Ultimul an a fost caracterizat de o activitate crescută a Papei care a călătorit în toată lumea în vederea susţinerii popularităţii în scădere a bisericii catolice.
Cauza este progresul religiilor protestante în America Centrală şi de Sud şi a religiei islamice. Biserica „universală” este în regres în piaţa mondializată a religiilor.
De aceea este pe cale să se restructureze şi să încerce continuarea unor direcţii de dezvoltare începute încă din evul mediu, cît şi o adaptare la condiţiile actuale în care şi în domeniul religiilor concurenţa este crescută.
Biserica catolică reia direcţia dezvoltării în răsărit şi caută să se extindă în Europa de Est. Din nord, din Prusia de Est, şi pînă în Sud în Mediterana, catolicismul încearcă să reia contactul cu realitatea şi să strîngă rîndurile credincioşilor, să se manifeste şi prin activitate umanitară şi colaborare în domeniul social în folosul păturilor defavorizate.
Astfel, înainte de a fi ales în funcţie, Alexis Tsipra a efectuat o vizită la Vatican şi a purtat convorbiri cu Papa pe care l-a denumit „Papa celor săraci”.
În ultimul an Papa a efectuat două călătorii, una în Orientul Apropiat în care a încercat un dialog pentru pace şi interconfesional şi în care s-a întîlnit cu Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol şi o a două călătorie în Turcia în care a promovat pacea socială şi dialog interconfesional.
Comunicatele emise cu aceste ocazii indică o accelerare a apropierii între biserica ortodoxă şi cea catolică.
În Biserica de la Fanar Papa a solicitat să primească binecuvântarea Patriarhului Ecumenic.
Numărul de credincioşi ortodocşi din Constantinopol este infim şi o eventuală unire cu Roma ar avea o importanţă simbolică dar în practică ar fi precum achiziţionarea unei firme minuscule de către o companie importantă cotată la bursă.
Importanţa simbolică ar constă în exemplul care ar putea fi urmat şi de alţi credincioşi sau chiar părţi din bisericile autocefale din răsărit.
Grecia, care tradiţional era o ţară cu majoritate ortodoxă, continuă să fie aşa numai în statistici oficiale. În practică populaţia, în special cea de sub 45 de ani, nu este practicantă şi nu are o conştiinţa religioasă, fiind dominată de un curent anarhist antireligios. Tinerii ar putea fi atraşi de misionari protestanţi sau catolici foarte bine organizaţi.
În următoarele decenii Grecia ar putea deveni un amalgam de populaţii în care curentul musulman ar putea fi şi cel mai puternic. Cu ani în urmă credincioşii musulmanii au manifestat prin rugăciuni în aer liber, în special în pieţe şi bulevarde, cît şi în oraşe şi sate şi au reuşit ca de dimineaţă să blocheze activitate în capitală cît şi în multe oraşe şi regiuni.
Lumea este în schimbare şi trebuie să se evite radicalizarea în toate domeniile sociale şi în religie.
Poziţia dominantă a economicului se reflectă în concurenţa politică dar şi în religie.
Deşi religiile au ramură economică importantă, este posibil că în timp aceasta să se micşoreze şi economicul să se îndepărteze şi în loc să observăm o religie cîştigătoare dominantă să observăm o fărâmiţare şi chiar dispariţia unor religii.
Economicul nu doreşte concurenţă, vrea să fie dominant.