Month: March 2011

La Londra a fost anunțată formarea unui grup de contact care să coordoneze eforturile internaționale pentru găsirea unei soluții pentru Libia.

Miniștri din 35 de state și reprezentanți ai unor organizații ca ONU, Liga Arabă, Organizația Conferinței Islamice și Uniunea Europeană au convenit să continue presiunile, inclusive militare, asupra regimului Gaddafi până la respectarea rezoluțiilor ONU cu privire la Libia.

Profesor universitar, doctor în chimie, industriaş, anticomunist şi Consul General Onorific al României în Florida – Statele Unite ale Americii, Claudiu G. Matasă a văzut lumina zilei la Petroşani, în casa unui tată procuror general şi cu o mamă franţuzoaică, devenind vorbitor fluent al limbilor română, franceză şi engleză. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială în cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti şi, în ciuda piedicilor ideologice, a reuşit să obţină titlul de doctor în chimie. În anii ’50, în timpul studenţiei a fost arestat şi dus la Jilava şi Canalul Dunăre-Marea Neagră, „Canalul Morţii”, suferind doi ani ca deţinut politic în colonia penitenciară „Castelu” şi eliberându-se de la Capul Midia. A emigrat în lumea liberă la începutul anilor ’70

Lasa-mi, toamna, pomii verzi? Sau lasa-mi, iarna…?

[caption id="attachment_29179" align="aligncenter" width="150" caption="Great Kanto Highway: 6 zile din istoria Japoniei"][/caption]
Autostrada “Great Kanto” a fost complet distrusă în cutremurul devastator de la 11 martie.

În ciuda riscului producerii unor replici seismice, japonezii nu au ezitat să înceapă imediat a lucrările de reparație a acestei. Pe 17 martie, a început repararea drumului iar miercuri 23 martie drumul era deschis din nou.

Invitație la teatru

Va sugerez ca in iesirile Dvs. intr-o piata, intr-un mall, la intrarea stadioanelor sa priviti cu atentie realitatea chioscurilor, a gheretelor improvizate in bucatarii deschise. Dupa o observare nu neaparat minutioasa specifica inspectorului sanitar astept sa impartasiti impresiile Dvs.

Societatea Ornitologică Română alături de APM Olt, Societatea Bulgară pentru Protecţia Păsărilor şi Primăria Kozloduy au început derularea unui proiect cu scopul de a îmbunătăţi protecţia naturii şi utilizarea durabilă a resurselor naturale în regiunea transfrontalieră româno-bulgară de pe cursul Dunării4, respectiv în 4 judeţe din România (Mehedinţi, Dolj, Olt şi Teleorman) şi 5 districte din Bulgaria (Vidin, Montana, Vratsa, Pleven şi Veliko Tarnovo).

Peste un sfert de milion de persoane au demonstrat sâmbătă la Londra împotriva reducerilor bugetare care urmează să intre în vigoare începând cu săptămâna viitoare.

Deși demonstrația a fost predominant pașnică, unele grupuri radicale s-au dedat la violențe și ciocniri cu poliția, care a efectuat peste 200 de arestări, iar 66 de persoane au fost rănite, printre care 13 erau polițiști.

O analiza a situatiei libiene si eventuale consecinte ale razboiului

Majoritatea scrierilor dedicate istoriei Rusiei subliniază diferenţele între ţaratul feudal al Moscovei, dominat politic de o boierime ignorantă, anarhică şi fără viziune etatică,şi spiritual de un cler xenofob şi ostil oricăror inovaţii liturgice, sceptic faţă de progresul ştiinţific sau de eventualul dialog cu ereticii latini sau protestanţi,şi Imperiul Rus, cu o administraţie apropiată de cea occidentală, cu instituţii de învăţământ şi o elită intelectuală cunoscătoare a limbii franceze, un stat implicat în echilibrul de putere considerat cheia de boltă a securităţii înainte de Revoluţia Franceză.

Un articol nu atât despre fotbal, cât despre suporteri

În 15 martie, de ziua internaţională a asistenţei sociale, catedra de asistenţă socială a organizat o dezbatere publică la care au participat 120 de asistenţi sociali şi studenţi ai facultăţii. Colegiul Asistenţilor Sociali a contribuit la mobilizarea asistenţilor sociali şi la subvenţionarea dezbaterii. Participanţii au rememorat cei 20 DE ANI de existenţă a formării în asistenţa socială şi au trecut în revistă dificultăţile întâlnite pe parcursul acestei perioade de renaştere şi de profesionalizare a asistenţei sociale

În vederea alcătuirii celei de a doua ediţii, revizuite, a “Dicţionarului general al literaturii române” (DGLR), vă rugăm să ne ajutaţi să luăm legătura cu scriitori, critici şi istorici literari, traducători, cadre didactice universitare care predau limba română, reprezentanţi ai mass media de origine română stabiliţi în diferite ţări.

Locuiesc şi lucrez pe strada Donáth, o stradă emblematică a Clujului, aflată la poalele dealului Hoia care străjuieşte nordul oraşului de sub Feleac (dealul semeţ de la sud). Legenda spune că păstorul Dónáth a salvat Cetatea Clujului.

Recent (9 martie 2011) am asistat în “Sala George Constantin” a Teatrului Nottara la dezbaterea organizată de Clubul Dilema Veche, “Ce valoare mai are arta?”. Invitaţii serii, Mihai Oroveanu, Ruxandra Demetrescu, Dan Popescu şi Radu Boroianu, girau cumva o discuţie cu potenţial. În imaginaţia mea, acest grup, ar fi putut să continue dintr-o perspectivă diferită şi din poziţia unor oameni cu putere de decizie în sistem, dezbaterea de la Centrul Naţional al Dansului, „Jos din turnul de fildeş. Înapoi pe metereze” (21 februarie). Dacă Gianina Cărbunariu, David Schwartz şi Manuel Pelmuş au discutat despre arta angajată şi funcţia socială a artei ridicând nişte probleme evidente în orice domeniu al vizualului contemporan, domnii Oroveanu, Popescu, Boroianu şi doamna Demetrescu nu au discutat despre nimic. Sau mai exact, nimic apropiat de tema propusă prin titlul dezbaterii. Discuţia a atins problema valorii doar în introducere, mai exact în introducerea domnului Oroveanu. De unde a denaturat în discuţii despre diverse probleme mai mari sau mai mici, în general cunoscute, din contemporaneitatea artistică.

Dacă există printre cititorii revistei ACUM persoane interesate de o oportunitate de a ne „demasca”, le-o ofer astăzi.

Într-un limbaj cât se poate de decent si documentat pe baza unor materiale apărute în revistă, cu citatele corespunzătoare, dovediţi-ne că nu suntem ceea ce pretindem că suntem sau că schimbăm esenţa regulilor jocului pe parcurs, de aşa natură încât să fim mereu în avantaj, cu orice preţ. Atenţie la context. Vom publica aceste demonstraţii, vom explica, ne vom cere scuzele de rigoare dacă este cazul, arătând unde este eroarea (dv. sau a noastră) şi unde este faţa noastră cea adevărată.

Înscrierile se fac on-line pe adresa office@artcor.org, cu specificarea « pentru Concursul internaţional Vox Artis”, pe adresa poştală ArtCor Artists Agency, Meissnergasse 5/1/1, 1220 Wien, sau la nr. fax +43 1 958 79 40, până la data de 1 septembrie 2011.

[caption id="attachment_29335" align="aligncenter" width="150" caption="Luxemburg - la Nunta de Argint a Marilor Duci"][/caption]
Componenta diplomatică a regalității a fost mereu o constantă, o fațetă importantă a instituției monarhice, în toate timpurile. În programul săptămânal al Familiilor Regale, reprezentarea, ospitalitatea și diplomația sunt fundamente ale activității publice. A fost așa și va rămâne mereu așa. Fiindcă ambientul, cadrul în care Familia Regală trăiește și muncește este dătător de inspirație, mândrie, încredere, confort identitar. Ritualul de zi cu zi al primirilor și vizitelor regale este un prilej de a face națiunea mai bine înțeleasă în lume, el este un fel de carte de vizită vie a unei țări.

Termenul limită pentru înscrierea candidaţilor la preselecţia pentru participarea la cea de-a 30-a ediţie a CONCURSULUI INTERNAŢIONAL DE CANTO HANS GABOR (Belvedere, Viena, în perioada 27 iunie – 3 iulie 2011) este 18 aprilie 2011. Preselecţia va avea loc la Sala Studio, Filarmonica “G. Enescu” – Bucuresti, în data de 2 mai 2011, între orele 10-16

Care este rolul disciplinelor umanistice în societate? Poate exista societatea omenească fără aceste discipline? Care este gândirea omului modern asupra lor şi a rolului lor social? Mi-am pus aceste întrebări de multe ori, căutând un răspuns pe care nu reuşeam totdeauna să-l găsesc. Faptul că guvernul israelian a decis să acorde 100 de milioane de şekeli (circa 25-30 milioane dolari) în acest domeniu universităţilor m-a făcut să-mi pun aceste întrebări din nou, pentru a nu ştiu câta oară. Bineînţeles, fiind convins că acest domeniu este important şi că ar trebui să fie tratat altfel în societatea contemporană.

Epilepticii sunt inca segregati, marginalizati si considerati ca alienati mintali ori posedati de diavol.

Iulius Cezar, Alexandru cel Mare, Chopin, Van Gogh, Dostoievski reprezinta cateva exemple de persoane suferinde de epilespie.

Recent am trăit o experiență de neuitat – prima mea săritură cu parașuta – “skydiving”.

poc!
îmi trag un glonte în cap şi mă uit prin
gaura încă luminată de focul ucigaş.

You, my friend,/
Are fifty.

La ora mulsului voi fi rege neîncoronat.
Iezi fantomatici vor suge la ţâţele încărcate
Ca nişte mitraliere cu lapte.

După o amânare de cinci săptămâni, din cauza unei gripe nedorite, astă seară a avut loc în Toronto, concertul “Cântec de iubire” al lui Nicu Alifantis.

Mă tem că voi fi pedepsit.

Cine poate ierta masacrul?

O cugetare autoironică, aparent hazlie, tristă în realitate, a făcut înconjurul României timp de câteva zeci de ani şi apoi a cam fost lăsată deoparte, fiindcă s-a uzat şi şi-a pierdut hazul: „Frumoasă ţară! Păcat că este locuită”. Recent, după declaraţia stupidă a preşedintelui Băsescu, cum că el vede ţara din elicopter şi le recomandă investitorilor să facă la fel, termenii pot fi schimbaţi în felul următor: „Urâtă ţară! Dar, ce frumoasă e văzută din elicopter!”

[caption id="attachment_28766" align="aligncenter" width="150" caption="Coperta cărţii mamei"][/caption]
Bunica mamei împreună cu fiica ei, Eva (mama mamei mele adică bunica mea), cu celelalte fiice, fii, nepoţi şi nepoate – în total peste 50 de suflete – au pierit la Auschwitz, în vara anului 1944. Peste şase decenii avea să prindă viaţă în cartea mamei mele, devenind un personaj autentic şi pitoresc, pe care vă invit să-l cunoaşteţi.

Recente necazuri de sănătate mi-au permis un timp de reflecție cu privire la implicarea mea editorială la revista ACUM, începută pe data de 1 aprilie 2008, când am răspuns invitației prietenului meu de o viață, Ștefan Maier, pe care îl cunosc de mai bine de 41 de ani.

[caption id="attachment_28748" align="aligncenter" width="150" caption="Cântăreti stradali la Turku, Finlanda"][/caption]
Îl întâlnesc la gura metroului sau la intrarea în magazinul alimentar. Cântă la acordeon și așteaptă un bănuț de la trecători. A priceput că nu trebuie sa stânjenească lumea insistând. Nu are nici plăcuță cu ,,Ajutați România”- nu cerșește, canta. Nu sunt prea multi în Stockholm. Romi veniți din țară să câștige un ban.

Ce ar face România la un cutremur de 8,9 e neesenţial. De ce? Pentru că, înainte de a-şi rezolva problemele esenţiale, România nu va putea face faţă niciodată vreunui cataclism de asemenea magnitudine. Chiar dacă de mâine am avea toată tehnologia disponibilă astăzi pe planetă, ne-ar fi complet inutilă. Trebuie să începem de altundeva. Nu cataclismele în sine ar trebui să ne îngrijoreze pe noi, ci reacţia pe care o avem la producerea lor. Şi modul în care vom reuşi să supravieţuim după. Iar asta ţine de educaţie şi, în ultimă instanţă, şi de lipsa apei curente în şcoli. Dacă începem de mâine, poate că vom avea rezultate substanţiale în vreo trei decenii. Mentalul colectiv e destul de refractar schimbărilor, sunt studii serioase care o afirmă. Însă e singurul care poate asigura pregătirea pentru catastrofe. De orice natură ar fi ele.

Dacă a doua zi după un cutremur de 7 pe Richter supermarketurile vor începe să fie devalizate, ar trebui să ne mobilizăm întreaga armată doar pentru a le păzi. În acest timp, oamenii probabil că vor agoniza sub dărâmături. E doar un exemplu minor, puteţi face alte exerciţii de imaginaţie dacă doriţi.

Am intrat in postul sarbatorilor pascale. Timp de saptamani multi crestini nu mananca “de dulce”, adica produse din carne si chiar din lapte. Reteta propusa este foarte potrivita acestei perioade

veneau băieţii răi să ne strice coroniţele

şi numai de ale mele nu se atingeau

odată unul mi-a zis nu te uita aşa la mine

Revista ACUM, aşa cum o cunoaştem azi, poartă amprenta inconfundabilă a celui care a păstorit-o în ultimii ani în calitate de Redactor Şef.

Retragerea lui Petru Clej din această funcţie, din motive de sănătate şi de timp, aşa cum explică el însuşi într-un material publicat în această ediţie, este pe cât de neaşteptată, pe atâta de nedorită. Este greu de imaginat cum va supravieţui revista fără contribuţia lui Petru şi, trebuie să recunosc, am fost extrem de tentat să afirm că revista ACUM îşi încetează activitatea.

Cu 500 de zile înaintea deschiderii Jocurilor Olimpice de la Londra a început procesul de rezervare a biletelor pentru toate probele olimpice și ceremoniile de deschidere și închidere.

Rezervarea se poate face până pe 26 aprilie 2011, după care, la probele la care cererea de bilete e mai mare decât oferta, cumpărătorii biletelor vor fi deciși prin tragere la sorți.

La miezul nopții a început să funcționeze în Trafalgar Square, din centrul Londrei, un ceas uriaș care va face numărătoarea inversă a zilelor până la debutul Olimpiadei, pe data de 27 iulie 2012.

Supoziţia că vizita lui Biden a fost gândită pe ultima sută de paşi a fost confirmată de modestul şi repetativul discurs, rostit în faţa a mii de oameni, silnic sau de bunăvoie atraşi în centrul celui mai important eveniment din istoria actualei guvernări (vezi: “Vice-președintele american ajunge (întâmplător) în R.Moldova…“). Desigur, pentru o ţară ca R.Moldova este important şi simplul fapt că un vice-preşedinte american ne onorează cu prezenţa sa. Dar la scanarea cuvântării lui Joe Biden observăm cât de împrăştiate şi fragmentate au fost gândurile lui. Astfel, de la integrarea europeană a R.Moldova şi problema transnistreană s-a ajus la rădăcinile actriţei Portman şi binecuvântarea “în pachet” a SUA şi Moldovei. Or, ținând cont de semnificaţia epocală a acestui eveniment se impunea un alt gen de alocuţiune, posibil citită chiar de pe hârtie, dar una plină de mesaje veridice şi coerente, dar nu de “iluzii” despre o “Moldovă din basme”.

De ceva vreme poezia a coborât pe stadioane. Sau, mai degrabă, în arenă se află nu poezia însăşi, ci ruda ei ceva mai puţin evoluată intelectualiceşte, versificaţia. Fenomenul pare a se fi produs cu o lentoare care ne-a scăpat tuturor. Zi de zi, secundă de secundă, poezia românească a parcurs drumul dinspre „Poetica” lui Aristotel sau scrierile lui Maiorescu înspre arenele cu gladiatori. Când a început să se petreacă asta? Poate că tendinţa s-a manifestat pe la jumătatea secolului XIX, când s-a făcut simţită confuzia între poezie şi poezia utilitaristă. Atunci, însă, metastaza a fost oprită de o generaţie de critici şi poeţi care s-a întors către estetică, culminând, desigur, cu Eminescu. Ceva mai bine de un secol mai târziu, cancerul a recidivat. El s-a numit proletcultism.

Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a dat verdictul in cazul lui Dan Voiculescu. Definitiv si irevocabil. Acesta a colaborat cu fosta Securitate, unde, sub numele conspirative de “Felix” si “Mircea”, a dat note informative , prin care, fara scrupule, si-a turnat colegii, prietenii si chiar rudele.

…atentionarea mea din ianuarie a.c. a fost corecta. Stategia pe care ati ales-o s-a dovedit gresita. Ati sperat ca prin alianta cu PC veti cistiga acea iluzorie paritate cu PSD in cadrul USL, ca veti bloca ascensiunea PSD in preferintele electoratului si va veti asigura candidatura la presidentie cind va sa vina, in 2014 sau mai devreme.

Mărturisesc că nu am fost niciodată un fan al Zilei Femeii. Probabil că mi se trage din şcoală, când ne buluceam să ducem flori „tovarăşei”, prilej cu care am băgat de seamă că unii colegi strecurau, pe lângă bucheţelul de ghiocei, pacheţele an de an mai consistente. Nu am fost nici fan al florilor cumpărate „la comun” de colegii de serviciu pentru ca nici una dintre colege să nu rămână „nebăgată în seamă”. Mi s-a părut întotdeauna că e un fel de celebrare a iubirii de masă, concept derivat din antipaticul „cultură de masă”.

Nu uita să-l reciţi

O dată pe zi

Fă-i publicitate pe net

Bate-l în cuie de lemnul crucii

În piaţa mare a oraşului

March. It’s an auspicious month. One that takes its name from the god of Mars, the war-god of Roman fame. He’s red-faced and strong and won’t back down from a fight. He’s intelligent, ingenious, and one who makes a statement wherever he goes. He’s something to contend with, but only carefully.

Tara Soarelui Rasare va inflori odata cu magnoliile-comemorare permanenta a unui popor tenace, luptator.

Uitam prea repede cine au fost adevaratii responsabili ai terorii ideologice, psihologice si sociale din Romania comunizata. Se sterg cu buretele amneziei variile implicatii, complicitati, initiative criminale, campaniile distructive impotriva spiritului democratic, umilirea celor care refuzau sa ingenuncheze, persecutarea celor care indrazneau sa nu se prostitueze. Nonagenarul activist Nestor Ignat, fostul student al lui Nae Ionescu la Universitatea din Bucuresti convertit in ideolog al stangii leniniste, a fost vreme de decenii unul dintre acesti supremi politruci, un “indrumator” inflexibil si neiertator, iar o evaluare a biografiei sale care ignora ori minimalizeaza acest lucru devine de fapt o mistificare. Despre acest lucru este vorba in articolul de mai jos scris impreuna cu istoricul Cristian Vasile.

O buna prietena mi-a facut deunazi o marturisire care m-a pus pe ganduri. Mi-a spus ca de cand citeste carti despre lideri, se simte tot mai instrainata de compania pentru care lucreaza. Cu cat citeste mai mult, cu atat este mai dezamagita. “Nu vad in jurul meu calitatile descrise in carti,” imi spunea cu suparare. Cuvintele ei mi-au dat si mai mult de gandit cand am aflat de unde-i vine dezamagirea.

Sedinta CNC al PD-L de sambata ne-a aratat clar un lucru: reformarea PD-L nu mai este posibila, pentru ca nici nu este dorita de sefimea partidului. Cei trei samurai, Macovei, Preda si Voinescu au luat-o rau de tot pe cocoasa, vazand ca nu-i mai sustine nimeni, nici macar Baconschi, Sulfina Barbu sau TRU, care anterior declarasera ca sunt pentru adoptarea masurilor de integritate propuse in statut de cei trei.

O alta reteta simplu de preparat, insa foarte gustoasa si dietetica.

Modelul din acest text l-am construit doar pentru a vă putea pune cu sens următoarele întrebări: nu cumva falia fundamentală din societatea românească nu este între securiști și victimele lor, sau între comuniști și anticomuniști, ci este cea dintre oportuniști și idealiști ? Nu cumva dezagregarea morală la care asistăm este rezultatul dominanței excesive a oportuniștilor în dauna “fraierilor” cu indiferent ce convingeri?

“ Secretul vieţii este acela de a continua să gândeşti. Şi să încetezi a te gândi la propria persoană.”

Cartea Esterei, cunoscută şi sub denumirea ebraică “Megilath Esther” (=Sulul Esterei) este una dintre cărţile cele mai populare din din Biblia Ebraică (=Vechiul Testament). Este o carte relativ târzie, care prezintă un eveniment istoric petrecut în timpul regelui persan Xerxes (Kshhayarsha), numit Ahaşveroş în cuprinsul acestei cărţi. Cartea Esterei aparţine literaturii hagiografice din Biblia Ebraică, fiind în categoria Scrierilor (=Ketuvym). În cadrul literaturii biblice creştine, ea este în categoria Cărţilor Istorice.

„Bine măi Coane, mâine-poimâine te iau ăştia la armată

şi maică-ta, iar un plod!”

Inceput de primavara.

“Mi-am pierdut stickul, mă omoară bărbatu-meu!” am exclamat într-o seară de luni (ziua cea mai grea, când am de pregătit două emisiuni), disperată că – după îndelungi căutări pe birourile şi în computerele din redacţie, răsturnarea poşetei şi golirea buzunarelor – nu-mi găseam „memory-flash”-ul de 12 Giga ( pe care mi-l împrumutase soţul meu cu câteva luni în urmă) cu o mulţime de informaţii şi imagini importante. Oare de unde răsăriseră pe buzele mele aceste cuvinte…?

Aflăm, dintr-o cercetare sociologică sumară, dar făcută cu seriozitate, în faţa televizorului şi la mai multe dezbateri responsabile, la cârciumă, cu români medii…

Cum bine se spune, atunci cînd doi se bat, al treilea cîştigă. Mi-aduc aminte, ca acum, de ultima mare bătălie, în Cluj, ce s-a purtat între Poliţia Rutieră şi primărie. Ăia, pe atunci, nu prea aveau de lucru, de parcă întreg oraşul n-ar fi fost altceva decît tot un Rai şi-un Paradis, deşi, de fapt, „muncipiul” era tot o groapă şi-un gropoi. Da’ nu mai contează, că, după cum ne amintim, s-a rezolvat: primăria a venit în sprijinul şoferilor, întocmind harta rutieră a gropilor.