O fantomă la operă actus tragicus: departe de irişi creşte un triunghi dimensional bidermayer, structrat in baie ţin o floare-n glastră solfegii fac de inimă albastră.. la gura godinului de tuci, unchiul Misha, mujik înrolat: ahh câte mure am mâncat pe câmp minat pe câmp minat planorul vechi îmi dă târcoale tunika mea cu vestă […]

taci… şi ascultă! te iubesc! cum se apropie miezul nopţii, străinul matematician, prins în gardul împărţirii… mai sunt trei minute, isoscele, şi stau ca un trifoi de oglindă. acum se priveşte linia veselă, pe care pedalează norocul… bicicleta are o roată ascuţită, trecutul, şi are o roată rotundă, viitorul. poţi să vezi fluierul, cum prinde […]

…V-au unit prin cuvinte pentru-aducere-aminte ca de azi ininte sunteti unul pentru altul pe veci,ca si-universul, TU,sot,iar EA,sotie, si sa va fie-n viata prilej de bucurie IUBIREA si OFTATUL. Si numele ce pana ieri purtatu-l-ai cu cinste cu-a lui ti l-ai unit tot pe vecie. Pe fetele ce zi si noapte sunt incinse, pe corpuri […]

Tu vei veni schelălăind ca un câine de unde oase pentru fastuosul ”mâine” când omenirea n-are viitor Să ne-aşezăm cuminţi la umbra – timpului trecut şi să visăm cum „azi” – ia forma efemeră a ne-nceputei pâini… Şi îngrozit de nesfârşite mâini ce lacom se întind voi alerga şi eu schelălăind spre margini de hotar […]

Şi toate drumurile – ca o pedeapsă zac în mine… mă urmăresc în vise cu ochi tăioşi de linx zadarnic caut… nu mai găsesc în cuiburi nici amintiri nici cântece nebune ce-au ars sub bolţi de foc …dar trupul greu de drumuri s-a zvârcolit când umbra unui zbor îndepărtat m-a ispitit… nălucă albă… şi glasul […]

Rog mult pe cititorii care vor sa comenteze \”Semne de iubire\”, sa o faca aici, acest articol face parte dintr-o perioada de viata despre care n-am postat altceva si as vrea sa stiu cum este primit,multumesc. Felicia Herscovici

oare îmi va înţelege cineva lacrimile… toate lacrimile? în copilărie, am plâns de singurătatea pe care o vedeam cum îmi dă târcoale! oamenii nu ştiau să îşi trăiască viaţa, se răzbunau pe ea! în adolescenţă, am plâns pentru că nimeni nu ştia cât valorează sufletul meu… îmi doreau doar trupul. cât mă durea repeziciunea cu […]

viaţa merge înainte… trebuie să accept. şi-mi accept şi visul, cerc multicolor, asemănător cu un foc de artificii, uimindu-l pe Big Ben! şi-mi accept şi sufletul, hotărât să repete: nu se poate trăi fără iubire! şi-mi accept şi jocul, zâmbetul ochilor, convins că există fericire… sunt profesorul-delfin, iar albastrul lecţiilor mele iubeşte numerele pare! plouă, […]

Gicu era intr-o depresie crunta. Statea sprijinit de un perete murdar si o broasca riioasa i se caca pe un pantof. Spania, capsuni, murdarie. Isi cheltuise ultimile economii pe vestita curva din Romania, Franzelutza. Franzelutza il umilise si ea spunindu-i ca o are asa de mica incit nu are ce sa il apuce. I-a dat […]

da, aşa strâmbă, pe ramura dreaptă a timpului ce se agăţa de graba unui cer alburiu, uitat. mă săgeta locul şi spaima mea era ecoul tău, adolescentin. aş mai fi stat, aşa simplu, pentru că mirosea a tine… respiraţiile ţi se derulau pe ritm de filozofie. le adunam lângă magia colindului împărţit cu tine. nu […]

Ecoul Carolinei AG îşi ţinea degeţelul spre nord purta o cuşmă de crâmpei parcele rumene de zbor cărată apa de izvor un soare plat sub surd zăvor.. ( şoptea ) mai stai domniţă să te sorb aşa sonor cum iţi fu graiul dumbrava clipei dintre nori în buza călăuzei sună naiul… \”Degetele Ca(r)olinei\” de Yigru […]

iarna se cerne într-o intersecţie bezmetică şi-i sună în timpane o sirenă ce trădează liniştea aparentă prinsă pe indicatorul de liberă trecere dintre anii unui fulg suie pe coastă o sanie predată unei alte generaţii ce va să vină pe drumul alunecos al unui timp secondat de razele de soare Anisia şi Clara fecioară acum […]

îmi plânge un gând dinspre albastru spre tăcere mă face să tresar între a vrea şi vrere ce există un eu plecat cu degetele tremurând o şoaptă peste vreme. îmi vine un vis sub geana udată de lacrima bradului de Crăciun ce a plecat de lângă fraţi răpus de securea unui timp cu lama ascuţită-n […]

Ce pot spune, ceasul are mustăţile lui Dali, dealurile lui sunt din zahăr ars, femeile lui sunt cele mai sexy din lume, chiar şi vulcanii se reactivează, la fel şi minţile copiilor, noi facem paşi în aer, cei care ştiu să facă paşi în aer, nu vor cădea niciodată, iar femeile nu ar trebui să […]

Amintirile unui nostalgic Secundo tempo In acea zi, mai bine zis, cu o noapte înainte , trupul îmbălsămat al lui Stalin fusese scos din Mauzoleu, despărţit de marele său îndrumător, Lenin şi îngropat în spatele clădirii din marmură roşie. Evtuşenko, poetul semidizident avea să scrie că Stalin nu a ieşit definitiv din Mauzoleu, el poate […]

Sunet 154 ( final) Cu toți pornim spre Valea fără de Iubire, Dar pân-atunci mai este o viață, Pentru că fiecare clipă ne învață Că următoarea e un dar, dumnezeire. Poate că dincolo găsi-vom noi o cale Spre a nu fi singuri, noi vom fi aceiași? Aș vrea , căci morții nu sunt galeși. Aș […]

Sunet 139 Nu-mi cere să-nțeleg privirea ta, Eu nu știu ce gândești, știu doar ce-aș vrea, Sunt mii de vorbe ce nu spun prea mult, Nu-mi cere să-nțeleg, sunt surd și mut, Plutește-n aer teama de a pierde Ce-a fost și ce va fi, precum din verde Un codru-ntreg devine brun, schilod, Nu-s nici zăpadă, […]

In balcon aceleaşi flori, roşii, galbene, oranj, numai tu- făr-de culori, lunecai de la etaj, nu e lucru mare să te scufunzi în neant, noi ştim, dar nu-i nimeni prea nebun să se-ngroape-n ţintirim, unii-n luptă corp la corp, alţii de-o conservă rea, ploaia, fluviul cântă-n cor, mandolina, mi-do-la… Fetiţa cu chibrituri a vrut să-mi […]

Cine nu vrea să vadă nu este orb, cine nu vrea să audă nu este surd, dar cine vrea și nu poate merită tot respectul Nu toți cei lătrați de câini sunt hoți Dacă ai un băț în mână, nu discuta cu câinele La fiecare răspuns există o nouă întrebare Să fugi de jigniri, să […]

Afară este urât, în casă este la fel, pe cer se plimbă un rât de neiubire- purcel. Se promovează proști în funcție de zodiac, ei nu-s vinovați, foștii-foști ei între ei se plac. Iubirea doarme în rai, raiul e foarte înalt, astfel că eu scăpai pe poarta iadului cald, aici mă simt bine, ai mei, […]

Unul dintre cele mai frumoase basme româneşti se numeşte „Povestea porcului”. Un prinţ frumos este obligat prin blestem să poarte ziua o piele de porc, pe care seara o poate lepăda spre a o îmbrăca a doua zi. Tânăra soţie a prinţului, împotriva poveţei acestuia, aruncă pielea de porc în sobă. Prinţul dispare, spre disperarea […]

când începe decembrie, timpul seamănă cu o mirare de dor în ochii Sfântului Nicolae… devenim copii, ne dorim dulcele mângâierii, căldura primilor fulgi de nea, zâmbetul luminos al străzilor care strigă a bucurie de stea! e un timp ritmat, sufletul poartă cămaşă roşie de cântec… parcă ai fi la concert! tu şi Neil Diamond… şi […]

când începe decembrie, timpul seamănă cu o mirare de dor în ochii Sfântului Nicolae… devenim copii, ne dorim dulcele mângâierii, căldura primilor fulgi de nea, zâmbetul luminos al străzilor care strigă a bucurie de stea! e un timp ritmat, sufletul poartă cămaşă roşie de cântec… parcă ai fi la concert! tu şi Neil Diamond… şi […]

Unul dintre cele mai frumoase basme româneşti se numeşte „Povestea porcului”. Un prinţ frumos este obligat prin blestem să poarte ziua o piele de porc, pe care seara o poate lepăda spre a o îmbrăca a doua zi. Tânăra soţie a prinţului, împotriva poveţei acestuia, aruncă pielea de porc în sobă. Prinţul dispare, spre disperarea […]

atenţie, se închid uşile! şi filmul începe straniu, ca minusul unui număr ce cade în exclamare… ninge cu piese de domino! şi zâmbetul se ascunde într-o mutare de şah metalic! poate că poetul numără paşii lacrimilor, iar… poate că duminica salvează o mărturisire de pe şosea! „jazz-ul şi rusa şoptită…” poate că lămâia de pe […]

este, iar, 5 decembrie… este ziua noastră, iubitule! ne cunoaştem de un an. mi-aduc aminte de cel care stătea în faţa mea, scriind cu fum lunatic… Daniela Voiculescu. am păstrat hârtia, deşi logica o găsea inutilă! nu am avut nici cea mai mică bănuială că ea va fi martorul… mă cuprinde inelul amintirilor şi sângele […]

Amintirile unui nostalgic Secundo tempo In acea zi, mai bine zis, cu o noapte înainte , trupul îmbălsămat al lui Stalin fusese scos din Mauzoleu, despărţit de marele său îndrumător, Lenin şi îngropat în spatele clădirii din marmură roşie. Evtuşenko, poetul semidizident avea să scrie că Stalin nu a ieşit definitiv din Mauzoleu, el poate […]

Amintirile unui nostalgic Secundo tempo In acea zi, mai bine zis, cu o noapte înainte , trupul îmbălsămat al lui Stalin fusese scos din Mauzoleu, despărţit de marele său îndrumător, Lenin şi îngropat în spatele clădirii din marmură roşie. Evtuşenko, poetul semidizident avea să scrie că Stalin nu a ieşit definitiv din Mauzoleu, el poate […]

Are Universul un scop anume? Cineva îmi spune că am murit. Nu-i adevărat, spun eu, dar omul dă replica. Nu te cred, tu inventezi tot timpul. Aşa se întâmplă şi cu Dumnezeu. Noi nu credem în El pentru că prea multe inventează. Ce trece, petrece, ce moare, ne doare, înaltul dispare, adâncul e rece, pustiul […]

POEM Zilnic am lucrat la această navă, a fost cândva o epavă căzută din Cosmos, din Calea Lactee, cum decad îngerii într-o femeie, astfel tinerețea mea s-a dus, „Se spune c-ai construit ceva mai redus, ceva mai simplu, dar va zbura?”, mă întrebau cei din urbea mea, când a fost gata, s-au mirat toți, nava […]

Cu cât iubești o femeie, cu atât o înțelegi mai puțin.Zilnic am lucrat la această navă, a fost cândva o epavă căzută din Cosmos, din Calea Lactee, cum decad îngerii într-o femeie, astfel tinerețea mea s-a dus, „Se spune c-ai construit ceva mai redus, ceva mai simplu, dar va zbura?”, mă întrebau cei din urbea […]

Amintirea Căldura laptelui mamei Rămâne în inima copilului, Când mama este ucisă, Rămâne inima copilului, Când copilul este ucis, Nu mai rămâne nimic, Doar amintirea, O pasăre tăcută, Cu aripile frânte, Care cade mereu Şi nu mai atinge niciodată Pământull. Boris Marian

Victorie trudnică asupra bolii, pielea atârnă zbârcită și deshidratată, în eprubetă plutesc microbii uciși, tunarii, băieți rumeni la față și veseli, încarcă țeava cu o ghiulea grea cât toate zilele vieții noatre și ochesc o muscă mare, hidoasă, urcată pe tavanul alb al unui spital, într-un colț de lume plânge o lumânare uitată șu suflul […]

Cineva întreabă Cineva întreabă ce este iubirea, A primit un sărut, Cineva întreabă, dar ce este iubirea, A primit o mână de lut, Cineva tot întreabă, departe, departe Ecoul lovea în pereţii uzi, O voce răspunde – Cine te iartă, Acela te iubeşte nespus. Boris Marian

Valery Oișteanu revine Titlul pare a fi un anunț din trecute timpuri, când celebrul Krateyl revenea în București, cu frumoase dansatoare, elefanți obosiți de drum, dar binevoitori, directori plesnind din bici.Nu. Valery este un poet serios, dar crede în Zen, în DADA și în tot ceea ce a lăsat avangardismul, mai mult decât în orice. […]

spume albe de linişte deasupra izvoarelor frunze de tăceri copacul atârnă de ceruri un drum în liniştea serii spre steaua din vârful bisericii iar vor veni dimineţi cu nechezat de mânji spice vor tăinui chipuri de sfinţi în seminţe rugăciuni valuri vor îngâna în poala apusului un zâmbet dulce de toamnă în iarba încă verde […]

„Mi-e viaţa un „somn” din care mă trezesc strigând … la luna ce-şi arată colţii” (valentina becart) Tu eşti… fâşia „pătimaşă” de pământ pe care – rând după rând ca un joc nefiresc seminţele discordiei … sub soarele blând… încolţesc Şi-n câmpia învrăjbită, fecundă, vin nopţile să-şi vândă limbutele minciuni ce ţes firavelor tulpini veşmânt […]

Uneori comunici mai uşor cu un câine, o pisică, decât cu un om. Am câteva experienţe edificatoare. De ce nu comunică un om?.De teamă. Pentru că este ocupat, fie cu treburi grele, fie cu sine , însuşi. Dar dorinţa de comunicare se aseamănă respiraţiei, nu poţi trăi sub apă.Am o părere foarte bună despre comunicare. […]

Cine nu vrea să vadă nu este orb, cine nu vrea să audă nu este surd, dar cine vrea și nu poate merită tot respectul Nu toți cei lătrați de câini sunt hoți Dacă ai un băț în mână, nu discuta cu câinele La fiecare răspuns există o nouă întrebare Să fugi de jigniri, să […]

Calea Văcărești Pe Calea Văcărești locuiau Abraham, Isaac, Iaacov, Sara , Rivca, Rahel Un cântec prelung, O zi și o noapte Prea lungi „Arde orăşelul meu” Spune cântecul,Calea Văcărești Un orășel în inima mea Arzând de durere Uciși fără a fi întrebați Jefuiți fără a fi întrebați Intrebarea, răspunsul sunt ale oamenilor Calea Văcărești, ca […]

Calea Văcărești Pe Calea Văcărești locuiau Abraham, Isaac, Iaacov, Sara , Rivca, Rahel Un cântec prelung, O zi și o noapte Prea lungi „Arde orăşelul meu” Spune cântecul,Calea Văcărești Un orășel în inima mea Arzând de durere Uciși fără a fi întrebați Jefuiți fără a fi întrebați Intrebarea, răspunsul sunt ale oamenilor Calea Văcărești, ca […]

Cine nu vrea să vadă nu este orb, cine nu vrea să audă nu este surd, dar cine vrea și nu poate merită tot respectul Nu toți cei lătrați de câini sunt hoți Dacă ai un băț în mână, nu discuta cu câinele La fiecare răspuns există o nouă întrebare Să fugi de jigniri, să […]

te-am găsit pe sânul meu stâng, tatuaj filozofic, răscolind trecutul, lăcrimând a ramă subţiată de lipsa iubirii… şi te-am mângâiat cu monede de început, te-am respirat până la os, dezlipindu-ţi îndoiala! te-am găsit pe sânul meu drept, semnând prima ta carte rotundă, tresărind ca dorul unui vers din geana amintirii… pentru că tu vii din […]

nu imi pasa daca nu o publicati domnule Clej Gogule, cind ma plictisesc de hoinarit prin Herastrau iau autobuzul si cobor la Piata Romana. Nu stiu de ce ii zice Piata Romana ca nu e nici o columna de a lui Traian pe acolo. Daca niste blocuri de cacat cu stilpi de cacat aduc aminte […]

Mă vei ierta… de uitare icoană fără de preţ la care n-am ştiut – obosit de căutare – cum să-mi înalţ privirea împovărată de iubire şi cum să şterg lacrima curată ce aştepta cuminte o rază… şi nu promisiuni măsluite? o! dar tu să-ţi aminteşti… în clipe de răgaz am îngenuncheat şi sufletul mi-a sângerat […]

Să-mpodobim eşafodul cu florile reginei, cele mai alese s-aşternem covoare de scrisori de la flămânzi şi orbi … securile s-aştepte blând pe albe mese şi invitat în primul rând un cor de corbi … Să adunăm mulţimea renegată la marea sărbătoare veştile să umble triumfale bătând la poartă „vinovată” … Voi suflete uitate! nemângâiaţii viselor […]

Tu vei veni schelălăind ca un câine de unde oase pentru fastuosul ”mâine” când omenirea n-are viitor Să ne-aşezăm cuminţi la umbra – timpului trecut şi să visăm cum „azi” – ia forma efemeră a ne-nceputei pâini… Şi îngrozit de nesfârşite mâini ce lacom se întind voi alerga şi eu schelălăind spre margini de hotar […]

nu-mi mai e teamă de dor, lacrima lui va fi un semn de carte… şi se va opri pe mirarea care ţi-a subţiat constatarea… târziu, dar eşti iubit! aşa cum pâlpâie macul, amintind de simpla dăruire a sufletului. poate că vei înţelege cât de greu mi-a fost să cred că iubirea ta e reală! abia […]

Rescriu ce mi-a fost scris (IX) Un început de octombrie mă trezeşte dintr-un vis ce-l credeam o pagină scrisă cu notele unui portativ – intitulat iubire. Între azi şi ieri se deschide o prăpastie şi, eu – agăţat de poala unui glas ce-mi spune: – Dacă pleci să fii doar câteva ore lângă copiii tăi, […]

asphaltosaurus rex se împlineau 13 ani de când era şef de şantier; îl tot mutaseră de colo colo pe unde era nevoie de o mână forte pentru finalizarea unor lucrări ce trenau de ani de zile, ar fi un alt şablon să susţin ca atâţia alţi autori despre vreun personaj al lor sau ca atâţia […]

cum se dă totul peste cap! îngerii nu au somn… răsfoiesc frânturi de spaniolă! beau şampanie şi mă gândesc la George. cine credea că va accepta lecţia despre chirurgia emoţională? presimţeam că aşa va fi… nu plâng. eram pregătită. sufletul meu nu poate fi luat prin surprindere, pentru că îngerii nu au somn… răsfoiesc frânturi […]

Sfinţii fără de argint Primit-am darul rugăciunii Cu inima străpunsă de durere Bucuratu-m-am de inimi Suflete fără de rele. Crezut-am aprig în chin, In surghiun şi în blestem Crezut-am victoria-n sublim Căzută fiind de un cherem. Bucuratu-m-am de dar De dragii sfinti pe care-i iubesc Rugăciuni ce nu-s în zadar Lor iubire-ntreagă dăruiesc.

viaţa a ajuns o listă, un comunicat din lucruri fără logică… zahăr, piper, sare, ardei iute şi mălai! parcă ai învăţa trucuri pentru sex pasional, atunci când relaţia cu partenerul nu mai poate fi remediată! parcă ai auzi că popa face baie în jacuzzi, atunci când pensionarii cară mila planului de sărăcie lucie! parcă ai […]

Un papuc, doi papuci Alţii doi in ei sunt puşi Cine este sub papuc Şi toţi patru un’ se duc? \”Tu eşti mică în papuc Şi te duci unde te duc !\” \”Ba nu-i drept! Când eu mă culc Să te văd nu mai apuc, Cum să te ţin sub papuc ?\” \”Poţi să bei […]

să îngropăm nepăsarea şi să dezgropăm gloria! prin geamul proaspăt spălat, gândul cotrobăieşte prin ungherele întunericului. aviatoarea desenează pe fruntea unei stele, urma unui raid al prieteniei şi al dragostei de ţară.. bucuria cusută cu râuri şi cu ramuri de cetină îmbracă cerul. salt cu paraşuta de la şapte mii de metri; salt peste obstacole […]

Gina este o femeie mare, dimensional vorbind, ce surprinde prin şicul ei rafinat de manechin profesionist. Dar nu!…Este o simplă funcţionară. Azi mi-a apărut în uşa biroului, plânsă, ştearsă şi în haine negre, sobre. – Iartă-mă că te-ntreb, eşti în doliu? – Într-un fel… nu tocmai, vezi…poate altădată. S-a îndepărtat lăsând un fior rece în […]

Înstrăinat mi-e cuvântul abia aşternut pe hârtie şi altul se smulge din tăcere aruncându-se – ca-ntr-un carusel în vârtejul timpului… Şi lumina smerită mângâie mâna ce promite gândului împovărat de zboruri şi iubire vise tainice îngemănate cu focul vise… ce vor întâmpina liniştea severă a dimineţii cu surâsul dăltuit – ca o floare pe buzele-i […]

Pe “cerul sângeriu” al vieţii am schiţat discret un pătrat… mult prea perfect pentru zâmbetul meu amar… Cu lama unui “gând ascuţit” l-am secţionat… in patru parţi egale ca dimensiune – a mirării – …prima parte simbolizând – noaptea începutului – …partea a doua ziua primei întrebări …partea a treia naşterea “oarbă” a durerii …şi […]

Cine eşti? Mă-ntreabă vântul dintre crengile de brad, pari o rază ce-mi mângâie, frunzele ce-acum tot cad risipite, prin poiana zânelor, ce-au fost odat. Eşti poate un duh sălbatec furişat printre tulpini ca să vezi acum cum naltul, e vândut la cei străini. Sau poate un dor năvalnic în cascade prăbuşit, inima îţi este frântă, […]

Părăsit-am locul, chiar şi jocul, Am plecat fără să-ţi spun, copil drag şi bun, Unde mi-e mintea şi care e scopul. De grijă, sufletul mi-e strâns – Să-l strâng în pumn nu e de ajuns. Să ştii că plâng şi speri că vei ierta Că am fugit, nu voi uita. Şi sper că, de ne […]

(Domnule Dan David, va rog sa-mi permiteti sa repostez poemul meu \”Pe Coala Alba de Hartie\” in care am intrdus cateva corectiuni, Multumesc) Pe coala albă de hârtie Aştern cu scrisu-mi râzgăiat Vâltoare focului din vine, Ce văd, ce simt, ce-am cugetat. Pe această coală de hârtie Cerneala urma si-o abundă Din sonda înfiptă adânc […]

ce se va alege de filosofia mea? chiar nu-mi va cunoaşte nimeni numenul? chiar nu-mi va înţelege nimeni visul? cum aş putea să-mi văd viaţa dată la câini… şi să tac? ei îmi vor sânii, îmi vor pântecul, îmi vor sufletul, dar nu se întreabă ce vreau eu, cine sunt eu! ei vor doar să […]

mestec în orez şi mă las atrasă de albul boabelor… de simplitatea lor! nu, nu fac orez cu lapte, dar îi simt aroma… de parcă aş fi în copilărie! apoi caut sarea, dar dau peste scorţişoară… e aroma gândului tău, iubitule! şi amintirile prind gust de oracol… doi oameni, trăind departe unul de altul, în […]

Mâine , voi pleca pe un drum despre care nu ştiu prea multe… oricum, soarele va rămâne agăţat de boltă nu va muri – doar eu voi rătăci poate drumul… noaptea… caut adăpost întrebărilor cuibărite ca păsările de pradă în ungherele întunecate ale minţii… ziua, obosită de “pânda” fără folos pornesc în căutarea răspunsurilor… drumul […]

– Asta-i staţia lui 29? – Păi, aşa scrie pe tăbliţă… – Las’că ştiu şi eu să citesc…da’ a trecut de mult? – Nu ştiu, nu asta m-aţi întrebat… – Haide, nu mă lua peste picior! Deştepţi ca tine cunosc cu duiumu’ – Scuzaţi, nu am avut intenţia… – Ei nu? Nu văd cum mă […]

Cu degete contorsionate, descărnate, prezentul îmi bate darabana-n timpane. Criză, criză, criză. Măşti plimbătoare, petrol, guvernant, palat, bănci, pâine, poprire, înalţimi ameţitoare, pastile, cădere-n neant, toate într-un glas au strigat vinovat, vinovat??????????? RODICA CERNEA 07.08.2009

umărul stâng privea calm deşertul destinului… tăcerea se colora cu strofa cilindrică, gura aluneca în dor de fântână…. misterul număra spiriduşii-minut, brăţările-poveşti ale Mihaelei Rădulescu şi cercurile din irisul dromaderului alb, alergările nostalgice spre limpezimea Psalmului 1. m-aş fi înclinat pe fărâma noastră de filozofie, să simt cum mă leagă buzele tale de primăvară, să […]

s-a oprit în pragul serii trăgând înapoi o secundă celestă era ca o privire uitată pe buzele tale roşii ca florile dăruite de mărţişor îmbrăţişarea lor s-a încleştat în minute ce se opreau parcă în ora primăverii iar din grădina sufletelor pereche mâinile îşi desenau conturul unei frunze cu delicateţea unei zile pline de soare […]

Să fie ei „ aleşii?” …umbrele trecutului par a fi atât de pregnant reflectate în oglinda viitorului… …să trăim în fiecare zi cu spaima întunericului? …întuneric a fost la început… şi “mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă”.(La Steaua – Eminescu) …………….. … întotdeauna va exista o prăpastie. Nimic nu e nou sub soare… […]

mi-e teamă că iubitul meu o să rămână cu spanacul din solar… şi eu cu bambusul din vază! viaţa nu mai ţine cont de nimic, ea aranjează cărţile, ea trişează! aşa s-a întâmplat şi cu Felix! a rămas hoinar prin capitală! uneori, mi-e teamă şi de toamnă, de sacul ei în care îmi strânge anii, […]

Cu mâinile înfipte in buzunarul şorţuleţului Pipăie biluţele de cristal lucios Străbătute de dungi colorate Ca să le facă distincte şi unice Ca pe noi. Nerăbdătoare să poată evada din ochii mamei Care-i netezeşte guleraşul cu o mângăiere Şi-o mustră că şosetele’s căzute, Î-si pipăie biluţele din buzunar Adulmecând plăcerea jocului plănuit În taină. Afară […]

… mă doare rău tăcerea indiferenţei plecată la festivalul de reproşuri ce se ţine pe arena unui suflet amputat la loja oficială spectatorii aplaudă intrarea pe scena fardată a unor dezacorduri de principii mărunte ce discreditează concertul de gală al unui duet ce face să plângă peluza murdară se aude un cor şi dirijorul salută […]

De mă întrebi ce e norocul eu ţie azi îţi spun, Norocul e atunci cănd eu te recunosc prin şoapte, Şi când din toate cioburile vieţii pe care le adun Le strâng doar pe acelea în care-mi eşti aproape. Iar dintre stelele ce încă mai răsar să-mi lumineze Viaţa şi drumul pe care în cale […]

Aseară aveam o rugă-n minte ce mi-o luase vantul Priveam spre ceru-ntunecat să văd cum flăcări se adună, Si dintr-odată se cutremură şi cerul şi pământul Făcând ca ruga mea spre înalt să nu mai fie bună. In clipa zguduită de cutremur mi-am amintit frânturi de viaţă. Nu ca eu le-aş fi chemat sau mi-au […]

Atât de falnic condorul îşi unduieşte zborul pe creste Iar vântul îl duce adesea spre alte zări de mult căutate, Uitând ca acasă înseamnă acolo unde perechea lui este Iar frumuseţea din alte zări înseamnă pericol de moarte. Scrutând zarea albastră mai trece uşor peste un munte Şi-o sete cumplită-l cuprinde zărind luciul apei chemându-l. […]

Cad stele moarte-n noapte Se duc precum frunzele-n soapte Din ramuri innegrite acum, Viata se scurge ca un fum Pasesc pe trotuarul ud Sperand ca am sa te aud Ma ratacesc prin stropi reci… Oare ai sa vii?O sa mai pleci? Chiar daca vii tot ai sa pleci Cum sa te pot tine langa mine? […]

Eveniment Marca Adsum Sâmbătă 21 Martie începând cu orele 11.00 Breasla Cuvântarilor, Biblioteca Națională a României, Asociația ADSUM, Editura ZIP și Revista ZIP vă invită la o manifestare dedicata creativității și diversității în literatură. Evenimant Marca Adsum! E.M.A. ZONA LIBERĂ DE CERCURI!

Îmbracă-te iubito, cu iia de la bunici și hai prin poieni cu stejari să urcăm, să urcăm spre piscul tivit cu arnici din floare de colț. și acolo, iubito, să ne mirăm că firul maramei împletit acum este în bucla-‘nnoptată a părului tău, că nici eu nu mai sunt doar tomnatic flăcău și din urmă […]

Mi-e sufletul ca o câmpie cu grâne ce s-au pârguit… o, ce tainic şi nebănuit sevele pământului în sângele-mi albastru adânc, adânc s-au cuibărit… senină mi-e privirea şi caldă ca un răsărit în care întregul cer al lumii pare că se scaldă – pe buze… murmurând duioase şoapte maci au înflorit ca o chemare a […]

Pământul îşi ia cu regularitate înapoi tot ce din trupu-i a fost zămislit: cocioabe, palate, zgârie nori şi nu în această ordine… şi lutul celor care… cu mână vrednica – le-au ridicat – spre a fi cu un pas… mai aproape de cer. Naivă şi zadarnică trudă! Cerul este atât de înşelător! Undeva… la orizont […]

… ştii, iubire! mă priveşti cu ochiul nopţii parcă ai scana propriul tău vis născut ca să trăiască în siguranţă departe de singurătate sunetul unui sărut îţi trezeşte copilăria şi vezi caruselul hrănindu-se din tine neştiind că refluxul pleacă strigând amintiri nu ai de unde să ştii iubire… mă priveşti şi îţi cer să nu […]

iubito, te rog ceva … am să te desenez ca un nesătul în seri păşind pe şesul tâmplelor să înţeleg mai bine linia învingătorilor haşurez un vis frumos pe semicercul sprâncenelor ascut creionul pe un stei al bătăilor de inimă pe liniile iubirii tale desţelenite ochii tăi de abanos mă pot îmbăta fără să beau […]

… o reverenţă pentru tine mamă-iubită femeie-soţie Doamne îngăduie-mi gestul să blestem pe cei ce cu trufie aruncă torente de nepăsare pe pântecul existenţei ce i-a dat viaţă respiră timp din palma rămasă pe obrazul crăpat de simţire că-i prea bătrână şi sărăcăcios îmbrăcată pentru fiica ajunsă la masa tânără cu un băiat mama cu […]

… scumpa mea, ştii ceva prinde-mi mâinile cu inelul încrustat în trunchiul cu muguri de sete şi cercuri concentrice din noi nu şopteşte visul cu ochii de faţă vorbim noi văzutul vis de sub straiele curate de viaţa verde dintr-o stare ne leagănă-n metaforele existenţei spre ramurile din zi o haină nouă pe măsura noastră […]

îmbrăţişează-mă… să ne pătrundem emoţiile din adâncuri… este mai importantă viaţa pe care ne-o dorim… şi paşii cu care o clădim! îmbrăţişează-mă… pentru că nu cunosc seninul bărbătesc, jumătatea de inimă misterioasă… cu parfum de scorţişoară, cedru albastru, isop şi busuioc… şi fură-mi zâmbetul de statuie vie… iubeşte-o pe Afrodita Cnidos, născută din palmele ideale […]

Mă fulgeră tăcerile în gânduri şi ochi-mi scapără-ntrebări cum să opresc furtuna născută între noi din nepăsarea clipei? … priveşte cerul nostru – cum plânge în noroi – din rănile durerii curg ploile tăcerii ca un potop de vorbe… Mă biciuiesc cuvintele în gânduri şi nu pot să opresc furtuna ce-mi sapă-n ochii goi o […]

Secretul lui Rodin 4 Într-aceeaşi odaie spaţioasă, nu departe de locul unde Becky îşi retrăia amintirile, Aiala intrase cu două căni de ceai. Le aşezase pe masa ovală. Ea preferase locul în celălalt capăt, pe canapeaua mare, cu forma şi culoarea unei felii de lună pală, astfel că aşezându-se în adâncimea fotoliului era faţă în […]

Aparatul de proiecţie ne prezintă pe peliculă un poliţist britanic. Este tănărul nostru, trei ani mai târziu, înrolat în brigada de pază a aşezărilor evreieşti J.S.P. Fotografia proiectată pe ecran ni-l arată în uniforma cunoscută. În sarcina brigăzilor intra şi supravegherea şoselelor. Din luna Noiembrie a anului l947 atacurile arabilor asupra aşezărilor evreieşti se înteţesc. […]

fragment de roman: Mulţi ani au trecut de când n-am mai vizitat „Casa Lorzilor” de la Maale Hahamisha, clădirea aceea veche de piatră ierusalmiteană, cu amprenta intemperiilor, şi cu terasa spre colinele ierusalmitene. Acolo, de-alungul anilor, îmi aduceam copiii în vacanţă, să mă odihnesc şi eu, acolo de atâtea ori mi-am dorit să mor. Lăsam […]

eu sunt apă şi cer… privind la aurul nisipului din chipul lui Abu Simbel. şi zâmbesc şi eu… din depărtarea mea! şi ochii mei cunosc doar fericirea lacrimei, doar lumina visului… dragul meu, mă bucuri… şi-aş vrea să te sărut până ai să te faci cerc, floarea-soarelui… eu sunt apă şi cer… sper… să mă […]

el a fost Bogdan… cu chip vesel, cu suflet deschis. aşa a şi murit… amintirea lui va semăna cu un colind de stele… la masa Sfântului Vasile. el ştia să zâmbească, avea un foc de lumină în trup… şi ardea după viaţă, el ştia să fie prieten cu bucuria! nu mai e Bogdan, dar amintirea […]

Părăsit-am locul, chiar şi jocul, Am plecat fără să-ţi spun, copil drag şi bun, Unde mi-e mintea şi care e scopul. De grijă, sufletul mi-e strâns – Să-l strâng în pumn nu e de ajuns. Să ştii că plâng şi speri că vei ierta Că am fugit, nu voi uita. Şi sper că, de ne […]

‘Voi demisiona în secunda doi si un sfert’ Cam aşa spunea într-un moment de sinceritate peştişorul mic şi voinic din acvariul cu răpitori. Adică, noi cu voi, doi şi un sfert. Cum zeii să demisioneze? Nu-l vor lăsa să plece căluţii lui domn’ profesor, înhămaţi la acelaşi submarin. Până şi nemernicul care nu mai e […]

DILEMA {IUBIRE FARAONICA} Gradini ce se numesc Semiramide Se pierd prin cetuei pale, opaline Si doar vagi varfuri, cred, de piramide Ma duc, pe ocolite, inspre tine; Lipita strans de-un rece sarcofag Sub palida lumina de neon NU stiu de ti-s si eu atat de drag Precum ti-ar fii acest Tutunkamon…

Nu reusesc sa scriu ! Nu stiu din ce cauza ! Cuvintele scrise nu respecta ordinea in care vreau sa le asez in pagina. Nu stiu care este cauza ! Renunt! Am scris si publicat trei volume de poezii, bine primite de critica literara. Imi pare rau ca nu pot sa va trimit cateva dintre […]