Dintr-o perspectiva financiara, abilitatea Al Quaidei de a-si revigora resursele prin colectarea de resurse de la firul ierbii, chiar in conditiile unor mecanisme draconice internationale de prevenire a transferurilor banesti, arata ca acestia si-au facut lectiile, invatand modelul Bancii Mondiale de microfinantare a unei multitudini de proiecte minuscule – lucru care s-a petrecut in India ultimilor ani.
Astfel, s-a constatat ca reputatia si legaturile/ constrangerile familiale in general constituie o alternativa la un sistem ordonat de creditare.
Ramane de vazut in ce masura bigotismul Islamic joaca un rol in acest process, dar in conditiile in care infideli au fost clasificati si din randul musulmanilor, cred ca legatura e foarte slaba, poate mai puternica in cadrul unor anumite secte xenofobo-ultrareligioase, si tinde sa capete nuante politice.
Deci se pare ca pe termen lung globalizarea se poate realiza doar in cadrul unor zone economico-culturale si de securitate de tip Uniunea Europeana si SUA.
In conditiile in care lumea musulmana detine majoritatea resurselor mondiale de petrol, este clar faptul ca o extindere a globalizarii printr-o privare de capital a acestei zone nu se poate realiza.
Extrapoland logica de de mai sus, in conditiile in care eliminam factorul religios, vom constata viabilitatea sistemelor mafiote sau comuniste de tip Federatia Rusa/ Sudul Europei/ America de Sud/ China in care globalizarea se poate totusi realiza cu ajutorul multinationalelor, dar numai cu conditia existentei unor sisteme politice totalitare, altfel (a se vedea cazurile recente ale Braziliei si a Indiei), vocea electoratului poate schimba respectivele regimuri politice.
Se poate cred afirma, pe baza celor de mai sus, ca catre infinit, in zona macro, cele doua extreme politice se unesc, iar diferenta devine aproape imperceptibila.