În 2006, o companie energetică numită Rosneft se lansa la Bursa londoneză. Remarcam atunci că prospectul companiei conţinea nişte avertismente neobişnuite chiar şi pentru o firmă rusească. „Infracţionalitatea şi corupţia ar putea crea un climat de afaceri dificil în Rusia”, arăta documentul; interesele unor directori „pot determina implicarea Rosneft în practici de afaceri care nu maximizează valoarea acţiunilor.”
Toate acestea aveau sens, pentru că Rosneft fusese creată printr-un jaf la lumina zilei. Cu câţiva ani mai înainte, guvernul rus băgase în faliment o altă companie petrolieră, Yukos, pretinzându-i impozite restante de 30 de miliarde de dolari şi trimiţându-l în cele din urmă pe preşedintele acesteia, Mihail Hodorkovski, într-un lagăr de muncă (din care a fost eliberat recent). Activele companiei Yukos au apoi fost vândute unei firme fantomă cu sediul într-o cârciumă din Tver. Firma fantomă a vândut apoi către Rosneft pentru o sumă derizorie, fapt deloc surprinzător: acţionarul majoritar al Rosneft era guvernul rus. Directorul executiv era adjunctul şefului administraţiei prezidenţiale a lui Vladimir Putin.
Aşa cum am mai scris atunci, afacerea Rosneft a stabilit un precedent cu valoare de principiu: dacă sunt suficient de valoroase, activele ruseşti dobândite în mod ilegal pot primi undă verde de la instituţiile financiare internaţionale. Această regulă generală s-a aplicat de atunci multor active ruseşti în SUA şi Europa, mai ales în Marea Britanie.
Probabil că cititorii americani nu realizează în ce măsură milionarii şi miliardarii din fosta Uniune Sovietică domină piaţa londoneză de artă şi piaţa imobiliară. O parte din acei bani reprezintă profituri din petrol. Dar o altă parte – provine din furt.
Acea decizie tacită de a accepta toţi banii Rusiei ca legitimi ni s-a întors acum împotriva noastră. Parte din reticenţa generală europeană de a aplica Rusiei sancţiuni economice este, desigur, în strânsă legătură cu investiţiile şi interesele ruseşti şi cu clienţii ruşi ai companiilor şi băncilor europene. Acceptarea „albirii” banilor ruseşti în Europa şi în SUA a avut însă consecinţe mult mai importante chiar în Rusia.
Spre deosebire de noi, majoritatea ruşilor nu trasează o graniţă între „sfera economică”, pe de-o parte, şi „drepturile omului”, pe de alta. În Rusia, corupţia şi drepturile omului sunt de fapt una şi aceeaşi problemă. Elita rusă controlează presa şi reprimă opoziţia tocmai pentru că vrea să-şi apere averile. În acelaşi timp, elita ştie că bogăţia ei provine direct din relaţia cu statul, aşadar nu îşi poate permite să renunţe la putere într-un scrutin democratic.
Politicienii occidentali care vorbesc cu emfază despre democraţie în timp ce ignoră legislaţiile anti-corupţie din propriile lor ţări, sunt percepuţi în Rusia ca ipocriţi. De asemenea, ei contribuie la sentimentul de impunitate al elitei ruseşti: Putin şi tovarăşii săi îşi pot face de cap în Ucraina, Georgia ori la Londra pentru că toată lumea ştie că orice ar spune occidentalii, până la urmă sunt cu toţii de vânzare. Acest limbaj dublu irită opoziţia rusă, oricum asediată, care nu mai vede în Occident un partener binevoitor, nici măcar atrăgător. Nimeni nu vrea să audă despre drepturile omului din partea Vestului ai cărui oameni de afaceri finanţează un stat opresiv.
Dar această stare de fapt nu este o fatalitate. Fără a trimite un avion de luptă ori apăsa pe un buton de resetare, am putea schimba de pe-o zi pe alta relaţia noastră cu guvernul Rusiei – şi cu ruşii de rând – prin simpla schimbare a atitudinii noastre faţă de banii ruseşti. Nu trebuie o invazie rusească în Crimeea pentru a convinge guvernele occidentale să se unească şi să refuze a da viză acelora a căror avere provine din corupţie. Nu trebuie ca ruşii să atace estul Ucrainei pentru ca să închidem lacunele legislative şi paradisurile fiscale pe care noi le-am creat în Insulele Virgine Britanice sau în Alpii Elveţieni. La urma urmei, aceştia sunt bani care corup şi societăţile noastre. Elita financiară occidentală care a devenit dependentă de banii oligarhilor străini este aceeaşi elită care acasă face donaţii partidelor politice şi deţine televiziuni şi ziare. Foştii politicieni care sunt la conducerea unor companii obscure încă au prieteni la putere.
Dar acum a avut loc un atac. Preşedintele Rusiei a încălcat o serie întreagă de tratate internaţionale, dintre care unele fuseseră gândite să protejeze drepturile Rusiei asupra bazei sale navale din Crimeea. În afirmaţiile şi acţiunile sale publice, acelaşi preşedinte şi-a arătat dispreţul pentru Occident. Televiziunile de stat ale lui Putin difuzează informaţii care se dovedesc a fi demonstrabil false.
A sosit vremea să ne trezim la realitate: instituţiile occidentale sunt cele care au înlesnit existenţa unui regim rusesc corupt care destabilizează Europa. Este timpul să le facem să se oprească!
Fotografia : German Chancellor Gerhard Schroeder kicks his leg as he plays soccer with Russian President Vladimir Putin, left, looking on during their tour at the world’s largest industrial fair in Hanover, northern Germany, on Monday, April 11, 2005.
Apărut în The Washington Post (v. aici).
Traducerea în limba română preluată cu permisiune de pe situl The Freedom House România (v. aici).
Tatal lui Gerhard Schroeder a murit la Turda in Romania, a fost nazist acest tata, si a murit ca urmare a actului de la 23 august 1944 si intoarcerea armelor contra fascistilor de catre Romania libera a Regelui Mihai si Generalului filoamerican Gheorghe Avramescu (ucis in Ungaria de catre aviatia hitlerista la Budapesta).
Dar nu ma mira fratia ruso-germana. Cu atat mai mult cu cat Rusia e cea mai antisemitica tara din lume in acest moment, unde propaganda de tip hitlerist are audienta nonstop pe ecran, unde sustinerea pentru antisemitism sau pentru teroristul bashar al assad este la ea acasa la Moscova. Plus multe alte aspecte oculte, ieri KGB iste brejenvist-antisemitice, azi putinist-neo naziste. Fratia Merkel=Putin ar trebui sa ne dea de gandit…..
@ Puscasu Vlad
Citeva precizari importante:
– Gerhard Schroeder, nascut Germania 7 aprilie 1944. Tatal caporal major in Wermacht, mort intr-adevar pe teritoriul Romanesc pe 4 oct., 1944. Nu s-a stabilit deloc relatia intre caporalul major Schroeder is regele Mihai. Putem deci conclude ca un racan amarit intr-adevar in armata nazista NU poate avea NICI o legatura de esenta cu situatia actuala in Rusia – Ucraina.
Comentarile din articolul prezent sint foarte corecte in ceea ce priveste etica relatilor intre o tara dominata de probabil CEA mai vasta coruptie in TOATE domenile vietii sociale, politice, economice etc. si restul lumii mult mai civilizate.
Din anumite puncte de vedere, mai ales daca punctele au si o tenta usor de stinga, TOATE tarile lumii sint viciate de coruptie. Asadar, relatile reciproce intre corupti sint un proces organic, invetitabil si insurmontabil.
Existe totusi si niste limite dictate de asa numta responsabilitate etica a acelor „societati deschise”, democratice.
Intr-adevar, in fata unor acte care contravin anumite principii cunoscute si „supravegheate” public, acele societati deschise si democratice TREBUIE sa ia atitudini la fel de publice, consecvente cu statutul etic al tarilor respective.
Din aceasta cauza reactia US, de exemplu a fost foarte prompta, dar si foarte atent articulata. Practic nivelul de sanctiuni asupra Rusiei din partea US este cel mult anemic la aceasta data. Intensificarea lor este calificata de escalari care NU sint deloc inevitabile. Temporar Rusia e pusa la „ghiata” de catre Grupul 8, revizuit actualmente ca Grupul 7.
Concret la economic :
Cifrele de afaceri intre US, EU si chiar individual UK in aultimii doi ani demonstreaza o crestere IMPETUOASA a relatilor intre Rusia si acei parteneri.
Anumite companii americane, Exxon de ex. , sint pe cale de a dezvolta cca. 500 MILIARDE USD cu Rusia in Baznenov Field. Boeing importa 35% din titanium din Rusia. Cargill, Ford, GM fac afaceri de miliarde anual cu Rusia. UE au cam Euro 267.5 MILIARDE in acarei bilaterale anuale cu Rusia, iar Rusia exporta cam 84% din titei si 76% gas anual catre UE. Datele statistce sint foarte numeroase si destul de usor accesibile.
Pot aceste cifre sa afecteze decizile si evident caracterul etic al politicului?!
In principiu CATEGORIC, bazindu-ne pe acceptabilul principiu enuntat initial al lipsei universale de caracter etic al tuturor sistemelor politice.
Masurile cosmetice actuale ramin exact asta: masuri cosmetice.
Nu intru aici in „meritele” actului rus relativ la Crimea. Foarte curind subiectul va fi exclusiv „academic”.
@Puscasu Vlad
> Rusia e cea mai antisemitica tara din lume in acest moment, unde propaganda de tip hitlerist are
> audienta nonstop pe ecran…
> Fratia Merkel=Putin ar trebui sa ne dea de gandit…..
De ce credeţi că ar exist vreo „frăţie” Merkel-Putin pe baze ideologice – nazism, antisemitism? Aveţi vreo referinţă?
V-am rugat deja să puneţi pe ACUM numai informaţii bine verificate!
Dupa cate stiu eu, Frau kanzelerin nu gavareste decat o singra limba straina: paruski.
Nici engleza(sau dupa caz, americana) si nici macar franceza.
Argumentu ca, de fapt, limba germana este deja o limba quasi universala (vezi si reclamele tuturor firmelor auto germane care au introdus moda logourilor ‘pe nemteste’) devine din ce in ce mai mult un argument valid – una dintre reticentzele acceptari limbi germane ca lingua franca ar fi gramatica acestei limbi, o gramatica care nu iarta nimica.
Si daca te gandesti ca, in definitiv, cine poseda atatea atuuri ca Rusia – economice, strategice, militare – si nu l-e foloseste, risca sa devina victima cunoscutului dicton ‘if you don’t use it, you’ll loose it’ – dicton f. usor de tradus si pe ruseste si pe nemteste, fiind tradus pe romaneste ca ‘trebuie sa fi fraier sa nu te profiti de ocazie’ (traducere f. libera).
Asa ca o curiozitate – onoarata companie Yukos cam aparause? Nu era cimva rodul Marii Fraudatizari ? Cum a fost posibil ca un ..neica nimeni recomandat numa de trecutu sau de actuivist la Konsomol sa devina in cativa ani mare petrolist mondial care controla 2% din productia mondiala?
Si daca e vorba despre coruptie – este oare Putin mai corupt decat Eltin?
A sa nu uit. Yukos cea alba ca zapada se pare ca s-a caldit si cu ajutourl unor omoruri… Ca in Rusia democratiei eltiniste multu mureau de glont. Oamnei de afaceri, ziaristi samd samd
@Ghita Bizonu’
> onoarata companie Yukos cam aparause? Nu era cumva…
> Yukos cea alba ca zapada …
> este oare Putin mai corupt decat Eltin
Care observaţii ale autoarei articolului sunt invalidate de faptul că Yukos (şi Hodorkovski) era şi ea o companie criminală, iar Putin eventual mai puţin corupt ca Elţîn?
Altfel spus : care este argumentul dv.?
Ţineţi cont că dacă cineva este un criminal, nu înseamnă
– că poate fi pedepsit prin mijloace ilegale
– sau că acest fapt este o circumstanţă atenuantă pentru alţii
Dle Leibovicvi
in gn se omite faptul ca Yulos a fots rodul unui mare ja. pare ce nevinobat.
Asa cum azi se uita ca in urma cu 16 ani in Rusia „demiocratica” concentrrile capitalui industrila se faceau si cu arme automate.
Ma rog asta nu scuza insa poate expoca de ce publicu rus il apreciaza pe Vladimir cel Sobru. Restu e gargara
@Ghita Bizonu’
Eu v-am întrebat de relevanţa observaţiilor dv. pentru observaţiile corespunzătoare ale articolului. Din răspunsul dv. înţeleg că nu e niciuna. Deci era gargară, ca să folosesc acelaşi cuvânt.
[Şi vă rugasem să scrieţi cu mai multă grijă. Eu mai corectez, dar nu la aşa o densitate! ]
In anii ’90 SUA a dat mina libera Germaniei in Europa.
A crezut ca trebuie sa rasplateasca Germania pentru rolul din timpul razboiului rece si sa o foloseasca ca politist al Europei si mediator in relatia cu Rusia.
Aceasta nu este prima problema.
Problema de baza este dificultatilor companiilor Germane, giganti cu picioare de lemn, care nu pot sa faca fata concurentei asiatice. Astfel Germania linge Rusia pentru a primi energie ieftina si sa poata pastra piata ruseasca.
Siemens, obisnuita sa vinda scump in EUropa de Sud iar acum pierde pe toate pietele in fata concurentilor din Asia, este obligata sa continue investitiile in Rusia si sa vinda tehnologie companiilor rusesti.
La fel si celealte companii rusesti devin dependente de rusi si sunt obligati sa tina cu dintii de piata ruseasca intrucit in afara ei au probleme.
S-ar putea argumenta ca exista o poveste de succes a firmelor de autoturisme din Germania, dar tinind seama de productia mare a firmelor din Asia, aceasta reprezinta un procent mai mic din piata incit sa o influienteze.
La inaugurarea conductei submarine de petrol intre Rusia si Germania aceleasi personaje din fotografie isi frecau miinile de nerabdare sa apese pe butonul de pornire.
Rusii si Germanii sunt victimele concurentei firmelor din Asia si sunt obligate sa conclucreze in defavoarea restului Europei.