Revista ACUM este adeseori ținta unor antisemiți. Recent unul dintre ei scria într-un ecou: “un evreu ( indiferent de naționalitatea sa ) a fost, este și va fi un ticălos.” Acesta e un exemplu clar de antisemitism ca și acela în care este folosit termenul “jidan”.
Există însă exemple unde antisemitismul, deși vizibil, se ascunde în spatele unor clișee sau tradiții, ca de pildă “evreii sunt responsabili de moartea lui Isus”, o afirmație care își are originea în versetul din evanghelia lui Matei 27,25. Deși Vaticanul a renunțat în a doua jumătate a secolului XX la această piatra unghiulară a antisemitismului religios, destui creștini – și mă refer la ortodocși – continuă să colporteze această incitare la ură.
La fel de antisemit este și reproșul adus evreilor că “nu-l recunosc pe Isus”, la urma urmei un reproș care poate fi adus și musulmanilor (care nu recunosc divinitatea lui Isus – dar creștinii știu că nu e înțelept să-i confrunți pe musulmani când vine vorba de doctrină, reacția poate fi vehementă, de unde și dublul standard) și de fapot majorității populației globului, inclusiv multora care au fost botezați în creștinism.
Antisemită este și afirmația generalizatoare că “evreii au adus (inventat) comunismul”, susținută în general prin liste care-l au în frunte pe Marx (născut din părinți evrei creștinați, el însuși un antisemit feroce), Troțki, Ana Pauker și alții.
Pentru România, antisemiții respectivi uită să menționeze că doar etnici români precum Gheorghiu Dej și Ceaușescu au fost lideri ai PCR, că Ana Pauker a fost epurată în 1952 în valul stalinist de represiuni antisemite care a făcut victime în tot lagărul comunist, inclusiv liderul PC din Cehoslovacia, Rudolf Slanski, că mii de sioniști au înfundat închisorile comuniste, că pe măsură ce regimul comunist devenea tot mai naționalist antisemitismul (nu zgomotos ca cel nazist, e adevărat) devenea tot mai vizibil.
Nu-i auzi niciodată pe antisemiți menționând nume de gânditori și politicieni evrei care au contribuit la demolarea ideologie marxiste: Karl Popper, Friederich von Hayek, Milton Friedman, Isaiah Berlin, Leo Strauss, Keith Joseph, Menachem Begin și mulți alții.
Dar revista ACUM nu e doar ținta antisemiților. Recentul articol “Mituri sfărâmate și beție de iluzii în Israel”, de Vlad SOLOMON http://www.acum.tv/editorial/editorial.php?step=articol&id=488 a provocat reacții vehemente din partea unor evrei, din și din afara Israelului. Criticii n-au mers atât de departe încât să ne acuze de antisemitism, dar unii au insinuat acest lucru.
Vlad, care trăiește de peste 40 de ani în Israel, a fost supus unor atacuri infame din partea unora dintre acești oameni, iar subsemnatul am avut parte de un tratament similar atunci când l-am apărat, respingând maniera preponderent necivilizată și dominată de atacuri la persoană în care a fost criticat.
Am avut parte și eu și directorul revistei ACUM, Ștefan Maier de acuzații de extremism de dreapta și antisemitism din partea unei foste colaboraoare a revistei ACUM, dată afară pentru incompetență și abuz (nu și-a dat demisia așa cum mincinos afirmă pe alte forumurui).
De antisemitism – m-a comparat cu Paul Goma – m-a acuzat și un individ care recent a scris un articol infam – un dezgustător atac la persoană de la cap la coadă – într-o gazetă de limbă română care apare în Israel, ca răspuns la articolul lui Vlad Solomon și a reacțiilor favorabile la el. Individ respins de la publicare constant de revista ACUM pentru lipsa totală de valoare a textelelor propuse de el.
Este regretabil că unii evrei scot din tolbă acuzația de antisemitism atunci când nu reușesc să prezinte contra-argumente împotriva unui punct de vedere cu care nu sunt de acord. “În Israel am devenit antisemit”, spunea jumătate în glumă, jumătate în serios regretatul jurnalist Martin Marcus, referindu-se la această categorie de persoane.
În orice caz, revista ACUM are o politică de combatere intransigentă a antisemitismului, cum rar poate fi întâlnit în presa de limbă română. Asta nu înseamnă că dacă publicăm uneori puncte de vedere critice la adrea Israelului promovăm antisemitismul. Cei care afirmă acest lucru nu știu cine le sunt prietenii.
In primul rand o etnie nu poate fi condamnata in corpore pentru faptele unor membrii ai ei. Si pentru a asigura consistenta acestui adevar elementar poate ca o delimitare clara a etniei respective de aceste cazuri aberante ar fi de dorit.
In al doilea rand un distins exeget al culturii ebraice( din pacate numele imi scapa, as fi recunoscator celui care mi-ar putea furniza informatia) a declarat clar ca mozaismul e o parte integranta inalienabila a „sufletului colectiv” evreesc asa ca ateii, cum sunt comunistii nu mai sunt de nici un fel parte a acestei etnii dacat eventual statistic. Faptul e confirmat de doctrina comunista care afirma clar ca adevaratii comunisti nu mai au patrie, deci nici apartenenta etnica asumata. Si exemplul cu sionistii din Romania comunista e mai mult decat relevator. Comunisti de etnie evreasca (din nou statistic nu asumata) au persecutat (putin spus) alti evrei a caror singura vina era asumarea etnicitaii si dorinta de a se repatria in tara stramosilor lor. Deci pentru o dorinta absolut legitima care nu punea in nici un fel in pericol statul roman sau ordinea de drept. Si, daca zvonurile sunt adevarate, i-au tratat in detentie la fel ca pe cei mai mari dusmani, extrema dreapta legionara. Revin din nou cu apelul meu de a face publice povestile adevarate ale acestor victime relativ uitate ale comunismului. Ar fi poate si o lovitura data unor teze ale antisemitismului, care asociaza evreii exclusiv tortionarilor comunisti.
frumos domnule clej.
ma bucur ca aici scrieti si altceva decat atacuri antisemite.
pana acum , ce am citit pe grupuri, scris de petru clej, era total antisemit.
Domnule Vasile, aveti macar un exemplu de sustinere a afirmatiei pe care o faceti?
Dupa cite inteleg eu,toate popoarele au in componenta lor oameni buni si mai putin buni.Exceptie face doar poporul evreu,deoarece e format exclusiv doar din cei mai buni oameni,adica numai din „sfinti”.
Ați înțeles greșit, domnule antisemit Anatol Marin.
Domnule Clej,
Daca altcineva in afara de dumneavoastra si apropiatii dumneavoastra ar fi spus ca unii evrei folosesc de antisemitismul atunci cand raman fara argumente, l-ati fi acuzat sau nu de antisemitism?
Problema este, domnule Clej, ca – la fel ca si „unii evrei [care] scot din tolbă acuzația de antisemitism” si dumneavoastra faceti acelasi lucru. Iar cand dumneavoastra sau colaboratorii dumneavoastra sunteti criticat, o vedeti ca pe un atac la persoana. „Atacatorii” si „antisemitii” care incearca sa-si apere punctul de vedere in fata dumneavoastra n-au nici o sansa, pentru ca vor fi acoperiti de acuzatii.
Deci domnule Clej, exista antisemitism in Romania. La fel cum exista si xenofobie, rasism si homofobie. E nevoie sa fie identificati si aratati cu degetul acesti indivizi. Dar riscati sa repetati greseala seanatorului McCarthy (sau a ciobanasului din poveste care striga „lupul” de prea mutle ori) si sa va pierdeti credibilitatea.
Ultima propozitie din articol vi se adreseaza inclusiv dumneavoastra, domnule Clej.
Exemple domnule Scarlat, nu vorbe goale, așa cum folosiți pe propriul blog.
Domnule Clej,
Nu pot spune ca ma asteptam la un raspuns pertinent din partea dumneavoastra. Imi pare sincer rau ca mi-ati confirmat asteptarile. Cat despre exemple, nu are nici un rost sa dezgropam discutii vechi. Si cred ca ar fi suficient sa va raspundeti singur – si sincer – la intrebarea pe care am pus-o in comentariul anterior.
Imi cer scuze ca mi-am permis eu, un neica nimeni scriitor de vorbe goale, sa ma gandesc la a va critica in vreun fel. Dar lipsa mea de valoare tot nu ar trebui sa va opreasca sa raspundeti la intrebarea cu care am inceput.
Cu voia dumneavoastra, am sa remarc si eu in incheiere ca nici dumneavoastra nu stiti cine va sunt inamicii.
Neavând exemple concrete – „nu are rost să dezgropăm”, bla, bla, colportorul de vorbe goale Aurelian Scarlat recurge la atacuri la persoană, la care este expert (vezi blogul său complet inutil).
Domnule Clej,
Poftiti un link: http://www.scarlat.ro/libertatea-cuvantului.html#comment-218
Citez: „Domnule Scarlat, repet: ce părere aveţi despre mesajul precedent? Până la proba contrarie vă consider la fel de antisemit ca acest laş anonim, ultra-agresiv şi abject”
Deci m-ati acuzat de antisemitism din cauza unui cetatean care comentase scrierea respectiva.
In comentariul de azi dimineata am spus „Iar cand dumneavoastra sau colaboratorii dumneavoastra sunteti criticat, o vedeti ca pe un atac la persoana”. La care ati binevoit a-mi raspunde cu „colportorul de vorbe goale Aurelian Scarlat recurge la atacuri la persoană”.
Cu toate astea, sunteti de parere ca eu va atac pe dumneavoastra. Sunteti ipocrit, domnule Clej. Si prin comentariile de mai sus ati demonstrat cu prisosinta acest lucru.
Va multumesc
Colportorul de vorbe goale Aurelian Scarlat, fiind băgat în colț, începe să scoată sferturi de adevăr. Nu dorește însă să spună ce scria cetățeanul respectiv pe blogul său. Și nu spune pentru că tolera niște infamii antisemite cu caracter penal sub pretextul libertății de exprimare. Acesta este Aurelian Scarlat care mă acuză pe mine de ipocrizie.
Din viziunea unui evreu, ANTISEMITISM este insasi existenta altor rase. Inainte de a ma acuza si pe mine de antisemitism, va pot spune doar ca arabii sunt si ei SEMITI, deci nu pot fi antisemiti, si totusi nici ei nu-i au la suflet pe evrei…Va pot da site-urile catorva evrei, chiar si ortodocsi, care nu-i au la suflet pe…evrei…adevarat, cei sionisti. Cum explicati asta? Banuiesc ca veti spune ca arabii desi semiti sunt nazisti, homofobi sau mai stiu eu ce…Explicati-mi atunci despre evreii care-si contesta confratii si chiar faptul ca Israelul nu ar trebui sa existe.
nanonim,
de fapt nu se intelege ce doresti dumneata. A fi roman nu inseamna automat a nu fi antiroman. Cele doua notiuni nu sunt in contradictie logica. Se aplica la fel la evrei, patagonezi, americani, etc. Explicatia este ca etnicitatea nu este ceva care ne alegem, pe cand xenofobia este o optiune constienta. E simplu, sper sa pricepi.