Prezentul nostru nu e, esenţial, nici mai bun şi nici mai rău decât ne e trecutul. E doar diferit! E, desigur, confortabil să te gândeşti că aparţii unei naţiuni definite prin excepţionalism şi mesianism. E comod să-ţi priveşti prezentul ca pe un balon de săpun şi nu ca pe o consecinţă directă a trecutului. Astfel, ai iluzia că ceea ce trăieşti astăzi e pasager, că energia latentă a acestui popor, capabil de atâta măreţie în trecut, e doar ascunsă undeva, gata să erupă. Romantism de secol XIX… Democraţia noastră arată aşa cum arată nu pentru că ea a fost pervertită de contemporani, ci pentru că nu a fost practicată cu succes niciodată în istoria noastră. Societatea românească ne provoacă astăzi atâtea motive de lamentare şi disperare nu pentru că am rupt-o cu tradiţia, nu pentru că am fost colonizaţi de Uniunea Europeană, ci tocmai pentru că avem tradiţia pe care o avem. Dacă fie şi jumătate din trecutul nostru glorios ar fi fost şi altceva decât mitizare şi ideologie,

După cum este cunoscut, România a fost afectată în perioada de preaderare şi în cea care a urmat după primirea în Uniunea Europeană (UE) de o serie de mutaţii politice, economice, sociale şi culturale. Din păcate, cele mai importante consecinţe ale acestor schimbări intempestive s-au dovedit a fi negative şi nu pozitive…

Charlotte Gainsbourg, “The Songs That We Sing”

Katie Melua, “The Bit That I Don’t Get”

E ceva foarte aiurea cu lumea noastră dacă oamenii cred mai degraba ca eşti lacom, infumurat sau hoţ decît că muncesti.

Tulburări în timpul somnului. Este un lucru ingrijorător sau numai o fabulă? Mai puţin deranjante ca sforăitul, tresăririle din timpul somnului pot duce la veritabile separări în dormitorul conjugal. Uneori vremelnice, dacă nu definitive, sunt resimţite de 70 % din populaţie. Îmi amintesc de suferinţele unui coleg a cărui soţie, timorată de „reflexele” lui nocturne, l-a somat cu divizarea patului comun, numai după două săptămâni de la căsătorie.

Sâmbătă seara, trecând în revistă ştirile din România, mi-a atras atenţia un titlu: “Premierul Ponta: Evenimentul Zilei face presiune directă şi constantă la adresa justiţiei şi CNA”. “Curios titlu”, mi-am zis. Ce fel de “presiune” poate exercita un ziar? Un ziar operează în mod normal cu vorbe. Să fi recurs angajaţii acelui ziar la violenţe fizice? Sau poate au recurs doar la vorbe, însă într-un mod care nu este permis de legea penală?…

Referitor la mediile calculate în statistică, Grigore Moisil a remarcat: “Dacă pui o fesă pe o plită încinsă şi o fesă pe un bloc de gheaţă, media e bună, dar în realitate e vai de fundul tău!”//
Pregătirile de iarnă au început. În martie vor fi gata!

Toni Herşcovici a fost ani de zile medic pediatru în Beer Sheva şi Dimona. Astăzi, după pensionare, doctoriţa din Neghev pictează , după ce a învăţat secretele tehnicii de la oameni de meserie. Din marea varietate de stiluri şi subiecte, în mod firesc a optat pentru realism şi ceea ce se întâmplă în imediata apropiere.

Un adevărat prieten este acela care împărtăşeşte cu tine nu numai bucuriile şi momentele de fericire, ci şi acele momente, inevitabile în viaţă unui om, când soarta te loveşte dur. De-a lungul timpului am avut mulţi “prieteni”, în special într-o perioadă când câştigăm bine şi aveam buzunarul de la spate burduşit cu un teanc gros de bancnote. Pot să spun totuşi că am avut parte şi de prieteni devotaţi care nu m-au părăsit niciodată, indiferent de situaţia sau starea proastă în care, în anumite momente, m-a aruncat viaţa.

Când tace e mult mai credibil… // Umorul trebuie să însoţească inteligenţa, nu ignoranţa. // Dacă eşti prost, ai o scuză. Dacă eşti rău intenţionat, nu ai nici o scuză.

Fotograful Canadian Patrice Laroche nu va avea nici o dificultate să explice copiilor despre “barza şi bebeluşi”. În timp ce soţia lui era însărcinată, Patrice Laroche a făcut o serie de fotografii comice care explica de unde provin bebeluşii, intitulată ”How to Make a Baby”.

Cu cat inaintam in mileniul digital ne departam de natura, de animale.

Am avut ghinionul de a o cunoaşte nu din postura unui turist pentru care agenţia de turism organizează totul, nu din scaunul unui autocar cu aer condiţionat şi geamuri fumurii, nu de pe geamul unei camere dintr-un hotel de patru sau cinci stele… Am cunoscut-o în profunda ei mizerie şi vulgaritate, o ţară care nu trăieşte decât în foarte mică măsură în secolul XXI… Despre această Indie voi scrie, de altfel, în acest jurnal. Dacă doriţi India lui Eliade, a lui Forster sau a lui Rushdie, citiţi-i (veţi găsi şi realităţi asemănătoare cu cele descrise de mine!)… La o astfel de Indie, însă, eu nu am nimic de adăugat. Jurnalul meu va fi unul egolatru. Este posibil ca India despre care vă vorbesc să vă rămână permanent străină (ceea ce vă şi doresc, de altfel!). Nu mă voi distanţa, nu voi fi obiectiv şi nu mă voi feri să judec chiar dacă, făcând asta, aplic în mod cu totul eronat criterii de valoare valabile în spaţiul european, dar imposibil de aplicat aici. În definitiv, despre asta e vorba într-un jurnal, nu-i aşa?!

Edwiga fuma în grădina din spate şi mângâia florile, îmi arăta câte un avion pe cer şi îşi agita mâna a depărtare, atingânu-şi ochii ca şi cum şi-ar fi oprit o lacrimă, să înţeleg că avea şi ea în Polonia o grădină de care îi era tare dor. Din păcate era alergică la praf. Purta măşti de hârtie care îi dădeau un aer misterios şi atingea totul cu grijă ca şi cum ar fi lucrat cu lucruri periculoase.

Urmăream cu lacrimi în ochi, aproape cu evlavie, interviul acordat de Marin Moraru, la împlinirea a 76 de ani. Şi întrebarea sa simplă, rostită mai mult din ochii aceia rotunzi, cu “o mie şi una de sclipiri”, care de multe ori mi l-au readus în amintire pe Peter Lorre, genialul “personaj secundar” din Şoimul Maltez ori Casablanca, îmi sfredelea sufletul.

Ne scufundăm în apele golfului,

Pe un pat de nisip.

Îmbrățișările noastre ucid coeficienții de frecare.

Îi coboară aproape de zero.

De fapt, ce este cu valul acesta de acuzaţii de plagiat? E ceva nou şi neaşteptat? Sau este o boală mai veche, ieşită la suprafaţă într-un anume context? Rîndurile de mai jos nu se constituie întru acuzarea ori întru apărarea cuiva. Nu am căderea să verific dacă aceste acuzaţii sînt sau nu sînt adevărate, nici nu aş avea mijloacele. Încerc („doar”) să analizez fenomenul.

Evenimentele din ultimele săptămâni din Egipt dar şi cele din Libia şi Siria aruncă o umbră asupra a ceea ce foarte multă lume a crezut că va fi „primăvara arabă”. Ţări musulmane din Africa de nord, care au încercat să urmeze, cel puţin în aparenţă, modele europene s-au revoltat împotriva regimurilor autocratice civile sau/şi militare, a corupţiei, lipsei libertăţii cuvântului şi lipsei de perspectivă mai ales a tinerilor.

Ca de obicei o reţetă simplă, ce nu se vrea reuşită decât prin gust.
Măsline, ustuori, vin – trei elemente ce dau mâncării o savoare unică.

Generaţia mea a trăit războiul din Vietnam şi Flower Power mai intens decât America. Pentru că noi, adolescenţii acelor ani, ne chinuiam să construim America noastră.

Jony Iliev, Bulgaria. Muzică romanes cu background de jazz

Natalia Ghilaşcu: Homofobia a ajuns pâna la ideea de a da foc homosexualilor

În adolescenţă nu găseam nici o bucurie în afara oraşului unde agitaţia amesteca singurătăţi cât să nu ţi-o recunoşti pe a ta. Chiar şi acum[…]

L-am întâlnit în friguroasa toamnă a lui 1991. După ce bobocii plantaţi cu un an înainte de minerii animaţi de sloganurile dragi FSN-ului iliescian – “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim” – începuseră a se transforma în trandafiri graşi. Mă aşteptam să-mi vorbească despre acel moment care ne-a aruncat din extazul unei noi epoci a luminilor în abisul unui ev mediu retardat.

Exasperaţi de excesul prescripţiilor medicamentoase, şi mai cu seamă a antibioticelor, părinţi micuţei Sara, prieteni de familie, s-au decis să recurgă la o medicină mai puţin agresivă, dar şi mai puţin costisitoare: „Primul nostru pediatru prescria cu prea mare uşurinţă antibiotice şi corticoide unui copil de 6 luni, astfel încât ne-am decis să ne adresăm unui pediatru homeopat…”.

Pur şi simplu o mâncare a cărei reţetă este la îndemâna oricui…

Cred că istoricul Lucian Boia când a scris această cărticică a fost motivat de ceea ce s-a întâmplat în România vara trecută, conflictul dintre preşedinte şi guvernul Ponta 1, conflict privit cu stupoare de Occident. Considerând în aceeaşi măsură vinovate ambele părţi, istoricul a vrut să afle şi să explice cum s-a ajuns în 2012 într-o ţară a Uniunii Europene care se presupune că ar trebui să respecte regulile democraţiei, statul de drept şi propriile legi, să se încalce toate acestea şi să se instaureze domnia bunului plac

Se făcea că participam pentru prima oară (novice fiind în Israel) la un exerciţiu militar. Era iarnă. Douzeci de grade (Celsius) la miezul zile şi sub zero noaptea. Nu cred că aceasta a fost cauza, dar un generator electric de campanie se defectase. Un soldat care din întâmplare era inginer electrotehnician, a primit sarcina să-l repare.

Vă mai amintiţi zilele geroase când vă trezeaţi ţepeni de frig şi nu aveaţi apă caldă nici pentru un spălat pe dinţi? Vă mai amintiţi când stăteaţi la coadă zile si nopţi în speranţa că poate “se bagă ceva”? Vă mai amintiţi de zilele şi nopţile când aveaţi chef să faceţi sex sau dragoste (fiecare după înzestrare si simţire…), iar a doua zi vă străfulgera gândul că nu aţi numărat bine zilele din calendar?

Statul naţional de astăzi, unde minorităţile sunt, numeric, nesemnificative, arată aşa nu pentru că asta ar fi fost evoluţia lui naturală, ci tocmai pentru că, obsedaţi de ideea unei naţiuni monoetnice, comuniştii l-au transformat în mod forţat,în aşa fel încât el să apară astăzi monoetnic. Minorităţile României nu au dispărut pe cale naturală, nu au fost asimilate, ci, pur şi simplu rejectate sistematic, anihilate cultural şi fizic, vândute la export (există şi un mercurial; ştim astăzi cam cu cât vindea Ceauşescu un evreu sau un german) prin politică oficială, de stat. Înainte de a se produce, însă, fenomenul, minoritarii au lăsat urme în cultura şi identitatea noastră, urme pe care nu le putem şterge prin decret sau prin discurs politic.

„Dar actele nu se încheie pe gratis, iubite! // Nici nu mă gândesc să mă mărit așa, fără zapis.”

E adevărat că literatura “gastronomică” se caută, în ultima vreme, mai mult decât literatura de ficţiune, memorialistică sau eseuri. În cărţi sau pe internet, găsim sumedenie de reţete, tentante şi apetisante. O carte cu multe reţete interesante, tradiţionale, cu specific regional sau care ne învăţa cum să gătim rapid, gustos, economicos şi, mai ales, sănătos, nu trece neobservată.

De citiva ani buni suntem inundati cu efecte speciale in filme, citeodata aceste efecte fiind exagerate si infricosatoare nu numai pentru copii dar si pentru adulti. “Body art” se poate vedea destul de des in media. Iată mai jos cateva exemple despre aceasta arta.

Democraţia cere un preţ mare. De asta, nouă ne e scumpă. // Când totul aparţine tuturor, totul e al nimănui. // Bonne chance, adică noroc chior (folclor). // Dacă nu poţi face două lucruri consecutiv, încearcă să la faci în acelaşi timp…

Jose Carreras, Misa Criolla (Ariel Ramírez), 1-Kyrie

Reprezentanţii Centrului ”GENDERDOC-M” au fost insultaţi ieri la şedinţa de judecată de la Curtea de Apel din Bălţi, unde se examinează cauza interzicerii de către Consiliul mun. Bălţi a manifestaţiilor publice organizate de comunitatea LGBT şi declararea ”zonei interzise propagandei homosexuale” în mun. Bălţi.

Fiind rezident în zona Washingtonului, am observat deja de luni de zile pregătirile pentru ceremonia de instalare a preşedintelui american. Construcţia marelui podium pe treptele Capitolului a început încă dinainte de a se cunoaşte câştigătorul alegerilor. De fapt, nici nu contează cine câştigă, inaugurarea este garantată. Este unica zi când vitriolul politic dintre cele două partide majore se opreşte total. Este o zi de armistiţiu şi toţi sunt prieteni în numele unităţii americane. Foarte frumos, dar din păcate durează numai o zi, pe care o savurez o dată la patru ani.

Regina Spektor – “How”

schiţă acidă, umoristică.

Viaţa e pur şi simplu / un drum printre munţi / printre lanuri / şi tu în automobilul însingurat te întreci cu un cântec…

Cu mişcări măsurate, bătrânul deschise cele două ferestre, de-a dreapta şi de-a stânga odăii văruite.
Se aşeză apoi la masă.

O dupa amiaza la tropice si cateva beri in suntele muzicii Calipso

Miracolele din Dubai! Cladiri enorme, arhitectura moderna, bunastare si… fecale?

Lilly nu a uitat niiciodata binefacatorii ei : Zsozso si Richard. Romanul este dedicat in mare parte sufletului lor generos. La numai o zi de la publicarea primului fragment din roman o epistola anunta trecerea in nefiinta a celei ce a fost protectoare si sprijin la nevoie, Zsozso.
Romanul devine totodata si un recviem sincer, un semn dedicat celor ce daruiesc, ajuta.
Dormi in pace, Zsozso !

Am un prieten, să-i spunem Thomas, nu de alta dar chiar așa îl cheamă. Visul lui din tinereţe era să devină pilot. Fiind nepot de rabin in Ungaria mai mult sau mai puţin comunistă, neplăcându-i cartea, și de fapt din cauza niciunuia din aceste motive, a devenit steward…

Aşadar, nu s-ar cuveni să ne autoiluzionăm că societatea românească a secolului XXI este mai tolerantă şi mai înţeleaptă decât cea din prima jumătate a secolului trecut sau decât cea din perioada comunistă. Încă se mai tratează, la noi, principii precum political corectness sau democraţia drept un moft la care trebuie să aderăm căci, nu-i aşa, astea sunt timpurile în care trăim! Încă, în intimitatea propriilor lor locuinţe, profesori români şi diverşi alţi reprezentanţi ai elitei, îi înfierează pe străini, învinovăţindu-i, în exclusivitatea, pentru toate relele ce ni se întâmplă. Încă, Eminescu din articolele sale xenofobe, e citat cu religiozitate, transformat în instanţă supremă în problema românismului.

Noul documnetar al lui Radu Gabrea devăluie dedesubturile uneia dintre afacerile cele mai oneroase ale regimului comunist român-emigrarea evreilor în Israel contra cost

Câteva aforisme…

Cei fără de care se spune că nu poate exista coaliţie guvernamentală în Israel (şi din nefericire, pe bună dreptate), au lăsat să se adune la marele bal mare al campaniei electorale, anunţate şi prezentate de maeştrii de ceremonii-consilieri de campanie, partidele şi blocurile electorale precum Likud-Beiteinu cu liderii lor, primul-ministru Beniamin Netaniahu şi Avigdor Liberman, precum şi cam fragilul bloc de stânga-centru, alcătuit din triada Yehimovici-Lapid-Livni, cu propriile suite (pardon, partide).

Vuvuzela Symphony

“No More” de Moonlight Breakfast (o nouă formaţie românescă)

N-am întâlnit nicăieri vreo propunere ca această imagine să fie trimisă Ambasadei României din Canada (o facem noi, pe această cale) pentru a-i întreba dacă ştiu ceva despre ea şi dacă au făcut ceva pentru a elimina România din listă

O reteta clasica italiana devenita populara in intreaga lume pentru cei mici si cei mari.

Tovarăşul Vasilii Blohin a păşit în viaţă cu modestie: s-a născut într-un sat pierdut, la peste 200 de kilometri de Moscova, în familia unui ţăran sărac. Nimic nu-i prevestea un viitor strălucit: activitatea “în câmpul muncii” şi-a început-o la vârsta de 10 ani ca cioban, apoi a lucrat ca pietrar şi a ajutat şi în gospodăria părintească…

The Palestinians are victims, yes, but of their own insane and bloodthirsty leadership, and of a religion that has such an iron grip on its population that a mother will actually celebrate the death of her child in its cause, and dissent from it can literally cost you your life. Yet we pretend that this religion’s influence is absolutely zero, and that this is actually a political situation – we maintain the ludicrous fiction that the Arabs are fighting for justice and civil rights, when we can see the kind of justice and civil rights that have been delivered to the people of Gaza under the religious jackboot of Hamas.

Vreau, fără intenţia de a scrie un ghid turistic, să împărtăşesc câteva impresii de calatorie din Tenerife care poate vă vor inspira şi tenta pe unii dintre dumneavoastră.

Caricatura ironizează cu simpatie (sau dimpotrivă) în forme directe, simbolice, metaforice. Ea amuză pe unii, probabil îi irită pe alţii, ea poate fi o sarjă amicală, umoristică, satirică, critică sau de atenţionare; e un desen în care sunt exagerate la modul grotesc chipul, trupul…

Vorbim pentru toate categoriile de urechi… // Înainte, toţi eram cei mai buni. // Unii sunt convinşi că se face dimineaţă atunci când ei se trezesc.

V-aţi dori să trăiţi într-un mediu în care să fiţi liniştiţi, în siguranţă, sănătoşi, atoateştiutori, într-o companie ideală, mereu sătui şi satisfăcuţi?

Human Right Watch a publicat un raport cu privire la conflictul din Gaza din noiembrie 2012 şi în care apreciază că lansarea de rachete de către grupuri armate palestiniene împotriva civililor israelieni echivalează cu “crime de război”

…Apariţia eticii şi culturii cavalereşti şi atitudinea ambivalentă a bisericii au modificat în oarecare măsură această percepţie la nivelul elitelor, femeia şi sentimentele pe care le inspiră devenind sursa unor fapte eroice sau devoţionale, dar şi inspiratoarea liricii trubadurilor. În aceeaşi direcţie, recuperarea unor texte patristice a permis valorizarea contribuţiei femeilor la succesul misiunii creştine. Impactul acestor stări de spirit nu a determinat atenuarea reticenţelor cu care oamenii Evului Mediu priveau implicarea femeilor în treburile publice…

Practicile discriminatorii sunt utilizate chiar și de cele mai populare firme, însă niciuna dintre acestea încă nu a fost avertizată că ar putea plăti amenzi pentru plasarea anunțurilor de acest gen.

Arhitectura moderna din China

Poporul acesta măcar e onest. E coerent. El se comportă conform lipsei lui de înţelegere, e egal cu sine însuşi şi când înjură la coada de la Patriarhie, în aşteptarea apei sfinţite, şi când aşteaptă la cozi infernale pomana unor sau a altora. Nu acelaşi lucru se poate spune despre cei care acuză. Ei n-au nici scuza sărăciei, nici pe aceea a lipsei de inteligenţă. La ei e vorba de lichelism în stare pură, de rating, de vot, lucruri pe care le obţin cultivând în mod conştient mitocănia de cea mai joasă speţă, patriotismul deşănţat, sloganul care incită… Apoi, ca într-o comedie grotescă, cei care au semănat seminţele prostului-gust, strâmbă din nas la manifestarea lui. Cu o inocenţă demnă de cauze mai bune, se lamentează, se arată uimiţi că el, poporul, se exprimă atât de primitiv. Primitivismul le aparţine, iar primitivismul elitei are un defect: el contaminează, el se întinde ca o plagă şi acoperă zonele gri ale societăţii.

Preoţii n-au salvat niciodată pe nimeni, însă toată lumea se roagă la ei şi le acordă încredere. Medicii, în schimb, salvează în fiecare zi mii de oameni, însă toată lumea îi înjură. // În fiecare an, medicii buni pleacă în străinătate, de tot. Popii nu pleacă decât maxim într-o nouă biserică, construită peste drum.

Tea-time Britain

Cele mai bune zile din viaţă ajung să fie uitate întâi. / Ce ne rămâne? / Serile lungi în tramvai în drum către casă…

Îţi spun

Că tocmai am ucis un licorn

Dragă,bătrâne

Şi că ieri te-am abandonat pe o masă

De cafenea

În Romană

Totul este pregătit după rânduială

asta pe pământ pentru că acolo sus

figura mea lustruită de vreme

vorbeşte aprins cu Iisus

Îti cer toate cele

Dar ştiu că nu-mi dai !

Te plouă cu stele,

În luna lui mai !

Au confundat iarba cu „ierburile”. / De lapte nu s-au atins; după iarbă nu era bun. / Într-o săptămână le crescuseră corniţe. / Erau şi ascuţite, acum.

apa rece îi alunecă pe faţă ca un şarpe

îi taie respiraţia

iar în oglindă printre petele de argint înnegrit

zîmbetul ei tremură şi refuză să-i acopere toată gura.

Aş vrea să răzbată din ele o tristeţe abisală; / Dar aşa, natural, nu forţat, să scrii mîine-n revistă: / „Eh, ia nişte versuri acolo; ce mare scofală?”

Şi iată cum toate-ale mele

trec înspre bronz cu un pas grăbit

ridicaţi soclul de piatră

şi mie redaţi-mi chipul cioplit.

Într-o altă viaţă eu am fost cal! / Şi bunica îmi spunea mereu: / “nu mai alerga atâta, mânzule!”

Un tangou special la Festivalul TangoAmadeus 2012

Cine este Erik Gedeon? (Aparut dupa inchiderea editiei)

Versuri în iarnă

Valea faptelor bune este deschisa si in aceasta perioada de dinaintea sarbatorilor de iarna. E timpul pentru a insuma cate flori am sadit ori arbori ajutand pe cei din jurul nostru

nu se găsesc cruci, la florării

nu găseşti o crizantemă, un crin

Două stele clipesc undeva spre Apus. / Nu sunt reale, / Sunt doar iluzia alunecării în noapte.

Menţinerea într-un viitor guvern a lui Avigdor Liberman, după prestaţia lui şi după ce a fost acuzat de justiţie, ar afecta imaginea Israelului pe plan extern şi intern.

La 22 de ani împliniţi de cîteva zile, norvegianul Magnus Carlsen a bătut recordul mondial de şah, la puncte ELO, deţinut din 1999 de faimosul Kasparov.

Cine sunt descriminaţi şi de cine sunt discrimaţi in Republica Moldova? două sondaje lansate de Portalului de Ştiri ”Discriminare Media” în august, arată că cel mai des discriminează oamenii de rând, în proporţie de 51%, apoi funcţionarii publici, în proporşie de 29%, urmate de instituţiile medicale, în proporţie de 18%.

We live in a world where that tactile sensation, a mixture of velvet and silk, tasting of cinnamon and smelling of warm milk, from a childhood frozen in black and white photographs, has been replaced by the touch of computer keyboards and the mouse, by cell phones and many other digital devices which, for many children, are substitutes for a father’s kiss, a grandmother’s caress, the touch of grass with bare feet or the smell of wild flowers.

Douăzeci de membri ai noului Parlament s-au aflat în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese. Opt dintre ei şi-ar putea pierdele mandatele dacă instanţele de judecată, pe rolul cărora se afla deja cauzele, vor confirma constatările Agenţiei Naţionale de Integritate prin decizii definitive. ARC vă spune care ales are probleme de integritate şi de care fel. Informaţiile sunt furnizate de baza de date. Verifică Integritatea Candidatului Tău.

În memoria pietrei, o poveste …

Poţi privi în oglindă cerul şi pământul,
Aici-acolo, oare, nu suntem tot noi pe aceeaşi pagină?
Desculţă bucuria păşeşte pe durerea intensă.

Uneori şi cele mai dulci amintiri se transformă în coşmaruri…

Iar ploile de mai…

Ploile de mai ne pot da frisoane,iubito.

Trăim într-o lume în care senzaţia aceea tactilă, amestec de catifea şi mătase, cu gust de scorţişoară şi miros de lapte cald dintr-o copilărie încremenită în fotografii alb negru a fost înlocuită cu atingerea tastelor de computer şi a mouse-ului, cu celulare şi multe alte aparate digitale care suplinesc pentru tot mai mulţi copii sărutul tatălui, mângâierea bunicii, atingerea ierbii cu tălpile goale ori mirosul florilor de câmp.

Un erou aflat pe linia intai a celei mai grele profesii

În dimineaţa zilei de 29 noiembrie toate legăturile Internet cu Siria au fost întrerupte. Interpelat, guvernul sirian a negat că ar avea vreun amestec. Foarte rapid, Google şi Twitter au pus în funcţiune o converse “Voice-to-Tweet”: persoana sună la un anumit număr de telefon dintr-o listă, dictează un tweet, acesta este convertit în text şi apare pe Tweeter.

Tim Minchin: If You Open Your Mind Too Much Your Brain Will Fall Out

O prima concluzie la cald: votul a fost exclusiv si excesiv politic, a fost unul furios negativ la adresa fostilor guvernanti, rezultat al inertiei electorale manifestata cu ocazia alegerilor locale si a referendumului de demitere din vara. Este o confirmare a dorintei populare de respingere a politicilor austere promovate de Basescu si PDL…

O supa italiana ideala pentru perioada de dinainte de sarbatorile de iarna.

În textul de faţă îmi propun să prezint câteva idei din lucrarea sa “The Empathic Civilization: The Race to Global Consciousness in a World in Crisis”. Sunt conştient că Rifkin este şi controversat, dar scopul meu este să prezint pe scurt aspecte din cartea sa care mi s-au părut interesante…

Ajungi să te şi întrebi, cine erau cei care torturau în închisorile comuniste, din ce altă ţară fuseseră ei aduşi?! Cine erau cei care l-au umilit pe Coposu, cine erau cei care l-au ucis pe Gheorghe Ursu, cine erau cei care au implementat experimentul Piteşti? Cine erau secretarii de partid, activiştii din fabrici, tovarăşii care te-ar fi turnat la Securitate doar pentru a se putea instala, mai apoi, în propriul tău apartament, ceva mai mare decât al lor? Cui datorează moartea necunoscuţii din gropile comune? Nu cumva toţi aceştia, după ce ajungeau acasă, după ce îşi spălaseră mâinile de sânge, perorau la rândul lor despre cât de blânzi şi ospitalieri suntem?…