S-a întîmplat mai demult să primim invitații la două nunți. Era vorba de niște rude, nu chiar de gradul unu sau doi. Fapt este că o nuntă era din partea familiei mele și cealaltă din partea rudelor soției. Era cazul să ne ducem ca să nu fie discuții și chiar așa am decis. Mai ales că nunțile erau la interval de cîteva zile.
M-am interesat, bineînțeles, cam care e cursul zilei în materie, altfel spus cam cît de mare sau de potrivit să fie cecul și, în clipă în care am introdus cadoul în plic, m-am gîndit că e firesc să adaug și cîteva cuvinte de felicitare, nu de alta, dar să nu se creeze confuzii în legătură cu titularul donației. Am făcut rost de hîrtie velină și am scris caligrafic:
„Dorim multă fericire tinerei perechi…”
– Cred și eu, m-a apostrofat soția. Dorim fericire tinerei perechi! Dar cît de tînără e perechea, habar n-ai. Că mireasă e mai coptuţă și că el e la a treia experiență matrimonială, nu te-ai gîndit. Vrei să se spună că umbli cu aluzii!? Nu-i bine.
Dupa cîteva minute de gîndire, am formulat:
„Va urăm fericire și multă sanatate…”
– Dar ce, au ieșit din spital? Au născut? Sau e un apropo că la vîrstă asta nu ar fi prea sanatosi?
– Atunci, numai „vă dorim fericire”…
– Prea scurt.
– Bine, am acceptat. ”În aceste momente deosebite din viața voastră, ne alăturăm cu gîndul și cu fapta…”
– Cum cu fapta!? m-a întrerupt cenzura.
– In regulă, renunț. Ce spui de „Va urăm ca toată viață să fiți veseli și fericiți ca astăzi”. Original, nu?
– Foarte… Nu e nuntă fără un original ca asta. Numai noi de cîte ori am scris tîmpenia asta.
– Stii ceva? Mai adaug vreo zece la sută la cec și nu scriu nimic. Parcă stă cineva să citească? Semnăm foarte citeț și gata!
Asa că am oferit plicul fără cuvinte, am servit un sfert de pui și o cafea opărită, la zece seara eram acasă și am considerat că am terminat cu prima nuntă. A două zi am primit un telefon de la mama miresei care ne reproșa că nu am găsit de cuvință să facem o urare mirilor, le-am dat un cec de parcă banii sînt totul în viață. Ei ar fi preferat de o mie de ori să ne știe cu inima și cu gîndul alături, în aceste momente solemne și înălțătoare în viață unor oameni care își unesc destinele la bine și la rău,care pun bazele unei familii, pornind curajoși pe oceanul învolburat al vietii…
Ne-am privit cu reproș reciproc, ne-am însușit cu smerenie critica și am valorificat textul la a doua nuntă. Așa că am scris din toată inima: „În viață, nu banii sînt totul… Noi sîntem cu inima și cu gîndul alături de miri, în aceste momente atît de înălțătoare în viață unor oameni care își unesc destinele la bine și la rău, punînd bazele unei familii fericite, pornind curajoși pe oceanul atît de învolburat al vietii”.
A ieșit foarte frumos, caligrafic și fără nicio greșeală de ortografie. Și semnăturile erau elegante, înflorite. Am făcut rost de un plic cu steluțe și porumbei și l-am oferit în seară nunții cu un gest larg. Evident, nu am stricat impresia cu vreun cec, doar aveam experiență nunții precedente nu era să-i jignim și pe ăştia.
De atunci au trecut cîțiva ani. Cu personajele primei nunți sîntem în relații reci, dar corecte. Cît despre eroii nunții numărul doi, ce să va spun? Nici pînă azi nu am reușit să aflu ce i-a invrajbit în așa măsură că nici la botezul primului lor copil nu ne-au invitat… Culmea este că tocmai pentru botez am eu o formulă de felicitare absolut imbatabilă.