Nu prea ne vine să credem cand spunem că in liceele de renume din centrul capitalei 1 din 5 copii se droghează. Dar este un fapt real, ce nu poate fi trecut cu vederea. Ce e cu adevărat ingrijorător este faptul că “la modă” sunt drogurile sintetice, făcute “in casă”, destul de ieftine si accesibile tuturor. Chiar dacă nu se numesc heroină sau cocaină, si aceste droguri provoacă dependentă. Dar si mai grav este faptul că toate liceele sunt transformate in locuri de distributie a drogurilor. Dacă esti liceean, nu trebuie decat să tragi cu urechea pentru a afla de unde să cumperi pastile de Ecstasy sau Special Key, droguri “pentru toate buzunarele”, făcute din medicamente.
Piata Romană – centru de informare
Asa cum suni la 931 să afli o adresă sau un număr de telefon, tot atat de usor poti veni in Piata Romană dacă vrei să afli de unde poti cumpăra niste “marfă”. In fiecare seară, la gura statiei de metrou din fata restaurantului KFC, o puzderie de pustani de liceu imbrăcati in straie largi, de genul o pereche de pantaloni = trei fuste, aruncă pe apa sambetei minute, ore, zile pretioase din viata lor arzand gazul seară de seară. Dacă esti in căutare de ceva “moarte albă”, nu-ti rămane decat să te duci la ei si să apelezi la varianta “intreabă publicul”.
Joi, ora 9:30 seara. Chiar dacă afară sunt 13 grade sub zero, statia de metrou e burdusită de asa-numitii reprezentanti ai curentului “hip-hop”, pustani cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani. Dacă nu ii găsesti la metrou, cu sigurantă stau in parcul din spatele librăriei. Ca să aflu ceea ce vreau, trebuie să vorbesc cu ei deschis, in acelasi limbaj “de cartier” ca si ei. Recunosc un băiat cam de clasa a X-a, pe care l-am văzut in fiecare seară pe aici in ultima săptămană. Cu sigurantă e unul dintre “ai casei”. Ii fac un semn subtil, să vină spre mine. Pustiul nu e deloc amărat. E imbrăcat bine si tine la vedere un telefon miniatural si un lant gros de argint, o adevărată zgardă de caine. Il iau de o parte si il intreb direct : “– Ia zi mosule, unde găsesc si eu niste “marfă” ? Ceva mai lejer, un Special, un Ecstasy, ceva…” Baiatul se uită la mine si isi aprinde o tigară. Imi spune că-l cheamă Florin. Diferenta de varstă nu este chiar atat de mare intre noi. Ii castig increderea si-mi zice să-l caut in fată la McDonalds pe unul Geri, zis Cartea Cărtilor. Aici, la singura masă ocupată de afară, găsesc trei indivizi cu varsta medie in jur de 16 ani, zgribuliti in jurul unui pahar de Cola. Ii intreb unde il găsesc pe Geri, că am o treabă cu el. Unul din ei, cu o geacă ponosită si niste adidasi uitati de timp in picioare imi spune ca el este Geri. “– Am vorbit cu Florin si m-a trimis la tine. Am si eu nevoie de niste ketamine, ceva usor, pentru un baieram.” Niciunul din ei nu pare surprins de cererea mea. “– Da’ costă, mosule ! Ce vrei să iei si cat ?” “– Păi ce ai ?” “– Cred că pot să-ti fac rost de Ecstasy, da’ am si Special Key. Stii tu, “cheia” spre rai…” Pustanii incep să radă. Le fac jocul. Rad impreună cu ei si le spun că vreau cateva tablete de Ecstasy si niste “cheie specială”, dar in cantităti mari. Geri, dealerul de 16 ani, pare foarte interesat de propunerea mea. “– Te duci maine in Călinescu si intrebi de unu’ Radu. Vorbesc eu cu el si ii zic să te astepte. O să-ti dea tot ce-ti doreste inimioara !” Ii salut pe cei trei “băieti de cartier” si ii las să-si continue treaba in gerul tot mai ascutit al serii.
“– Linia e 100 da’ ti-o dau si cu 80.”
In Piata Amzei, la 5 minute de kilometrul 0, vizavi de Ambasada Frantei, in liceul G.Călinescu a luat nastere o nouă “piată”. Aici insă nu găsesti pătrunjel si vinete. In Călinescu, ca dealtfel in toate liceele bucurestene, se comercializează “moartea albă”.
Proptit de o Dacie papuc, astept in fata liceului sosirea pauzei. Intreb primul licean cu toale care fac risipă de material unde il găsesc pe R. In două minute apare un pustan de vreo 17 ani care spune că-l cheamă R. Spune că stie ce vreau. Mă invită intr-un parc din spatele unui supermarket, să vorbim pe indelete. Intre mormane de gunoi si maidanezi ametiti de mirosul acru, pe o bancă ruginită, incepem să punem la cale tranzactia. Eu mă arăt total necunoscător in materie de droguri. “– Sunt mai multe feluri de Ecstasy. Unele mai scumpe, altele mai ieftine, in functie de puritate. Pastilele pe care scrie “hp” sunt 3 $/bucata. Astea se cheamă Harry Potter si chiar că te fac să ajungi in lumea basmelor! Da’ acum nu mai am de-astea. Eu le primesc de la unu’ din Giurgiu si acum trebuie să-mi trimită din nou. Dacă vrei, vino peste o săptămană. Da’ iti dau ceva mai slab si niste Special. Asta e si mai ieftin si mai bun, ascultă la mine…” “– Da’ cat face asta?” “– Preturi studentesti, intelegi? E 100 de mii linia. Dacă vrei mai mult, iti dau cu 80.” Mă arăt interesat de ofertă si-i spun că-mi trebuie 5 tablete de Ecstasy si 20 de linii. “– Da’ ce vrei frate, să adormi un stadion intreg ?” R. rade si imi spune că nu e nici o problemă, că peste două zile voi avea toata cantitatea. Stabilim o intalnire luni. Ii spun că-l iau cu masina si mergem să luam “marfa”. Strangem mana ca niste adevărati oameni de afaceri si pustiul se intoarce la scoală. Are chimie.
Peste două zile, mă intorc si-l iau pe R. asa cum am stabilit. Opresc masina in fata unui bloc din Colentina. Dealerul imi spune să astept putin. Se intoarce si-mi inmanează o cutie de alune in care sunt cele 20 de linii de Special Key si 5 tablete ca de Faringosept cu o stea incrustată, impachetate in staniol. Totul face două milioane două sute. Cutia e inclusă in pret. “– Mosule, da’ cat mă costă si pe mine să aflu reteta pentru Special Key?” “– Mult, prea mult. Asta nu se cumpară, se castigă !” Ii ofer două milioane ca să-mi arate si mie procesul de fabricare a drogului. Nu vrea. Scot trei milioane. Teancul de bancnote de 100 de mii isi face efectul. “– Ce telefon ai ?”mă intreabă. Două minute mai tarziu, mai sărac cu trei milioane si fără telefon, mă indrept cu R. spre un loc de unde să cumpărăm “materia primă”.
Reteta care te ridică la cer
Opresc masina pe B-dul Magheru, langă magazinul Eva. Vizavi de statia lui 368, langă o casă de schimb, intrăm intr-o farmacie veterinară. Vanzătorul tanăr, cu barba scurtă, zambeste cand il vede pe R.. Stie ce vrea să cumpere. “– Mare sau mică ?” intreabă farmacistul. Iesim si plecăm inapoi in Colentina. Urcăm la etajul 9, intr-un apartament mobilat sarac, plin de ziare imprăstiate pe jos. R. imi prezintă un prieten, de vreo 20 de ani, cel care a făcut drogurile pe care le-am cumpărat. “– Drogurile astea se fac din ketamină. Daca iei […] pură, ai belit-o ! Te duci si cumperi […], care e un anestezic injectabil pentru animale. Are concentratia ideală de […]. Sticla mare e de 20ml.si costă 250 de mii. Din asta ies aproximativ 30 de linii. E simplu – dai 250 de mii si scoti 3 milioane. Da’ acum să-ti arăt cum faci din lichid praf.” Intram intr-o bucătărie transformată in laborator, parcă extrasă dintr-un film american ieftin. Pe aragaz clocotesc trei oale. Ca intr-o emisiune gastronomică, cei doi imi prezintă “reteta” cu pricina. “– Ca să transformi lichidul in drog trebuie să […] Aduni praful si il impachetezi.” Ii intreb cum de reusesc să vandă atat de multe droguri sintetice. După ce ii asigur că am cumpărat reteta numai pentru “uz personal”, cei doi, parcă dornici de reclamă, imi spun cum stă treaba. “In fiecare liceu există unul sau mai multi dealeri”. Ei se mandresc cu zona centrală, cu liceele Călinescu, Spiru, Caragiale si German. Cică au vandut pană si in scoli generale, la 186, langă Romană. “– Majoritatea dintre liceeni nu vor să se intepe. Drogurile usoare se vand mai bine ca heroina si provoacă dependentă mult mai greu.” “– Dar Ecstasy-ul il faceti voi ?” “– Nu, n-il aduce de afară. Asta e ceva mai scump, e preferatul zonelor de bastani, liceele Monet, Cervantes”. Ii intreb dacă se droghează si ei. R. dă din cap razand si se apleacă deasupra capacului aburind, inspirand adanc.
Concluzia ? In numai doua zile făcusem rost de droguri si in cateva minute reusisem să fac rost de o retetă ce poate transforma pe oricine intr-un traficant de stupefiante. Viata e usoara in Bucuresti…
Ce sunt drogurile sintetice ?
Ecstasy este un drog sintetic halucinogen, pe bază de amfetamină. Cu ajutorul unor solventi, această substantă, adăugandu-i-se cofeină, devine activă in tablete. In pastilele de Ecstasy s-au găsit mai multe forme ale amfetaminei, cum ar fi :
– MDMA (methylenedioxymethamphetamine)
– MDA (methylenedioxyamphetamine)
– MDEA (methylenedioxymethylamphetamine).
Ecstasy face parte din categoria drogurilor de mare risc, provocand dependentă psihică. Urmările consumului excesiv sunt negative si nocive : distruge celulele nervoase, duce la Parkinson, reduce pofta de mancare si accelerează imbătranireă. Consumatorul isi pune tableta sub limbă si intră intr-o stare de apatie, de ameteală, de falsă putere asupra tot ce miscă. Pastilele au diferite “embleme”, in functie de fabricant : stea, emblema Ferrari, HP, soare, Smiley, etc. Ecstasy era cunoscut pană acum sub numele de “drogul discotecilor”.
Special Key, cunoscut si sub numele de “Praful Ingerilor”, este un produs stupefiant pe bază de ketamină. Este un drog ce se inhalează pe cale nazală. Acest drog nu provoacă dependentă imediat si efectul trece relativ repede : 30-45 min. Din această cauză este si cel mai ieftin. Drogul S.K. este preferatul liceenilor pentru că isi pot procura materia primă de la orice farmacie veterinară.
Părerea BCCOAB (Brigada de combatere a crimei organizate si antidrog Buc.)
Surse autorizate din cadrul BCCOAB declară că nu putem vorbi incă despre o “mafie” a drogurilor in licee. Consumatorii există, insă distribuitorii stau in umbră si se feresc să facă trafic in incintele unitătilor de invătămant. “Tabletele de Ecstasy vin numai din export, din Polonia si Turcia in special. Pană acum, nu am găsit in Romania nici un laborator de producere a pastilelor de Ecstasy” declară comisarii de la BCCOAB. La inceputul lunii Decembrie, echipa de la antidrog l-a prins chiar in centrul capitalei, la Sala Palatului, pe Ovidiu Gavrilă, avand asupra lui 2000 de tablete de Ecstasy. Captura record a politistilor de la antidrog a fost făcută cand au fost găsite asupra cetăteanului israelian de origine romană, Carol Herscovici, 66000 de tablete de Ecstasy, mai precis 20 de kilograme de drog sintetic, in valoare de 200.000 de dolari. Unde urmau să ajungă toate aceste droguri, in scoli sau discoteci, nimeni nu stie.
Pedeapsa pentru trafic ilicit cu droguri de mare risc este cu inchisoare de la 10 la 20 de ani. Pentru consumatorul de rand, pedeapsa este de la 3 la 15 ani. Se pare că legea nu sperie traficantii si nici atat pe consumatori, care se inmultesc de la an la an.
In ceea ce priveste vanzarea substantelor cu continut stupefiant, noua lege 30/2002 interzice punerea in vanzare a acestora către persoane fizice, in lipsa documentelor aferente si autorizate de politie. De ce farmaciile bucurestene vand aceste substante unor pustani de liceu este o altă intrebare care-si caută raspuns.
Ce spune scoala ?
“Nu am intalnit niciodată cazuri de elevi consumatori sau, si mai rău, de elevi care să distribuie droguri in scoală” declară dl. Mohora Florea, directorul liceului George Călinescu din capitală. Acelasi răspuns l-am primit si de la conducerea liceelor I.L.Caragiale, Jean Monet si Cervantes. Se pare că nimeni nu stie ce se intamplă dincolo de manuale si caiete, de predarea la ore si copii cu maini ridicate. Acum stiu.
NOTA: La scurt timp dupa aparitia acestui articol am primit din partea Lt. col Andries – Brigada anti-drog a politiei Municipiului Bucuresti un mesaj cu urmatorul continut:
„Stimati domni – vreti cumva sa mai invatati si pe altii care nu stiau lucrurile astea, sau in realitate care este rolul articolului dvs.???”
Domnule Andries, poate ca aveti dreptate. Am eliminat denumirile medicamentelor utilizate pentru obtinerea drogurilor si alte detalii. Textele lipsa sunt acum inlocuite cu „[…]”. Luam aceasta masura ca sa se vada clar ca suntem alaturi de dv. in incercarea pe care o faceti, de a stavili acest flagel. Vom publica cu interes chiar unele rezultate ale activitatii dv. care ar putea servi drept materiale educative – bineinteles, daca ni le veti furniza (permiteti-mi sa fiu, neostentativ, sceptic la acest capitol). Sa nu ne amagim insa ca lipsa informatiei dintr-un loc ii va opri pe cei decisi sa exploateze naivitatea tinerilor, de la a o cauta in alt loc si a o gasi cu multa usurinta. Scopul articolului nostru a fost acela de a trage un semnal de alarma. Nu veti reusi sa stopati drogurile fara colaborarea scolilor si a parintilor – si ei trebuie sa stie cat de usor se poate narui tot ce construiesc… si sa incerce sa fie un pic mai atenti la ce se intampla cu fii si fiicele lor. (Stefan Maier, Editor RLIV)