Totul este pregătit după rânduială
asta pe pământ pentru că acolo sus
figura mea lustruită de vreme
vorbeşte aprins cu Iisus
Totul este pregătit după rânduială
asta pe pământ pentru că acolo sus
figura mea lustruită de vreme
vorbeşte aprins cu Iisus
Şi iată cum toate-ale mele
trec înspre bronz cu un pas grăbit
ridicaţi soclul de piatră
şi mie redaţi-mi chipul cioplit.
nu se găsesc cruci, la florării
nu găseşti o crizantemă, un crin
În dulapul din dreapta închisă mireasa
într-o cutie lungă, de carton
zâmbeşte şi îşi ţine poalele rochiei săltate
Între noi cuvintele au amuţit
Intre noi aripile au uitat să mai bată
Într-o noapte, luminos ca un tub de neon
a intrat în poemul la care lucram
tatăl meu, ţăranul Morar V. Ion,
Ies sicriele printr-un perete de sticlă
militarii le aşează pe afetul de tun