Când cerul ni L-a dat pe pământ, ne-a adus izbăvirea. Nu numai Lumina din Lumină venea, ci legea, prin Legea Iubirii trecea. Din iubire de oameni iertare dăruia. Pentru toată făptura Hristos învia. Când slava cunună de spini din iubire de oameni purta, nu numai Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat biruia. Ci, Fiul Omului, zăvoarele […]
Catafatic Ce nume porţi pe frunte, Lumină diafană, şi-n ce culori ţi-nvălui nemarginea suavă? Privirea mea avidă străpunge mări de slavă, pigmeu timid – să-şi strângă în suflet leac de rană. Cum te numeşti, Lumină din veci nemaiapusă, atâta de aproape, pe cât de depărtată? Cu cât mai mic, mi-ascunde noptarea mea uitată strălucitoarea-ţi Noapte […]
Întrebare Din vânt culeg al serii parfum înmiresmat şi-l strâng în cupă albă ca fulgul de ninsoare, şi mi-l frământ, iubire cu caldă-nlăcrimare, să-l fac înmiresmare albastru ne-nceput, să-Ţi curgă la picioare şi-apoi să le sărut. Şi-nfiorat îmbrăţişez al nopţii murmur sfânt, uimit strângând în poală a adormirii boare şi picuri de lumină din steaua […]
Întâi Tu! Tu! între mine şi vis, între mine şi necunoscut, între mine şi zori, între mine şi amurg, între mine şi cer, între mine şi lut, între mine şi rost, între mine şi toţi, între mine şi mine. Întâi Tu! Şi-apoi tot.
Rima poeziei sau poezia rimei Cunoaşterea aprofundată a nuanţelor şi valenţelor câte unui cuvânt este ca o cunoaştere de sine. Poate pentru că noi ne-am format nu numai ca neam ci şi ca simţire, odată cu limba. Ea s-a format din simţămintele noastre, iar noi am cântat, am plâns, am doinit, am jelit prin ea, […]
La o şedinţă de lucru a consiliului de conducere a Gospodăriei, în care de curând fusese aleasă, timidă, găina expune o idee nouă: – Haideţi să construim nişte hambare în care să strângem hrană pentru copiii noştri şi să creăm nişte locuri de muncă pentru tineretul nostru. – Vai ce idee grozavă, ziseră emfatic unii. […]
Iubirea aproapelui Să-mi iubesc aproapele? Nu-i greu, mi-am zis la-nceput, până când n-am ştiut ce-i focul şi lupta. Acum, înconjurat de priviri şi de mâini ridicate mânios înspre mine, refuz să iubesc, mă-nfuriu, zdrobesc ori pumnul, ori masa. Iubirea de-aproapele pare-a fi frumoasa floarea de glastră, strălucind la fereastră, care n-a ieşit niciodată iarna-n zăpadă […]
Îmi săream de pe-un picior pe altul vreo câţiva anişori strângând în braţe flori de câmp. Din când în când, câte-o lacrimă le umezea mireasma. Pe cele câteva primăveri mi le răsturnam în iarbă şi le-adăpam cu rouă şi cu mireasmă. Când le-adunam din nou, aveam în ochi licăriri de cer …şi candoare. Apoi mi […]
