Într-un text postat ieri de Tăriceanu pe contul său Facebook, acesta afirmă că protocoalele, în speţă cel încheiat de Procuratura Generală şi SRI, nu au legătură cu Hotărârea nr. 231 din 30 martie 2005 a guvernului condus de acelaşi Tăriceanu şi care are ca prim semnatar pe… Tăriceanu. M-am informat pe bază de acte, adică citind documentul – HG 231 pentru a vedea în ce măsură este adevărată afirmaţia „Lazăr minte”.
Concluziile le-am postat pe contul FB al lui Tăriceanu, sub formă de comentariu la textul său. Restul articolului reprezintă reproducerea – cu minime modificări – a comentariului meu.
Domnule Tăriceanu,
Scrieţi: „Procurorul general minte ca să își scape pielea… HG 231 nu se referă la protocoale, ci la aplicarea strategiei naționale anticorupție. Strategia enunța o serie de principii…”
Da, dar pe lângă enumerarea unor principii (pe 8 pagini), HG 231 din aprilie 2005 stabileşte şi un Plan de acţiune pe perioada 2005-2007 pentru implementarea acestei Strategii anticorupţie. Partea principală a Planului Planul (7/8 din volumul Hotărârii) enumeră trei „domenii prioritare” conţinând 10 „obiective majore” şi circa 60 de „măsuri specifice”.
La domeniul prioritar „combaterea corupţiei”, în scopul „stabilirii unor proceduri clare de colaborare între Parchetul Naţional Anticorupţie şi toate celelalte structuri cu atribuţii în lupta anticorupţie”, Guvernul dispune (pct. 4.5) ca până în octombrie 2005 SRI, SIE şi alte structuri de informaţii să încheie protocoale cu PNA, PICCJ şi alte instituţii pentru „transmiterea oricăror informaţii şi suport probator referitoare la săvârşirea unor acte sau fapte de corupţie”
Desigur, asta NU înseamnă încă ca DNA, PÎCCJ etc. să externalizeze către SRI, DIICOT, etc. activităţile tehnice de culegere de informaţii – prin filare, ascultare etc. – privitoare la suspecţi. Dar prin această dispoziţie, bariera între structurile de informaţii şi justiţie, barieră pe care o proclamaţi astăzi indispensabilă, a fost abolită cel puţin în parte de această Hotărâre Guvernamentală dorită de guvernul dv.
Deci Procurorul General Lazăr NU „minte” (termenul trebuie utilizat cu prudenţă!) când atrage atenţia asupra contribuţiei dv. proprii la geneza protocoalelor.
Este de asemenea neliniştitoare lipsa dv. de reacţie, a formațiilor dv. politice, când, începând cu 2009, s-a materializat prin noi protocoale externalizarea către SRI a culegerii de informaţii în cazurile de suspectare de corupţie, deşi de atunci aţi fost parlamentar şi chiar, din 2014, preşedinte al Senatului. Spun asta deoarece Parlamentul (Senatul, în speţă) are o comisie de supraveghere a SRI, iar această comisie a fost informată la vremea respectivă de semnarea noilor protocoalelor. Dacă dv., cu poziţia dv., nu aţi ştiut, nu aţi dat atenţie şi nu aţi denunţat încă atunci ceea ce consideraţi astăzi că a fost ilegalitatea acestor protocoale, nu puteţi da vina pe altcineva. De aceea vă aflaţi într-o poziţie slabă pentru a le clama acum ilegalitatea – după o lipsă de reacţie de 6-7 ani (2009-2016) .
Iar caracterul lor secret – a fost secret doar în raport cu publicul larg, nu şi faţă de Legislativ – este cât se poate de normal, deoarece infractorii nu trebuie să cunoască modalităţile prin care sunt prinşi.
Din martie 2016 semnarea unor (noi) protocoale între SRI şi PÎCCJ a devenit ilegală deoarece o parte din art. 142/1 din CPP, cea care permitea executarea supravegheri tehnice inclusiv de „alte organe specializate ale statuluij”, a fost invalidată de CCR – şi doar pentru motivul că este insuficient de specifică.
Pe lângă diabolizarea protocoalelor, un alt talking point continuă să fie diabolizarea Serviciului român de informaţii, ca şi cum acesta nu este o structură a statului român, deci asupra căruia Guvernul/Parlamentul poate avea un control COMPLET, ci o structură totalitară de genul Securităţii controlată de un dictator, sau o agentură străină. De 3 ani de când este diabolizat, SRI-ul ar fi putut să fie deja reformat radical după gustul solidei majorităţii guvernamentale – DACĂ aceasta ar fi crezut cu adevărat în propriul său discurs diabolizant.
Toate aceste incoerenţe nu pot să nu trezească suspiciunea că se urmăreşte altceva decât se spune.