despre ce cred rușii despre ei și ce nu cred, situația Rusiei și a rușilor, inclusiv a psihologiei lor de grup, e o temă mult prea complexă ca s-o expediem în două rânduri de pseudo-analiză. Dar, sigur, fiecare e liber să creadă ce vrea și să fie mândru de propria ignoranță. În fond, neștiutorii sunt cei mai fericiți, rezumă lumea la ceea ce văd ei.