Mă regăsesc cînd într-o piesă al lui Caragiale, cînd într-una al lui Ionesco.
Palestinienii (fracţiunea PLO) vor iniţial un stat pe teritoriul West Bank + Gaza cu capitala în Jerusalem, ca mai apoi să se reîntoarcă în toate oraşele şi zonele pe care le-au părăsit în ’48 cînd n-au recunoscut Hotărîrile ONU de înfiinţare a Statului Israel. Fracţiunea Hamas, care actualmente guvernează numai în Gaza, nefiind recunoscută ce Israel, SUA , UE şi Russia, doreşte un armistiţiu pe timp de 30 de ani, nerecunoscînd pe de o parte Statul Israel, iar pe de altă parte, actuala conducere a PLO-ului.
Israelul este de acord cu formarea unui Stat Palestinian, cu transfer de teritorii (o parte din teritoriile colonizate în West Bank şi împrejurimile Jerusalemului să fie înglobate în Israel, iar ca recompensă să se cedeze teritorii în sud – westul Hebronului viitorului Stat Palestinian), fără drept de întoarcere a palestinienilor plecaţi în ’48 şi cu capitala în Abu Dis, nu în Jerusalem.
SUA doreşte ca Israelul să se retragă în cadrul graniţelor internaţionale 1967 (graniţe dinaintea războiului de 6 zile) iar Jerusalemul să fie Oraş Internaţional fiind capitala celor 2 state, locurile Sfinte fiind administrate de un Consiliu Internaţional (sigur că aceste lucruri nu sînt spuse în mod direct). (Regele Moare – Ionesco)
Vaticanul doreşte să administreze locurile Sfinte.
Iranul şi Islamul fundamentalist doreşte desfiinţarea Statului Israel. Lumea arabă moderată doreşte linişte economică, deci este de acord cu USA şi UE.
Russia vrea şi una şi alta, deşi formal este de părere cu UE.
Şi în concluzie, parafrază la Caragiale „să se facă totul, dar să nu se schimbe nimic”.