Întoarce-ţi faţa spre infernul din mine,
flacără a nădejdii!
Uncategorized
Întoarce-ţi faţa spre infernul din mine,
flacără a nădejdii!
Gheaţa răsăritului zăpezii din inima ta,
lăcrimează a ninsoare
bine şi rău, frumos şi urât,
iată esenţa zilei pe care o cerşim
Tu Aminitire a lepădării de viaţă,
de ce m-ai născut,
mai mort de mine însumi,
decât botezul firii mele,
înecat în cristelniţa păcatului,
de- a iubi!
Lasă-mi moartea să-şi trăiască viaţa
departe de tine.
Învăţ împăcarea cu pietrele,
Cu pământul, cu valul ce vine,
Învăţ împăcarea cu mine.
Nu mai zâmbești privindu-mă,
Nu-ți mai treci, cochetă, degetele prin păr.
gustul acela de copilărie
pe bune s-a tot rărit pînă nu l-am mai găsit nicăieri.