Un individ din Chișinău mă calomnia zilele trecute afirmând că aș fi primit bani din partea Partidului Democrat (PDM) ca să apar la o emisiune de televiziune alături de membri ai PDM. Individul, cunoscut ca un fel de saltimbanc de la demonstrații de 10 – 20 de persoane, este un lătrău ultranaționalist, care supra-compensează faptul că a fost educat în limba rusă, limbă în care gândește, traducând totul într-o română agramată, printr-o demagogie ultra-naționalistă, care include elemente de xenofobie și antisemitism (probate și prin unele comentarii postate pe pagina revistei ACUM).
Nu merită să zăbovesc asupra cretinismului patent al unei astfel de acuzații, e suficient să vă dau linkul discuției televizate la care am apărut la Publika TV http://www.publika.md/emisiuni/fabrika_411.html.
La invitația fostei mele colege de la BBC, Maia Metaxa, am participat la emisiunea zilnică “Fabrika”, moderată de Natalia Morari, alături de vicepreședintele PDM și ministru adjunct de externe, Andrei Popov, vicepreședintele Partidului Liberal Democrat (PLDM) și ministrul justiției, Alexandru Tănase, și directorul fundației ADEPT, analistul politic Igor Boțan (aceștia doi din urmă curat membri PDM!).
La un moment dat, Andrei Popov a afirmat că Partidul Liberal (PL), condus de președintele Parlamentului (și șef interimar al statului) , Mihai Ghimpu, este situat la extrema dreaptă a eșichierului politic din Republica Moldova. PLD, PL, PDM alături de Alianța Moldova Noastră (AMN) formează coaliția Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), care guvernează țara după alegerile din iulie anul trecut când Partidul Comuniștilor (PCRM) a pierdut majoritatea în Parlament pentru prima oară din 2001 încoace.
I-am replicat lui Andrei Popov că afirmația sa nu este doar incorectă – PL poate fi catalogat eventual drept partid naționalist pro-românesc sau unionist, dar în niciun caz nu este un partid extremist. I-am explicat vicepreședintelui PDM că o astfel de acuzație în Occident ar fi percepută ca o insultă.
Și într-adevăr, reacția PL nu a întârziat, fiind dată de deputatul PL Boris Vieru tot pe undele Publika TV:
„Partidul Liberal își exprimă uimirea și dezamăgirea privind etichetarea sa ca partid de extremă de dreapta. Acest lucru aduce prejudicii de imagine formațiunii, dar și AIE. Sugestia precum că am fi un partid de extremă dreaptă este ridicolă și nejustificată”, a spus deputatul Vieru.
Deputatul PDM, Oazu Nantoi, a încercat să dreagă busuiocul pe care-l avariase colegul său de partid Andrei Popov, spunând că de fapt PL este cel mai de dreapta partid al coaliției la guvernare și care „se încadrează perfect în normele legislației Republicii Moldova”
Dar de ce este PL un partid de “dreapta” și ce înseamnă de fapt acest lucru în contextul Republicii Moldova?
În această fostă republică sovietică delimitarea spectrului politic se face pe criterii preponderent național-identitare. Astfel, dacă ești pro-român – în general – ești de dreapta, dacă ești pro-moldovean ești “centrist”, iar dacă ești pro-rus ești de “stânga”.
În ochii pro-rușilor, dacă mai ești și unionist, atunci ești de “extrema dreaptă”. Etichetarea este de sorginte stalinistă, din vremea când s-a încercat spălarea creierelor cu ecuația perversă “român = fascist” (ecuație care mai prezintă atracție în regiunea separatistă nistreană). În limbaj bolșevic a fi de stânga însemna a fi „bun”, iar a fi de dreapta însemna a fi „rău”.
Pe acest criteriu, complet anacronic, provincial și artificial, PL este într-adevăr cel mai de dreapta partid al coaliției de guvernare, pentru că are discursul pro-românesc cel mai radical, cu elemente de unionism.
PLD și AMN sunt partide pro-românești, dar nu neapărat unioniste, iar PDM, care este un partid “pro-moldovenesc” (liderul său Marian Lupu se consideră “moldovean” și consideră că vorbește “moldovenește”) apare ca partidul cel mai de “stânga” al AIE. Incidental, PDM se consideră social-democrat, dacă acest lucru are vreo semnificație într-o țară post-sovietică precum Republica Moldova. În PDM au existat recent nemulțumiri cu privire la asocierea cu PL care ar îndepărta electoratul rusofon, împingându-l în brațele PCRM.
Ceea ce se insinuează de fapt este că orice gest public pro-românesc este unul naționalist, de dreapta (sau chiar de extrema dreaptă), iar atitudinile contrare, uneori de-a dreptul naționaliste rusești, sunt pictate sub culorile internaționalismului, deși uneori frizează șovinismul.
După părerea mea, această dihotomie dreapta – stânga pe criterii etnice și identitare, de sorginte clar stalinistă, trebuie abandonată urgent, pentru că ea constituie un alibi perfect al acelora care au tot interesul ca Republica Moldova să fie în continuare ancorată de Moscova.