Principesa Margareta și cu mine am fost de câteva ori la Istanbul, un loc pe care îl admirăm și de care ne leagă o bogată istorie. Într-una dintre călătorii, însă, am fost martorii unui moment de emoție și altruism, colorat cu multe înțelesuri și care, prin legătura cu Casa Regală a României, ne-a onorat.
Universitatea Bosfor din Istanbul (fostul “Colegiu American”) și Institutul Român de Cultură au organizat o expoziție de fotografii și un seminar dedicate personalității excepționale a Reginei Maria a României. Toate, în anul 2008, în care se împlineau, la 18 iulie, șaptezeci de ani de la dispariția sa.
Universitatea, așezată la malul mării pe partea asiatică a orașului, nu departe de Cornul de Aur, pe una din colinele orașului Istanbul, a avut ocazia de a găzdui de trei ori pe Regina Maria. O dată la sfârșitul anilor 1920 și de două ori la începutul anilor 1930. Merită subliniat curajul și clarviziunea, originalitatea acestei regine europene și creștine care, în plină epocă misogină și destul de antimonarhistă, a găsit de cuviință să meargă, însoțită de copiii ei, într-o țară musulmană, aducând la lumină valori precum ecumenismul, pacea, educația, multi-culturalismul, pluralismul ideilor și toleranța, ca fundamente ale civilizației. Mai mult, Regina a decis să locuiască, pe parcursul celor trei vizite, în campusul universitar, onorând odată în plus gazdele și travaliul lor.
În vizitele ei repetate, Regina nu va fi ingorat, desigur, semnificația fără egal a acestei capitale europene, cu o istorie pe cât de zbuciumată, pe atât de glorioasă și de plină de valențe politice, economice, militare și religioase.
Având în vedere aportul cultural, diplomatic, spiritual și uman al Reginei Maria la secolul XX european, nu mă pot împiedica să mă gândesc la faptul că nici o sală a nenumăratelor clădiri ale Uniunii Europene din Bruxelles, Starsbourg sau Luxemburg nu-i poartă numele. Nici al ei, nici al Elisabetei, Carmen Sylva.
Am vizitat Universitatea Bosfor din Istanbul de trei ori până acum, în anii 2005, 2007 și 2008. O dată, împreună cu Principesa Moștenitoare și cu mine au venit sora ei, Principesa Elena, și cu Alexander, soțul Elenei.
La simpozionul dedicat Mariei a României, Principesa Margareta și cu mine am decis să facem un discurs comun, stând amândoi în fața auditoriului și spunând, rând pe rând, în completare, în armonie, ceea ce credem noi că a însemnat cu adevărat pentru România, pentru Balcani, pentru Europa, Regina Maria. Profesorii de astăzi ai Universității Bosfor sunt mândri de urma lăsată de Regina României în școala lor. Ei vorbesc cu însuflețire de casa în care a fost găzduită, devenită astăzi muzeu. Ei povestesc, purtând spre viitor amintirile predecesorilor lor, că Regina Maria obișnuia să meargă pe jos, de la reședința ei din campus spre la clădirile universității, pe mereu același drum de pământ bătătorit. Această alee se numește astăzi “Cărarea Reginei Maria”.
Regina Maria a fost un lider remarcabil și atipic. Ea a adus României învigorare și modernism, în toate domeniile. Într-un anume fel, așa precum Carol I a fost constructorul Statului modern și al instituțiilor lui, Maria a fost un inspirator de timp modern, influențând politica externă, relațiile internaționale, diplomația, politica internă, economia, cultura, ba chiar având un rol decisiv în prima conflagrație mondială, în plan practic.
Despre vizita sa la Paris, în 1919, am vorbit într-un capitol mai devreme. Iar despre vizita sa legendară în Statele Unite ale Americii s-ar putea scrie o carte. De fapt, s-au scris mai multe, ultima și cea mai completă, la începutul anului 2010. În ambele locuri ea a uimit instituții și oameni, a lăsat o “urmă geopolitică” în jocul de putere al timpului.
Dar Maria a României a vizitat și alte țări, iar Turcia și Egiptul sunt doar două dintre ele. Asemenea ei, Carol II, sub directa influență a mamei sale, a făcut înconjurul lumii în șapte luni, mergând din Grecia, Turcia și Egipt, prin Peninsula Arabică și India, apoi Singapore, China și Japonia, trecând pe urmă Pacificul, traversând Statele Unite ale Americii, de la San Francisco la New York și Washington DC și, după trecerea Atlanticului, încheind călătoria cu vizite în Anglia, Franța, Elveția și apoi revenind la București. Această călătorie a servit Principelui Moștenitor de atunci drept ocazie de a duce, în aproape toate țările relevante ale lumii, mesajul României, ca stat suveran și independent, cu o voce care începea să fie distinctă în concertul națiunilor. Călătoria a servit, neîndoios, și Principelui Carol personal, pentru completarea admiratei sale erudiții.
Regina Maria este creatoarea unui model de leadership în Europa timpului ei. Dacă ar fi fost regina unui imperiu sau a unei mari puteri, locul ei în istoria lumii ar fi fost altul. Dar aceasta nu schimbă cu nimic valoarea intrinsecă a liderului regal care a fost. Acest aspect a rămas neexplorat așa cum se cuvine în societatea românească și este încă ignorat de universitățiile românești și europene. Ar fi nevoie de lucrări de doctorat pe tema influenței ei în consolidarea Statului român, în limpezirea identității naționale, în dezvoltarea culturii, economiei și diplomației românești.
A fost prima femeie care a vorbit în fața Academiei Franceze (Institut de France). A fost prima femeie primită în rândul Academiei de Litere și Arte a Franței. A cucerit Statele Unite ale Americii cu inteligența și farmecul ei punându-le, cu această ocazie, americanilor, România pe hartă. A contribuit la aducerea înapoi a unor teritorii decupate din țară și a făcut posibilă, prin maternitatea ei, continuarea dinastiei.
La Istanbul, pe malul mării, în campusul unei universități cosmopolite, unde învață studenți din șaizeci și șapte de țări, inclusiv din Thailanda, am ascultat alături de toți participanții, pledoaria Principesei Moștenitoare Margareta, care spunea despre străbunica ei, Regina Maria, cea cu ochi albaștri pătrunzători, că a uimit lumea cu frumusețea, curajul, talentul și farmecul ei zdrobitor.
A avut noroc o anumită țară de pe glob să se numească țara ei.
Multumesc si salut aducerea in lumina a Reginei Maria. Contributia ei, relevata de articol, a fost cu buna-stiinta si minutios tinuta la index de spiritul patriarhal si misogin romanesc. Aceasta nedreptate, cat se poate de paguboasa pentru romani, s-a perpetuat nestanjenit prin istoria contemporana a tarii prin toate regimurile politice. O ,,coalitie” paguboasa, stranie si nedreapta.
Intr-o vreme cand se ofera onoruri in stanga si-n dreapta in confuzie totala, oare cand si cum va fi readusa Regina Maria pe locul ce i se cuvine in memoria noastra?
Impecabil acest articol. Păcat că acea ţară care „a avut noroc” să se nunmească ţara Reginei Maria nu ştie să-şi preţuiască darul.
Un articol plin de continut.Autorul lui este reprezentativ ,de asemeni. pentru romanii plin de miez care nu devin proeminenti in aceste vremuri..
Am citit cu placere si interes aceasta pagina de istorie.
Regina Maria ramane un nume care sensibilizeaza pe romanul de oriunde si oricand.
Felicitari si multumiri, in acelasi timp, Principe!
In sfarsit, o respiratie romaneasca luminoasa si plina de iubire fireasca in acest articol. Felicitari Casei Regale. Si eu am scris despre pasii Reginei Maria la Balcic, punand focul inimii in fiecare litera, eseu aparut in revista Asociatiei Iulia Hasdeu pentru UNESCO, 2010. Str. Franceza 14, et. II, sector 3, Bucuresti, tel. 021.250.71.63, presedinta Prof.univ.dr. Crina Bocsan. Angela Djigola-Popescu, scriitor-terapeut
Mi-ar fi placut ca acest articol, binevenit si plin de informatii interesante, sa fi fost ilustrat cu cateva fotografii ale frumoasei si distinsei regine.
Astept si alte scrieri despre Regina Maria.