ACUM.TV

 
Care sunt interesele diferiţilor actori? Desfăşurarea evenimentelor – scenarii posibile

Valul de acţiuni separatiste în estul şi sudul Ucrainei a pus sub semnul întrebării însăşi posibilitatea desfăşurării alegerilor prezidenţiale din 25 mai. Printre parlamentari şi politologi se vorbeşte că alegerile ar putea fi în pericol. În particular, acest pericol există în cazul izbucnirii unui război la scară largă în Ucraina continentală (deoarece pe timp de război nu pot avea loc alegeri) sau în cazul proclamării stării de urgenţă în măcar una din regiuni. Una dintre versiunile care circulă printre experţi afirmă chiar că asta ar şi constitui unul din obiectivele principale ale Rusiei – destabilizarea situaţiei în est pentru a forţa Kievul să proclame (cel puţin) starea de urgenţă. În acest caz imposibilitatea desfăşurării alegerilor va fi destul de probabilă.

Aceste scenarii ar putea totuşi să pară superficiale, iar pentru a putea evalua riscurile în mod realist, trebuie examinate câteva chestiuni:

1. Câte de probabilă este în circumstanţele prezente sabotarea alegerilor
2. Cine, pe plan internaţional, ar avea de câştigat în urma anulării lor
3. Cine, în Ucraina, ar avea de câştigat în urma anulării lor
4. Ce se va întâmpla dacă alegerile nu vor avea loc.

Teoria probabilităţilor pe ucraineşte

La o examinare mai atentă, problema sabotării alegerilor este mult mai complexă decât pare. Sabotarea alegerilor este posibilă numai în condiţiile destabilizării situaţiei şi necesitatea introducerii stării de urgenţă sau a stării de război. Alegerile nu vor putea fi sabotate în nici un fel de alte situaţii. Situaţia de urgenţă n-a fost declarată nici măcar în urma anexării Crimeii, ceea ce semnalează dorinţa fermă a noii puteri să organizeze alegerile. În plus, după părerea experţilor, nu există o dorinţă în rândurile populaţiei de a anula alegerile – cu excepţia unor mici grupuri din regiunile din est.

„Există o mare dorinţă în rândurile populaţiei ca alegerile prezidenţiale să aibă loc, de aceea ele trebuie să aibă loc. Oamenii doresc să vadă un preşedinte legitim, de care să lege speranţele de mai bine. Un motiv este că ucrainenii îl consideră pe Alexandr Turcinov drept un şef de stat provizoriu”, scrie Lidia Smola, sociopsiholog şi doctor în ştiinţe politice.

Este important şi faptul că eşecul alegerilor, dacă va avea loc, va fi fapta elitelor interne, uncrainene.

„Eşecul este posibil dacă escalarea în est va reîncepe şi separatiştii nu vor fi opriţi. Trebuie notată prezenţa factorului intern în aceste procese”, consideră expertul politic Kosti Bondarenko.

Este de asemenea evident faptul că adepţii sabotării alegerilor din Ucraina atât din afara cât şi dinăuntrul ţării au o largă alegere a scenariilor. Astfel, i-ar satisface atât o sabotare globală a alegerilor, cât şi una regională, deoarece in acest ultim caz alegerile pot să nu fie recunoscute ca a fi avut loc şi ca a fi fost legitime. Ar conveni chiar o atmosferă generală de destabilizare datorită căreia votarea ar putea fi contestată.

Este important faptul că favoriţii cursei au declarat că alegerile trebuie să aibă loc neapărat. Astfel Piotr Poroşenko a declarat ieri (10 aprilie) că alegerile sunt o chestiune primordială. Iulia Timoşenko a mai declarat că este convinşă de victoria sa în alegeri şi nu doreşte să-şi retragă candidatura (în favoare lui Poroşenko). Acestea demonstrează că alegerile sunt abordate cu mare seriozitate de către candidaţi.

Nu mai puţin importantă este poziţia structurilor internaţionale. Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială tergiversează acordarea de credite Ucrainei pentru a vedea cum se va încheia această etapă a procesului politic din ţară; altfel spus, aceştia aşteaptă desfăşurarea alegerilor. Mijloacele atât de necesare Ucrainei pentru stabilizarea situaţiei (este vorba de un miliard de dolari de la FMI şi de prima tranşă de 500 de milioane de la Banca Mondială) sunt deocamdată inaccesibile pentru Ucraina, care se scufundă într-un proces de inflaţie pe care Banca Naţională a Ucrainei are dificultăţi din ce în ce mai mari să-l oprească sau să-l atenueze (dolarul a crescut din anul 2012 de la circa 8 la circa 13 unităţi). În această situaţie, alegerile sunt în fapt condiţia evitării default-ului de către Ucraina. Iar aceasta însemnă că se va permite ca alegerile să aibă loc.

Încă un factor sunt acţiunile Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). De exemplu, suspendarea activităţilor Rusiei în această structură înseamnă că observatorii ruşi nu vor putea fi prezenţi la alegerile din Ucraina ca membri ai delegaţiei APCE. La rândul său acest fapt va furniza puterii din Kiev un spaţiu pentru manevră şi pentru desfăşurarea alegerilor, deoarece observatorilor Rusiei le va fi mai greu să justifice punctul de vedere apriori evident al Federaţiei Ruse despre nelegitimitatea şi inconsistenţa alegerilor Preşedintelui Ucrainei, deoarece Rusia îl recunoaşte încă pe Victor Ianukovici drept preşedinte.

Situaţia internaţională

Dacă atitudinea europeană faţă de alegeri este foarte limpede, în schimb factorul Rusia este mult mai complex decât poate să pară la prima vedere. Potrivit unor surse din conducerea Ucrainei, un contact permanent cu Rusia există în ciuda conflictului, şi anume la diferite nivele. Subiectul exact al convorbirilor nu este cunoscut dar, confirm surselor amintite, la Kiev sosesc cu regularitate propuneri din partea Moscovei, şi aceste sunt respinse.

În fond, Moscova nu are pretenţii mari: recunoaşterea referendumului din Crimeea şi convorbiri directe între Ucraina şi Rusia, fără mediatori internaţionali. În cazul unui rezultat favorabil al acestor negocieri, ar dispare rapid şi înfruntarea actuală între Occident şi Rusia.

Dar, cum o dovedesc evenimentele curente, Kievul este absolut inflexibil şi nu este dispus să accepte nişte promisiuni fantomatice contra recunoaşterii şi acceptării unei încălcări a graniţelor sale. În aceste condiţii singura speranţă a Rusiei este legată de schimbarea conducerii ţării. În fond, şi Iulia Timoşenko, şi Piotr Poroşenko sunt mult mai cunoscuţi la Moscova decât Turcinov şi Iaţenko (prim-ministru ad interim). În acest caz Moscova însăşi este interesată în apariţia la Kiev a unui nou şef de stat. Cu atât mai mult cu cât în acest caz Moscova nu va trebui să-şi modifice politica; de exemplu, pe noul preşedinte nu-l va recunoaşte dar va putea să poarte convorbiri cu acesta în probleme economice (evident că despre Crimeea nu va avea sens să se discute), ceea ce şi doreşte Moscova. La nevoie, Moscova va putea să se şi dezică de rezultatele convorbirilor, sub pretextul nerecunoaşterii legitimităţii alegerilor, aducându-l iarăşi pe Ianukovici la televizor.

Aspecte de politică internă

În ultima vreme în cercurile experţilor se discută scenariile de sabotare a alegerilor în contextul dezvoltării separatismului în estul Ucrainei. O îngrijorare deosebită în rândurile publicului şi ale oamenilor atenţi a provocat-o izbitoarea identitate a cererilor fracţiunii parlamentare a Partidului Regiunilor (PR) cu cele ale separatiştilor. Partidul Regiunilor (partidul lui Victor Ianukovici, trecut în opoziţie la căderea acestuia) a început chiar să fie considerat drept o a Cincea coloană care promovează la nivel parlamentar interesele unui alt stat. S-a ajuns la aceea că ieri deputaţii Consiliului regional Lugansk (din Partidului Regiunilor, în principal) s-au asociat cererilor separatiştilor şi au cerut Kievului să anuleze operaţiunea antiteroristă (evacuarea ocupanţilor ilegali din sediul Consiliului regional). Situaţia pare critică, dar asta doar la prima vedere, deoarece lucrurile sunt ceva mai complexe.

În cazul de faţă este relevant faptul excluderii din PR a unor importante personalităţi cum ar fi Iurii Boiko şi Serghei Tighipko, precum şi a lui Oleg Ţariov, care a fost până nu demult unul din liderii partidului.

După cum s-a dovedit, problema a constat în regionalizarea Partidului Regiunilor. În particular, conform unei surse care a fost de faţă la ultimul congres al PR, 90% din delegaţi reprezentau doar trei regiuni: Doneţk, Harkov şi Lugansk. Rezultatul votului acestora pentru candidatul partidului la preşedenţia ţării a fost evident: candidat a devenit Mihail Dobkin (fost primar al regiunii Harkov). Puţinii delegaţi din celelalte regiuni, prezenţi la congres, au votat pentru candidatura lui S. Tighipko. Acesta şi este actualul Partid al Regiunilor: în urma hemoragiei membrilor de când a trecut în opoziţie, partidul devine un partid de nivel regional şi încearcă să se menţină măcar în fieful său tradiţional – Donbass şi Harkov.

Surprinzător, dar exact în aceste regiuni sunt tendinţele separatiste cele mai active. Dacă este aşa, atunci separatismul este în acest caz pur şi simplu garanţia că puterea în acele regiuni va rămâne în mâna Partidului Regiunilor. Separatismul va putea să se transforme într-un scenariu periculos numai dacă preşedinte va deveni nu Mihail Dobkin, ci un alt candidat, sau dacă noul preşedinte nu va accepta negocieri cu elitele (politicieni şi oameni de afaceri) regionale, în special cu „veteranii din Doneţk care, după cum arată rezultatele congresului, şi-au restabilit influenţa în partid.

Iar dacă alegerile prezidenţiale nu vor avea loc?

Este evident că motive serioase pentru ca alegerile să nu aibă loc nu există. Toţi sunt mai mult sau mai puţin interesaţi ca acestea să aibă loc – începând ci I. Timoşenko şi terminând cu Moscova şi Partidul Regiunilor. Totuşi, pericolul sabotării lor există dacă situaţia evoluează după una din următoarele trei căi:

1.Jocurile de-a separatismul ale elitelor regionale vor scăpa de sub controlul acestor elite
2.Rusia declanşează o invazie în toată regula în Ucraina
3.Default-ul financiar

În cazul default-ului (care este, totuşi, puţin probabil, deoarece trebuie să fie proclamat, fapt care este greu de conceput că va avea loc înainte de alegeri, chiar dacă valuta nţională se va prăbuşi) sunt probabile tulburări sociale grave, iar decretarea stării de urgenţă va deveni o chestiune de zile. Lucrurile sunt clare şi în cazul invaziei ruseşti.

Lucrurile s-ar complica în cazul în care separatismul ar ieşi de sub controlul factorilor externi şi interni care îl şi controlează. În acest caz alegerile prezidenţiale vor avea loc cu o participare redusă în regiunile de este, fapt care va pune Ucraina într-o situaţie de zugzwang : a le repeta va fi costisitor şi dificil, a nu recunoaşte asemenea alegeri va deveni simplu şi va da posibilitatea unui număr de actori internaţionali ai procesului politic (în primul rând Rusiei şi UE) să ducă convorbiri la diferite nivele cu diferiţi reprezentanţi ai beaumond-ului politic Ucrainean, impunându-i propunerile lor. În cazul realizării acestui scenariu, Ucraina se va transforma într-un stat slab, cu o verticală (ierarhie) a puterii şubrezită. Aceasta va conveni doar elitelor regionale, care îşi vor putea amplifica astfel puterea.

De altfel, asemenea tendinţe vor însemna continuarea dezintegrării ţării datorită, în particular, colaborării mai intense a unora din regiunile sale cu regiuni din ţări vecine, în detrimentul colaborări interregionale interne.

Originalul în limba rusă al acestui articol a apărut pe situl www.112.ua al Agenţiei de Informaţii „112 Ukraina” pe data de 11 aprilie 2014

Acest articol a fost publicat sâmbătă, 12 aprilie 2014 la rubrica Ucraina.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.