România se situează într-o centrifugă interioară din care ieşirea nu mai e posibilă încă mulţi ani de acum încolo.
Într-o retrospectivă rapidă se remarcă neschimbată cauza degringoladei actuale.
În anii imediat următori momentului ’89 distrugerea şi demolarea ţării s-au produs fără o înlocuire ori o recondiţionare a mijloacelor de producţie existente.
Reorientarea economiei s-ar fi putut face în funcţie de specificul ţării.
În anii ’90 ar fi trebuit accesate interesele adevărate ale unor posibili investitori, nu ale unor “haissami” nenorociţi ori tejghetari mizerabili.
România a devenit un depozitar de deşeuri, produse de second hand şi de rai al atâtor evaziuni fiscale, am spune că fiecărui an îi corespunde poate un kilometru de autostrada construită, viaţa oamenilor nu mai are nevoie de alte descrieri. Tinerii, medicii, şi alte mii de români au părăsit ţară.
În prag de sărbători pascale lumina călătoreşte din lumini şi din credinţă, însă simbolul îşi pierde înţelesul.
Networking-ul tentacular de interese mafiote strangulează orice avansare social-economică.
Într-o dimineaţă a Învierii mă întreb câţi politicieni vor face un pas înainte din cohorta celor ce îşi trec averile pe numele mătuşilor Tamara ori pe ale soacrelor trezite cu averi fabuloase peste noapte declarându-se curaţi :
“Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatră asupra ei.”(Cartea lui Ioan)
Spre exemplu soacra primarului Chiliman împrumută fiicei ei suma de peste 600 mii de euros pe când pensia ei este de 1000 de lei.
Livezile îşi scutură petalele. Lumânările îşi coboară flacăra înspre case. Ochii îşi sting speranţele, şi într-o durere tăcută oamenii înţeleg că le rămâne suferinţa.
Prelaţii, aceiaşi de secole, asigură enoriaşii că într-o altă lume penitenţa pământească le va fi răscumpărată de o viaţă lipsită de griji.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA