Cuvantul “kitsch” provine din germana (kitschen – a face ceva de mantuiala, iar ca verb – verkitschen – a degrada, a maslui) fiind adoptat in limbajul international al esteticii ca neologism. Semantica acestui cuvant o gasim si in portughezul “piries” si in franceza canadiana “quetaine” cu acelasi sens de fusareala. Notiunea de kitsch desemneaza valoric arta prostului gust si a imitatiei nereusite, fiind in cele din urma o oglinda stramba a unei realitati.
Kitsch-ul semnifica arta surogat a unor produse voit estetice la nivelul receptiei atat vizuale auditive olfactive ori etice, avand in general o latura ludica si adeseori perversa si care esueaza in derizoriu. Notiunea se refera la un univers al periferiei culturale si al umanului lipsit de profunzime si semnificatii social superioare.
Alterarea gustului estetic in conditiile unei globalizari industriale, a unei piete de consum si a serialismului si comercializarii productiei artistice, produce un consumator public ce se identifica prin fetisul kitsch ce este receptiv la acesti stimuli artizanali.
Vulgaritatea, gregarul, grobianul si melodramaticul sunt elementele ce stau la baza unei productii kitsch.
Intr-un cuvant, arta uratului, se afirma o data cu aparitia civilizatiei vizuale si a constiintei comunitare si poate fi gasita in diferite perioade istorice ale artei perceputa ca o subcategorie a unei stari de spirit social-universale.
Kitsch-ul are vocatia supraetalarii, aglomerarii si a reprezentarii ostentative, astfel, in stilul rococo gasim ingredientele obiective ale structurii de tip kitsch dar si in formele megalitice – baroce, de reprezentare a realului. O miniaturizare bibelou a turnului Eiffel nu ii diminueaza totusi originalului frumusetea, in timp ce suvenirul Statuii Libertatii nu schimba cu nimic originalului acceptiunea estetica fiind o imitatie a unui kitsch in sine.
Acest micro-macrocosmos a imitatiei sterile altereaza notiunea de individualitate si de unic. Si precum Mos Goliot in raport cu posesiunile sale achizitionate prin acumulare, transforma posesorul in mai mult decat un consumator, conferindu-i prototipul snobului cu pretentii burgheze.
Inadecvarea ca factor psihologic al produsului kitsch devide un simbol eterogen de reper al gratuitatii, o reprezentare bibelou devine un reper mental cu sens de simbol. Arta kitsch sau kitsch-ul in arta este relatia de miscare in raport dintre original si banal, devenind modul si nu moda progresului formelor de expresie.
Pozitia kitsch se situeaza intre moda si spiritual conservator, implicand acceptarea din partea majoritatii indiferent care ar fi ea. Kitsch-ul este pe masura omului, in timp ce arta este depasirea masurii.