Month: December 2010

Premierul interimar Vlad Filat a devenit și președinte interimar al Republicii Moldova, ca urmare a eșecului noului Parlament ales la 28 noiembrie de a alege în ședința inaugurală un președinte al adunării legislative care îndeplinește funcția de șef interimar al statului.

Întruniți sub președinția decanului de vârstă, Vladimir Voronin, parlamentarii nu au reușit să de puă de acord asupra unei candidaturi, ședința fiind suspendată urmând a fi reluată joi 30 decembrie. Până acum, interimatul în fruntea statului a fost deținut de Mihai Ghimpu, președintele vechiului Parlament.

Sa sari de la balconul parlamentului aflat in plina sesiune e, in acelasi timp, un act de temeritate si un act de prostie. Spun temeritate pentru ca nu e putin lucru sa iti iei inima in dinti, stiind ca gestul tau poate fi fatal desi a fost gandit, poate, ca un strigat disperat de ajutor, o cautare a unei maini ferme care sa intervina macar in ultimul moment.

E si un act de prostie pentru ca ranile care te astepta la capatul unei secunde de cadere nu te ajuta nici pe tine, nici pe cei care probabil depind de tine fie si doar cu sufletul daca nu si cu viata.

Recent, pe adresa redacţiei revistei ACUM a sosit un mesaj al unui domn
pe nume Ştefan Mousa. El s-a adresat redactorului şef al revistei,
colegul Petru Clej. Deoarece mesajul se referea la aspecte de
terminologie în domeniul istoriei evreieşti, domnul Petru Clej mi s-a
adresat, rugându-mă să scriu un articol pe această temă, pentru a
explica anumite lucruri autorului mesajului. Ceea ce fac mai jos. Cu
aceeaşi ocazie menţionez că mesajul respectiv conţinea expresii de o
vulgaritate ieşită din comun, amintind de limbajul suburban. Nu vreau
să le citez, deoarece vreau ca revista ACUM să-şi păstreze un nivel
intelectual şi lingvistic ridicat, ca până acum. Vreau să sper că
domnul Ştefan Mousa îşi va revizui şi modera limbajul după ce va primi
explicaţiile necesare. Dacă cineva doreşte să polemizeze, este invitat
să o facă, dar păstrând limitele limbajului civilizat şi pe cele ale
regulilor bunului simţ.

Intemperii, dezastre naturale, catastrofe ecologice, austeritare bugetară severă și primul guvern de coaliție din ultimii 65 de ani au dominat anul 2010 în Regatul Unit.

An care se termină așa cum a început, cu frig, ninsori, îngheț, cu care majoritatea britanicilor nu sunt obișnuiți. Dacă până la sfârșitul anului valul de frig care a lovit insulele britanice continuă, atunci luna decembrie a acestui an va fi cea mai friguroasă din ultimul secol.

Moș Crăciun mă aștepta răbdător, așezat pe un scaun, lângă bradul gătit de sărbătoare.

Tabăra din satul Valea Screzii, aflat la 20 km de Vălenii de Munte.

Tocmai s-a incheiat o discutie la BBC World Service unde am participat impreuna cu istoricul Anthony Beevor, autorul, intre alte lucrari, al cartii “Stalingrad” si cu Dr Efraim Zuroff de la Centrul Simon Wiesenthal. Subiectul a fost respingerea de catre Comisia Europeana a cererii unui numar de ministri de externe din Europa de Est si Centrala, intre care si ministrul de externe al Romaniei, de a se interzice negarea crimelor comuniste, tot astfel cum este interzia in multe tari negarea crimelor naziste.

Pe drept cuvant, Adam Michnik a numit regimul Lukasenko “bonapartism cu chip colhoznic”. Sa recapitulam: Vestul si-a facut iluzii ca, promitandu-i ultimului dictator din Europa un pachet financiar ispititor, acesta isi va inmuia optiunile represive si va tolera tranzitia spre o democratie reala. Nici vorba de asa ceva: Lukasenko s-a distrat ingaduind participarea opozitiei la alegeri, a falsificat aceste alegeri, a folosit canalele de informare (in acest caz, de dezinformare) pentru a mentine atmosfera encomiastica, de pseudo-entuziasm, si pentru a-si demoniza adversarii.

În Pentru Legionari, C. Zelea Codreanu reaminteşte că în 1922 prioritatea mişcării antisemite pe care o anima era „Crearea la Bucureşti şi Cluj a câte unui grup din cei mai buni luptători din masa studenţească, care să lucreze în afară de directivele centrului respectiv. La Cluj şi la Bucureşti, aceste grupuri s-au constituit foarte repede. La Bucureşti, Ibrăileanu, delegatul Iaşului, a fost de un real folos. De asemeni, atitudinea dârză a lui Simionescu, conducătorul mediciniştilor, a menţinut studenţimea în spiritul cel adevărat.”

Şi vin să întreb din nou, cum ne-ar sta nouă, la ACUM, care concepem revista ca pe un spaţiu de exprimare liberă, decentă, utilizând forţa argumentului, în limba română, dacă nu am lua măsurile care ne stau în putere…

Lucrurile sunt clare. Germania si Franta au adresat comisarului pentru Afaceri Interne a Comisiei Europene o scrisoare prin care cer oficial amanarea aderarii Romaniei si Bulgariei la spatiul Schengen (prevazuta initial in martie 2011).

De curând, urările mele de Crăciun au fost refuzate printr-un Reply iritat: „De câte ori să mai repet că nu doresc să primesc astfel de mesaje?”, din care reieşea că nu numai urările mele erau neavenite, ci şi ale altora. Răspunsul m-a descumpănit şi m-a pus pe gânduri.

2010 a fost, pentru statele Uniunii Europene, Anul internaţional pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale. Pentru a verifica în ce măsură această declaraţie a avut efecte sau a rămas la nivel de principii, Directoratul general pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitatea de şanse al UE a efectuat, în cadrul Eurobarometrului, două sondaje de opinie în ţările membre, unul în urmă cu un an, altul în această toamnă (septembrie).

Mihaela Dordea, „Rătăcind printre şoapte şi trandafiri galbeni”, Editura Anamarol, 2010, 294 p.
A scrie o carte despre oamenii scenei teatrale reprezintă o provocare şi în acelaşi timp, o manieră, o metodă de a vedea dincolo de scenă, de a privi la semenii noştri care creează, pun în scenă şi dau viaţă personajelor. Cu siguranţă că nu este simplu să fii actor, să îmbraci cu fiecare ocazie un alt caracter, un alt mod de a fi, însă privind la aceşti oameni – actorii – poţi înţelege cât de complexă este viaţa, cât de multe sunt posibilităţile pe care realitatea ni le oferă. Avem ocazia astfel, să ne înţelegem pe noi înşine, să ne explorăm posibilităţile, gândurile şi dorinţele.

O carte publicată în august 2009, „The Anti-Communist Manifestos – Four Books that shaped the Cold War” – „Manifestele anti-comuniste – patru cărți care au modelat războiul rece”, (editura W.W. Norton – New York) scrisă de John V. Fleming, prezintă patru cărți care au zguduit din temelii sistemul comunist.

Toate cele patru cărți “Darkness at Noon” – “Întuneric la amiază” (publicată în1940), de Arthur Koestler, “Out of the night” – ”Ieșirea din noapte” (1941), de Jan Valtin, “I chose freedom” – “Am ales libertatea” (1946), de Viktor Kravcenko și “Witness” – “Martor”, de Whittaker Chambers, reprezintă denunțări ale sistemului comunist de către patru foști comuniști convinși.

Dupa amiaza de iarna

Streasina diminetii isi canta neaua,/
satul mai doarme printre pruni si clopotele din cristal/
pe cand bunicul vinul cel ales il fierbe, scortisoara isi deschide valul peste lume/
– trupul primei femei in dans,/
si povestea primului popas peste o noapte de dragoste /
isi deapana visul,/
precum vinul vechi amintirea boabelor in soare,
sani rotunjiti de tinerete
de incendii varatice.

Educația sexuală pentru copii are “un caracter bizar, amoral”.

THENTIETH INTERNATIONAL BIENNIAL OF HUMOUR AND SATIRE IN THE ARTS
‘THE WORLD LASTS BECAUSE IT LAUGHS’
GABROVO 2011, BULGARIA

Un suflu cald i-a fluturat pe buze

Mai încercând să se ridice de pe jos

De parcă ne-ar fi cerut nouă scuze

Că n-a putut să moară mai frumos

Primul fluviu pe care l-am traversat în vis

a fost Fluviul Galben.

Poate grădina curcubeelor vii

Nici nu există.

Azi, 22 decembrie, ora 13, am fost informaţi de către secretariatul Convenţiei Teatrale Europene (CTE) în legătură cu mesajul disperat pe care l-au primit din partea Belarus Free Theatre din Minsk, membru al CTE.

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 (SSPR) organizează în Bucureşti ceremonii pentru comemorarea revoluţiei române în principalele locuri unde au fost înregistrate victime acum 21 de ani.

În preajma Crăciunului 56 de familii de romi dintr-o colonie, aflată într-o zonă aglomerată a Clujului, au fost mutaţi forţat în afara oraşului.

În fiecare an Moş Crăciun era aici, ascultându-ne cântecele, amuzându-se de stângăciile noastre şi deşertând-şi sacul cu surprize. Era o poveste ivită din sacul lui, care părea cu atât mai plin pe măsură ce-şi deşerta surprizele.

Sâmbătă 11 decembrie la 16:49 s-a auzit o explozie în centrul Stockholmului pe Drottninggatan, stradă pietonală supraaglomerată de trecătorii care își făceau cumpărăturile de Crăciun. Întâmplător am fost prin preajma locului înainte cu câteva zeci de minute, dar eram deja acasă când presa anunța primul atentat sinucigaș din istoria Suediei.

Renumitul compozitor, violonist şi şef de orchestră francez de origine română Vladimir Cosma a susţinut marţi 14 decembrie 2010, un spectacol de gală organizat de Institutul Cultural Român din Paris la Ambasada României.

Pomana porcului nu este doar o varianta regionala, se intalneste si in Franta, Germania, Italia si chiar in Caraibe.

Prinsă în plasa crizei economice mondiale, Portugalia va implementa măsuri de austeritate excepţionale pentru a-şi salva economia de la prăbuşire.

“Călușerii” e un obicei străvechi, în zona Orăștiei. Feciorii satului, pe parcursul celor trei zile ale sărbătorii Crăciunului, merg din casă în casă, jucând și colindând.

Au trecut patru ani de la acea sesiune, unica in istoria Parlamentelor Romaniei, din 18 decembrie 2006, moment deopotriva sublim si penibil, inaltator si degradant. Sublim, pentru ca, pe baza Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, intr-un gest fara precedent in lumea post-comunista, presedintele Traian Basescu a condamnat regimul comunist, pe intre parcursul existentei sale, drept ilegitim si criminal. Penibil, pentru ca de la Ion Iliescu la C. V. Tudor, de la “Antelene” lui Dan Voiculescu la “Ziua” lui Rosca Rosca Stanescu, de la cate un politolog ori istoric ofuscat la fostul poet de curte al dictaturii, Adrian Paunescu, intreaga artilerie grea a gemetelor, imprecatiilor si istericalelor patriotard-comuniste s-a mobilizat spre a boicota aceasta condamnare.

Trei articole recente – Metoda Paulescu: o coincidență sau un plagiat? http:///acum.tv/articol/21937, de Peter Manu, Aș dori să iubesc România, http:///acum.tv/articol/22098, de Tihamer Czika, Nu o să îmi fie dor de Adrian Păunescu, http:///acum.tv/articol/21464, de Tihamer Czika, au provocat o reacție negativă, pavloviană aș spune, din partea detractorilor noștri naționaliști.

Ajungem din soseaua numarul 4 si, desi au trecut doua saptamani de la cel mai mare incendiu din istoria Israelului, se simte un puternic miros de ars. Intram pe drumul periferic spre Ein Hod. Pe ambele parti vedem vegetatia arsa, verdele de odinioara fiind substituit de un negru amenintator.

În 1928, Dr. N.C. Paulescu, profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti a publicat Degenerarea Rasei Jidăneşti.[1] Coperta conţine titlul academic al lui Paulescu, o svastică şi fotografia unei persoane identificată în text ca Ghizela Strulovici, „în etate de 25 de ani, pensionară la Ospiciul Mărcuţa”. Publicaţia fusese anunţată de profesorul Paulescu cu doi ani înainte într-un interviu acordat publicaţiei maghiare Pesti Naplo şi reprodus în ziarul Apărarea Naţională, oficiosul Ligii Apărării Naţionale Creştine, al cărei vicepreşedinte era de la înfiinţarea ei în 1923: „Eu mă ocup de mult pe bază ştiinţifică de problema rasei, doar predau fiziologia la Universitate… Problema jidovească pe punctul acesta devine de nesoluţionat, fiindcă în urma cercetărilor mele am descoperit că jidanii au un creier prost format, adică cu toţii sunt degeneraţi. Degenerarea aceasta o înţeleg aşa, că toţi jidanii sunt nebuni fără excepţie.”[2].

Imi aduc aminte, cu drag, de sarbatoarea de Craciun din copilarie. Parintii mei, D-zeu sa-i odihneasca, stiau secretele tainice ale acestei sarbatori. Erau copii de tarani de pe Valea Muresului si a Tarnavelor.

Interviu cu Adrian Cioflâncă, Director al Departamentului Societate, Economie şi Instituţii din IICCMER şi cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi (Academia Română). A participat activ la trei iniţiative ale statului român, cu o triplă dimensiune – academică, reparatorie şi memorială: în perioada 2003-2004, a fost membru în Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel, în 2006 a fost expert în Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, prezidată de Vladimir Tismăneanu, iar în intervalul 2007-2009 a fost membru în Comisia Prezidenţială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Interviu cu Peter Eckstein-Kovács, candidat la preşedinţia UDMR, la succesiunea lui Bela Marko, în funcție de 18 ani.

Cel de-al doilea sondaj de opinie realizat de CSOP pentru Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc confirmă rezultatele primei cercetări, din august. Şocul ar consta în faptul că nostalgicii comunismului nu mai constituie o minoritate excentrică, precum în anii ’90, ci tind a forma o opinie dominantă.

Exista intr-adevar o nostalgie a timpurilor comuniste? Exista riscul ca aventurieri demagogici sa urce pe creasta valului de frustrari populare si sa primejduiasca intreg edificiul democratic? Sunt castigurile pluralismului reversibile? Ne putem astepta la avansul unor miscari de tip peronist? Am incercat sa raspund la aceste intrebari in interviul dat jurnalistei Melania Cincea de la publicatia bisaptamanala timisoreana Timpolis (numarul de joi, 16 decembrie 2010).

Mă mişc, încă mai pot uita, dar îndoiala

nu mai ajută la nimic.

Îngheaţă visul.

Moartea face pui.

Iarna ca o masca

Decât să stau în casă şi să mă gândesc la ce e mai rău,

Mai bine ies prin cartier.

Măcar trece timpul mai repede, nu mai stau în tensiune.

Sancţionând emisiunea Eugeniei Vodă, CNA se face vinovat şi de practica dublei măsuri. El invocă art. 47 din Codul Audiovizualului, potrivit căruia este interzisă “prezentarea apologetică a crimelor şi abuzurilor regimurilor totalitare, a autorilor unor astfel de fapte”. Or, e greu să ne explicăm felul în care CNA se grăbeşte, în cazul Eugeniei Vodă, să invoce un articol de care a uitat cu desăvârşire când, pe numeroase alte posturi de televiziune, s-au tolerat, fără sancţiuni, emisiuni întregi încurajând, explicit, nostalgia faţă de regimul comunist. Un exemplu recent: acum câteva săptămâni, cu ocazia funeraliilor lui Adrian Păunescu, majoritatea posturilor TV din România au făcut zile în şir apologia unuia dintre actorii principali ai unui regim totalitar “vinovat de crime şi abuzuri”.

„Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune TVR 1, cu somaţie publică, întrucât, în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului”.

Memoriile sale il arata ca pe un diplomat atent la nuante, cu un fin simt psihologic. Mie mi s-a parut deschis, cu un seducator simt al umorului, un fel de auto-ironie care dadea sansa interlocutorului sa se simta egalul acestui formidabil intelectual si diplomat. A trecut in lumea celor drepti un om intelept, onest si curajos.

O judecătorie din Londra a dispus eliberarea pe cauțiune a fondatorului sitului de internet Wikileaks, Julian Assange, a cărui extrădare este cerută de justiția din Suedia, sub acuzația de viol.

Wikileaks a publicat în ultimele luni sute de mii de depeșe diplomatice americane, stârnind furia autorităților americane.

Sprijinitorii lui Assange, care este cetățean australian, susțin că această acțiune împotriva sa este de natură politică, menită a face presiuni asupra sa.

Fondul Ianculovici a fost instituit in urma cu 32 de ani, cu scopul de a incuraja activitatile culturale in randul
israelienilor originari din Romania.

După Bill Clinton cântând la saxofon şi Boris Elţân dansând rock-and-roll, iată-l pe Vladimir Putin cântând „Blueberry Hill”!

Interpelare – Ion Coja

Nichita Stănescu: 31 martie 1933, Ploieşti — 13 decembrie 1983 Bucureşti

Fondatorul Wikileaks a fost arestat la Londra. Motivele sunt puerile dar asta este. Vorba cuiva: inauntru este mai in siguranta decat afara. Sau acolo inauntru, poate sa vorbeasca doar intrebat.

Sa lamurim cateva chestiuni punctuale de interes general in ceea ce priveste indemnizatia pentru cresterea copilului.

Liu Xiaobo este laureatul din anul acesta al Premiului Nobel pentru Pace. Pentru că a cerut ca în ţara lui, Republica Populară Chineză, să fie organizate alegeri libere, să existe separaţia puterilor statului şi, în general, a militat pentru ideea de libertate, regimul comunist de la Beijing l-a condamnat la 11 ani de închisoare, pentru „răspândirea de mesaje subversive” (sintagmă cunoscută în România, în urmă cu nu aşa multă vreme).

În cea mai recentă epistolă electronică, prietenul meu nonagenar, Mihai Eisikovits, povesteşte un episod din prizonieratul sovietic.

Având în vedere o serie întreagă de incidente recente care privesc nu doar două-trei persoane ci mai degrabă un număr de ordinul zecilor, am decis să aplicăm începând de azi un nou regulament privind limitele anonimităţii la ACUM, termenul maxim de aplicare pentru toţi colaboratorii fiind 1.1.11.

Julian Assange, un australian care a publicat sute de mii de documente secrete divulgate ale diplomației americane, a fost arestat la Londra, ca urmare a unui mandat de arestare european emis de Suedia. Arestarea sa a dat naștere unor proteste în lumea occidentală, inclusiv a unor atacuri cibernetice împotriva unor instituții percepute ca fiind complice administrației de la Washington.

A vrut cumva Ion Iliescu sa-l gratieze pe Ceausescu, sa-l mentina in viata pe fostul sau mentor si protector? Ori, mai degraba, a fost el adevaratul autor (din umbra) al dublei executii din 25 decembrie 1989? Cum si de catre cine a fost numit “Tribunalul Exceptional”? De ce a fost condamnat la moarte nu doar tiranul sociopat, dar si sotia sa (nu mai putin deranjata psihic)? A fost vorba de decizii pripite, impuse de Silviu Brucan (cum a sugerat, nu o data, Virgil Magureanu)? Ce rol a avut Victor (“Victoras”) Stanculescu? De unde, din ce tenebre a aparut geologul misticoid Gelu Voican-Voiculescu, care fusesera legaturile sale cu Securitatea? Cum de i s-a incredintat supravegherea executiei lui Nicolae si a Elenei Ceausescu?

Dimineata, devreme, inainte de rasaritul soarelui. Nu era nicio graba, nu aveam niciun alt program si cu toate astea, cu mare dificultate, reusisem sa dorm nu mai mult de doua ore in noaptea ce abia trecuse.

Haideti sa-l ajutam pe inimosul Nisan Cohen, care, plin de optimism si energie, la cei 85 ani ai lui, daca va dispune de resurse financiare, va relua activitatea de colectionar in favoarea muzeului NISCO, Ein Hod.