Incepusem acest serial cu dorinta de a povesti despre singura mea carte si, pe nesimtite, am scris mai mult despre tatal meu. Unii spun ca ii seman, nu numai fizic, ci si in comportament. Poate, dar nu si in crezul sau naiv in omul bun si sint convins ca am mai multa putere de discernamint in identificarea ipocriziei. Fara indoiala, insa, stia mai bine decit mine sa diferentieze lucrurile principale, esentialul, de cele nesemnificative.
Puteam oare sa ma supar pe tatal meu, figura dominanta si carismatica din familie? El a crezut mereu ca versurile mele au valoare, chiar cind eu cautam sa-l conving ca sint deja demodate, ca nu mai sint acelasi de la 20 de ani, ca iubitorii de poezie, mai ales in limba romana, sint tot mai putini in Israel, iar in Romania nimeni nu a auzit de mine, ce rost avea sa “ma fac cunoscut”?
Am subliniat ca presa pe net matura sub pres vina guvernului Antonescu in genocidul evreilor, ca minimalizeaza Holocaustul din Romania, iar comentariile publicate nu lasa loc la dubii, o noua dreapta isi dezvolta tentaculele. I-am atras atentia primului ministru Boc ca sintem martorii unei recrudescente a antisemitismului, intr-o tara cu sub 10000 de evrei, ca negationismul este inadmisibil, mai ales ca exista o lege clara care pedepseste aceste manifestari. I-am spus ca l-am interpelat si pe presedintele Basescu, acum doi ani, dar ca Ion Coja, profesor universitar, negationist, ramine nepedepsit.
“De ce atît de mulţi evrei”?” Aceasta este întrebarea la care expoziţia “Artişti avangardişti evrei din România”, prezentată în aceste zile la Muzeul Israel din Ierusalim, caută răspunsul. Şapte artişti, evrei născuţi în România, sunt prezentaţi prin prisma rolului lor în contextul local şi universal al avangardei, depăşind graniţele teritoriale şi curentele naţionaliste din ţara de origine.
In urma cu citeva zile, cu sprijinul Egiptului, Fatah si Hammas au ajuns la un acord de reconciliere, care, desi semnat deocamdata doar cu initiale, pune capat dezbinarii dintre cele doua miscari, care dura de 4 ani, de cind Hammas a pus stapinire pe fisia Gaza, inlaturind, prin violenta, fortele de ordine si structurile Autoritatii Palestiniene, controlate de Fatah.
Dupa aproape doi ani, judecatorul Goldstone scrie un articol in Washington Post, in care rastoarna, in mare masura, concluziile propriei comisii, se foloseste de argumentele unui comitet de experti independenti, condusa de judecatoarea americana Mary McGowan Davis, si afirma ca “daca ar fi stiut atunci ceea ce stie acum, Raportul Goldstone ar fi fost diferit”. Mai mult chiar, Goldstone sustine fara rezerve dreptul Israelului de a-si apara cetatenii, il lauda pentru propriile cercetari si normele adoptate, in timp ce Hamas nu a condus nici o investigatie asupra actiunilor sale criminale. Se auto-declara naiv, pentru ca se astepta la o “simetrie” de acest gen, totodata infiereaza Consiliul Pentru Drepturile Omului (acelasi consiliu care l-a numit in fruntea comisiei de ancheta!) pentru atitudinea sa repetata anti-israeliana.
Tarile occidentale s-au raliat declaratiilor americane, somindu-l pe Mubarak sa demisioneze, invocind respectarea drepturilor cetatenesti si solicitind instaurarea unei societati democratice. In doar citeva zile, aliatul care asigura o stabilitate politica in Orientul Mijlociu a fost abandonat.
Ne aflam intr-o situatie asemanatoare ascensiunii extremismului musulman in Iran dupa abdicarea Sahului in 1979, abandonat de Carter.
In Romania, in intervalul dintre cele doua razboaie, activitatea lui Marcel Iancu este deosebit de prolifica, in arhitectura, arta, publicistica. Dar anii 30 devin sumbri, antisemitismul incepe sa se manifeste, iar Marcel Iancu se simte strain in tara sa de bastina.
In 21 ianuarie 1938, guvernul Goga-Cuza decreteaza legile rasiale, iar evreii din Romania se vad nevoiti sa depuna cerere pentru revizuirea cetateniei, sustinuta de documente. Ca urmare a acestor masuri antisemite, o treime din populatia de origine evreiasca este privata de cetatenia romana. Marcel Iancu prezinta cererea de revizuire, insotita de petitia din 9 mai 1923 si de livretul militar, deoarece solicitantii trebuiau sa demonstreze ca au satisfacut legea recrutarii.
Intre 12 si 14 decembrie 2010 a avut loc la Ierusalim o conferinta internationala pe tema “Avangarda romana intre Bucuresti, Paris si Tel-Aviv”. Organizata de Universitatea Ebraica din Ierusalim (Centrul de studii al evreilor din Romania), in colaborare cu Institutul Cultural Roman din Tel Aviv, conferinta s-a bucurat de participarea unor istorici de arta si literatura din Romania, Israel, USA, Elvetia, Suedia, Franta, si de prezenta unor cercetatori care, de-a lungul anilor, si-au manifestat interesul pentru avangarda, desi veneau din sfere de activitate diferite. In cadrul acestui simpozion, la care am avut onoarea sa fiu invitat, am prezentat o comunicare cu titlul “Marcel Janco- Jewish Identity and Zionism”. Probabil ca, in viitorul apropiat, expunerile vor fi adunate intr-un caiet de studii, care va fi editat de Universitatea din Ierusalim.
Dupa cinci ani de actiuni judiciare, schimbari de directie dramatice, zvonuri si presupuneri, s-a pronuntat verdictul in procesul fostului presedinte al Israelului, Moshe Katzav. Completul de judecata, condus de George Kara, l-a gasit pe Katzav vinovat de doua violuri (savirsite asupra aceleiasi subalterne, in perioada in care era ministru al turismului), de acte indecente, cu utilizarea fortei fizice (o reclamanta din ministerul turismului si alta din timpul mandatului prezidential), hartuire sexuala (doua victime, in perioada prezidentiala), obstructionarea justitiei, cu presiuni asupra martorilor, in timpul anchetei politiei.
Ajungem din soseaua numarul 4 si, desi au trecut doua saptamani de la cel mai mare incendiu din istoria Israelului, se simte un puternic miros de ars. Intram pe drumul periferic spre Ein Hod. Pe ambele parti vedem vegetatia arsa, verdele de odinioara fiind substituit de un negru amenintator.
Pentru mare parte dintre evreii si israelienii de origine romana, “rufele murdare se spala in familie”. Cu alte cuvinte, problemele nostre le rezolvam intre noi, evrei si israelieni, nu trebuie sa dam altora satisfactie ca sintem slabi. Ma intreb, in acest caz, care mi-e “familia”?
Pentru opinia publica israeliana, Gilad Shalit a devenit un simbol, fiecare mama vazind in el propriul fiu. Fara indoiala, statul are responsabilitatea sa si trebuie facut orice efort posibil, pentru recuperarea soldatului rapit. In acest scop au avut loc negocieri intre guvernul israelian si reprezentantii gruparii Hammas ( dirijata din Siria de Khaled Mashaal, nefiind subordonata Autoritatii Palestiniene, condusa de Mahmud Abbas ), prin mediatori, atit in timpul administratiei Olmert, cit si dupa instaurarea guvernului Netanyahu.
Capitala a Israelului din 1949, Ierusalimul nu e recunoscut ca atare de ONU, nici de alte state, care si-au stabilit ambasadele la Tel Aviv. Dar ministerele, Tribunalul Suprem, Parlamentul ( Knesset), Agentia evreiasca, se afla in Ierusalimul de Vest, in cea mai mare parte format din cladiri moderne. Orasul de Est, sau Orasul Vechi, a fost sub control iordanian din 1948 pina in 1967, cind, dupa razboiul de sase zile, Israelul a ocupat intregul Ierusalim si Cisjordania ( West Bank, Yehuda si Shomron). Este impartit, in mod arbitar, in patru cartiere: evreiesc, crestin, armenesc si musulman.
Eu, Prometeu, Sunt singurul pompier al oraşului. Am fost ales, Fiind singurul specialist în materie de foc, Pe care eu, Prometeu, L-am răpit Olimpului, lui Hefaistos, Şi oamenilor l-am făcut dar. În mine, Prometeu, Oamenii au încredere oarbă. Şi de aceea, Manifestându-şi recunoştinţa, M-au desemnat pompier salariat. În fiecare zi, eu, Prometeu, Incendiez o casă; […]
De cite ori am colaborat la publicatia “ACUM”, am considerat ca un articol trebuie sa se sustina prin el insusi, nefiind necesara o interventie ulterioara, pentru a clarifica argumentarea sau mesajul din text. La ora actuala „Mituri sfarimate si betie de iluzii in Israel” a ajuns la peste 1400 de accesari si aproape 100 de […]
Scriu aceste cuvinte in preajma Zilei Comemorarii, zi de doliu national, in amintirea celor cazuti la datorie, in razboaiele Israelului. Dupa cifrele oficiale, au pierit 22,682 de militari din 1948 pina astazi. Alti 3971 de oameni si-au pierdut viata in atentate teroriste. De la precedenta comemorare, intr-un singur an, au murit 111 soldati. Ziua Comemorarii […]
Ein Hod înseamnă pentru unii Muzeul Janco-Dada (după numele celebrului pictor Marcel Iancu, unul dintre părinţii Dadaismului, mişcare artistică de avangardă), pentru alţii – satul artiştilor, cu galeriile de artă şi atelierele de creaţie, întemeiat în 1953 de acelaşi Marcel Iancu, în sudul muntelui Carmel, la câţiva kilometri de Haifa. În Ein Hod au locuit […]
La înmormântarea poetului N-a venit nimeni. Erau atât de absorbiţi cu toţii Să-i citească poeziile, Încât nici n-au observat, Răsfoind ziarele în care Îşi publica versurile poetul, Că a murit. Chiar dacă, din obişnuinţă, Citeau anunţurile mortuare, Nu şi-au dat seama Că după moartea poetului, Ca după fiecare moarte, Va avea loc o înmormântare; Şi […]
Se implinesc cinci ani de la incetarea din viata a sculptorului Tuvia Iuster ( Braila, Romania,1931 – Ein-Hod, Israel, 2005). Vineri, 23.4.2010, in satul artistilor, Ein-Hod, Israel, in Galeria Principala, va avea loc vernisajul expozitiei comemorative ” Cintecul Pietrei”, care va prezenta parte dintre creatiile artistului. – La orele 11, in cimitirul satului, ceremonie (hazkara) […]
M-am prezentat cu o cerere La consiliul de administraţie a vieţii; Solicitam o majorare de salariu. Împreună cu mine S-au prezentat mai mulţi colegi de birou… Unul voia o haină în plus, Altul un apartament, Altul un concediu Şi aşa mai departe… Responsabilul cu problemele organizatorice Ne-a studiat cererile, Apoi le-a aprobat pe ale celorlalţi. […]
M-a chemat la El. M-a chemat când mă aşteptam mai puţin. Mă aşteptam să găsesc un moşneag, Un bătrân înţelept, Şezând într-un jilţ de catifea roşie; Dar neapărat roşie! Şi am fost surprins… Nu locuia în cer, Nici pe cel mai înalt munte, Nici măcar într-o peşteră întunecoasă. Avea un apartament modern, Într-un bloc-turn, În […]
In articolul de saptamina trecuta am remarcat legatura dintre infiintarea Universitatii Ebraice din Ierusalim (1 aprilie 1925) si intrunirea, la 11 aprilie, a scriitorilor si artistilor evrei din Romania, in scopul stringerii de fonduri pentru sprijinirea universitatii.
In urma cu citeva luni am adresat un apel public, in scopul obtinerii unor documente relevante cu privire la viata si activitatea unor artisti plastici avangardisti, din Romania perioadei interbelice, in vederea expozitiei care va avea loc in primavara anului 2011, la Jewish Museum din Amsterdam. Comisarul acestei expozitii este Radu Stern, istoric de arta […]
In dupa amiaza zilei de 10 martie, la Ierusalim, in cladirea Rabin a Universitatii Ebraice, Centrul de cercetare a iudaismului din Romania, condus de D-na Ditza Goshen, a organizat o conferinta cu subiectul \” De la Bucuresti la Ein-Hod, Marcel Iancu – Arta si Dada ca drum in viata\”. Tinara conferentiara, Emma Azriel-Gashinski, cercetatoare si […]
Orhideea – simbol al dragostei, luxului și al frumuseții, “planta parfumului regal”.
(continuare din numarul precedent) Un imens buchet de flori. Niciodată n-am ştiut denumirile florilor, în nicio limbă. Nu erau garoafe, nici trandafiri, erau albe şi galbene, deschise larg, acopereau uşa de intrare a camerei din spital. Eram lângă perete, din corpul meu ieşeau, în toate direcţiile, tuburi de plastic transparent, lichide incolore, mâinile legate de […]
Nu cautati numele acestei piese pe Wikipedia, nu-l veti gasi… Ieri m-a chemat la telefon Nico Nitai, sa ma invite la aceasta monodrama, scrisa si interpretata de el insusi. E un omagiu adus teatrului israelian uitat, cel din micutele sali si incaperi ale Tel-Aviv-ului de altadata, sau din Yaffo, teatrul periferic. Nu vreau sa fac […]
Făcându-şi baia duminicală În casa sa din vechea Siracuză, Tânărul Arhimede Observă Că apa se ridică Şi se revarsă peste marginea băii În care el, tânărul Arhimede, Se cufundase. Uimit, Tânărul Arhimede măsură, În vechile ulcioare greceşti, Volumul apei urcate; Şi, după ce zgârie, Cu o ramură verde de măslin, Câteva semne ciudate, Pe asprul […]
(urmare din numărul precedent) Patrulam amândoi în tăcere, în pas sincron, fiecare cu gândurile lui. Nu mai aveam nimic să ne spunem. Pe Zouzou nu-l aştepta nimeni, simţeam că nici pe mine. Şi doar o lăsasem pe Sylvia în holul hotelului Lido, pe Laura în hotelul Eden, iar copiii, copiii rămăseseră în imensa sală, neapăraţi, […]
De multe ori am fost intrebat – daca nu ma simt acasa, in Romania, cum de o vizitez atit de des, de ce scriu in limba romana, care e motivul participarii mele la publicatiile romanesti, de ce colaborez la emisiunile statiei Radio Romania International sau Kol Israel? Dincolo de faptul ca e limba mea materna, […]
În prima zi am zămislit Pământul. În a doua zi l-am studiat Şi l-am împărţit În fâşii bizare, Cu ajutorul unor linii, Pe care le-am numit a treia zi Paralele şi meridiane. În a patra zi, Am chemat, să mă iubească, ploaia. M-a înşelat cu propriul meu copil, Pământul; Şi, din dragostea lor Împreună cu […]
(urmare din numarul precedent) – Trebuie să mă retrag, mă aşteaptă grupul de copii, şopti Laura. – Cât timp am dormit? – Ce importanta are? Erai foarte agitat, ai vorbit în câteva limbi, m-ai strâns de umăr, mi-ai lăsat semne pe tot corpul. Mă sărută uşor, abia atins, apoi mă mângâie pe piept, parcă în […]
Prin anii 90, putin timp dupa revolutie, am fost invitat la un congres medical international, al medicilor originari din Romania. Aveam destule dubii inaintea plecarii, dar am fost primiti cu multa caldura, chiar dincolo de asteptari. La sfirsit s-a organizat o sedinta, in care trebuia sa fie stabilita o platforma viitoare, sa se constituie o […]
L-am oprit pe stradă. L-am privit în ochi adânc… Şi el mi-a zâmbit amuzat. I-am întins mâna, A privit-o Şi mi-a zâmbit trist. Mi-am retras mâna; Mi-am scărpinat-o stânjenit… Şi el mi-a zâmbit uimit. Mi-am şters o lacrimă uitată. Mi-a întins un ziar. Am citit rubrica necrologică… Mi-am şters încă o lacrimă; Şi el mi-a […]
Nu rezervasem cameră. Aproape niciodată nu telefonam în prealabil. Rar, foarte rar, mi s-a întîmplat să nu găsesc ceea ce căutam, mă miram de ce se încăpăţînează unii să-şi rezerve cameră la hotel cu multe luni înainte. Era destul să ştii ce vrei, să fii calm, întotdeauna cineva nu vine, sau e bolnav, sau a […]
Camera mea are patru colţuri. Uneori Mă ascund într-un colţ Şi aştept, Vrând să văd ce voi face. Mă observ cu răbdare ani întregi; Dar aşteptarea mă epuizează, Căci dau din colţ în colţ, Încercând să mă ascund de privirea mea atentă, Care mă urmăreşte dintr-un colţ. Alteori fur un colţ de cameră Şi rămân […]
Epilog Au trecut cativa ani de cand am scris episodul precedent. Ceva m-a oprit sa-l continui, poate acelasi impuls care m-a provocat sa o caut pe C., intr-o lume mica, dar cu atatea poteci intortocheate si drumuri in sens unic. Povestea listelor, sau intersectia cu propriile mele nostalgii, retrairea clipelor de adevar, carora le-am conferit […]
Am intrat în ascensorul submarin. Am apăsat butonul verde Şi ascensorul m-a coborât la primul etaj. Am deschis poarta de val, Am trecut printr-un coridor de scoici Şi am bătut la uşa peştelui ferăstrău. M-a primit binevoitor, M-a scuturat de algele cleioase, A şters de praf un scaun de nisip. M-am aşezat Şi m-a servit […]
C. la 50 de ani (urmare din numarul trecut) Cand DE a aparut la hotel, m-am simtit mai batran cu 20 de ani. Aproape ca nu incaruntise, avea putine riduri, stiam ca noi, israelienii, stresati de starea permanenta de razboi si rasfatati de soare, imbatranim mai repede, dar nu m-am asteptat sa-l gasesc atat de […]
În fiecare zi Moare în mine ceva. Alaltăieri a murit soarele; Şi, ca să nu-mi dau seama de asta, Am aprins lumina electrică. Ieri a dispărut ultimul nor din mine, Era alb, iar umbra lui mă răcorea; Ca să nu-i observ lipsa Am pus perdele la geamuri. Astăzi mi-a murit plânsul; Dar am vrut să […]
Muenchen (urmare din numarul trecut) Continuam sa fiu palid participant pe lista Rom-Jews, savuram dialogul virtual, am anuntat, spre bucuria lui Adrian Boldan, ca voi petrece Sederul la Ierusalim, la fratele prietenei mele, familie religioasa, apoi imi voi lua zborul spre Paris si Germania. O soprana de coloratura, Edelina Stoian, m-a invitat, daca ajung in […]
O presiune insuportabilă începea a se simţi pretutindeni: pe stradă, în mediile culturale, în presă, printre artişti, în lumea intelectuală chiar în care, pînă atunci, antisemitismul nu se manifesta nicicînd.
Soarele s-a îndrăgostit de Lună; Şi de milenii, în fiecare zi, O urmăreşte cu razele iubirii sale. Dar Luna, capricioasă, Nu se apropie niciodată de Soare, Ci apare după apusul lui, Luminată de razele-i fierbinţi. Atunci pământenii se miră… Nu pot înţelege unde a dispărut Soarele. Şi mai ales nu înţeleg, Şi nu vor înţelege […]
Când lumina se va stinge, Iar ziua va fi noapte, Iarba va scădea Şi vom fi trişti amândoi. Nu se vor mai auzi şoapte, Vom fi singuri printre vise sparte, Vom şti ce-nseamnă moarte, Prin moarte însă vom trăi. Alţi oameni nu vor exista. În noi Vom căuta şi poate vom găsi Cu totul altceva. […]
Un alt document important, care dezminte orice incercare de a mistifica motivele pentru care Marcel Iancu a parasit definitiv tara sa natala, mi l-a daruit tot fiica aristului.
Muenchen (urmare din numarul trecut) Vineri e zi scurta, multi se plimba, eu lucrez pana la 13.00. De obicei imi fac ultimele targuieli, ajung acasa pe la 14.30, inchid telefonul si faxul, ma bag in pat, iau ziarul Yedioth Aharonot, citesc citeva randuri si adorm, pana la 19.30 cel putin, sa recuperez orele de nesomn […]
Am vrut să intru într-un cinematograf, Fiindcă auzisem că aş putea să mă cunosc. Din nefericire, nu mai erau bilete; Dar m-am zărit cu un bilet în plus, Mi l-am vândut Şi am intrat în sala de proiecţie. M-am aşezat în primele rânduri. Dar, când filmul a început, Am descoperit că nu vedeam nimic, Fiindcă […]
C. in Rishon LeZion, la 18 ani (urmare din numarul trecut) Ramasesem la conversatia telefonica cu DE si reluarea legaturii cu Daniel, multumita lui Dino si a altora care aflasera cate ceva despre disparitia mea de pe scena lumii romanesti din Israel. Presupun ca nu va intereseaza detalii despre C., dar va roade curiozitatea sa […]
In ultimii ani se poate observa un interes crescut pentru miscarile de avangarda literara si artistica, in special pentru curentele Dada si Suprarealism. In numeroase tari se organizeaza expozitii de anvergura, se fac cercetari intense, se publica manifeste, documente inedite, se aduc la lumina versuri uitate, sau marturii surprinzatoare, se produc filme, se sublineaza influenta […]
În fiecare dimineaţă Îmi consult lista de praguri Pe care trebuie să le sar. Zilnic Am un număr fix de sărit; Iar spre seară Fac inventarul pragurilor sărite. Pe cele rămase Le notez pe lista de a doua zi, Pentru că Există o normă de praguri Peste care pot să trec. Astăzi Am ezitat la […]
Vlad Solomon la 22 de ani (urmare din numarul trecut) Am ramas nemiscat, cu ochii pe singurele cuvinte pe care mi le scrisese vreodata : “Daca vrei, putem sa ne vedem. C.” Nu reuseam sa-mi amintesc motivul pentru care drumurile noastre s-au despartit. Au trecut 30 de ani, ma revedeam in Rishon LeZion, orasel pe […]
Comentariul la poza al lui Adrian Boldan: de la stanga la dreapta: Vlad Solomon, Adrian Boldan, Hanna Boldan, Rabbi Guttman, rebbetzine Guttman, la rabin acasa. P.S. ora din fotografie e cu 7 ore mai devreme, pentru ca uitasem sa trec ora Israelului :)) De vreo luna nu l-am vazut pe Adrian aparind pe scena imaginara […]
Există Atâta confuzie de dragoste În jurul nostru, Încât, deseori, Nu mai ştim cine pe cine iubeşte. Ne încurcăm Şi, vrând zadarnic să ne limpezim sentimentele, Devenim alţii. Există Atâta confuzie de dragoste În noi, Încât, mergând pe stradă, Nu recunoaştem dragostea Şi trecem grăbiţi pe lângă ea, Uitând să-i spunem: bună dimineaţa! Există Atâta […]
Pe cand aveam doar 16 ani, in perioada de liceu, cu doua clase mai mica, era o fata deosebit de dulce si frumoasa, bruneta, cu ochi caprui-negri, cu privirea incruntata si neastamparata. Am s-o numesc C. Nu-mi amintesc cum am inceput sa vorbesc cu ea, pe atunci eram destul de aratos, erau altii mai aratosi […]
Omul care nu râde niciodată A declarat aseară, Într-un interviu al televiziunii, Că a râs de curând, Pentru prima dată. S-au căutat motivele, S-au făcut diferite presupuneri… Cum că din cauza conjuncturii politice, Sau ca protest contra decadenţei în artă, Ori datorită succeselor tehnicii mondiale, Omul care nu râde niciodată, A râs. La întrebările ziariştilor […]
Al patrulea picior al scaunului S-a pierdut Într-o joacă de copii, Ce se fugăreau între scaune vechi, Risipite prin casă. Între râsete şi gâfâieli S-a pierdut şi al patrulea picior Al scaunului. Şi l-au căutat sub pat, Şi sub masă, Şi la scaunele vecine, Şi între lemnele din sobă… Dar, ca un făcut. Al patrulea […]
Şi astăzi Am pierdut trenul. Mi-a scăpat în ultima clipă. Am fugit după el disperat; Dar m-a lăsat în mijlocul şinelor, Singur, Între peroane şi traverse, Bagaje uitate Şi ziare vechi, împrăştiate… Oricât de devreme m-aş trezi, Pierd trenul, Care se scoală înaintea mea, Parcă făcându-mi în ciudă. Dar, întotdeauna, Fug după tren, Încercând să […]
M-au trimis la un institut de reeducare. Spărsesem un geam. În loc să mă sinucid Îmi cerusem scuze. Aici, La institutul de reeducare, Există o secţie specială, Unde mă obligă să sparg necontenit geamuri; Geamuri simple, Vitralii, Cristale, Ba chiar şi geamuri „securit”… Speră, naivii, Că astfel mă voi sătura să sparg geamuri. Sau, cel […]
A intrat în magazinul universal. – Cu ce vă putem servi, domnule? – Aş dori ceva nou, dacă se poate o speranţă, spuse omul. – Poftiţi, răspunse vânzătorul. Avem speranţe de toate mărimile şi culorile. Atunci omul zise: – Ştiţi, ultima speranţă s-a cam învechit, Aşa că aş vrea o speranţă mai rezistentă, Să ţină […]
Imaginea Chiarei m-a acompaniat în ultimele luni, o simţeam vorbindu-mi în şoaptă, mă însoţea oriunde îmi îndreptam paşii. – De ce ai dispărut? Tocmai trebuia să se deschidă uşa, mai aveam doar cîţiva metri, erai în siguranţă, n-ai ştiut că nu te voi lăsa să te prăbuşeşti în abisul celor o sută de coloane? – […]
Am hotărât să mă declin, Trecându-mă prin toate cazurile. Manualul de gramatică Susţinea că, declinând un pronume, Putem cunoaşte toate alternativele lui. Şi astfel, înlocuindu-mă cu un pronume, Nu am săvârşit un sacrilegiu, Întrucât acelaşi manual Definea pronumele ca fiind un locţiitor al substantivului, Fiinţă, lucru, Ba chiar şi moarte. Aşadar am decis să mă […]
Trepte fără număr. Urcuş. Mitul lui Sisif. Trebuie luat totul de la capăt. Şi bolovanul ăsta… Dacă se prăvăleşte, Trebuie să fug repede după el. Fiindcă altfel, Îmi va fi greu să-l găsesc… Şi alt Sisif îmi va lua locul. Deci, Trebuie să ridic bolovanul Până în vârful muntelui. Căci Hades, De mă va vedea […]
Astă noapte, Surprinzându-mă dormind, Pisica mi-a mâncat elefantul. Şi nu m-aş fi revoltat, Dar era al 20-lea elefant; Al 20-lea elefant pe care-l adusesem acasă. Astă noapte, Surprinzându-mă dormind, Pisica mi-a mâncat elefantul, Deşi mîncase înaintea lui alţi 19, Pesemne nu s-a săturat; Şi şi-a potolit foamea cu noul elefant. Şi dacă n-aş fi încercat […]
Ascensorul din Kiriat Ono este cel mai ciudat ascensor. Il descoperi in mai multe locuri ale oraselului. Cumparatorul de ziare, in rarele ocazii in care il vezi, urca si coboara fara pauza, dialogheaza cu tine, dar parca nu te asculta. In acest ascensor ai permanenta senzatie a efemerului. Daca iesi din el, te substituie imediat […]
Aseară m-am pierdut într-o piaţă În care mă plimbasem, Singur, Toată noaptea. Probabil că cineva m-a găsit Şi acum mă vinde la kilogram. Nu mă cumpăraţi, oameni buni!
O şoaptă de mătase a întrerupt zgomotul infernal al străzii. Erai aici, la câţiva paşi de jarul meu, neclară siluetă, Te prelingeai pe pleoape, ezitai în refracţii de lumini, Prin picături de apă viaţă, rătăcite semne de-ntrebare, Clinchete de adevăr, şerpuind culorile curcubeului în zig-zag. – M-ai găsit demult, mi-ai spus, dinaintea intersecţiei tale cu […]
Am fost ascultat la geografie. Trebuia să vorbesc despre munţi, ape şi păduri. Profesoara m-a privit sever, Apoi mi-a cerut să spun lecţia. Dar eu am început să vorbesc despre tine. Am demonstrat că relieful nu există decât în noi, Că râul e iubire, Că muntele e absolut, Că pădurile sunt strigăte de dragoste. Apoi […]
Am fost arestat în plină stradă, Şi închis. La întrebările mele Nu mi s-a răspuns nimic, Deoarece, cum spunea întreaga OPINIE PUBLICĂ, Ştiam şi singur care-mi sunt păcatele. Curând am fost judecat Şi, în virtutea numeroaselor capete de acuzare, Am fost condamnat la moarte pe viaţă. Am protestat, am strigat, Dar juriul a rămas neclintit. […]
In urma cu o saptamana, presedintele Romaniei, D-l Traian Basescu a sosit in Israel, pentru o vizita de trei zile, la invitatia presedintelui israelian, Shimon Peres. Insotit de ministrul de externe, Cristian Diaconescu, ministrul turismului, Elena Udrea si presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER), Aurel Vainer, D-l Basescu a avut intrevederi cu Shimon Peres, cu Beniamin Nethaniahu, prim ministru al guvernului israelian, cu ministrul de externe, Avigdor Lieberman, cu Tzipi Livni, sefa opozitiei si fost ministru de externe, cu Reuven Rivlin, presedintele Knessetului.
Anii lumină se comprimă în secunde de vis. Tensiune a nemişcării, vibraţii sincopate, Divină ameţeală a simţurilor piramidale… Aş vrea să-ţi şterg, prin sărutul meu, toate literele, Zăbovind la alfabetul freamătului nedescifrat. Opreşte-te, nu număra paşii de dans ai visului, Odihneşte-ţi fruntea pe umărul meu… Te cuibăreai în colţul nostru, ţii minte? Ne rostogoleam pe […]
Scriu aceste câteva rânduri de 1 Iunie, ziua copilului. În urmă cu 20 de ani am participat la o dinamică de grup (workshop), \”I am\”, foarte la modă la sfârşitul anilor 80. Dar despre asta vă voi povesti cu o altă ocazie, când, dacă veţi fi curioşi, vă voi introduce în perioada plină de farmec […]
Stirea fu anuntata la radio, pe la orele 23.00. Cu voce calma si sigura, crainicul facu cunoscut tuturor ca a doua zi, la orele 15.30 fix, acele orologiului din piata mare a orasului se vor opri. Vestea se raspandi cu o iuteala de necrezut. Chiar si cei ce nu aveau radio o aflara in cateva […]
Aş vrea să fiu o stalactită. Picături de dragoste ar cădea din mine Şi te-ai forma tu, o stalagmită. Apoi vom încerca să ne atingem. Din mine va porni întreaga-mi dragoste; Ne vom apropia uşor, uşor… Apoi ne vom uni într-un singur trup, O singură fiinţă, O coloană de calcar… Şi vom susţine cu iubirea […]
Fug într-o lume pustie. Mă caut şi nu reuşesc să mă găsesc. Şi fug, Fug după mine, Fiindcă trebuie să aflu cum sunt cu adevărat. Poate că, de fapt, sunt verde, Verde ca verdele ierbii. Şi fug prin iarbă. Şi iarba mă muşcă şi mă înverzeşte… Şi mă transformă în iarbă, Mai verde ca verdele […]
Cum va povesteam in fragmentul anterior, eram la masa in cladirea UNESCO, in pauza de prinz a celei de a doua zi a Forumului „Le Partage”. Si polemizam cu Umberto Eco, care venise cu propuneri originale si „revolutionare”, pentru rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu. -Israelul nu are interlocutor la ora actuala, i-am spus. Arafat nu […]
Am vrut să-mi pun sentimentele în ordine, În vechea bibliotecă prăfuită. Am luat o cârpă de praf Şi mi-am scuturat mila… Ura mi-era complet desfăcută, Iar coperţile îi alunecau. Am lipit-o fără tragere de inimă, Căci pe aceasta din urmă o împrumutasem. Dispreţul era cam decolorat; L-am mutat cu un raft mai sus, Să fie […]
Ely Merom ( Chiny ) Booky Na’eh este corespondent al cotidianului Yedioth Ahronoth, pe teme legate de activitatea politiei, criminalitate, lumea interlopa si asa zisa mafie organizata in Israel. Articolele lui sint scrise intr-un limbaj direct, simplu si lipsit de menajamente. Datorita relatiilor sale speciale cu politia, Booky aduce in lumina reflectoarelor afaceri obscure, povestiri […]
In episodul precedent ma oprisem la conversatia cu Elie Wiesel, cind discutasem mult despre infiintarea, in Romania, a comisiei care ii purta numele, si care trebuia sa prezinte Presedintelui Romaniei un raport asupra evenimentelor din perioada celui de-al doilea razboi mondial, legate de Holocaustul din Romania. Personal, consideram ca aceasta comisie este inutila, existau doar […]
Saptamina trecuta va povestisem cum am ajuns la Paris, fara valiza si, frint de oboseala, am adormit la hotel, dupa un voiaj plin de surprize. Dimineata insa, m-am sculat bine dispus, am telefonat la receptie, convins fiind ca ingerul valizelor mi-a adus geamantanul peste noapte. Speranta zadarnica. M-am imbracat in fuga, in aceleasi haine de […]
Exista la Paris, pana in anul 2005, “Académie Universelle des Cultures”, condusa de Elie Wiesel, care organiza aproape in fiecare an, din decembrie 1993, un forum international, pe diverse teme, filozofice, sociale, politice, psihologice, culturale, in functie de scopul reuniunii. In decembrie 2002 subiectul a fost “Imaginer La Paix”, iar in noiembrie 2003, “Le Partage” […]
Vlad Solomon cu Raphael Chercheve – Paris, 1997 Seara am luat un aperitiv cu Chercheve la Hotel de Paris. – Mon cher Vlad, mi-a spus, tie iti voi dezvalui anul nasterii mele, nu multi il stiu -1904 ( avea deci 93 de ani). N-am idee cit voi mai trai, as dori sa donez deja biblioteca […]
Michele Freud Venirea lui Chercheve in Israel a coincis cu o caldura atat de mare, incat pana si la aeroport m-am carat cu o sticla de apa inghetata. Dar, pe toata durata sederii lui aici, nu s-a plans niciodata de caldura. Am mers cu el peste tot, la Cesareea aproape am lesinat, eu si Dominique, […]
Prof. Raphael Chercheve, Paris, octombrie 1997 Brusc, Zeus se opreste din dizertatia lui despre evrei, Yaffo si Israel si ma intreaba: – Spune-mi, il cunosti pe Heinrich? Aici era sa lesin. Benedict Heinrich, medic stomatolog, originar din Tirgu-Neamt, trecut prin Israel, ajuns la Bremen, a fost unul din primii implantologi in Germania, apoi a revenit […]
Oraşul te învăluie cu sunete de orgă înveşmântate în aur umed. Felinarele podului Karl îţi mângâie umbra stingheră. Erai demult aici, căutându-mă între cristale şi marionete, La malul Vâltavei, unde cuvântul îşi sculptează în apele tulburi Iniţiala primei amintiri din ceaţa atingerilor pierdute, Album cu pasiuni decolorate, vise neîncepute, dans mut. Mi-ai recunoscut zâmbetul dincolo […]
Paris Prin anii 90 plecam foarte des la Paris, cel putin de doua ori pe an. Si, evident, ma imprietenisem cu multi locuitori ai orasului lumina, din lumea medicala, a literaturii, a muzicii… In 1991 am luat parte la un congres organizat de Facultatea de Stomatologie \”Garanciere\” din Paris. Dezbaterea principala se numea \”Ecouter, parler, […]
