“Distinsa artistă”, prin arta ei “pură” nu se ruşinează desigur, iar “distinsul” muzeu, teoretic un lăcaş de cultură, nu se ruşinează nici atât, să-şi dea mâna şi să facă cea mai grosolană propagandă pentru proslăvirea terorismului.
Cerul, pămîntul, / foc şi gheaţă se îndeasă, / călăreţ în manej / oglindă aprinsă în casă…
Urechi de timp se deschid / mari pâlnii, / ele picură printre lumi treceri efemere. / Umbre se proiectează pe ecrane de iarbă…
Venise ca ziaristă cu o bursă după Revoluţie, se îndrăgostise de New York şi decisese să rămână definitiv. Bună vorbitoare de engleză, muncitoare şi dezinhibată, Diana se simţea făcută pentru lumea asta. Şi îi plăcea totul aici
Matei Bucur Mihăescu, pianist, compozitor şi dirijor, la 12 ani
Tot ce am văzut în viaţa asta, fiece mugur dat în floare, fiece omidă devenită flutur…
În creaţia pictorilor moderni, şi nu numai, un loc special îl au scenele de interior. Interpretate diferit, după stilul şi concepţia fiecăruia, tablourile au în majoritate o nuanţă de intimitate, uneori relaxantă…
Dimineaţa ne-am trezit într-un peisaj pe care nu aveam cum să-l intuim cu o seară înainte când ajunsesem chiar înainte de lăsatul nopţii. Aer rarefiat, lumină explozivă, în jur munţi impetuoşi, craterele vulcanilor dominând văi şi canioane în care deşertul înflorise
Încă de-acum două luni, au început tot mai insistent, după cum numesc cercurile militare, “să picure rachete” în regiunea de sud a ţării. Adică, să explodeze câte o racheta Kassam, apoi încă una, după vreo una-două zile, într-altă şi altă aşezare din regiune, manifestând, se pare, o adevărată “slăbiciune” pentru zona Neghevului.
Cât timp îi trebuie unui om să-şi strige durerea şi cât timp îi trebuie celuilalt să i-o provoace… M-am trezit astăzi cu acest gând, după ce ieri, până la ore târzii din noapte, am citit din Cartea şoaptelor, a lui Varujan Vosganian. Genocidul împotriva armenilor şi suferinţele lor atroce, rezistenţele celor din Vadu Roşca la colectivizare, mărturiile celor care au supravieţuit Gulagului comunist, ale evreilor care au supravieţuit Holocaustului, ale hinduşilor şi musulmanilor…
Un arbore nu e decat umbra noastra de nepretuit de fiecare data cand reusim sa plantam si nu sa defrisam.
Oamenii sunt spălaţi pe creier cu cel mai ordinar şampon. // Unii cu ştiinţa, alţii cu credinţa, îşi dau toată silinţa… // Cei săraci cu duhul sunt oricum fericiţi…
Poemul saptamanii
În loc de rămas bun unui coleg de breaslă !
Nu, nu este vorba de un peste uriaş prins de un pescar norocos şi cu muşchii suficient de tari pentru a scoate din apă o astfel de namilă. Nu este vorba nici de un timp în care cineva a dormit neîntrerupt, fiind hrănit pe cale artificială.
Ciudată femeia – comentam noi când ne-am depărtat de casa ei, apreciind însă ospitalitatea neobişnuită. Poimâine ne întoarcem în Dubăsari şi o luăm la Bucureşti, că prea plângea de dorul Capitalei. Când am ajuns după două zile, măicuţa Ana era moartă…
Doamna Rozmari, Rozmari Bolovan (aşa cum evita totuşi să se recomande), răsuflă uşurată după alergătură cu nuntă fiicei. Asta i-a ocupat timpul de prin aprilie pînă acum în iunie.
După ce stresul nunţii s-a stins că prin minune, iată că apare la suprafaţă stresul de zi cu zi care ia formă unui nod în gîtul doamnei.
Coborî în gară cu un aer obosit. Îşi privi geanta verde de voiaj cu tandreţea pribegiei şi o săltă languros pe umăr. Respiră aerul tare al munţilor…
Acestea sunt concluziile la care au ajuns autoritatile norvegiene.
Cu mult timp inaintea producerii celor doua atentate, exista o reclamatie facuta de un functionar vamal care se sesizase de importul facut de Breivik din Polonia. Era vorba de substante chimice cunoscute pentru fabricarea explozivilor. Reclamatia a fost facuta catre Serviciul de Securitate al Norvegiei, PST.
Maestrul Liviu Lăzărescu, profesor emeritus la Institutul “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, este de părere că portretul este cel mai greu de pictat. Pentru că el are (trebuie să aibă) ceva în plus…
Acum e prea devreme să ne pronunţăm… Şi cînd ne vom pronunţa, va fi prea târziu. // Morala şi politica sunt două linii paralele care nu se întîlnesc nici la infinit. // Solniţa nu cunoaşte decît un singur gust.
Într-o zi tulbure, goală, / Într-o linişte plină de taină, / Ai plecat tăcut, fără regret…
Câteva gânduri de cinstire a tuturor taţilor în viaţă sau duşi dintre noi…
După asasinarea deosebit de sălbatică a militarului englez (încercare de decapitare cu un satâr), Primul ministru al Marii Britanii a declarat: “este un atac nu numai contra Marii Britanii şi a modului sau de viaţa ci şi o trădare a Islamului… Nimic în Islam nu justifică acest act”…
Silvia Ghinsburg este o fire nerăbdătoare. Şi totuşi expune destul de rar, numai atunci când, severă cu sine, consideră că lucrările pe care le va prezenţa publicului vor putea satisface criteriile celor mai pretenţioşi cunoscători…
Pierzi nu când cazi, ci când refuzi să te ridici. // A corecta ceva e mai greu decât a o lua de la capăt (Lydia Elron). // Progresul se datorează rebelilor…
Extrema familiarizare cu locurile şi oamenii îmi conferă un confort interior pe care nu ştiu să-l fi încercat vreodată în India. Să fie o împăcare definitivă cu o ţară care până acum nu a încetat vreun moment să mi se pară bizară, condusă de legităţi pe care nu le-am înţeles şi pe care nu le-am acceptat până în acest moment? Nu ştiu. Mă gândesc la asta în taxiul negru, Ambassador, care mă poartă dinspre aeroport spre nordul capitalei…
Céline Dion şi Andrea Bocelli
Sprâncene arcuite, nedate “cărbunelui”. / Boltind doi ochi trişti. / Verzi-spre-căprui cât mi-i mai amintesc…
Uneori / cuvintele se întorc în mine ca răceala în oase / dureroase. / Pe străzi deşerte cu fluturi / rostogolesc amintirea zilei…
Dimineaţa îmi amintesc toate evenimentele nopţii. / Cele mai multe, făcute parcă să mă irite. /
Helicopterele poliţiei mârâie turbate…
Eva Gonzales a fost eleva pictorului Eduard Manet, una din cele trei pictoriţe franţuzoaice impresioniste alături de mai cunoscutele Mary Cassatt şi Berthe Morisot.
O reteta fuziune a catorva lumi: creola. franceza, spaniola.
pentru ca aeroportul din Timişoara să redevină un nod aerian este nevoie de un tratament nediscriminatoriu în materie de tarife şi taxe pentru toate companiile care utilizează sau intenţionează să utilizeze infrastructura aeroportului. În al treilea rând, este necesară repararea imediată a pistei aerodromului…
Ştirile din presa scrisă şi electronică au avut drept „cap de afiş” grupul numit aici „Femeile de la Zidul Plângerii”, de confesiune iudaică adepte ale ritului reformist, care veniseră să se roage acolo înfăşurate în câte un talith (şal pentru rugăciune), accesoriu rezervat în religia iudaică de rit ortodox şi de rit conservator numai bărbaţilor…
Poemul saptamanii !
Temă din filmul “Lista lui Schindler” – Simina Croitoru
ACUM trece de la ediţia săptămânală la ediţia continuă. Veţi putea distinge uşor materialele apărute în ultimele 7 zile prin faptul că au data de apariţie colorată în verde.
Arbore cu nuferi !
Celui care îţi promite viitorul aminteşte-i că trăieşti în prezent. // Îmbulzeala de excepţii sufocă regula. // Sunt mai mulţi stilişti în coafură decât în arhitectură (Doina Uricaru)…
Din tablou se degajă o atmosferă sinistră; ofiţerul din stânga, din primul plan, pare să aibă în mână câteva certificate pentru stabilirea genealogiei, iar ofiţerul din dreapta se uită cu atenţie să vadă dacă sexul pruncului arată cum trebuie. Într-adevăr, suntem în a 12-ea zi după naştere…
eu m-am născut într-un copac
e atât de înalt copacul
iar sub mine nu mai sunt crengi
căci pe măsură ce urc ele se usucă…
