Uncategorized

Dacă cauţi…

Dacă intenţiile sunt bune, nu-i rău să fii ambiţios. / Cunoaşterea e bogăţie, bogăţia e putere, deci cunoaşterea e putere. / Chiar toate acumulările cantitative duc la salturi calitative pozitive? Şi ce-i cu gunoiul?

Uncategorized

De ce este necesară regionalizarea României?

Regionalizarea României reprezintă o problemă reziduală, o problemă a cărei soluţionare a fost amânată în mod nejustificat foarte mult timp. Este adevărat că modalităţile de regionalizare a României din perioada interbelică (de tip fascist) şi din cea postbelică (de tip sovietic) au generat puternice resentimente în opinia publică. Dar în acest moment situaţia este cu totul alta…

Uncategorized

Jurnal indian (XIII)

India e, cu siguranţă, altceva… Un haos general care dă iluzia unei libertăţi depline, dar care, în fapt, nu e decât o lume care scapă de sub control, o lume în care orice încercare de a norma comportamente şi atitudini publice eşuează lamentabil. Până şi compania aeriană indiană e oglinda societăţii indiene. Avioane vechi, zgomotoase, care se clatină la decolare, în aer şi la aterizare, servicii execrabile, stewardese plictisite care, în aşteptarea pensiei şi cu gândul la ea, uită să zâmbească sau te anunţă că se vor întoarce imediat cu sucul pe care tocmai l-ai comandat, pentru ca mai apoi să uite cu desăvârşire de el. Pe biletul electronic pe care l-am cumpărat cu vreo două luni în avans, atât numărul zborului, cât şi ora decolării erau trecute greşit.

Uncategorized

Genocid, Holocaust, negaţionism: atitudini, legislaţie, jurisdicţii… (II)

Substantivul comun “holocaust” a pătruns din greaca veche în alte limbi prin intermediul limbii latine şi anume prin Vulgata, traducerea latină a Vechiului Testament, sec. IV e.n., traducere care se bazează la rândul ei pe , traducerea greacă a Vechiului Testament (sec. II î.e.n.).

Intrat pe această cale limbile engleză şi franceză, termenul a început să fie utilizat în context secular, adică în afara contextului biblic, cel târziu începând cu sec. XVI e.n., cu sensul de mare masacru sau suferinţă.

Uncategorized

Crâmpeie din viaţă

Mult mai târziu mi-am însuşit atitudinea faţă de vicisitudinile vieţii, exprimabilă cu dictonul: “Ai reuşit – continuă, nu ai reuşit – continuă !”, zicere, ori a lui Fridtjof Nansen, ori a lui Robert Peary, ori poate o creaţie folclorică a celor care au învăţat să lupte cu viaţa…

Uncategorized

Despre românism, cu dragoste

Prin urmare, tradiţiile şi specificul nostru naţional nu ne plasează în niciun fel pe vreo treaptă a vreunei imaginare ierarhii. Trăim astăzi, alături de toate naţiunile sau triburile planetei, consecinţele propriei noastre istorii. A fi, deci, român nu înseamnă, calitativ vorbind, nimic altceva decât a fi german, indian sau senegalez. Înseamnă ceva, dar numai în termenii diferenţei, nicidecum ai superiorităţii sau inferiorităţii. Mai înseamnă ceva în fotografia momentului, dacă ne comparăm, de pildă, în termeni de Produs Intern Brut sau cantitate de pastă de dinţi consumată într-un an, pe cap de locuitor. Însă, de aici şi până la a crede că nemţii sunt mai organizaţi doar pentru că sunt nemţi şi românii sunt firi blajine şi poetice doar pentru că sunt români, e un drum lung, la capătul căruia, cel mai probabil, se află o prăpastie… Un drum atât de lung, încât nici măcar nu merită străbătut…

Uncategorized

Jurnal indian (XII)

E foarte important în India să rămâi calm… Calm în faţa zgomotului infernal de zi cu zi, calm în faţa lipsei de politeţe (aşa cum o înţelegem noi, aplicând standarde europene), calm în faţa sistemelor greoaie, calm în faţa aroganţei deghizate în patriotism, calm în faţa superficialităţii sistemului de educaţie, calm în faţa obtuzităţii camuflate, eufemistic, în tradiţie… În general, după o vreme, reuşita e asigurată. Nu există o altă şansă. Ori pleci, ori încetezi să te implici afectiv. Eu unul nu am plecat. Încă…

Uncategorized

Înviere

Tata stă în capul mesei şi soarbe tacticos din ţoiul de ţuică. Din când în când, o mai ajută pe mama cu un sfat. “E destul de fierbinte borşu’? Nu s-a rumenit prea tare mielu’?”

Uncategorized

Ascensiunea BRIC nu mai poate fi oprită

După cum este cunoscut, conform ultimului raport semestrial al experţilor Fondului Monetar Internaţional, în 2017 China va deveni noul lider economic mondial, iar în acelaşi an statele din grupul BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China) vor devansa cu 2,6% cele mai dezvoltate state ale Occidentului (SUA, Japonia, Germania, Regatul Unit şi Franţa) în ceea ce priveşte valoarea produsului intern brut (PIB) calculată în dolari internaţionali…

Uncategorized

Dispariţia unui popor

Acest laitmotiv al antisemitismului, despre care ştiu că este răspândit printre ruşi şi nu numai, cum că evreii sovietici nu au luptat în Marele Război pentru Apărarea Patriei şi că s-au ascuns în locuri călduţe, este obiectul demonstraţiei din articolul lui Grigorii Nikiforovici, demonstraţie făcută pe baza datelor statistice oficiale. Vom prezenta succint aceste date.

Uncategorized

At the End of the World

Patagonia, PA-TA-GO-NIA? I knew from the beginning, it didn’t exist. I imagined it: tall people, with silver goatees, with a blue gaze, lean and bony, with long legs, jumping over small purple lakes, staring at high raising orangey mountains encircling a grey landscape

Uncategorized

Autocrat sau iacobin: ţarul Ivan cel Groaznic şi epoca sa (V): un altfel de Octombrie Roşu

Deceniile 7-8 ale secolului al XVI-lea corespund uneia din cele mai tragice perioade ale istoriei Rusiei, percepută de participanţii la seria de experimente care destructurau paradigmele medievale socotite intangibile, în termeni similari cu Vremurile Tulburi. Diferenţa majoră constă în faptul că în acest caz agresiunea îndreptată împotriva tuturor fundamentelor vieţii ruşilor a venit…

Uncategorized

Copilăria…

Universul copilăriei este plin de miracole. Este o lume de poveste, uneori magică, alteori duioasă, este perioada când cei mici descoperă tainele existenţei. Numeroşi pictori au fost atraşi de acest subiect generos…

Uncategorized

La capătul lumii: Patagonia

Despre Patagonia am ştiut la început că nu există. Mi-am imaginat apoi totul altfel: oameni înalţi, cu cioc argintiu, costelivi şi cu priviri albastre, cu picioare lungi sărind peste mici lacuri purpurii, cu privirea fixată la munţii portocalii care se ridică în jurul unui peisaj cafeniu…

Uncategorized

Jurnal indian (XI)

La Universitate se pregăteşte o conferinţă despre Hugo Chavez şi Drepturile omului. Va vorbi Ambasadorul Venezuelei. Intuiesc atmosfera şi discursul, aşa că nu merg. Mă informez, mai apoi, şi constat că nu am greşit. Se prezintă statistici care demonstrează că Venezuela este cea mai… funcţională democraţie a lumii. Aceleaşi statistici arată nivelul de trai în creştere şi grija permanentă a lui Chavez faţă de apărarea Drepturilor omului. Îmi sună cunoscut… Cine ştie câte conferinţe cu un conţinut asemănător vor fi susţinut, cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, ambasadorii României, în vreme ce, în ţară, oamenii stăteau la cozi infernale, cu cartelele în mână şi cu teama că mâine casele le-ar putea fi demolate. E o farsă… o farsă care, însă, prinde aşa de bine într-o ţară atât de bântuită de idilism şi naţionalism!

Uncategorized

Cine sunt?

Toate imaginile teribile, pe care nu ar trebui să le vadă un copil, îţi formează spiritul de compasiune şi empatie, dacă reuşeşti să nu rămâi cu nervii distruşi pentru toată viaţa. Aceste lecţii dure m-au făcut mai rezistent chiar şi atunci când eu eram subiectul unor bătăi de joc şi agresiuni fizice…

Uncategorized

Haşotti-i şi homosexualitatea. Simptomatologia unui fenomen

Suntem europeni astăzi, şi nu puţini o declară public, nu pentru că neapărat, axiologic, credem în valorile europene. Suntem europeni pentru că nu am avut de ales. Şi nu de ieri de azi. Opţiunea noastră pentru cultura europeană a fost, fie politică, fie resentimentară, fie pragmatică. În vreme ce Europa a creat, în spatele conceptelor, un model de comportament, noi lucrăm cu aceleaşi concepte, puse în practică şi înţelese cu mintea Omului Nou comunist (specie pe care domnul Puiu Haşotti o reprezintă cu mândrie). Şi ne mirăm perpetuu că nu avem rezultate…

Uncategorized

Jurnal indian (X)

E, desigur, în asta ceva periculos: e greu să rămâi lucid şi organizat în mijlocul acestui Babilon care are, indiscutabil, fascinaţia lui. În India, în cele din urmă, totul se rezolvă. Câteodată, am senzaţia că nu trebuie să fac altceva decât să aştept ca lucrurile să se rezolve de la sine. Or, asta e extrem de periculos. Am cunoscut non-indieni pe care această încredere în capacitatea Universului de a conspira în favoarea lor i-a transformat, lent, dar mă tem că şi ireversibil, în oameni fără direcţie, fără puncte cardinale. Ei văd în asta un soi de iluminare de sorginte spirituală şi e chiar trist să îi vezi cum, zi de zi, îşi pierd capacitatea de a-şi organiza propria viaţă, de a fi riguroşi, de a-şi duce proiectele până la capăt. Toţi oamenii aceştia, atât de bucuroşi la gândul că se află într-un spaţiu în care îşi pot delega orice tip de responsabilitate, nu sunt de fapt decât nişte biete vietăţi prinse într-o ingenioasă pânză de păianjen numită India.

Uncategorized

În producţie

După ce am predat toate secţiile la care am fost diriginte de şantier şi după pornirea Combinatului de Cauciuc mi s-au extins atribuţiile, astfel că pe lângă producerea frigului eram responsabil şi cu alimentarea cu abur tehnologic, cu aer comprimat, cu gaz inert şi azot tehnologic, apă de răcire şi de incendiu…

Uncategorized

Un tânăr de 80 de ani

Nu toţi cei care se află azi la vârsta senectuţii au vreo vină, chiar dacă pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele au învăţat, forţat, limba rusă. Nu toţi au fost turnători şi chiar şi mai puţini au înţeles parsivismul egalitarist comunist.

Uncategorized

Crin Antonescu îi scrie lui Florinel Enache

La spitalul Walter Reed din Bethesda, Maryland, a fost adus în urmă cu aproape un an un soldat român care şi-a pierdut picioarele şi mâna stânga într-o explozie, în timpul unei misiuni în Afganistan. Numele lui este cunoscut de cititorii revistei ACUM: Florinel Enache…

Uncategorized

O capcană de câţiva milimetri

M-am dus să caut, chemată de sunete, şi culorile. Aveam mintea plină de imaginile vreunei copile triste, cu părul până la mijloc, rămasă aşa, copilă, de vreo patru veacuri încoace, sau de mâinile hieratice care vorbesc prin încremenirea degetelor, sau de lecţia de senzualitate a portretului unei ducese…

Uncategorized

Nenea Sergiu e dădacă

E după amiază spre seara şi Nenea Sergiu iese din vizuina lui, garsoniera din Reimersholme, cartier central al Stockholmului, ca să plece în grabă la muncă. Trebuie să ajungă în centru, apoi să mai facă aproape o oră pînă la depoul metroului 11 în Vällingby. De aproape douăzeci de ani e vatman de metrou. Dar nu asta îl stresează acum. După program a promis să fie dădacă o zi întreagă la Oana-Elena-Alexandra, nepoţica doamnei Rozmari…

Uncategorized

Jurnal indian (IX)

Privindu-le reacţiile, îmi dau seama că în această societate tradiţională, femeile au atât de puţine drepturi, încât, câteodată, ideea de a avea ceva doar pentru ele, garantat de lege şi respectat de ceilalţi, le schimbă comportamentul. Spaţiul acela, primul vagon, le aparţine în totalitate şi îl ocupă milităreşte (ca pe front), ca pe un teritoriu în care îşi pot afirma independenţa. Ajunse la destinaţie, cele mai multe dintre ele îşi reiau poziţia umilă în societate, mergând în urma soţului, privind în pământ sau jucând rolul de menajere în casa socrilor. Cred că nu vor realiza prea curând că această măsură e o subtilă (sau poate că nici măcar prea subtilă nu e!) formă de segregare. E ca şi când societatea indiană ar recunoaşte că egalitatea între sexe e o utopie şi că, în consecinţă, ea nu va fi prea curând pusă în practică. Ceea ce în lumea civilizată apare drept desuet, total anacronic şi snob – feminismul – are aici o actualitate acută.

Uncategorized

Şantierul (II)

Dacă promovarea cadrelor în sectoarele politico-sociale poate fi compatibilă şi cu factori aleatorii, independenţi de competenţa lor profesională, şi se tolerează menţinerea lor pe aceste posturi “până la adânci bătrâneţe”, nu acelaşi lucru se poate tolera în activităţile practice, unde un incompetent se dă de gol imediat…

Uncategorized

România – manual de utilizare

Mă decid să citesc o carte mult citată, mult comentată, lăudată şi hulită: Lucian Boia, “Istorie şi mit în conştiinţa românească”. Mă apuc de citit cu oarecare teamă, precaut, mai degrabă pornit să găsesc cusururi – deci cultivînd, din start, filosofia cusurgiului de profesie. Nu am reuşit. Cartea mi s-a părut (mult) mai bună decît mă aşteptam…

Uncategorized

Autocrat sau iacobin: ţarul Ivan cel Groaznic şi epoca sa (III): premisele ruseşti

O încercare de a analiza realităţile lumii ruse a secolului al XVI-lea trebuie să facă faţă provocărilor pe care istoricul le întâmpină şi în cazul altor spaţii şi civilizaţii, caracterul concis al surselor scrise şi inexactitatea sau falsificarea deliberată a unor date, proprii secolelor prestatistice, interpretarea providenţialistă a faptelor şi tentaţia autorilor de a apela la explicaţii supranaturale sau caracterul incomplet al cunoaşterii documentelor de arhivă…

Uncategorized

Consecinţele „împăcării” cu Turcia

După cum ştim, în cea de a treia decadă a lunii martie, de la aeroportul internaţional israelian Ben Gurion, chiar înaintea plecării preşedintelui Barack Obama spre Iordania, a avut loc o surprinzătoare – sau nu tocmai – convorbire între primul ministru Beniamin Netaniahu şi omologul său turc, Recep Tayif Erdogan.

Uncategorized

Autocrat sau iacobin: ţarul Ivan cel Groaznic şi epoca sa (II): premise europene

Una din tacticile de succes prin care istoria vine în întâmpinarea sensibilităţilor identitare ale publicului consumator este prezentarea naţiunii şi a trecutului său ca rezultatul unor acumulări de experienţe proprii, sub auspiciile, asumate sau nu, ale Volksgeist-ului herderian, iar influenţele venite dinspre entităţile similare din proximitate sau procesele integraţioniste au un efect neglijabil sau, mai grav, unul distructiv…

Uncategorized

Căciula

Şi deodată Olga îngheţă de surpriză. Îşi duse mâna la cap şi i se puse un nod în gât. Nu mai avea căciula. Se uită în jur, o căută pe jos, nimic, dispăruse. În schimb, bărbatul din faţă avea pe cap exact căciula ei rusească. Probabil i-o luase când aţipise. O trecură transpiraţiile, de data asta de necaz şi de frică. Se uită la el fix. O namilă de om. Să-i ceară căciula înapoi? Să provoace un scandal acolo?

Uncategorized

Răsplata vitală a năzuinţelor noastre

Împărtăşesc mai jos câteva reflexii asupra felului cum suntem făcuţi să funcţionăm. Nu aştern aceste gânduri pe baza unei bibliografii şi din această cauză sunt conştient de riscul de a emite ipoteze greşite. Dar fac menţiunea aceasta de la început. De ce mai scriu totuşi? În speranţa că alţi cititori vor veni cu completări cu opinii, poate mai bine fundamentate. Textul meu este o simplă machetă de atelier…

Uncategorized

Şantierul (I)

Competenţa unui cadru tehnic se vede (dar se şi formează) cel mai bine în munca de pe un şantier. Fie că-i vorba de constructorii propriu zişi, fie că e vorba de diriginţi, proiectanţi şi chiar cadrele care urmează să exploateze obiectivele în construcţie, toţi au de învăţat câte ceva.

Uncategorized

Jurnal indian (VIII)

Ajuns acasă, mă întristează teribil ideea că, oricât de educat ai fi, devii, în anumite situaţii, un om eminamente dez-intelectualizat (sper să nu vă deranjeze prea tare termenul), capabil de compromisuri cel puţin jenante, doar pentru a rezolva o problemă care, în orice societate normală, ar fi ţinut de firescul relaţiei dintre individ şi stat. Sunt absolut convins că, dacă cineva mi-ar fi cerut mită pentru a obţine viza, aş fi oferit-o fără ezitare. E, aşadar, pentru mine, o victorie ce echivalează cu o înfrângere morală. Mă gândesc şi la România: un stat omniprezent, discreţionar, găseşte oricând forme perfide de a înfrânge rezistenţa individuală. Singura soluţie ar fi statul minimal, izolarea acestui colos birocratic şi limitarea interacţiunii dintre el şi individ. Îmi aduc aminte şi de frecventele discuţii cu indienii despre stat. Le înţeleg acum, şi nu doar la nivel teoretic (ca până acum!) zbaterea continuă, aproape cotidiană, pentru a-şi proteja afacerile şi interesele.

Uncategorized

Autocrat sau iacobin: ţarul Ivan cel Groaznic şi epoca sa (I): geneza mitului

Ivan Groznîi reprezintă un caz aproape unic sub raport istoriografic, spre deosebire de majoritatea subiectelor de istorie rusă, aici nu regăsim expresii ale cunoscutei antiteze Rusia-Europa. Seria de episoade violente, descrise cu scrupulul detaliului în cronistica rusă, poloneză sau germană, care marchează cele cinci decenii ale domniei sale…

Uncategorized

Studiile mele… (II)

Cunoaşterea unei limbi străine nu este o simplă dublare a numărului de cuvinte cunoscute! Există o plusvaloare imensă pentru complexitatea gândirii şi pentru înţelegerea creativă a unor noţiuni, în fondul lor. De aceea este important pentru copii să-şi însuşească cel puţin o limbă străină, fapt ce îi va plasa, aproape automat, într-o pătură socială de intelectuali de clasă superioară.

Back To Top