Comentariul semnat „Cristina” la articolul „Negaţionişti ai Holocaustului, uite de ce!”, http://www.acum.tv/articol/19291, ma obliga sa scriu o clarificare. Domnia sa scrie (ortografia nu imi apartine):
„dar mi-as dori ca si evreii s aia masuri, de ex, in cazul romanilor plecati in israel , mintit, inselati, intorsi fara bani si, cu adevarat tratati ca niste anuimale.”
Bun, aici simt ca am o problema „conceptuala”: la care „evrei” se refera comentariul, cei din Mexic, cei din Noua Zeelanda sau…? Deci, nota generalizatoare este cu totul nejustificata si nedreapta fiindca nu ni se explica cat si in ce mod persoanele de origine evereiasca traitoare altundeva decat in Israel (dar facand parte din grupul generic numit „evreii”) contribuie la aceasta.
Referitor la situatia muncitorilor romani in Israel, lucrurile sunt mult mai nuantate si, tot ce pot face este sa imi folosesc propriile amintiri in incercarea de a aduce o clarificare.
Nu, nu am fost muncitor (nu in sensul de mai sus vreau sa spun) roman in Israel ci doctorand al Institutului de cercetare Weizmann, in Rehovot. Pentru o vreme (suntem acum in anii 1999-2000), Rehovot era un mic „paradis” (vom vedea mai departe definitia) al muncitorilor romani. Si iata ce vreau sa spun prin paradis. Desi doar maxim 10 % aveau actele in regula (permis de munca, asigurare medicala), lucrau si se preumblau liberi si nestingheriti pe Rehov Hertzl (este strada principala din Rehovot si, de fapt, in cateva alte orase israeliene) si in Super-Sol.
„Paradisul” a inceput sa se termine prin anii 2003 cred, cand autoritatile israeliene s-au autosesizat in privinta miilor de muncitori ilegali (neinregistrati, neplatitori de taxe).
Dar, din pacate, muncitorii romani traiau intr-adevar in conditii de semisclavie: marea majoritate isi faceau veacul in baraci de carton amplasate chiar dupa linia de cale ferata din Rehovot, in drum spre Tel Aviv, imediat ce treci de zona industriala a orasului. De cele mai multe ori, pasaportul le era confiscat de catre angajatori si, desigur, nu aveau acces la asistenta medicala – din lipsa de acte si, desigur, de contributii fiscale (obligatorii in orice stat civilizat, aceasta nu este inventia „evreilor”).
Aici cred ca detaliile sunt necesare, pentru a intelege cine e responsabil si cum s-a ajuns la aceasta, si, bineinteles, ce rol au avut „evreii” in istoria aceasta.
(1) O prima cauza:
Privarea acestor oameni de drepturi fundamentale nu este „opera evreilor”, in sensul ca amicii mei evrei din Vancouver habar nu au avut de aceasta… Acesti muncitori romani au fost pur si simplu escrocati de proprii angajatori israelieni (in cardasie cu alti „patroni” romani care au aranjat „migratia”).
Astfel de escroci exista in orice tara (Ro nu duce lipsa, nu-i asa) si a generaliza acest lucru mi se pare total deplasat, rau voitor si…primitiv.
Pentru a-i impiedica sa plece altundeva, „patronii” le confiscau pasapoartele din start (marturie identica a cel putin zece oameni de peste linia de tren, carora le imprumutasem cutia mea postala din Weizmann Institute – baracile de peste linia de tren nu aveau o adresa postala, deci ei nu puteau comunica iar eu devenisem postasul pentru cativa din ei). Despre asigurare medicala, le aratau doar niste hartii pe care ei nu le puteau citi (unii dintre ei, aveau dificultati chiar in a scrie romaneste), le promiteau ceva rapid si…atat. In final, nu puteau obtine nici macar o aspirina. In ceea ce ii priveste pe „evrei” (persoanei Cristina ii place se pare, generalizarea), eu am fost in general martorul unor sentimente umane de compansiune, nimic mai mult. Am intalnit multi israelieni care realizau aceasta situatie nefireasca si incercau, fiecare in felul lui, de ai ajuta pe cei in cauza (in cateva cazuri, le inchiriau chiar o camera in propriul apartament).
Deci, pentru negationisti si anitisemiti, nimic excitant: „evreii” in cauza nu au demonstrat (ori eu nu am vazut) nici o conspiratie universala de exploatare a bietilor romani, or tendinte de acaparare a economiei mondiale (desigur, prin exploatarea muncitorilor romani). Stiu, e plictisitor si banal sa spui ca „evreii” se incadreaza in acelasi etern uman cu celelalte natii…
(2) O a doua cauza:
O a doua cauza o constituie in opinia mea indiferenta autoritatilor romane la adresa acestui fapt situat la limita legalitatii. Statul roman practic nu s-a interesat in nici un fel de situatia muncitorilor romani in Israel in perioada 2000-2010. Nu am auzit de vreo sesizare a Ambasadei Romane relativ la aceasta situatie.
Am inteles acest lucru in timpul unui dineu oficial cu ambasadoarea Romaniei in Israel care, in anul 2003 (poate 2004?) vizita institutul Weizmann. La intrebarea directa „Ce face amasada Ro pentru cei de dupa calea ferata?” am primit explicatia ca Ro nu poate face nimic: ei sunt ca un fel de animale (termenul nu imi apartine!) inferioare care in orice caz nu inteleg orice tentativa de a-i ajuta, fiindca ei nu se ridica la un astfel de nivel intelectual (definit in cazul distinsei Doamne de un Audi A4 cu sofer purtator de chipiu si o frumoasa colectie de bijuterii, Gucci cred – ce bogate sunt tarile sarace!).
Deci, aceasta crunta enormitate am auzit-o din gura unui oficial roman (menit sa isi protejeze proprii cetateni impotriva abuzurilor altora, de pilda „evreii”), nu a „evreilor”.
O reactie similara (dar mai lenesa si mai „obosita”, fiindca se mancau multe fripturi in timpul discutiei…) am perceput in timpul delegatiei „TSD” in Institutul Weizmann (au fost primiti ca persoane oficiale, cu protocolul de rigoare, eu fiind invitat la dineul „oficial”, cel mai probabil fiindca eram inregistrat cu un pasaport Ro), desi nu retin cu exactitate cine a facut afirmatia (din delegatie faceau parte Victor Ponta si Daciana Sarbu, precum cel putin alte 5 persoane din personalul ambasadei).
Bun, deci cel putin acestea NU se datoreaza „evreilor”.
(3) O a treia cauza:
Este poate cea mai trista: propria ignoranta a victimelor. In mare parte analfabeti sau semi-analfabeti (am scris multe cereri pentru multi muncitori romani la Ambasada Romana din TLV, de aici stiu), o buna parte din ei vajnici bautori de bere (inainte de a fi dezafectata, vechea Tahana Merkazit din TLV era de fapt o crasma romaneasca din zori pana in seara: bere, manele si curve…prin 2005 autoritatile se pare ca au curatat locul cu dubele) si, poate cel mai grav lucru, gata oricand sa se complaca: „Da ma asa e, da …tu-le muma-n c.. de jidani, aici macar facem si noi un ban si deschidem o crasma la Poplaca!”.
Pentru acest primitivism, „evreii” nu pot fi acuzati. Lor, nu le este specific.
Astfel de primitivism poarta in acest context marca „Ro” si, vine intotdeauna cu un pret in lumea civilizata. Nici tara gazda, nici apartenenta etnica a cetatenilor nu sunt responsabile!
In final, cine trebuie sa ia masuri si in ce directie?
Fiindca muncitori romani in Israel nu prea mai sunt (statistic vorbind), eu as lua masuri ca anonimi precum „Cristina” sa gaseasca un alt spatiu publicistic.
Sugestii: Romania Mare, Ziarul Tricolorul etc.
„Acum”, „niciodata”.
domnilor, nu sunt un cititor al acestui blog. foarte rar imi opresc privirea asupra unor articole. tin sa mentionez insa doua lucruri: 1. unele articole sunt foarte constructive 2. majoritatea pline de banalitate.
am totusi o mare apreciere fata de voi, cei care postati articole si opinii.
am observat totusi un lucru care ma jeneaza, si anume ca, existe o oarecare contradictie intre evrei si non-evrei. Articolul de fata mi se pare de exemplu unul foarte rational, dar si in acelasi timp unul foarte banal. Da domnilor, este clar ca nu putem eticheta „evreii” ca raspunzatori pentru toate greselile (nu pentru toate- dar pentru majoritatea; era o gluma 🙂 )socio politico economice. Este clar ca in situatia de fata atat autoritatile romane cat si israelitii sunt de vina, ambele parti, neintervenind din necunostinta de cauza ci din rationamente economice. Da domnilor asa este. Dar domnilor, oameni ce va consider de o intelectualitate crescuta, este oare cazul sa pierdem timp pentru a explica fapte comune si banale oamenilor ce greu le este sa inteleaga? Nu pierdem timp, scriind astfel de articole, in loc sa ne indreptam spre elitism? Uitati de exemplu, am trecut odata cu privirea pe acest bloc, si am vazut un articol ce avea un titlu de genul „Mitocanul roman …” in care era infatisat, redat, pe buna dreptate, acel mitocan roman. Da domilor! dar exista si mitocanul francez, englez (asta ii intrece pe toti, credeti-ma), amercan, evreu samd. Orice popor exprima o tipologie proprie de mitocan. Insa niciun popor nu poate fi clasificat doar astfel. Romanii l-au dat pe Vuia, Eminescu, Cioran, Eliade, lista putand continua. Acum au dat lumii un geniu ca Aurora Simionescu; unul din principalii trezoreriei ai Bancii Americane e roman; de trei ori la rand premiul NASA a fost castigat de romani. Francezii, evreii, englezii au dat si ei la radnul lor o multime intregii lumi. Vedeti, pe un asemena blog, a caror cititori sunt putini, dar selecti – cred eu, un articol ca acesta si cel referitor la mitocan nu isi au loc. De ce? Pt ca articolul despre mitocan spre exemplu, ar fi o lectie corectiva pentru publicul larg – insa acesta nu este cititorul acestui blog.
In acelasi timp, ce fac evreii, cu ce gresesc, iarasi nu mi se par lucruri construcitve, ci banale.
Domnilor, apelez la inteligenta dvs. Iesiti din aceasta banalitate. Aveti potential, tratati subiecte pentru cei ce v-ar putea citi! Amenintari asupra secutitatii internationale, probleme si deviante ale societatii, globalizare, lista putand continua. Am incredere in voi domnilor! O zi placuta!
Pentru că lucrez în Israel din anul 1997 pot afirma că am cunoștințe despre muncitorii români din această țară. Sunt de acord cu cele scrise de stimatul domn Teodor Burghelea și nu numai, dar am toată stima pentru domnia sa, de umanismul de care a dat dovadă, vis-a-vis de muncitorii români din Rehovot (prin serviciile de poștă ș.a.).
Doamna ”Cristina” ar trebui să știe că, atunci, imediat după Revoluția Română, începând cu anul 1990, Israelul a fost singura țară democrată care a deschis porțile muncitorilor români, și astfel s-au salvat multe familii de la sărăcie. În aceeași perioadă, Europa Occidentală și-a închis porțile pentru muncitorii români. Acest fapt nu se poate uita.
La începutul perioadei mele de ședere în Israel, după multe informații preluate din presa vremii cât și de la unii israelieni privind muncitorii români, pot spune că aceștia erau bine apreciați ca profesioniști în construcții sau mecanici de utilaje grele. Nu vă pot spune în cuvinte câtă emoție am acumulat când mi se spunea că muncitorii români au construit în Israel, orașe întregi, fabrici…, erau apreciați și din punct de vedere al comportării în societate.
Unul din cei care mi-au vorbit la superlativ despre muncitorii români este domnul Bondi Livnat, președintele celei mai mari firme de transport materiale din Israel, Taavura, http://www.taavura.co.il/, unde erau angajațiși specialiști de utilaje din România, alături de cei din Israel, Liban, Ucraina, Portugalia, Rusia, Ungaria, Autoritatea Palestiniană… Mi-a plăcut ceea ce mi-a spus un muncitor din Liban, care vorbea și românește, adică: ”aici noi suntem din mai multe țări și de mai multe religii însă avem un interes comun, de a lucra împreună cu pace. Suntem ca o familie.”
Apoi, în ziarul israelian de limbă română ”Ultima oră” din 24 iulie 1998, șeful Poliției israeliene de atunci, domnul Sandu Mazor, a declarat la un interviu că nu a fost înregistrat niciun caz penal al vreunui muncitor român. E bine să precizez că, în acea perioadă, românii erau cei mai mulți dintre muncitorii străini în Israel.
Vizitând Institutul de renume mondial de la Rehovot ”Dr. Chaim Weitzmann” unde își desfășoară activitatea numeroși savanți de pe glob, inclusiv laureați ai premiului Nobel, mare mi-a fost bucuria când am găsit și doi studenți români la matematică – fizică, prin anul 1999.
În septembrie 2000 a izbucnit Intifada a doua (terorismul palestinian contra evreilor) și vremurile s-au schimbat.
Mulți muncitori români, fiind atașați de Israel – după ani de muncă aici, erau gata să lupte pentru apărarea Țării Sfinte, dacă autoritățile îi solicitau.
Apoi s-au schimbat politici privind vizele de muncă pentru muncitorii străini. Se aprobau din ce în ce mai greu. Au apărut o mulțime de intermediari, atât în România căt și în Israel, care încasau comisioane mari pentru fiecare muncitor străin, inclusiv români. Astfel că, printre cei buni specialiști, pentru bani grei erau acceptați și alții, pentru care se închideau ochii când era vorba de proba de specialitate. Așa că, au ajuns în Israel și dintre cei cu o pregătire mai slabă sau deloc, inclusiv fără destulă carte.
Unele contracte, scrise în ebraică, se semnau de muncitorii români, fără să fie citite (neștiind limba ebraică) iar unele dintre ele nu erau respectate de cei din Israel. Din acest motiv, unii muncitori români părăseau locul de muncă pentru care au obținut viza și deveneau ilegali, muncind la ”negru”, în niște condiții inumane. Dar, în același timp, se întâmpla să fie și exploatați de unii angajatori, refuzându-se plata muncii. Ei fiind ilegali, nu puteau să reclame acest fapt.
Sigur că s-au făcut și greșeli sau ilegalități vis-a-vis de muncitorii străini, ca: reținerea pașapoartelor de către unii angajatori, arestarea lor fără un mandat de arestare și detenția lor împreună cu deținuți penali, până la deportarea spre Aeroportul ”Ben Gurion”,a acelora care erau în Israel fără viză de ședere (de turist sau de muncă).
Față de aceste greșeli sau ilegalități, nu avem voie să generalizăm. În orice țară se întîmplă și greșeli.
Poate mulți nu cunosc faptul că Israelul acordă toate drepturile muncitorilor străini, chiar dacă nu au viză de muncă, ca: salariul minim pe economie, asigurare medicală, concedii de odihnă și medicale… identice cu cele ale israelienilor. Fiecare muncitor străin poate să-și facă o asigurare medicală pe baza pașaportului, chiar dacă nu are viză legala de de muncă. Mai mult, cei care nu aveau vreo asigurare medicală, puteau să apeleze la urgență, gratuit, la o clinică special înființată pentru aceștia. Toate informațiile apăreau în presa israeliană de limbă română.
De asemeni, pentru ajutorul muncitorilor străini este creată o asociație non profit, non guvernamentală, cu avocați pentru apărarea drepturilor omului, unde fiecare poate să apeleze, gratuit, aici: http://www.kavlaoved.org.il/about_n_eng.asp
În continuare vă redau scrisoarea unui muncitor român, apărută în presa vremii:
…………………………………………………………………………
Tribuna muncitorului român
O ironie a istoriei comune româno – evreiești ar putea deveni într-o zi expresia ”unde ne sînt românii noștri”.
Nicăieri în lumea asta nu s-a întâmplat o utopie cu implicație profund economică de genul ”avem nevoie de ei, dar îi trimitem acasă”. De parcă, doamnelor și domnilor, industria construcțiilor și sectoarelor adiacente ar putea găsi în câteva luni 100.000 de înlocuitori cu experiență profesională de ani de zile, cu aceeași rezistență fizică și disciplină a muncii cum au acești oameni. Și vă rog să mai credeți, nu noi românii sîntem vinovați de șomajul existent.
Cîți dintre cetățenii Israelului s-ar înghesui să ne ia locul pe șantier?
Și admițînd că s-ar întâmpla asta, urmarea ar fi creșterea prețurilor caselor, a construcțiilor în general, datorită salariilor foarte mari obținute în urma unei sindicalizări rapide, Și credeți-mă că ar merita aceste salarii avînd în vedere natura muncii.
Cu noi, însă, și cu salariile noastre mici, dar bune pentru noi, românii, fluctuația prețurilor construcțiilor rămâne aproape neschimbată de ani de zile; doar gradul de securitate al zonei oscilează în sus sau în jos.
În virtutea faptului că trebuie să trăim ca să putem munci, mergem la cumpărături. Cîți dintre dumneavoastră știu că zilnic avem nevoie de minim:
100.000 de pîini = 300.000 NIS
100.000 de beri = 400.000 NIS
100.000 de pachete de țigări = 1.000.000 NIS
hrană în valoare de 25 NIS de persoană = 2.500.000 NIS
Total = 4.200.000 NIS – zilnic
Acești bani îi lăsăm zilnic economiei statului Israel.
Ca o curiozitate, anual ajutăm economia statului cu minim 1.533.000.000 NIS; mai puțin de atât nu se poate, acesta este minimum. Adăugați la această sumă: cartele telefonice, telefoane mobile, transportul, haine, pachete trimise acasă.
Câțiva s-ar putea să spună că mîncăm mult. E adevărat. Munca și căldurile ne-ar doborî. Nu știu dacă cuvintele Lordului Winston Churchil și-ar putea găsi rostul în scrisoarea unui român ilegal, totuși țin să le reamintesc: ”Niciodată atît de puțini nu au dat atît de mult celor atît de mulți.” aceasta bineînțeles la o scară mai mică. Iertați-mă, dar e bine să se știe asta.
O lege a țării dumneavoastră ne transformă (din lipsa vizelor de muncă) în criminali buni de întemnițat, niște infractori.
Cum pot fi infractori niște oameni care muncesc zi de zi, își fac cumpărăturile împreună cu dumneavoastră, folosesc mijloacele de transport ca și dumneavoastră, își plătesc chiriile la timp, urmăresc programele TV, citesc ziarele, își spală și gătesc singuri?
Oare acesta este profilul infractorului în ochii autorităților?
Nici o lege nu e perfectă și de aceea ea trebuie adaptată la realitățile economice, demografice, etc. În acest sens există posibilitatea amendamentelor sau completărilor.
Dincolo de permanenta hărțuire și de spaima pe care o trăim, avem un vis al nostru pe care vi-l vom dezvălui:
Într-o bună zi, televiziunea și toate ziarele dumneavoastră, Ambasada României vor emite un anunț, important pentru muncitorii ilegali, un anunț care ar putea suna așa: ”Toți muncitorii ilegali care se vor prezenta de bună voie la sediile de poliție pînă la data de… și își vor da toate datele personale (pașaport, loc de muncă, adresă, venit lunar etc.) vor beneficia de statutul de rezident cu drept de muncă în schimbul obligației de a plăti o taxă de… % din venitul lunar.”
Acest vis, devenit realitate, ne-ar reda sentimentul de oameni liberi, iar bugetul statului Israel s-ar completa cu cîteva sute de milioane de șekeli anual.
Ar fi ca o amnistie în care cei puțini la număr și-ar preda armele. Însă armele noastre, nefăcînd rău nimănui, cred că ni se va permite să le purtăm în continuare, mistriile, cleștii, lopețile și ciocanele noastre de dulgherie. N-ar fi prima oară cînd s-ar întîmpla așa ceva. Un exemplu ar fi cel al muncitorilor italieni, imigranți ilegali, care au ridicat zgîrîie norii orașului Chicago și care au primit chiar cetățenia americană.
După cîțiva ani de muncă rămîne ca o pildă de umanism și recunoștință.
Pentru noi, însă, acesta rămîne doar un vis pe care îl vom purta cu noi prin pușcăriile israeliene sau în drumul spre casă. E păcat. Pentru că mai devreme sau mai tîrziu, unele organizații se vor găsi să-și facă publicitate pe la diferite foruri internaționale, exploatînd situația noastră, poate chiar ”umflînd-o”, aruncînd astfel încă o pată pe fața poporului evreu absolut nevinovat.
În condițiile în care percepția internațională asupra evenimenteor de aici este complet eronată și chiar intenționat denaturată, pînă și nouă, românilor, ne-ar fi imposibil să explicăm că noi iubim țara asta pentru că ne-a dat o bucată de pîine mai bună, nouă și copiilor noștri, și că ar trebui să o lase în pace, pentru că țara asta, după atîția ani, a devenit ca o a doua țară a noastră.
Indiferent ce se va întîmpla cu noi, românii muncitori ilegali, prietenii noștri nu vor fi niciodată cei care ne omoară prin autobuze, ci cei care ne-au dat posibilitatea unui trai mai bun, adică statul Israel și poporul evreu.
Vă mulțumesc, iar pentru că am intrat într-un nou an religios, vă doresc tuturor evreilor, statului Israel și autorităților lui, ”Șana Tova!” Doamne ajută!
Stimate domnule Martin Marcus
Mulțumim Redacției că atîția ani a fost alături de noi și că a dat ocazia unor condeieri atît de talentați ca dumneavoastră și colegii dumneavoastră să ne bucure sufletele de atîtea ori.
Nu știu dacă aveți posibilitatea și relațiile necesare ca acestă scrisoare, tradusă în ebraică, să apară și în alte ziare. Ar fi o izbîndă comună, a noastră și a dumneavoastră.
Țin la dispoziția dumneavoastră o listă cu semnături ale colegilor mei care sînt pe deplin în asentimentul celor scrise de mine și pe care aș putea-o trimite în cazul în care o solicitați.
Vă doresc toate cele bune!
Scrisoare publicată în ziarul israelian de limbă română ”Viața Noastră”, vineri 13 septembrie 2002.
Citat din scrisoarea altui muncitor român, publicată în același număr de ziar:
”… Doamnelor și domnilor, eu fac arte din rîndul celor 100.000 de muncitori care urmează a primi tratamentul descris mai sus și nici nu știu dacă, atunci cînd veți citi aceste rînduri, eu voi mai fi aici. Cu toate acestea, eu iubsc țara asta și, după 8 ani aici (din care 1 an ilegal), oriunde voi fi o voi iubi la fel.
Noi, cei vînați de poliție pentru vina de a vă face case frumoase și fabrici cu locuri de muncă, noi, cei care am trăit alături de dumneavostră atentatele care au ucis mișelește pe 12 dintre noi, care am trăit bucuriile și necazurile dumneavoastră indiferent ce se va întîmpla, fie și numai pentru că am suportat aceleași călduri, că am suferit aceleași spaime sau pentru că copii dumneavoastră ne-au bucurat ochii de părinți.
Să dea Dumnezeul vostru, care este și al nostru, să-i creșteți în pace și să vă bucurați de ei!
Autoritățile unui stat nu se pot erija automat în voința poporului, iar noi ăștia, ilegalii, am citit aceasta în ochii dumneavostră atunci cînd ne vedeți pe stradă sau în caele în care locuiți.”
Voi incerca sa raspund punct cu punct persoanei care semneaza victor, neavand se pare curajul de a-si asuma o identitate reala.
„domnilor, nu sunt un cititor al acestui blog. foarte rar imi opresc privirea asupra unor articole.”
Acesta nu este un blog, este o publicatie virtuala, cu o echipa editoriala.
„tin sa mentionez insa doua lucruri: 1. unele articole sunt foarte constructive 2. majoritatea pline de banalitate.”
O astfel de afirmatie generala ce nu explica in ce sens „constructive” si ce intelege autorul randurilor prin „banalitate” este doar o platitudine: o afirmatie cu un continut informational nul.
„am totusi o mare apreciere fata de voi, cei care postati articole si opinii.”
Va multumim (din suflet), victor, dar eu vizat fiind de afirmatia ta de mai sus, nu ma pot opri sa te intreb: ce valoare are aceasta apreciere a ta care nu vine macar insotita de o semnatura corecta, ca a mea de exemplu ? Va da anonimatul in spatele caruia va ascundeti dreptul de a da note altora?
„am observat totusi un lucru care ma jeneaza, si anume ca, existe o oarecare contradictie intre evrei si non-evrei”
Tarzie observatie si „jena”, victor. O astfel de „oarecare contradictie” exista de vreo cateva mii de ani din pacate, a alimentat din plin rugurile inchizitiei, a declansat miile de pogromuri si a deschis, in final, drumul spre camerele de gazare.
Cat de limitat trebuie sa fii sa descoperi abia acum aceasta „oarecare contradictie”?
Dar fiindca ati descoperit-o in final, permiteti-mi sa va spun un secret despre ea. In ceea ce priveste problema Holocaustului, nu este vorba de o contradictie intre evrei si ne-evrei, ci de o contradictie intre uman si inuman, intre decenta si bigotism, o contradictie intre rational si irational, intre dreptul de a exista si obsesia de a elimina tot ceea ce „nu e ca noi”.
„Articolul de fata mi se pare de exemplu unul foarte rational, dar si in acelasi timp unul foarte banal”
Daca soarta muncitorilor romani (compatriotii dumneavoastra) in Israel vi se pare „banala”…hmmm…nimic nu mai este de adaugat. Oricum, eu ma bucur sa aflu ca apreciati lucrurile „rationale”.
„Da domnilor, este clar ca nu putem eticheta “evreii” ca raspunzatori pentru toate greselile (nu pentru toate- dar pentru majoritatea; era o gluma )socio politico economice.”
Tampenia de mai sus este o „Gluma” spuneti ? – ciudat simt al umorului mai aveti. Pentru un astfel de grobianism, ati fi invitat sa oferiti o explicatie in orice tara civilizata, dar dati-mi voie sa ghicesc, termenul „tara civilizata” va scapa!
” Este clar ca in situatia de fata atat autoritatile romane cat si israelitii sunt de vina, ambele parti, neintervenind din necunostinta de cauza ci din rationamente economice. Da domnilor asa este. Dar domnilor, oameni ce va consider de o intelectualitate crescuta, este oare cazul sa pierdem timp pentru a explica fapte comune si banale oamenilor ce greu le este sa inteleaga?”
Desigur, domnule. Eu personal voi explica „banalitati” pana cand nu voi mai avea ocazia sa citesc ecouri precum ale dumneavastra!
” Nu pierdem timp, scriind astfel de articole, in loc sa ne indreptam spre elitism?”
victor, dumneata despre ce fel de „elitism” vorbesti? Cand scrii ceva, citesti dupa ceea ce ai scris?
” Uitati de exemplu, am trecut odata cu privirea pe acest bloc, si am vazut un articol ce avea un titlu de genul “Mitocanul roman …” in care era infatisat, redat, pe buna dreptate, acel mitocan roman. Da domilor! dar exista si mitocanul francez, englez (asta ii intrece pe toti, credeti-ma), amercan, evreu samd. Orice popor exprima o tipologie proprie de mitocan. Insa niciun popor nu poate fi clasificat doar astfel.”
Revin mai intai cu precizarea: revista Acum nu este nici „bloc” nici „blog”, ci un ziar virtual.
Desigur, revista Acum analizeaza o realitate romaneasca, fiind o revista de limba romana infiintata si coordonata de vorbitori de limba romana. Bineinteles, mitocanul israelian este mai mult ca sigur analizat intr-o revista eventual omonima, sa zicem „Ahshav”.
„Romanii l-au dat pe Vuia, Eminescu, Cioran, Eliade, lista putand continua. Acum au dat lumii un geniu ca Aurora Simionescu; unul din principalii trezoreriei ai Bancii Americane e roman; de trei ori la rand premiul NASA a fost castigat de romani. Francezii, evreii, englezii au dat si ei la radnul lor o multime intregii lumi. Vedeti, pe un asemena blog, a caror cititori sunt putini, dar selecti – cred eu, un articol ca acesta si cel referitor la mitocan nu isi au loc. De ce? Pt ca articolul despre mitocan spre exemplu, ar fi o lectie corectiva pentru publicul larg – insa acesta nu este cititorul acestui blog.”
Aici ati uitat sa ii mentionati pe Ulpius Traian, pe Decebal pe Menumorut si pe Gelu. In afara de aceasta, scopul enumerarii dumneavoastra scolaresti imi ramane obscur.
„In acelasi timp, ce fac evreii, cu ce gresesc, iarasi nu mi se par lucruri construcitve, ci banale.
Domnilor, apelez la inteligenta dvs. Iesiti din aceasta banalitate. Aveti potential, tratati subiecte pentru cei ce v-ar putea citi! Amenintari asupra secutitatii internationale, probleme si deviante ale societatii, globalizare, lista putand continua.”
Ei, aici trebuie s-o zic raspicat. Revista „Acum” nu are competenta de a analiza, prezice si evita amenintarile asupra securitatii internationale (ciocniri cu asteroizi, meteori si alte dihanii, caderi ale satelitilor de comunicatii de pe orbita, extinctia pinguinilor din Antarctica etc.), incalzirea globala (a berii din halbele din Ferentari), conspiratii monstruoase menite sa ii aduca pe martieni la guvernare etc.
Aici pentru „a iesi din banalitate”, desi nu fac parte din echipa editoriala, sper totusi in sprijinul cuiva ca…dumneavoastra.
Noi intre timp, cei care scriem aici, va promitem ca ne vom solicita „inteligenta” la maxim, asa cum elegant ne sugerati.
„Am incredere in voi domnilor! O zi placuta!”
La aceasta ultima platitudine, ce reactie as putea sa am?
Domnule „victor” (de ce va e teama sa va dezvaluiti identitatea?)
Eu va sfatuiesc intai sa invatati sa va exprimati coerent in limba romana (poate luati exemplu de la doamna Berzintu), sa invatati diferenta intre blog si revista si abia dupa aceea sa va dati cu parerea, pentru ca altfel riscati sa va faceti de ras.
Va multumesc Doamna Berzintu pentru completarile importante si excelent documentate aduse articolului meu initial.
Indraznesc sa adaug numai ca, in cazul romanilor traitoiri in Rehovot in perioada in care eu lucram inca la Institutul Weizmann si ma intalneam cu cel putin doi dintre ei in fiecare zi la makoletul de peste drum unde-si faceau ei veacul, nu am reusit sa obtinem prea mult sprijin de la sindicatul (sau poate mai degraba organizatie, statutul legal exact imi scapa) kavlaoved.
Vina nu a apartinut lucratorilor acestei organizatii – pur si simplu comunicarea era dificila (uneori imposibila) fiindca muncitorii in cauza nu prea se descurcau nici cu ebraica nici cu engleza. Deasemenea, tot ce putea face kavlaoved pentru muncitorii romani era sa ii sfatuiasca si sa ii sprijine in a actiona in instanta pe patronii corupti (atat unii angajatori israelieni cat si patronii romani care intermediau afacerea din Bucuresti).
Evident incapacitatea de comunicare facea demersurile aproape imposibile: fiecare muncitor in cauza trebuia sa isi spuna istoria, inainte de a putea fi ajutat cumva.
Desigur, drept alternativa, impreuna cu oamenii in cauza am facut o excursie si la Ambasada Romana din Tel-Aviv, dar, dupa cum relatam in articolul initial, indiferenta autoritatilor romane era suprema, cateva citate din memorie mai jos:
(1) „Stai ma la rand si cand iti vine randul vii la ghiseu, nu asa ca turma!”.
(2) „Da ai scris ma in cerere care e problema, nu vezi ca ne apuca noaptea?”.
(3) „Ai pierdut pasaportul la crasma, si acuma ne faci noua capul mare ca-ti trebuie foaie de rapatriere! Asa ti-a trebuit, ai venit aici la bani, asa-ti trebuie!”
domnule burghelea:
1. nu am avut timp sa citesc intregul dvs. ecou, intrucat este iarasi… plin de banaliati
2. vicor alexandru este numele meu. un ecou scris pe un blog, cred ca este mai important prin mesajul transmis, decat prin numele lasat intr-un chenar (care poate fi fals nu?!)
3. acesta este un blog. domnilor eu in cadrul facultatii am creat publicatii mult mai bne organizate si mult mai bine documentate, si totusi nu ma prea mandream a le numi reviste. sunt „n” astfel „publicatii” online. badpolitics poate fi numita revista? si enumerarile pot continua.
4. acele jenante ciocniri intre evrei si restul „civilizationistilor”, descriau dispute intalnite in aceasta „revista”. poate, dat fiind si timpul foarte scurt pe care l-am avut pentru a scrie acel ecou m-a facut sa nu ma exprim foarte clar, si de ce nu, foarte posibil m-a facut sa am unele scapari gramaticale.
asta este tot ce am avut de spus. doresc totusi daca am gresit jignind pe cineva sa imi accepte scuzele. am dorit sa purtam o conversatie constructiva, si fara jigniri, dorind astfel sa nu fiu, jignit la randul meu.
o seara buna.
Domnule Victor Alexandru, repet, învățați să vă exprimați în limba română. În fapt învățați limba română, pentru că nu cunoașteți niște noțiuni simple, cum ar fi „revistă” sau „banalități”. Nu știu ce facultate urmați sau ați urmat, oricum nu dau două parale pe ea, oricum vă exprimați ca un ignorant cu șapte clase. Nu știu ce despre ce ciocniri între evrei și „civilizaționiști” (?!) vorbiți, dar un lucru e clar: că nu pricepeți absolut nimic din ce citiți, fiindcă nu aveți nivelul necesar pentru această revistă (care are director, redactor-șef, secretar de redacție, rubrici fixe și apare o dată pe săptămână, lunea – spre deosebire de blogurile și gazetele de perete de care răspundeați în mod utecist la facultate). Conversații constructive cu indivizi ca dumneavoastră nu se pot purta, deoarece aveți un nivel de ignoranță mult prea ridicat. Și nu mai insistați cu „evreii” pentru că cine știe în ce dandana mai intrați.
BANALITÁTE, banalități, s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.
invat acum, odata cu dvs… ce sa fac… si daca tot invat, imi mentin ideea… acesta este un blog banal, adica „lipsit de originalitate” si foarte comun.
a fost ultima data cand am accesat aceasta „revista”. dar va propun o idee… banala. faceti un „poll” … pardon un vox populi, pentru ca precedentul este tipic blogurilor (iar acesta nu e un blog- haideti, fiti seriosi…), prin care sa aflati, din partea „acestei multimi” de cititori pe care o aveti, cat de relevante sunt subiectele tratate de dvs. si tine-ti minte: daca din cei 80 de cititori unici care acceseaza acest blog, cel putin 8 (acesta este un public neutru cu siguranta) imi sonfirma ideea de banalitate… aveti o problema …
Domnule ignorant Victor Alexandru, dacă sunteți student la o facultate particulară, aruncați banii la closet, dacă sunteți la una de stat, escrocați contribuabilul, atât de neștiutor sunteți. Dacă vreți lecții de jurnalism, vă dau eu pe gratis.
Pentru informarea dumneavoastră, la această oră – 16 pe coasta de est a SUA – au accesat azi paginile revistei ACUM 1016 de utilizatori unici (și mai sunt opt ore din această zi, sursa Google Analytics), ca să vedeți cât sunteți de ridicol și, vorba proverbului românesc, prost și fudul. De aceea, nu e nicio pagubă dacă nu mai treceți pe aici, repet, nu aveți nivelul necesar.
PS În limba română se scrie „țineți” nu „ține-ți” minte. Așa că mai învățați și limba română, că nu o prea cunoașteți.
Victoras, AKA latino_smecherashu@… (nut-i dezvalui intreaga adresa de e-mail) te vom ajuta sa te tii de promisiune, cel putin in materie de ecouri – care nu i-ti vor mai fiii publicate. Nu de alta, dar vrem sa t-e scutim d-ea mai contrazice, marlanind voiniceste limba romana, atatea s-i atatea idei pe care na-i timp nici sa l-e citesti pana l-a capat din cauza banalitati-i l-or. Sper ca pricipishi chiar daca nu cetishi cet-i scrisei acilea.
Stimata Doamna/Stimati Domni,
Am citit articolul domnului Burghelea, precum si ecourile. Am simtit nevoia de a reactiona si eu, deoarece am cunoscut multi muncitori romani care lucrau in Israel in urma cu circa 10-15 ani. Am avut si amici intre ei – unii dintre acesti oameni aveau pregatire liceala, unii chiar universitara partiala si venisera in Israel pentru a face o munca mult sub nivelul lor, pentru a castiga o paine si a-si ajuta familiile. Deoarece am fost si traducator, contactele mele au inclus cunoasterea unor cazuri concrete care uneori m-au intristat.
In anii 90, Israelul avea nevoie de forta de munca in constructii, iar Romania dispunea de un surplus de forta de munca in acest domeniu. Rezultatul a fost aducerea acestor lucratori romani (in acea perioada, de asemenea portughezi si chilieni, dupa aceea africani, chinezi, filipinezi si thailandezi, precum si din Republica Moldova) la lucru in Israel. Se parea ca va fi spre binele ambelor parti (ceea ce sunt convins ca este si acum). M-am referit la acest fenomen in cateva articole publicate de mine in ziarul israelian de limba romana „Ultima Ora”, in urma cu circa 9-10 ani.
Din pacate, au aparut probleme. Nu vreau sa ma refer la comportarea muncitorilor romani in orele libere: este vorba despre oameni care au plecat departe de familie, care munceau in conditii deosebit de grele si simteau nevoia unei colectivitati pentru a nu se simti dezradacinati. Vreau sa ma refer la problemele create in Israel, atat de autoritati, cat si de „importatorii de forta de munca”.
In primul rand, trebuie sa mentionez ca Israelul este una dintre putinele tari din lume care nu au adoptat termenul „emigranti din necesitati de munca”, preferand sa-l foloseasca pe cel de „muncitori straini”. Din ce cauza? Pentru ca primul termen indica permanenta, iar cel de al doilea provizoratul. Lucru subliniat si de cotidianul ebraic „Haaretz”, care a militat pentru acordarea de drepturi acestor oameni.
Atunci cand au inceput expulzarile de lucratori straini, uneori in forma deosebit de brutala, sub forma unor razii neoficiale facute de politia de imigrare prin surprindere pe strada, uneori folosindu-se violenta de catre poltisti care dovedeau exces de zel sau erau complexati ei insisi, un numar de intelectuali israelieni au protestat. In acelasi ziar „Haaretz” au aparut apeluri semnate de multi oameni (printre care si subsemnatul) care cereau incetarea vanatorii de oameni. Din pacate, acesti protestatari nu au fost suficient de organizati, iar autoritatile (in fruntea carora se afla fostul ministru de interne din partidul Shas, precum si un alt ministru din acelasi partid, Shlomo Benizri, care ispaseste in prezent o condamnare penala pentru coruptie, in inchisoare) au actionat imediat. Justificarea era ca…datorita lucratorilor straini ar fi somaj in Israel. Lucru complet neadevarat: lucratorii straini prestau munci pe care israelienii nu voiau sa le presteze. Lucrul a fost dovedit de profesorul universitar Amnon Rubinstein, fost deputat si fost ministru, care a demonstrat importanta lucratorilor straini pentru economia israeliana. (Faptul ca dupa expulzarea lor au fost unele mici afaceri care au dat faliment din cauza plecarii acestor oameni dovedeste acest lucru). Auzind asemenea afirmatii, mi-am amintit de nuvela „Somaj fara rasa” de Alexandru Sahia. Un adevar valabil oriunde si oricand. Realitatea este de alta natura: ideea ca statul este evreiesc, pur evreiesc si numai evreiesc. Idee vehiculata in mod demagogic de unii politicieni, precum si sustinuta de unii extremisti religiosi si nationalisti, care intrasera in alerta deoarece…aparusera casatorii mixte intre lucratori straini si cetateni israelieni. Din nenorocire, sunt unii oameni care nu inteleg ca o gradina este cu atat mai frumoasa cu cat in ea sunt mai multe flori. Ideea „muncii ilegale”, existenta in numeroase tari din lume, a existat si in Israel, oamenii uitand ca Dumnezeu a creat omul ca urmas al unei singure familii, pentru a nu exista legali si ilegali, ci pentru ca toti sa fie frati. Problema exista si in prezent, ministrul de interne al Israelului voind sa expulzeze 400 de copii ai unor lucratori straini, copii nascuti in Israel, numai pentru ca parintii lor au fost „ilegali”. Lucru pe care il condamna orice om de buna credinta din Israel.
In privinta unor atitudini din urma cu circa 7-8 ani, trebuie sa mentionez ca vina principala este a „importatorilor de muncitori straini”, a caror comportare este uneori lipsita de scrupule. Cunosc un caz in care cativa muncitori nu primisera salariul de la firma care ii angajase, sub pretextul ca firma a platit importatorului de forta de munca, si acesta trebuie sa le plateasca. Dar acesta afirma ca nu a primit banii respectivi si ca nu are obligatii in acest sens, firma fiind cea care trebuie sa le plateasca. In alt caz, patronul a luat pasapoartele muncitorilor pentru a le prelungi (chipurile!), in ultimele zile, promitandu-le inca un an de lucru. Dar exact atunci a venit politia (cum se explica?) si i-a arestat pentru ca…nu aveau pasapoarte. Unul dintre muncitori, care in acea zi nu era la lucru, a scapat. Dusi la arest, li s-a spus ca vor ramane acolo cateva luni, pentru ca nu sunt locuri la avion. Lucratorul ramas liber a contactat un avocat, deoarece acestor oameni nu le fusese platit salariul pe ultimele doua luni. Toti au semnat imputernicire avocatului, afara de unul singur. In cateva zile, toti afara de respectivul au fost condusi la aeroport, gasindu-li-se loc la avion (celui care nu semnase, nu i s-a gasit loc), bineinteles fara a li se plati salariul. Ulterior insa, procesul a avut loc, nu stiu cum s-a terminat. Am vazut si un caz in care o lucratoare, care ingrijea o batrana, a fost violata de fiul acesteia, care nici macar nu locuia in Israel, ci venise in vizita din strainatate. Respectiva lucratoare a fugit, a locuit cu alte lucratoare devenite „ilegale” din cauze diferite si ulterior au fost arestate toate, dupa ce fusesera santajate de un vecin. La tribunal ea a fost adusa in stare de arest, iar respectivul violator se plimba tantos, prevalandu-se de catateni lui israeliana (desi locuia in alta tara) si afirmand ca respectiva ar fi fost de acord sa aiba relatii sexuale cu el. Am citit si o scrisoare a unui batran bolnav, supravietuitor al Holocaustului, ca lucratorii straini pot fi tratati asa cum au fost tratati evreii in Holocaust, ca si o razbunare. M-am intrebat cine este vinovat de publicarea unei asemenea scrisori: bietul batran, care traieste in saracie si este bolnav fizic si psihic, dar nimeni nu il ajuta, sau redactorul respectivei publicatii, care citise scrisoarea.
Nu vreau sa idealizez o parte si sa critic alta parte. Nici lucratorii straini nu sunt toti ingeri. Nimeni nu este si nu poate fi perfect. Dar vreau sa subliniez ca atitutdinea fata de muncitorii romani este aceeasi (uneori chiar mai blanda) decat cea fata de lucratori de origine asiatica sau africana. Desigur, orice asemenea atitudine este condamnabila. „Importatorii de forta de munca” isi continua activitatea, legal sau ilegal, iar politia de imigrare expulzeaza lucratori a caror viza a expirat. Au loc si dispute intre politicieni in aceste cazuri. Recent, a fost acuzat ministrul apararii, pentru ca sotia lui a angajat o lucratoare filipineza „ilegala”. Dar un tribunal a dat dreptate celor care ascund copii „ilegali”. Vreau sa sper ca aceste probleme vor fi rezolvate in cele din urma, respectandu-se drepturile omului, inclusiv dreptrile imigrantilor veniti la lucru si ale refugiatilor. Sper ca omenia va invinge demagogia, nationalismul extrem, fanatismul si mafionerismul venal.
Ce se poate face? Raspunsul este: lucratorii straini reprezinta o parte a fortei de munca in intreaga lume, iar statul Israel nu este si nu poate fi o exceptie. In privinta muncitorilor romani, ei sunt prezenti astazi in multe tari din lume, unii temporar, altii definitiv. Peste tot sunt bine apreciati. Ca si in Israel; nu este si nu poate fi altfel. Majoritatea cetatenilor israelieni inteleg situatia si cauta sa ajute lucratorilor straini, indiferent din ce tara provin.
Cu urari bune tuturor,
Lucian-Zeev Herscovici
Am cateva observatii. In primul rand domnule Maier facand publica o adresa de mail, incalcati normele etice si chiar morale de care trebuie sa dea dovada un jurnaist. – asta daca vreti sa va considerati asa. Pana si aceasta actiune a dvs. ma face sa privesc acest site ca pe un blog, nu ca pe o revista. In al doilea rand domnul Victor Alexandru a ridicat o problema, care in opinia mea, trebuie discutatata, fapt ce nu mi s-a parut a se fi intamplat deloc. Si eu sunt de parere ca acesta este spre exemplu un articol banal. Ce a spus in esenta sa? ca pentru situatia rspectiv creata erau de vina atat israliti, cat si romani. Nu mi se pare ca banalitate este n cuvant exagerat pentru a descrie acest fapt. Bineinteles ca reactiile dvs au fost de genul „lasule, spune-ti numele!” … in nici un caz, nu au fost de genul „acest articol nu e banal pentru ca…”
Vad ca v-ati creat o noua identitate, domnule Latino Smecherasu – dar ati avut grija sa scrieti din alta parte din Bucuresti. Si, meritoriu, ati inceput sa cititi pana la capat ceea ce scrie. Incercati sa va schimbati si logica frazei si sa va corectati si gramatica si mai stam de vorba pe subiectul lectiilor pe care urmeaza sa mi le dati despre etica jurnalistica.
Mihail Ionescu/Victor Alexandru/Latino Șmecherașu a fost, cum zice englezul, too clever by half. Incapabil să lege două fraze coerente în limba română (a propos, ce-s ăia „israliți”?) el o ține una și bună cu „banalitatea”. Spune ignorantul sus-menționat (cine știe cum l-o fi chemând în realitate?) „Ce a spus in esenta sa? ca pentru situatia rspectiv creata erau de vina atat israliti, cat si romani. Nu mi se pare ca banalitate este n cuvant exagerat pentru a descrie acest fapt.”. Deci un articol scris de o persoană în temă, care dădea replica unui comentariu anonim care spunea gogomănii, este banal? Dacă tentativa noastră de a reduce ignoranța unora ca acest Mihail Ionescu/Victor Alexandru/Latino Șmecherașu este banalitate, atunci revista ACUM este plină de banalități pentru dezignorantizarea tâmpiților care au pretenții de deștepți. Articolul a prilejuit și intervențiile remarcabile ale Lucreției Berzintu și a lui Lucian Herșcovici care scriu documentat, așa cum nu se întâmplă în presa din România. Și dacă era vorba de un articol despre conflictul dintre israelieni și palestinieni în care se argumenta că e vina ambelor părți, ar fi rezultat că era un articol banal? La limită ce articol nu e banal după o astfel de logică imbecilă?
Așa încât eu vă recomand să învățați să vă exprimați în limba română și după aceea să pomeniți de etica jurnalistică, ceva cu care n-o să aveți niciodată de a face în existența dumneavoastră mizerabilă.
Are dreptate domnul Viktor, combate bine stimabilul, sunte-ti cu to-ti niste filo-isreaeli-ti si contracivilizationis-ti pe acest bloc. Asta e cusur-ul vostru: sunte-ti banali, magari si violen-ti. Il certa-ti degeaba pe biet-ul om. A-ti face m-ai bine sai lauda-ti inovat-iile gramaticale si sa va pupa-ti stop cu to-ti stop piata independen-tii stop
Arthur/Mihail Ionescu/Victor Alexandru/Latino Șmecherașu puteti sa va inscrie-ti in partid-ul propus de Prof. Teodor Burghelea, “ȚEAPA ȘI TURBINCA” (PȚT)
Va rugam sa citi-ti manifest-ul acestui partid in articol-ul
http://www.acum.tv/articol/34224
Dl. Prof, Burghelea,
Credeti ca acest tip(i) Arthur/Mihail Ionescu/Victor Alexandru/Latino Șmecherașu va trece examenul de intrare in PTT? Am impresia ca nu. Dar stie sa dea spaga, ca doar asa a intrat la facultate.
Unde dai si unde crapa! De unde a mai aparut si aceasta doamna Lucaciu pe „blocul” asta? Ea sarmana ma considera ca fiind unul si acelasi cu comunistul shovin si semialfabetizat – Viktor – pe care tocmai il ironizasem in ecoul meu.
Stimata doamnna, se pare ca tocmai dumneavoastra sunteti o mare maestra in arta shpaguirii daca ati reusit sa treceti prin liceu si sa mai si luati examenul de bacalaureat fara sa-l fi citit pe conu’ Iancu. Sau cine stie, poate ca i-ati citit lucrarile fara a le pricepe si fara a le savura umorul.
Va recomand sa mai incercati.