Cinquo de Mayo (Ziua de cinci mai) reprezinta sarbatoarea nationala a Mexicului si celebrarea victoriei armatei mexicane asupra ocupantilor francezi din 5 mai 1862.
Cinquo de Mayo a fost preluata ca zi de petreceri de catre populatia hispano-americana, de catre americani, si confirma o bucurie totala generata de spiritul exploziv al unei extensii de multa voie buna, dans si mese copioase.
Vecinii, colegii mei de aici se intereseaza mai putin de semnificatia istorica, de caracterul patriotic al zilei, ci de pretextul unei iesiri din comun, din plictis.
Natura umana se repeta. Ca in vremurile defilarilor comuniste nimanui nu-i pasa de semnificatia zilei de 1 Mai, ci de berea si de micii sfaraind pe gratare la iarba verde.
Tequila devine stapana bauturilor. Mancarea mexicana abunda in preparate din carne de porc condimentata, sosuri reci cunoscute sub numele de salsa, pico de gallo, chimichurri , si mai ales preparatele pe baza de malai de porumb – nachos, tacos, fajitas, tortillas, quesadillas.
In Florida, invitat la un banchet al catorva prieteni mexicani, am adus cu mine ca tot omul o sticla adusa din Ardeal si grijita bine.
Mexicanii batosi (as zice in termen de al nostru ocosi) m-au imbiat sa beau tequila, care era la fel de tare ca si tuica olteneasca.
Am tras dusca dupa dusca, iar apoi i-am imbiat eu sa deguste din tuica mea intoarsa de doua ori ( din prune bistritene). I-am avertizat de taria alcoolului.
S-au imbulzit sa-si manifeste barbatia in a da peste gat cateva pahare.
S-au torpilat bietii mexicani adormind cu capul pe mese.
Am ramas pana in zori inconjurat de femeile ramase fara partener si trebuind sa topai, sa tin pasul cu toata fiesta mexicana.
Si astazi mai am o sticluta de tuica imprejmuita de alte sticle de tot felul.
