Cind restul este mai mare decit partea, logic ar fi ca ceva sa se revolte in anatomia interna a structurii. Nu sint structurolog, anatomist, logician, politician, filozof, poet sau analist. Nu sint multe, dar cu toate astea mi se pare ciudata lipsa de reactie a intregului cind partea sa – cea numita “clasa politica” – […]
Mag(g)ii demnitatii Scandalizabilul se si scandalizase (evident!) – ideea ca istoria, vazuta ca un sir de crime sau de tradari, nu-i placea; asa ca a fluturat mina undeva prin aer si mi-a aratat crucea unei biserici: vezi aia? Noroc ca-s miop. Inca miop, adica – lucru care-mi permite sa nu vad prea in detaliu mizeria […]
Bestiole cu trompa si insticte de vampir, tzintzarii constituie, dupa partide, cea mai mare calamitate economica din Romania – care se manifesta cu biziit nocturn si cu bube – ziua. Sa va explic. Cel putin 5 milioane de romani au, in lunile calde (macar patru, anual), pierderi zilnice de productivitate – din cauza tzintzarilor. O […]
Anii mei seci – roi de clipe cautand sarea pamantului si mierea vietii – …s-au dus… N-o sa-mi mai pazesc departarile, Voi lasa pietre sa creasca – drum Catre cealalta realitate, Acolo unde vom fi Mai adevarati… Si-o sa le zic fantanilor mele Ca mi-a mai plecat un izvor Pierdut Pe cararea albastrului…
“Cand o sa fiu mare, ma fac Superman”… La patru ani, viitorul Superman e mai mult decat o realitate imediata. “Miroase a padure”. Pe masa, creioanele ascutite purtau visurile hartiei de desen… Opt ani, iar Supermanul a ajuns politist. Flori, pantaloni calcati, parfum. Fostului politist – acum avocat, in uma unui film despre avocati – […]
Nemaipomenit: a nins si este frig. Da, e de-a dreptul senzational – sa fie frig si sa ninga; si eu nu stiam de ce n-am putut, zilele astea, sa stau la plaja si sa-nghit o bere. Alta chestie senzationala s-a intimplat in Brasov: un tip iese dintr-un bar, noaptea, si este injunghiat. In Brasov, intr-o […]
Numai sora-mea putea fi atit de suie incit sa dea cu juma de spray de tintari ca sa se duca putoarea de parfum din baie; deh, trebuia sa se dezinfecteze – cosul ala trebuia stors… dupa doua zile stia tot blocu’ isprava, si cu furunculele, si cu spray-ul, si ca-i iesise o buba si mai […]
Un fost manechin este propus ca prefect – pentru Bucuresti. Au fost cazuri si mai grele – pe care nu vreau sa le mai amintesc. Problema de acum e ca, daca intre scena spectacolelor si cea politica diferenta nu o face, mai nou, decit o pereche de picioare frumoase, este semn ca Romania e locul […]
Camera in care am intrat era – mi se spusese – „de lux“: adica avea usa si doua (din trei) geamuri. Al treilea cadru trebuia acoperit, saptamanal, cu o folie de plastic. „O rupe vantul“ – explica o blonda – „femeia“ proprietarului. Adica a lui Gica: 19 ani, tigan, si mandru ca are „femeie“ si […]
De ce soldatii kamikaze poarta casti de protectie? Dar de ce seringile condamnatilor la moarte sunt sterilizate? N-am stiut ce sa-i raspund; pustiul meu are intotdeauna darul de a ma ameti cu cate o antrebare shuie. “Cand se coc ciorile?” a pus pe jar jumatate din familie – care jumatate n-a reusit sa-l convinga ca […]
Gri. Cu dungi sau picatele, gri-petrol, gri-fer, gri-souris, gri simplu, gri-beton. Vargat, cenusiu sau argintiu – gri-ul este omniprezent – ca Dumnezeu, hidrogenul si prostii, si a inceput sa ma calce pe nervi. * As spune “alegerile s-au terminat” ca si cum as spune “Ana are mere”. Dar Ana nu mai are mere si nici […]
Cineva m-a facut ieri “dumneavoastra”. A sunat a injuratura. Costum Armani, ceas si ochelari cu rama de aur, cravata de matase, pantofi Gucci – intr-un cuvant un excelent reprezentant al celor pentru care cinstea e regina insusirilor nerentabile; ministru, adica si unul peste care cazuse sifonierul. N-o sa-l dau in judecata; e periculos. In România, […]
Imi alearga prin sange, tropotind bezmetic, intrebari nebune cu ochii legati: ce mai faceti? Cum mai traiti? Dar marea, marea ce face? Pentru ca nu stiu; poate ca nu stiu nimic. “Poate” e cuvant ca mi-am amanetat, la tejgheaua sperantei, cocorii de pe limba ultimului meu val. Da, da, mi-am ramas dator cu ultimul cocor […]
Am pierdut, candva, un om drag mie. Foarte drag – si nu-i spusesem ce mult insemna pentru mine. Si cand m-au intrebat cum ma simt, nu am stiut ce sa spun. Nu am gasit cuvinte. Am pierdut recent – poate ca istoria mea, ca si a voastra, e construita si din pierderi – un om. […]
Cand eram foarte mic, mi se spunea sa nu ma scobesc in nas si sa nu scot limba la oameni. Dupa ce-am mai crescut putintel, mi s-a spus sa nu ragai in public, sa nu injur si sa ofer locul cucoanelor in tramvai – chiar daca balenele respective ma calcau ingrozitor pe bombeuri. Dupa ce-am […]
