Dintr-o perspectiva laica, s-ar porni de la premisa ca reducandu-se cota de impozitare, ceva din banii negri vor deveni albi, iar la sfarsitul exercitiului, bugetul va incasa mai multi bani.
Acest lucru are un fundament economic totusi, mergandu-se pe ideea ca exista dorinta la nivelul unor afaceri care stau in umbra sa iasa la lumina, iar banii generati de catre acestea sa reintre in circuitul bancar. Insa nu prea se stie sigur, dar se banuieste – ghici ghicitoare – daca sistemul bancar nu cumva deja primeste bani din zona “gri”. Ca urmare, banii oricum ar intra in sistemul bancar din orice zona a economiei.
Totusi avand in vedere incapatanarea individuala a tipului de patron capos, faptul in sine ar putea fi clasificat ca: “nu as da fiscului nici 5%, darmite 16%, daca se poate!”
Deci orice calcule preliminare referitoare la plusuri/ minusuri bugetare ca urmare a cotei unice s-ar parea ca sunt premature, pentru ca, suma efectelor identificate in paragrafele anterioare e greu de stabilit.
In cazul unui esec total, exista oricand posibilitatea ca executivul sa se roage de BNR sa vanda o parte din rezerva de aur ca sa acopere deficitul bugetar – vezi cazul actual al Germaniei.
Oricum, in mod natural, cererea agregata va creste, crestere conjugata cu o oferta interna inelastica (mai putin sensibila la cresteri de pret – industria in mare parte avand restrictii de finantare a expansiunii) decat oferta externa. Iata o portita prin care ar putea creste si mai mult deficitul de cont curent!
In mod cert, la transe superioare de venituri avem de-a face cu o elasticitate marginala a cererii mai redusa in functie de preturi, deci cei cu venituri mari ar inghiti plusul de venit cumparand produse la orice preturi – si iata cum si inflatia o poate lua din loc, in sus, bineinteles!
Ia mai ganditi-va, fratilor! (pe melodie de Aho-aho!)