După emoţiile intense ale succesului, cineastului Cristian Mungiu, erou al „Palmei de Aur” de la Cannes 2007, i se vor oferi, desigur, şi în ţară consideraţiile mult meritate. Prin mult meritate, înţeleg nu numai felicitări şi ofrande, îmbrăţişări cordiale şi strângeri de mână sincere, dar şi aspectul material, neapărat trebuincios, care să-i asigure continuitatea creaţiei, cu certitudinea confirmată că talentul lui este indubitabil. Milionarii, ca să nu spun miliardarii în dolari, au devenit monedă curentă în România, iar o parte din beneficiile lor, hai, să spunem 0,5%, ar fi suficientă pentru ca cinematografia română să-şi pună în valoare resursele, creând, dacă termenul mi-ar fi permis, o „plusvaloare culturală”. Inutil să se invoce sărăcia maselor; India se găseşte în fruntea producţiei cinematografice mondiale. Filonul calităţii are nevoie de o exploatare şi o explorare perseverentă, de vreme ce talentele există. Bugetul lui Cristian Mungiu a fost limitat (590.000 €, dintre care 330.000€ de la agenţiile de publicitate), nu însă neglijabil pentru nivelul de trai din România. „Palma…” i-a adus însă clienţi serioşi (distribuitori), filmul vânzându-se, după unele surse, în USA, Germania, Mexic, Brazilia şi, în acelaşi timp, solicitat într-un mare număr de festivaluri, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că această victorie se va concretiza şi pe planul bugetar.
Desigur, Cristian Mungiu face parte dintr-o pleiadă de cineaşti români, înzestraţi cu talent, ale căror reuşite internaţionale vor depinde de condiţiile puse la dispoziţia lor de către Ministerul Culturii mai întâi şi, bineînţeles, de cei ce deţin „pungile” şi susţin virtuţile patriotismului.
Un moment anecdotic de la încheierea Festivalului: Îndreptându-se liniştit spre festivitatea organizată în onoarea lui şi a filmului „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, de către distribuitorul francez „Bac Film”, Cristian Mungiu s-a găsit într-o situaţie „haioasă”. Vigilii nu l-au recunoscut pe tânărul cineast, încă neştiut de cerberi, căruia îi lipsea invitaţia şi badge-ul, refuzându-i-se astfel intrarea… Puţin iritat, dar cu simţul umorului, Kiki (diminutivul moldovean, cu care mamă-sa îl adula), a fost nevoit să scoată trofeul din sac, pentru a-şi revendica dreptul de a participa la… propria sărbătorire.
(N.R. Cititi si in arhiva rubricii Ultima Ora articolul scris de Stephane Ionesco in exclusivitate pentru RLIV-ACUM, despre succesul de la Cannes al lui Cristian Mungiu)
