Am găsit câţiva dintre copiii din Valea Screzii jucându-se pe derdeluş…
Săniuţele zboară ca săgeata spre uliţa satului, ocolind “la mustaţă” majoritarele pungi de plastic …Copiii aşezaţi pe acestea din urmă alunecă la vale seamănând cu nişte pinguini planând peste gheţuri. Claudiu mă întreabă “ Cine a fost mai rapid ?”….înfăşcându-şi repede punga şi neaşteptând răspunsul meu se avântă spre o nouă cursă.
Iată şi un schior ! Clăparii rămân fixaţi în legăturile lor, în timp ce alt copil îşi pune schiurile. Un băieţel subţire ca o trestie străbate cu un echilibru incredibil întreaga pantă doar alunecând pe tălpile cizmuliţelor de cauciuc. Apoi îl zăresc în cârca unui băiat care şi-a adjudecat pentru câteva clipe supremaţia asupra schiurilor.
Joaca năvalnică pare o luptă contra-cronometru, de parcă nu va mai exista o a doua zi pe derdeluş….
Grijile lumeşti s-au concentrat la poalele dealului înzăpezit.
Construcţia caselor este cea mai mare dintre ele, soluţionarea ei aducând o relaxare în ceea ce priveşte spaţiul şi organizarea vieţii acestei comunităţi.
Proiecte în curs de finalizare…
Proiecte amânate în aşteptarea unui viitor mai generos al căror deznodământ se află în puterea celor generoşi, adesea anonimii binefăcători.
O estimare a necesarului finalizării unuia dintre aceste proiecte este de aproximativ 59279 RON (http://www.fundatiaarsenieboca.ro/), adică cam 13785 Euro.
Orfani, micuţi sau şcolari, copilaşi având alături pe mamele lor, sau lasaţi aici în grijă …
Fiecare duce în suflet o poveste, o tristeţe, un dor…Genele le palpită printre zâmbete reţinute.
Ceea ce m-a impresionat este liantul invizibil dintre copiii care trăiesc aici, în tabără şi cei din sat.
Solidaritatea inocenţei nu pune stavile locului de joacă şi nici băncilor din şcoala satului. Venind aici, am intrat într-o mare de copii şi am încetat să mă întreb care sunt cei ai preotului Tănase şi care sunt ai satului. Pentru toţi se găseşte o hăinuţă, o mandarină sau un leac pentru febră. Pentru toţi se cântă colinde şi oricine este binevenit la masă.
Chipul palid al lunii s-a ivit deasupra dealului. Liniştea înserării ne împresoară cu aroma lemnului ars în sobe. Cu regret ne pregătim să ne întoarcem acasă. Ziua de astăzi a fost un balsam pentru suflet.
Două fetiţe îşi iau rămas bun, strângându-mă cu putere în braţe….Îmi urează ” Crăciun fericit! „.
A avut dreptate părintele Tănase când a zis că cei ce vin aici vor reveni cu siguranţă ! ….
Impresionant! Parintele Tanase face minuni cu acesti copii, care vor avea osansa nesperata in viata… Depinde insa si de ei cum o vor valorifica in viitor.