Duminica 25 mai 2014 au avut loc în Ucraina alegeri prezidenţiale. În acest moment se cunosc rezultatele (aproape) definitive; este aproape sigur că nu va fi nevoie de un al doilea tur.
Istoric
După ce, pe 21 februarie 2014, preşedintelui în exerciţiu Victor Ianukovici a părăsit Kievul şi ţara, Parlamentul a adoptat o decizie în care constată că Ianukovici s-a auto-destituit şi a fixat data alegerilor prezidenţiale extraordinare după 90 de zile, intervalul minim prevăzut de Constituţie. Data fixată a fost 25 mai 2014. Parlamentul a numit ca preşedinte ad interim pe Alexandr Turcinov.
Candidaţi
Pentru alegerile prezidenţiale şi-au depus candidaturile peste 40 de persoane, dar numai 21 de candidaturi au fost validate de Comisia Electorală. Candidaţii cu cele mai multe şanse au fost consideraţi Iulia Timoşenko, Piotr Poroşenko şi Vitalii Kliciko. Acesta din urmă a renunţat însă să candideze şi l-a sprijinit, împreună cu partidul său, pe P. Poroşenko, rămânând să candideze la postul de primar al Kievului.
Iulia Timoşenko este bine cunoscută publicului ucrainean deoarece a fost prim-ministru pe vremea preşedinţiei lui Victor Iuşcenko, cu care a avut relaţii foarte tensionate. De asemenea a fost ministru al energiei. Din cauza că în 2009 a negociat şi semnat un contract oneros de livrare a gazelor din Rusia, în timpul preşedinţiei lui V. Ianukovici a fost condamnată şi deţinută din 2011. După fuga lui Ianukovici a fost eliberată printr-un decret special al Parlamentului. Imediat după eliberare a ţinut o cuvântare la tribuna din piaţa Maidan, pe care am văzut-o şi… nu mi-a plăcut. Şi nici publicului : se pare că nu mai avea demult o reputaţie de persoană onestă.
Piotr (Petro) Poroşenko, supranumit „regele şocolatei”, este cunoscut în primul rând ca un prosper om de afaceri din industria dulciurilor. Este proprietar a numeroase fabrici din Ucraina, precum şi a câtorva din străinătate. Este activ de asemenea în construcţiile de automobile şi autobuze, în medii, etc. Averea sa se apreciază a depăşi un miliard de dolari. În clasificarea revistei Forbes este cam pe locul 1.200. A absolvit Facultatea de relaţii şi drept internaţional (1989).
Poroşenko nu este însă un novice în politică. Începând cu 1998 a fost membru în Parlament, în Consiliul Naţional de Securitate şi Apărare, ministru de externe, ministru al comerţului şi dezvoltării economice şi altele.
Poroşenko a sprijinit activ mişcarea Maidan – cu alimente, apă, încălzire.
Am ascultat acum câteva zile un interviu cu Poroşenko. La întrebări privitoare ca va face cu situaţia X sau Y, de exemplu Crimeea, răspundea, în esenţă în felul următor: „voi votaţi-mă şi veţi vedea că o să fac exact ce trebuie”. Unii comentatori consideră că este o tactică ca să nu-i sperie pe ruşi, care apoi să tulbure şi mai mult alegerile. Este adevărat că în unele cazuri a dat răspunsuri mai precise.
Situaţia politico-militară
La momentul alegerilor, două regiuni, Doneţk şi Lugansk, se declaraseră „Republici Populare” şi au anunţat secesiunea de Ucraina. În prealabil în aceste două regiuni au avut loc referendumuri a căror legitimitate a fost contestată, deoarece au fost convocate şi au avut loc sub presiunea unei prezenţe militare, atât venite din Federaţia Rusă cât şi recrutate pe loc.
În acest moment, adică chiar după terminarea alegerilor, continuă ciocniri sângeroase în regiunea Doneţk.
Participarea la vot
Cu excepţia Crimeii, alegerile prezidenţiale au avut loc în toate celelalte 25 de regiuni ale Ucrainei. Participarea medie pe toate regiunile a fost de circa 60%. Mult sub medie a fost participarea în cele două regiuni problematice, Doneţk (15%) şi Lugansk (39%), unde au putut fi deschise numai circa 20-30% din secţiile de votare prevăzute. Participarea maximă care s-a înregistrat a fost de 78% (reg. Lvov), o cifră de invidiat! (http://www.cvk.gov.ua/vp2014/wp001.html)
Rezultate (aproape) definitive
După numărătoarea a 93% din voturi, rezultatele se prezintă în felul următor:
Petro Poroşenko – 54%
Iulia Timoşenko – 13%
…
Aceasta înseamnă că Poroşenko are majoritatea absolută, iar un al doilea tur nu mai este necesar; la nevoie, acesta ar fi avut loc după trei săptămâni (v. aici toate rezultatele). Se presupune că îşi va lua postul în primire pe 10 iunie.
Un incident penibil a fost provocat de primul canal al televiziunii oficiale a Federaţiei Ruse. Aceasta a difuzat ceea ce a numit „rezultate provizorii (la închiderea urnelor) raportate de situl oficial al Comisiei Electorale a Ucrainei”, în care apare pe primul loc, cu peste 37%, candidatul Dmitrii Iaroş (v. aici ). Acesta este liderul „Sectorului de Dreapta”, pe care mass-media rusă îl dă drept întruchiparea fascismului care a acaparat conducerea Ucrainei. În realitate, acest Iaroş s-a ales cu mai puţin de 1% din voturi, mai precis 0.7%…
Iată ce s-a întâmplat : postul de TV a primit această imagine de undeva „de sus”, cu ordinul de a o difuza la ora 20:00, la închiderea urnelor. La ora aceea ar fi trebuit ca situl oficial al Comisiei electorale să fi fost piratat şi să afişeze imaginea cu rezultatele falsificate, numai că tentativa de piratare a fost dejucată, ceea ce la postul de TV nu s-a ştiut…
Declaraţii ale preşedintelui ales
– va vinde toate firmele sale, cu excepţia postului de TV „Canalul 5”; a început căutarea potenţialilor cumpărători
– operaţiunile militare ale armatei ucrainene în est vor continua, dar vor fi mai intense şi mai scurte
– va oferi posibilitatea Donbassului (reg. Lugansk şi Doneţk) să-şi aleagă în alegeri locale legitime pe cei care îi reprezintă cu adevărat, cu care va purta un dialog fructuos
– nu există nici un motiv pentru schimbarea primului ministru actual (Arsenii Iaţeniuk) şi a guvernului
– prima vizită în străinătate va avea loc în Polonia pe 3-4 iunie; acolo se va întâlni şi cu preşedintele Obama, cu ocazia unei întâlniri a conducătorilor unor ţări din Europa centrală şi de est
– următoarea vizită speră să fie în Rusia, la mijlocul lui iunie, pentru convorbiri cu Putin, inclusiv privitoare la Crimeea
– la declaraţiile lui Ianukovici că respectă alegerea poporului, dar că în estul Ucrainei alegerile „nu au fost suficient de legitime”, Poroşenko a răspuns: „părerea lui Ianukovici mă interesează numai din punctul de vedere al întoarcerea sale în Ucraina pe banca acuzaţilor; numai asta trebuie să comenteze”
– este pentru amnistierea separatiştilor, cu excepţia celor care au vărsat sângele altora
– doreşte alegeri parlamentare încă acest an.
Alte comentarii
Economistul Andrei Illarionov a declarat (v. aici):
„Rezultatul principal al alegerilor din Ucraina nu constă în aceea că ales a fost Poroşenko. Şi nici faptul că a fost ales din primul tur. Şi nici măcar faptul că Iulia Timoşenko a suferit o gravă înfrângere care pune sub sennul întrebării viitorul ei politic.
Rezultatul principal este moartea formal-politică a mitului lui Putin despre aşa zisa sciziune a Ucrainei în două părţi – sud-estul şi restul, în rusofoni şi „occidentalişti”, în „Nouarusie” şi „fasciştii-banderovişti”. … Pentru prima dată în 20 de ani, alegerea preşedintelui nu s-a făcut prin voturile locuitorilor estului contra voturile vestului, şi a vestului contra estului.
Pentru prima dată preşedintele Ucrainei a fost ales de voturile întregii Ucraine, ale tuturor macro-regiunilor sale”.
Pe de altă parte, tot pe data de 26 mai Vitalii Kliciko a declarat că fostul preşedinte al Gruziei, Mihail Saakaşvili, împreună cu fostul ministru al economiei şi al privatizării Kaha Bendukidze, ar putea deveni consilieri ai preşedintelui nou ales. Cititorii noştri au auzit de aceste două personalităţi în legătură cu succesul reformelor radicale din Gruzia de după 2004 despre care a relatat economistul Andrei Illarionov într-un interviu reprodus de ACUM. Dacă această ştire se confirmă, perspectivele pentru succesul reformelor (cerute de mişcarea Maidan şi care au dus la căderea regimului Ianukovici) sunt bune. Rămâne de văzut ce sprijin vor avea în parlament şi în populaţie nişte reforme liberale radicale.
În afară de alegeri prezidenţiale, în unele regiuni şi în alte unităţi administrative au avut loc alegeri locale. Cel mai interesant este un singur rezultat, cel al alegerilor pentru postul de primar al Kievului. La această oră (dar s-au numărat doar circa 20% din voturi), în frunte se află (fostul boxeur) Vitalii Kliciko cu peste 55% din voturi. Următorul candidat este la circa 8%. Deci se pare că nici aici nu va fi balotaj.
Putin şi Rusia ar pierde mult nu numai prin instalarea incomodului Poroşenko în fotoliul prezidenţial de la Kiev.
Industria de armament a Ucrainei este cea mai moderna din tot fostul sistem comunist, sistemele de proiectare din Ucraina sunt cele mai avansate în toate domeniile de vârf a tehnicii moderne, şi civile şi militare, inclusiv în aviaţie şi tehnică cosmică. Tancurile ucrainene, pe care le produc acum uzinele din Harcov, depăşesc calitativ pe cele ruseşti, şi foarte probabil vor fi vândute şi în străinătate, pentru prima oară!
Ucraina nu-şi poate permite să piardă resursele bazinului Donului (Donbass), din care şi România suge minereu de fier de la Krivoi Rog, şi cărbune cocsificabil.
L-am ascultat pe Poroşenko, în direct, vorbeşte o engleză perfectă, dar mai important este că îmbină perfect capacitaea de negociere cu fermitaea ideilor de apărare ale intereselor Ucrainei, ceea ce le va da mare bătaie de cap lui Putin şi Lavrov!