Month: April 2011

Pregătirile pentru nunta dintre Prințul William, al doilea în ordinea de succesiune la tronul britanic și logodnica sa, Kate Middleton, sunt aproape de final. La ceremonii sunt invitate circa 1900 de persoane. Atât printre cei prezenți cât și printre cei absenți sunt nume celebre.

Vineri are loc nunta Prințului William, al doilea în ordinea succesiunii la tronul regal britanic, cu logodnica sa Catherine “Kate” Middleton. Nunta atrage un interes deosebit nu doar în Marea Britanie – unde 29 aprilie a fost declarată de guvern zi nelucrătoare – dar și în întreaga lume. Se estimează că prin intermediul televiziunii două miliarde de persoane vor urmări în direct ceremoniile de la Londra.

Istoricul Carol Iancu a publicat recent un volum de documente legate de activitatea fostului şef-rabin Alexandru Şafran în perioada Holocaustului. Un alt istoric, d-l Liviu Rotman, a examinat foarte critic alcătuirea ediţiei şi comentariile editorului. D-l Carol Iancu i-a răspuns, cum era de aşteptat, după care polemica a luat amploare, au urmat opiniile unor specialişti, dar şi ale unor ne-specialişti, pro sau contra, denunţuri tot mai inflamate care cereau capul lui Rotman.

După eşecul politicilor afirmative, care prevedeau admiterea în universităţile de stat a unor procente prestabilite din cadrul minorităţilor, America s-a văzut în faţa unei provocări de proporţii: cum să atragi totuşi în circuitul central de valori sociale, economice şi culturale categorii întregi ale populaţiei, care contribuie la fel ca toata lumea la bunăstarea naţiunii?

ea dansează pe sferă el şade pe cub

şi când face şpagat parcă-i linia de orizont

coarda căruia tot ea o sare

Când voi muri, îmi voi smulge sufletul de pe oase.

Îl voi lăsa să se înalţe ca o pasăre.

Niciodată… Întotdeauna…

Cât de des rostim aceste cuvinte, mânaţi de năvala sentimentelor. Bune sau rele…

Bucuria sarbatorilor pascale din acest nu mai explodeaza ca in alti ani in acelasi tempo cu natura ori cu slujba religioasa de inviere.

Saracia, disperarea incearca din nou poporul roman in acest prag de primavara.

Saracia, disperarea incearca din nou poporul roman in acest prag de primavara.

Gh. Grigurcu îşi grupează ţintele mai întîi după originea lor etnică, şi abia apoi după concepţiile sau faptele lor. Aş putea subscrie şi eu la reproşurile pe care le lansează, nominal, la adresa unora dintre cei pe care îi enumeră. Dar de ce să fie oare mai relevantă provenienţa evreiască a lui Silviu Brucan, de pildă, în comparaţie cu abuzurile sale comuniste, totalitare? Dacă Grigurcu nu le dovedeşte cititorilor săi – în mod mai presus de orice îndoială – că Brucan a acţionat, în anii ‘50 ai secolului trecut, în calitate de evreu şi nu în calitate de stalinist impenitent, discursul gazetarului de la Acolada are incontestabile accente antisemite.

[caption id="attachment_30527" align="aligncenter" width="150" caption="Găini fericite"][/caption]
Mai întâi a fost omul, găina sau… amândoi?

La şedinţa de săptămâna trecută m-am prezentat la Club, cu materialul intitulat „Despre timp şi originea Universului”. Textul e mai lung, însă aici voi prezenta un referat mai scurt, pe puncte:
„Încercările teologilor şi ale oamenilor de ştiinţă de a explica apariţia Universului, la un anumit moment dat, pe scara timpului, pornesc de la premisa greşită că timpul este o curgere de la minus infinit spre plus infinit. Acest timp liniar, cu punctul zero în prezent, nu există. Cu alte cuvinte, timpul nu există.

Înființat de britanici în urmă cu 90 de ani în granițele actuale, Irakul a avut o istorie adeseori violentă, în care cele trei principale comunități etnoreligioase – arabii șiiți, arabii suniți și kurzii – s-au luptat pentru influență în stat și până în anul 2003 suniții au fost cei care au monopolizat practic puterea.

Mai puțin este știut faptul că până acum 60 de ani, o a patra comunitate – evreii – a trăit în Irak în număr considerabil și a avut un rol important în consolidarea tânărului stat.

De aceea cartei jurnalistei britanice Marina Benjamin “Last Days in Babylon – The Story of the Jews of Baghdad” – Editura Bloomsbury, 2007 – este extrem de utilă în acoperirea acestei lacune.

De şase săptămâni, la Budapesta se desfăşoară un proces care-ţi provoacă fiori , cel al asasinilor de romi, o “brigadă a morţii” cum o numesc procurorii, care a omorât nouă persoane de origină romă.

Tocana de miel cu garnitura de spanac sau de urzici si orez pilaf

Compozitorul Miki Theodorakis a fost internat in spital, in capitala elena, in seara zilei de 18.04.2011. Doctorii au considerat ca este precaut sa stea sub observatie si sa se efectueze teste medicale. In virsta de 86 de ani, controversatul compozitor si luptator antifascist in timpul celui de al doilea razboi, participant activ la toate eventimentele istorice din Grecia, a ramas activ social pina in prezent. In ultimii ani s-a desprins de curentele politice de stinga si a actionat in mod independent.

Profetii,

domnii in vesminte Armani,

doamne zornaindu-si epiderma de sarpe Prada

ne vorbesc de Iisus,

jura pe Biblie.

Pregătirile din ultimele zile m-au dus cu gândul la anii copilariei, când sărbătoream Paștile alături de părinți.

Mai trebuie ieşit din când în când din această zonă de confort. Ajută la imunitate, la realism, la capacitatea de a privi şi înţelege o mulţime de lucruri aşa cum sunt în realitate, nu doar cum de informează alţii că sunt.

[caption id="attachment_30408" align="aligncenter" width="150" caption="Alexandru Repan și Mircea Diaconu"][/caption]
În seara zilei de 17 aprilie, doi mari actori ai scenei românești, Alexandru Repan și Mircea Diaconu, au prezentat publicului din Toronto piesa Variațiuni enigmatice de Eric-Emanuel Schmitt.

Pe sub ştirile „fierbinţi”, difuzate de toate televiziunile din România, cu privire la divorţurile dintre vedetele din „şoubiz”, Monica şi Irinel Columbeanu, respectiv Pepe şi Oana Zăvoranu, ştiri dictate din raţiuni de audienţă, se insinuează, tot mai vădit, confruntarea dintre grupările din PD-L, în perspectiva alegerilor pentru preşedinţia partidului, din 14 mai.

O fi respiraţia scăpată de sub cravată,

Amprenta palpabilă a sufletului congelat,

Ori ochiul din sticlă mi se prăbuşeşte în vid?

în vecini

mortul stă de trei zile

este singurul învins

în haine de gală

Lipsa de perspectivă a păcii în Orientul Mijlociu

“Hagada”, povestirea ieşirii neamului lui Israel din Egipt, citită în prima seară de Pesach (Paştele evreiesc) în Israel (“Ţara Sfântă”) şi în primele două seri de Pesach în afara Israelului se încheie cu un cântec vesel, optimist, cu aspecte realiste legate de viaţa zilnică însoţite de elemente fantastice şi mesianice. Textul cântecului este scris în gen popular. Acest cântec este iubit de copii şi pare destinat copiilor pentru a-i menţine treji până la miezul nopţii, oră până la care trebuie continuată masa specială de “seder” (=ordine) conform tradiţiei.

Acest scurt, dar complicat episod al relaţiilor dintre evrei şi Mihail Sebastian poate fi concludent pentru personalitatea unui autor sensibil, incitant şi profund în abordările sale estetice, culturale şi filosofice, care a fost obligat să se confrunte cu una dintre cele mai negre perioade din istoria României. Atunci cînd implementarea Holocaustului a survenit efectiv, Sebastian a fost prins în spirala abuzurilor, alături de ceilalţi persecutaţi. Şi-a pierdut slujba de avocat şi locuinţa din centrul Bucureştiului, i s-au confiscat schiurile şi aparatul de radio, a fost eliminat din redacţia revistelor şi i s-au retras înlesnirile de gazetar, numele său de autor a fost interzis şi piesele lui teatrale au fost retrase de pe scenă. A ajuns profesor la şcoala evreiască şi a fost obligat să măture străzile capitalei, cot la cot cu tovarăşii săi de suferinţă.

Astăzi îşi serbează onomastica cei care poartă nume de flori…
Din bătrâni se spune că aşa cum este vremea în ziua de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşte.

Apropiata nuntă a Prințului William, al doilea în ordine la succesiunea tronului, a determinat guvernul britanic să examineze modalitățile de amendare a Constituției pentru anularea principiului primogeniturii masculine.

Potrivit legii actuale, moștenitorii de sex masculin au prioritate față de cei de sex feminin, însă procedura de amendare a amendare a legii s-ar putea dovedi extrem de greoaie.

O reteta simpla, festiva ce are in vedere dezlegarea la peste si rigorile de stil Kosher in perioada primaverii ebraice

[caption id="attachment_30276" align="aligncenter" width="150" caption="Casa Poporului @ laBomba, foto de Mihai Pană"][/caption]
Din vara anului 2010, Bogdan Georgescu a organizat în penitenciarul Craiova o serie de workshop-uri în urmă cărora a documentat şi prelucrat amintirile deţinuţilor. Casa poporului este o ficţionalizare a mai multor poveşti personale, aduse la un numitor comun şi transformate de Bogdan cu ajutorul unor actori voluntari – Iulia Lazăr, Raluca Păun și Alex Calangiu – într-un spectacol de teatru. Subiectul ales este un fragment din viaţa unor români plecaţi în Antwerpen, Belgia la furat. Gaşca lui Scarface făcea haiducie în vest: „dacă au, trebuie să dea și la cei care n-au. Așa e legea firii. Aici, în Casa Poporului, pentru că nenorocita asta de garsonieră e adevărata casă a poporului, primim pe oricine vrea să-și reconstruiască viața, să scape din sărăcia aia chioară din România. Noi îi cazăm aici, îi aranjăm. Bine, lucrează pentru noi o vreme, și-și refac viața în timpul ăsta.”

În fiecare an, milioane de turiști poposesc la Kennedy Space Center, unde au ocazia să viziteze zonele de lansare și aterizare a navetei spațiale, să experimenteze simulatoare interactive, fiind impresionați de imensitatea rachetelor expuse. Întâlnirea cu unul din astronauții NASA, care împărtășește din experiența sa spațială este, fără urmă de îndoială, atracția zilei.

Filmul documentar supus atenţiei este unul dedicat sculptorului Ion Irimescu (1903 – 2005) şi a fost realizat, în anul 2008 (de firma ieşeană ROFILCO), cu scopul de a sensibiliza factorii abilitaţi să reamenajeze spaţiul marelui Muzeu Irimescu de cândva, găzduit în clădirea fostei Prefecturi din Fălticeni, oraşul natal al artistului. Filmul include textul unui interviu luat maestrului de către un cadru didactic, interviu redat fidel, tradus în limba engleză şi apărând ca o titrare, dar fiind şi prezentat ca un comentariu prin intermediul actorului Sergiu Tudose de la Naţionalul ieşean.

Inainte de Florii, intr-un inceput de aprilie cand cu ploaie, cand cu lapovita o pornesc pe jos pe Ste Catherine, una dintre arterele mai vechi, mai controversate din centrul Montrealului.

Strada isi poarta amprentele primelor centre comerciale datate din 1890 si isi rostogoleste astazi nu numai o istorie intesata de centre universitare celebre, ci si de noi puncte de atractie generate tocmai de spiritul cosmopolitan al unei metropole unice in lume.

Îmi place să adulmec aroma de aluat nedospit şi prăjit, să mângâi pe îndelete suprafaţa cu şiruri de denivelări care par a transmite un mesaj enigmatic, scris într-un Braille indescifrabil, să ascult pocnetul foii rupte şi să mestec pe în delete azima al cărui gust este de fiecare dată altfel.

…totuşi privind în jurul meu constat concomitent o creştere exponenţială a cantităţii de biţi emişi în scopul de a comunica şi o descreştere a substanţei relevante conţinută de aceştia, parcă pentru a confirma o zicere a lui Albert Einstein potrivit căreia cantitatea de inteligenţă de pe Pământ este constantă, dar populaţia este în continuă creştere.

În week-end, mi-am propus să merg la un film împreună cu o prietenă, dar am zis răspicat NU LA MALL!! Nu aveam chef de zumzetul, agitaţia şi fiţoşeniile din Mall, oricare ar fi el.

în ultimii patru ani, un grup de cadre didactice, doctoranzi, bibliotecari, jurnalişti, arhivari, muzeografi, ce reuneşte aproximativ 100 de membri, a reuşit să transforme în realitate o iniţiativă frumoasă, dar care părea utopică. Inspirat, profesorul Marian Petcu, de la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare al Universităţii Bucureşti, a promovat, alături de profesorul Ilie Rad de la Universitatea Babeş Bolyai, o problemă de interes pentru români şi pentru România: inexistenţa unei istorii a presei româneşti şi necesitatea de a elimina această anomalie. Relativ repede, cei doi au reuşit să coaguleze un grup de persoane profesând, predând ori fiind intesate de acest domeniu şi, astfel, a fost creată Asociaţia Română de Istorie a Presei (ARIP).

Inca un deliciu culinar…

uşa scapă lumina ca un capot

dezbrăcat pe întuneric

umplând cu forme hipnotice locurile

atinse de coroziune sau de cariu

,, Experimentul Piteşti”

De două mii de ani… prezintă o situaţie unică, în istoria literaturii române, din cauza circumstanţelor explozive, rezultate din combinaţia dintre textul romanului şi prefaţa sa. Nae Ionescu, mentorul şi sprijinitorul social al lui Mihail Sebastian, ajunsese la închisoare, ca adversar al regelui Carol al II-lea şi ca ideolog al extremei drepte. După gratii fiind, avusese parte de unele atacuri în presă. Sebastian s-a considerat totuşi înlănţuit de o datorie de fidelitate. Îl rugase pe Nae Ionescu, înainte de deriva extremistă a aceluia şi înainte de arestarea lui, să-i prefaţeze romanul

Mă angajez într-o luptă contra cronometru şi ajung să cer ajutor tuturor celor care sunt dispuşi să mă ajute să strâng suma necesară pentru a păstra lângă mine ultima, singura şi cea mai de preţ comoară a vieţii mele – băieţelul meu – Marian Iulian. Am primit ajutor de la persoane la care nu mă aşteptam şi de la care nu am cerut şi asta m-a impresionat profund. De curând am aflat că demersurile de a obţine o finanţare de la guvern durează, iar aceasta poate veni prea târziu sau niciodată. Vă rog, dacă puteți, să mă ajutați să strâng suma necesară operației de transplant.

[caption id="attachment_29984" align="aligncenter" width="150" caption="Alina Serban - Vadim Ghirda"][/caption]
Romii au fost o minoritate exploatată abuziv, apoi progresiv marginalizată şi discriminată, astăzi fiind priviţi drept acea enclavă nedorită, veşnic vinovată de orice neajuns al societăţii româneşti. Faptul că am fost incapabili să integrăm minorităţile şi să le oferim acele drepturi garantate constituţional de-a lungul istoriei, ar trebui să ridice astăzi nişte semne de întrebare. Nimeni nu învaţă din istorie? Rasismul atât în mentalitatea colectivă, cât şi în politicile publice, este una dintre probleme grave ale societăţii româneşti.

[caption id="attachment_29961" align="aligncenter" width="150" caption="sursa www.angelagheorghiu.com"][/caption]
În seara zilei de 7 aprilie, celebra soprană Angela Gheorghiu și-a făcut mult așteptatul debut pe scena din Toronto (Roy Thomson Hall), într-un recital solo, acompaniată de Canadian Opera Company Orchestra, sub bagheta dirijorului american Steven White.

In urma cu cateva luni Rudi Schmuckle a devenit din cititor al revistei noastre un colaborator de nadejde oferindu-ne cateva dintre caricaturile sale spre publicare.

Clubul Discuţiilor Interesante din Reşiţa, care, prin târg a început să fie numit Clubul Înţelepţilor (nu se ştie, încă, dacă în derâdere ori ca semn de preţuire, se mai fac cercetări) a plonjat, săptămâna trecută, în miezul Problemei-Problemelor, având ca temă de discuţie un studiu propus de către profesorul reşiţean, Ioan Vida, intitulat „Dumnezeu şi ştiinţa”.

Ascensiunea lentă dar sigură a Frăţiei Musulmane

[caption id="attachment_30000" align="aligncenter" width="150" caption="Soldaţi americani la poarta lagărului Buchenwald, aprilie 1945"][/caption]
Buchenwald înseamnă făget, dar numele s-a desprins de mult de semnificaţia idilică a crângului răcoros al plimbărilor de duminică, în care foşnetul frunzelor se îmbină cu ciripitul păsărilor. Pădurea Făget, de la marginea Clujului, era un loc de drumeţii îndrăgit în tinereţea tatălui meu, din perioada antebelică, dar şi mult mai târziu, la anii de pensie, când se plimba cu mama, în zilele de duminică. Tata nu purta niciodată cămăşi cu mânecă scurtă, pentru a nu-i stânjeni pe cei din jur cu stigmatul numărului de pe antebraţ.

Mai bem un ultim pahar. Ascultam un cantec vechi : Mein Vater war ein Wandersmann (tatal meu a fost un nomad).

„Învaţă fiule, matematică!

Aici e cheia acestei lumi.”

„Priveşte fiule, împrejur!

Frumuseţea desăvârşită doarme peste tot în cale.

Aşteaptă să fie văzută.”

De curând mi s-a atras atenţia asupra unui aspect care, după mai bine de un an şi jumătate de stat în India, ar fi trebuit în mod normal să-mi fie extrem de familiar. Foarte mulţi indieni pe care îi întâlnesc pe străzile din Delhi vorbesc de unii singuri. Două întrebări se ridică aici: 1. Care ar fi cauzele acestei alienări care, deşi e poate…locală, are importanţa şi simptomatologia ei? Şi 2. Cum se face că atâta timp nu am observat un fapt uşor observabil şi deloc comun în spaţiul din care vin?! E, deci, aici vorba de un alt soi de alienare, unul personal, dar cu legături directe cu ţara în care trăiesc acum (India)?!

Ca toate marile personalităţi ale trecutului şi prezentului, ţarul considerat întemeietorul Rusiei moderne a antagonizat opinia publică, politică şi culturală, generând admiraţia şi entuziasmul unora, egalat doar de contestaţia fără rezerve a altora. Această restituire maniheistă a jalonat cadrele unei dezbateri aflate încă în desfăşurare, purtată cu argumente aparţinând spectrului larg al ştiinţelor sociale, de la istorie şi drept la antropologie şi geopolitică.

Cu prilejul Zilei Mondiale a Romilor societatea civila clujeana face un nou apel pentru solidaritate si actiune impotriva segregarii romilor