Câteva gânduri în memoria bunicului şi a unei generatii dispărute precum grădinile anonime şi delăsate în vânt.

Tenorul Ion Piso, arie din “Pescuitorii de perle” de Bizet

În lunga sa istorie politică, Europa (şi nu începând neapărat cu UE) a perfecţionat cultura ipocriziei până la culmi de măiestrie neegalate şi a asociat-o cu o lipsa de ruşine purtată cu candoare angelică şi pură.

Descojit din cămaşă nopţii / trupul timpului pe boltă leneveşte, / crispat păleşte colţul lunii

Natalitatea în România – şi vorbim, de fapt, de o situaţie valabilă în toată lumea occidentală, specifică ţărilor dezvoltate – este în scădere de mai multă vreme, iar sporul natural naţional este negativ. Este natalitatea un fenomen care trebuie controlat – dirijat, stimulat, favorizat?

Plec spre Armenia purtând deja cu mine o preconcepţie. În niciuna dintre călătoriile mele de până acum nu mi s-a întâmplat să-mi port atât de aproape prejudecăţile. De regulă, prefer să colectez informaţii pragmatice (hoteluri, etc.). Acum, însă, pornesc spre Erevan având în memorie cartea lui Varujan Vosganian (Cartea şoaptelor).

În celebrul cartier ultrareligios ierusalimitean Mea Shearim, un soldat care venise să-şi vadă familia (în primul rând bunicul şi bunica) şi să profite de permisie pentru a se dedica studiului Torei sub îndrumarea unchiului său, a fost atacat de câteva zeci de ultrareligioşi, printre care şi copii care încă nu sunt bar-mitzva, nelipsind mult ca tânărul să fie linşat de-a binelea!

Aş vrea foarte mult să greşesc şi vă provoc să mă contraziceţi. Dar am rugămintea să nu-mi veniţi cu stiloul lui Petrache Poenaru, Poarta Sărutului, sărmăluţe cu mămăliguţă sau Enescu s.a.m.d. Aş vrea să aud motive noi, din anul 2000 încoace dacă se poate, serioase şi autentice pentru care n-ar trebui să spun “Good Bye, Romanian culture!”

Doamnelor şi domnilor, dacă aveţi milă de pantalonii mei cu care şterg aproape zilnic praful de pe maşinile parcate pe trecerile de pietoni din centru, invitaţi la Bucureşti cât mai multe personalităţi. Vă rog insistent. Dau o bere în Centrul Istoric. Aceasta este soluţia civilizării centrului capitalei noastre.

Atelierul, modelul şi pictorul au intrat în conştiinţa noastră ca o modalitate obişnuită de lucru în arta plastică. Prezenţa directă a modelului în atelier, interacţia reciprocă, observarea atitudinii, a trăsăturilor, atitudinea personală se adaugă concepţiei artistului, contribuind la rezultatul final.

Am pregătit cafea cu năut.

Ca atunci demult

Când inimile ne erau tefere, tefere.

Fie şi ultima, dar totuşi / speranţa moare, strivită / călcată-n picioare / cu ţintele prejudecăţilor / sfărâmată, zidită / printre pietrele neîncrederii…

Mulţi dintre noi ucidem atăţia pomi în fiecare zi făra să-i înlocuim. Vă ofer câteva imagini cu un ananas crescut în glastră.

Un altfel de sonete ! Am primit de curând volumul de poezie Sonete din carne vie, Editura Paralela 45, semnat de către Mirela Lungu.

Întrebat fiind, mai demult, care sunt pictorii care îmi plac în mod deosebit, m-am aflat în oarecare dificultate. De acea, din când în când, răspund printr-o selecţie, bineînţeles subiectivă…

… se apropie votarea în Parlament a propunerii pentru „Legea recrutării”, preconizând ca până în anul 2017, să devină absolut obligatorie recrutarea în armată a elevilor de ieshiva, cu rare exepţii de scutire de serviciul militar.

Analfabeţii au convingeri, învăţaţii au îndoieli. // Înţelegi cît, cum şi pînă unde te duce mintea… // Visăm la o lume mai bună, făcută de alţii.

Dacă în urmă cu ceva timp vorbeam de o generaţie în blue jeans, astăzi generaţia mai tânăra se identifică într-un nou spirit de frondă, de originalitate şi de protest în sensul cel mai înalt al acţiunii – nesupunerea la reguli când e vorba de creativitate, de muncă.

A uitat ipocritul de vremea când mă lăuda slugrnic prin cartier:

„Nene, omul ăsta și-a tras cea mai performantă antenă.

E o minune; prinde și bulgarii și sârbii.”

Astazi de ziua Americii ma straduiesc sa prepar ceva simplu si rapid, pe langa clasicii hot dogs, si cateva steak uri la gratar.
La Multi Ani, America !

Intr-o tara a controverselor, a gigantescului se mai intampla si lucruri bune. Se mai ieftinesc carburantii, preturile alimentelor de baza nu cresc peste noapte,

Vremurile redeveniseră tulburi de câtăva vreme deja. Începând cu toamna lui 1944, occidentalii erau din ce în ce mai îngrijoraţi de apetitul devorator şi brutal al sovieticilor învingători. Nu numai că Rusia nu respecta înţelegerile – cam naive, e drept – anterioare, dar occidentalii se temeau în plus că, cu o superioritate numerică în Europa Centrală de 4:1 în trupe şi 2:1 în tancuri, URSS va fi tentată să avanseze şi mai mult spre vest…

Mahmoud Abdel Gawad, consilier al imamului universităţii Al-Azhar din Cairo, a chemat recent la reluarea dialogului Islam-Vatican. Vaticanului i se cere să recunoască caracterul paşnic şi neviolent al Islamului, iar Papei Francisc II – să facă un pas înainte cu ocazia Ramadanului şi să reia dialogul interreligios, dar a exclus explicit participarea celei de-a treia religii monoteiste, iudaismul.

De câte ori vine vorba de pictorul Haim Savitzky, vrând-nevrând, am în primul rând un sentiment de adâncă veneraţie. Pentru că decanul de vârstă al artiştilor plastici din Israel a depăşit etatea de 105 ani. Mai mult decât atât…

Copil, imi placea, despuiat de vesminte,
sa intru-n picioare in cada cu grau,
cufundat pan la gura in boabe de aur.
Pe umeri simteam o povara de rau.
Si-acuma, in timpuri tarzii, cand mai vad
cateodata gramezi de seminte pe arii,
anevoie pun capat fierbintei dorinti
de-a le atinge cu fata.
Mirabila samanta
de Lucian Blaga

Greierele şi furnica – variante EU

Avocatul mă anunţase în ultimul moment că nu poate veni cu mine la proces, un fleac, să nu-mi bat capul, o să scap uşor dacă le repet întocmai ce mă învăţase el să spun, doar că asta mi-a mărit şi mai mult anxietatea. Nu dormisem aproape toată noaptea, gândindu-mă la ciocănaşul judecătorului care avea să lovească biroul său somptuos: Guilty!

N-ai decât să te cufunzi în negura / vreunui suflet-nepereche, maculat / de vorbele-auzite mereu de la alţii / fără vreo palidă, lamentabilă urmă

Cu nări flămânde din trecut adulmec mirosul casei uitate, // din vârful degetelor memoria atingerii urcă în mine voluptos // valuri, valuri lovesc un zid de templu gol.

Ca să faci haz de necaz trebuie să le ai pe amândouă. // El centrează, tot el da cu capul şi apoi aplaudă. // Cocoţat pe false argumente…

E şapte dimineaţa si prima zi după solstiţiul de vară. Nenea Sergiu zace în pat întins pe spate. Zdrang! Un resort interior trosneşte ca un releu electric şi-i deschide ochii. Inert ca un sistem computerizat îşi aşteaptă nemişcat reboot-ul cu ochii ţintă în tavan. „System Startup Succeeded” – NeneaSergiu 2013 v11b…

“Distinsa artistă”, prin arta ei “pură” nu se ruşinează desigur, iar “distinsul” muzeu, teoretic un lăcaş de cultură, nu se ruşinează nici atât, să-şi dea mâna şi să facă cea mai grosolană propagandă pentru proslăvirea terorismului.

Cerul, pămîntul, / foc şi gheaţă se îndeasă, / călăreţ în manej / oglindă aprinsă în casă…

Urechi de timp se deschid / mari pâlnii, / ele picură printre lumi treceri efemere. / Umbre se proiectează pe ecrane de iarbă…

Venise ca ziaristă cu o bursă după Revoluţie, se îndrăgostise de New York şi decisese să rămână definitiv. Bună vorbitoare de engleză, muncitoare şi dezinhibată, Diana se simţea făcută pentru lumea asta. Şi îi plăcea totul aici

Matei Bucur Mihăescu, pianist, compozitor şi dirijor, la 12 ani

Tot ce am văzut în viaţa asta, fiece mugur dat în floare, fiece omidă devenită flutur…

În creaţia pictorilor moderni, şi nu numai, un loc special îl au scenele de interior. Interpretate diferit, după stilul şi concepţia fiecăruia, tablourile au în majoritate o nuanţă de intimitate, uneori relaxantă…

Dimineaţa ne-am trezit într-un peisaj pe care nu aveam cum să-l intuim cu o seară înainte când ajunsesem chiar înainte de lăsatul nopţii. Aer rarefiat, lumină explozivă, în jur munţi impetuoşi, craterele vulcanilor dominând văi şi canioane în care deşertul înflorise

Încă de-acum două luni, au început tot mai insistent, după cum numesc cercurile militare, “să picure rachete” în regiunea de sud a ţării. Adică, să explodeze câte o racheta Kassam, apoi încă una, după vreo una-două zile, într-altă şi altă aşezare din regiune, manifestând, se pare, o adevărată “slăbiciune” pentru zona Neghevului.

Cât timp îi trebuie unui om să-şi strige durerea şi cât timp îi trebuie celuilalt să i-o provoace… M-am trezit astăzi cu acest gând, după ce ieri, până la ore târzii din noapte, am citit din Cartea şoaptelor, a lui Varujan Vosganian. Genocidul împotriva armenilor şi suferinţele lor atroce, rezistenţele celor din Vadu Roşca la colectivizare, mărturiile celor care au supravieţuit Gulagului comunist, ale evreilor care au supravieţuit Holocaustului, ale hinduşilor şi musulmanilor…

Un arbore nu e decat umbra noastra de nepretuit de fiecare data cand reusim sa plantam si nu sa defrisam.

Oamenii sunt spălaţi pe creier cu cel mai ordinar şampon. // Unii cu ştiinţa, alţii cu credinţa, îşi dau toată silinţa… // Cei săraci cu duhul sunt oricum fericiţi…

Poemul saptamanii

În loc de rămas bun unui coleg de breaslă !

Nu, nu este vorba de un peste uriaş prins de un pescar norocos şi cu muşchii suficient de tari pentru a scoate din apă o astfel de namilă. Nu este vorba nici de un timp în care cineva a dormit neîntrerupt, fiind hrănit pe cale artificială.

Ciudată femeia – comentam noi când ne-am depărtat de casa ei, apreciind însă ospitalitatea neobişnuită. Poimâine ne întoarcem în Dubăsari şi o luăm la Bucureşti, că prea plângea de dorul Capitalei. Când am ajuns după două zile, măicuţa Ana era moartă…

Doamna Rozmari, Rozmari Bolovan (aşa cum evita totuşi să se recomande), răsuflă uşurată după alergătură cu nuntă fiicei. Asta i-a ocupat timpul de prin aprilie pînă acum în iunie.

După ce stresul nunţii s-a stins că prin minune, iată că apare la suprafaţă stresul de zi cu zi care ia formă unui nod în gîtul doamnei.

Coborî în gară cu un aer obosit. Îşi privi geanta verde de voiaj cu tandreţea pribegiei şi o săltă languros pe umăr. Respiră aerul tare al munţilor…

Acestea sunt concluziile la care au ajuns autoritatile norvegiene.

Cu mult timp inaintea producerii celor doua atentate, exista o reclamatie facuta de un functionar vamal care se sesizase de importul facut de Breivik din Polonia. Era vorba de substante chimice cunoscute pentru fabricarea explozivilor. Reclamatia a fost facuta catre Serviciul de Securitate al Norvegiei, PST.

Maestrul Liviu Lăzărescu, profesor emeritus la Institutul “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, este de părere că portretul este cel mai greu de pictat. Pentru că el are (trebuie să aibă) ceva în plus…

Acum e prea devreme să ne pronunţăm… Şi cînd ne vom pronunţa, va fi prea târziu. // Morala şi politica sunt două linii paralele care nu se întîlnesc nici la infinit. // Solniţa nu cunoaşte decît un singur gust.

Într-o zi tulbure, goală, / Într-o linişte plină de taină, / Ai plecat tăcut, fără regret…

Câteva gânduri de cinstire a tuturor taţilor în viaţă sau duşi dintre noi…

După asasinarea deosebit de sălbatică a militarului englez (încercare de decapitare cu un satâr), Primul ministru al Marii Britanii a declarat: “este un atac nu numai contra Marii Britanii şi a modului sau de viaţa ci şi o trădare a Islamului… Nimic în Islam nu justifică acest act”…

Silvia Ghinsburg este o fire nerăbdătoare. Şi totuşi expune destul de rar, numai atunci când, severă cu sine, consideră că lucrările pe care le va prezenţa publicului vor putea satisface criteriile celor mai pretenţioşi cunoscători…

Pierzi nu când cazi, ci când refuzi să te ridici. // A corecta ceva e mai greu decât a o lua de la capăt (Lydia Elron). // Progresul se datorează rebelilor…

Extrema familiarizare cu locurile şi oamenii îmi conferă un confort interior pe care nu ştiu să-l fi încercat vreodată în India. Să fie o împăcare definitivă cu o ţară care până acum nu a încetat vreun moment să mi se pară bizară, condusă de legităţi pe care nu le-am înţeles şi pe care nu le-am acceptat până în acest moment? Nu ştiu. Mă gândesc la asta în taxiul negru, Ambassador, care mă poartă dinspre aeroport spre nordul capitalei…

Céline Dion şi Andrea Bocelli

Sprâncene arcuite, nedate “cărbunelui”. / Boltind doi ochi trişti. / Verzi-spre-căprui cât mi-i mai amintesc…

Uneori / cuvintele se întorc în mine ca răceala în oase / dureroase. / Pe străzi deşerte cu fluturi / rostogolesc amintirea zilei…

Dimineaţa îmi amintesc toate evenimentele nopţii. / Cele mai multe, făcute parcă să mă irite. /
Helicopterele poliţiei mârâie turbate…

Eva Gonzales a fost eleva pictorului Eduard Manet, una din cele trei pictoriţe franţuzoaice impresioniste alături de mai cunoscutele Mary Cassatt şi Berthe Morisot.

O reteta fuziune a catorva lumi: creola. franceza, spaniola.

pentru ca aeroportul din Timişoara să redevină un nod aerian este nevoie de un tratament nediscriminatoriu în materie de tarife şi taxe pentru toate companiile care utilizează sau intenţionează să utilizeze infrastructura aeroportului. În al treilea rând, este necesară repararea imediată a pistei aerodromului…

Ştirile din presa scrisă şi electronică au avut drept „cap de afiş” grupul numit aici „Femeile de la Zidul Plângerii”, de confesiune iudaică adepte ale ritului reformist, care veniseră să se roage acolo înfăşurate în câte un talith (şal pentru rugăciune), accesoriu rezervat în religia iudaică de rit ortodox şi de rit conservator numai bărbaţilor…

Poemul saptamanii !

Temă din filmul “Lista lui Schindler” – Simina Croitoru

ACUM trece de la ediţia săptămânală la ediţia continuă. Veţi putea distinge uşor materialele apărute în ultimele 7 zile prin faptul că au data de apariţie colorată în verde.

Arbore cu nuferi !

Celui care îţi promite viitorul aminteşte-i că trăieşti în prezent. // Îmbulzeala de excepţii sufocă regula. // Sunt mai mulţi stilişti în coafură decât în arhitectură (Doina Uricaru)…

Din tablou se degajă o atmosferă sinistră; ofiţerul din stânga, din primul plan, pare să aibă în mână câteva certificate pentru stabilirea genealogiei, iar ofiţerul din dreapta se uită cu atenţie să vadă dacă sexul pruncului arată cum trebuie. Într-adevăr, suntem în a 12-ea zi după naştere…

eu m-am născut într-un copac

e atât de înalt copacul

iar sub mine nu mai sunt crengi

căci pe măsură ce urc ele se usucă…

Luni, 3 iunie 2013, se va judeca la Tribunalul Bucuresti din Bd. Unirii 37, sector 3, secţia a 2-a penală, dosarul 15625/3/2013, privindu-l pe fostul ofiţer de securitate PÂRVULESCU MARIN, anchetatorul direct al disidentului Gheorghe Ursu.

O zi însorită peste Praga. // Traversez pentru a nu ştiu câta oară Podul Regelui Carol şi de fiecare dată mi se pare că lumea e alta. // Urmăresc mulţimea şi încerc să-i citesc gândurile…

De la pasionatii artei culinare. Un desert minunat !

Nu îmi amintesc exact când a început să se audă dincolo de zidurile apartamentului o voce de femeie tânără cântând arii de operă. Sau mai degrabă, să zicem, fragmente. O voce tânără, chiar foarte tânără, aş zice, şi, de bună seamă, necultivată. Dar ambiţioasă. Locuitor al blocurilor bucureştene, obişnuit cu zgomote

…fiţi bineveniţi // intraţi, simţiţi-vă în casa mea // ca la voi în inimă…

E un cuib aici căptuşit cu mii de pene,gânduri,
sechestrat înăuntru un timp .

Evident, oamenii artei au căutat pitorescul, iar prezenţa umană este adesea spectaculară. Localul este uneori simplu, păstrând esenţa în atmosfera, sau atenţia este focalizată asupra unui personaj, pe chipul său citindu-se grijile sau frământările…

Vă invităm să fiţi alături de cei 20 de copii cu dizabilităţi mintale din Chişinău, pentru care se va da un concert de excepţie în ritmuri JAZZ de o nouă vocalistă impresionantă, Xenia Siminciuc, şi artista invitată, Geta Burlacu…

Bancnota (un scheci)

Orice sfârşit e un început: am terminat o berică, încep alta… // E bine să citeşti printre rânduri, dar citeşte şi rândurile. // Micile noastre eternităţi personale (Nae Cernăianu).

Dormim fiecare pe cealaltă margine a patului. / Pe copii îi culcăm între noi; pe toţi patru. / Seara umplu soba cu vreascuri de prun…

Bunica roşeşte ceaun plin de ouă.
Dimineaţa,pe drumul bisericii,
coşuri pline se aseaza la rând,…

În fiecare an, în ultima zi de luni a lunii mai, se sărbătoreşte în Statele Unite Memorial Day. În această zi sunt comemoraţi soldaţii americani morţi în luptă. Anul acesta (2013) comemorarea cade pe 27 mai. Câţi soldaţi americani au pierit salvând Europa?

Un poem de duminica

Din razele lunii, în secret, // Zânele ţes voaluri transparente pentru corpul tău. // Le îmbraci când ieşi din apele calde.

Intru în podul bunicii cu lumina cernută, // căldura se scurge prin pereţi // şi-mpietreşte în faguri de viespe, mută. // Bunica pune nucile la uscat pe podea // şi ele se schimbă la faţă şi-n vreme…

Oamenii vin la demonstraţiile sociale (oricum serios rărite în ultima perioadă) pentru motive reale din punctul de vedere personal al fiecăruia dintre aceştia şi destul de comune pentru o mare parte din populaţia israeliană.

Astronautul Chris Hadfield cântând la întoarcerea din spaţiu, la 410 km înalţime, melodia lui David Bowie “Space Oddity”

Privesc de pe geamul maşinii vacile sfinte, oamenii care dorm pe stradă, mizeria cruntă, aud zgomotul claxoanelor, urletele indienilor care râd şi vorbesc extrem de tare, asurzitorul sunet al tobelor de la cine ştie ce nuntă organizată în mijlocul străzii, simt în nări mirosurile imposibil de descifrat ale Indiei, papilele mele gustative îşi amintesc încă de cina consumată cu doar câteva ore înainte (carne de pui extrem de picantă) şi mă bucur… Mă bucur că mă îndrept spre aeroport. Nu vreau nicidecum să nedreptăţesc India. ..

O zi in aeroportul Munchen !

Ne rugăm la Dumnezeu tocmai în ziua Lui liberă… Atunci cum putem avea pretenţii la El? // Citeşte şi dă mai departe, dacă crezi că aceia vor înţelege… // Cohn Fucius era evreu?

Mesaj împotriva homofobiei din partea Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului

În soarele ieşit din spatele norilor // Străluceşte dantura lui mov. // „Ha, ha, ha, mi-am făcut dantură nouă la Braşov.”

Putina reverie de primavara