Am vazut, nu de mult, o caricatura ce intruchipa, sub infatisarea unei femei oarbe, cu bastonul alb, drumul la raspantia dintre trecut si viitor. Trebuie sa recunosc cu franchete ca, la inceput, ideea-simbol m-a intrigat. Fiindca, mi-am zis eu, cu tot noianul de poticniri si sperante spulberate, nu ne mai aflam, ca-n 1989, la raspantia […]
Dragoste, pasiune, implinire. Intr-un cuplu se discuta deseori despre aceste probleme. Oare? Sau sunt trecute sub tacere si relatia, minunata la inceput, moare? Nu trebuie sa fie asa! Te rog, recupereaza-ti visele! Iti mai amintesti cum era el cand v-ati cunoscut? Mai stii de ce ti s-a parut atat de minunat si care erau calitatile […]
Legile proprietăţii impun restituirea integrală a proprietăţilor confiscate abuziv, iar acolo unde nu se poate, trebuie să intervină statul şi să despăgubească. Suma totală a acestor despăgubiri este, după cum spun politicienii, de miliarde de euro, adică o cifră utopică chiar şi pentru bugetul naţional al următorului secol. Aşadar, dorind să repare, oamenii strică din […]
A fi membru de partid era până în 1989 un fel de ritual prin care trebuia să treci pentru a avea o slujbă şi un salariu. Puţini câştigau din calitatea de membru de partid privilegii. Aşadar erau câţiva „meseriaşi de partid” pentru care activitatea militantă era o slujbă pe bani buni şi acces la bufetul […]
Mă gândesc cât de mult mă deranjează atingerea (mai mult sau mai puţin) întâmplătoare a unui străin, în aglomeraţia din piaţă. Acum, în liniştea redacţiei transform sentimentul negativ într-unul pozitiv: câtă plăcere îmi face atingerea ei, atunci când am nevoie de tandreţe sau de o încurajare, pur şi simplu. Dacă poate stârni sentimente contrare şi […]
Dragostea nu este numai sentiment, ci şi acţiune. Când auzi prima oară o astfel de frază rămâi mirat. Cum? Sentimentul e cel mai important, el îţi atinge sufletul, el te face să zâmbeşti, să plângi. Cine a spus că a iubi înseamnă a fi tot timpul împreună? Oare un concediu separat să fie sfârşitul unei […]
E uşor să dai sfaturi unor femei aflate în plină forţă şi vigoare, e lesne să le spui cum să-şi construiască o carieră, cum să se zbată pentru drepturile lor, cum să adopte mijloace contraceptive eficiente şi cum să-şi aleagă partenerii de viaţă. Dar ce-ar trebui să facă femeile în jur de 50 de ani, […]
Românii sunt din ce în ce mai săraci. Din salariile lunare ale unei familii de-abia se mai pot acoperi impozitele, cotele de întreţinere, cât despre alimentaţie–este mai decent a nu vorbi. S-a atras atenţia prin procente seci că patrimoniul genetic al naţiunii este deja compromis fiindcă românii nu-şi mai pot acoperi necesarul de proteine prin […]
– Ciorba asta este prea sărată! – Auzi, dacă nu–ţi place, caută altă femeie! – Banii ăştia sunt prea puţini! – Auzi, dacă nu-ţi ajung, caută alt bărbat! De prea multe ori, în timpul unei relaţii de cuplu există o diferenţă dramatică între „înainte” şi „acum”. Din păcate în mai toate cuplurile, acel „înainte”, moment […]
Pe vremuri, Pointer Sisters cântau „I need a lover with a slow hand”. Cântecul a devenit un hit mondial. Poate că aveau dreptate. Femeile au nevoie să fie cucerite, curtate, seduse. Ele au nevoie de timp, asta pentru că pielea lor e mai subţire, nervii mai fini, tot trupul lor este o zonă erogenă. Dacă […]
Eu învăţ, tu înveţi, el (ea) învaţă. De când deschidem ochii pe lume şi până îi închidem, învăţăm. Învăţăm să mergem, să mâncăm, să ne spălăm, învăţăm ce este bine şi rău. Sau ce pare a fi bine şi ce pare a fi rău. Învăţăm totul cu multă plăcere dacă părinţii au răbdare cu noi. […]
Cu mulţi ani în urmă am citit o carte despre marele Constantin Tănase, fost actor şi director al Teatrului de Revistă din Bucureşti, unul dintre cupletele sale sunând cam aşa : „ce-o să fie, ce-o să fie, o să fie o bogăţie, cum n-a fost şi nici nu este, decât numai în poveste! O să […]
Crescut cu credinţă în Dumnezeu, a trăit cu ideea că dacă un lucru e drept, aşa îl vede toată lumea. E o axiomă. Deşi profesor foarte bun, a uitat că fiecare lucru se vede altfel, în funcţie de locul din care îl priveşti, de perspectivă. A încercat multă vreme să ţină piept unei vieţi pentru […]
Trăim într-o perioadă în care cei mai mulţi dintre oameni sunt într-o permanentă derută, neştiind cum să facă faţă mai bine avalanşei de probleme cu care sunt bombardaţi zi de zi. Ne întrebăm din ce în ce mai des cine suntem şi unde vrem să
Sunt aproape convins că noi jurnaliştii nu scriem degeaba şi totul va avea ecou. Se tot promite, din patru în patru ani, că „sacrificaţi” vor fi guvernanţii. Şi ce constatăm? Sărăcie şi corupţie fără corupţi. La ce ne mai putem aştepta? „Mămăliga” românească s-ar putea să explodeze! Nu mai mizaţi domnilor potentati ai momentului pe […]
Experienţa mi-a demonstrat că proverbul „să moară capra vecinului” nu este la români o vorbă goală. E mai uşor să-ţi doreşti să moară capra vecinului decât să-ţi doreşti propria capră, care trebuie dusă la păscut, îngrijită… Doar la noi se poate să-şi ia oamenii multe pauze de masă, cei disponibilizaţi să primească mai mulţi bani […]
Degetele îmi ating, cu tristeţe şi teamă, pleoapele ce vor a se împreuna într-o aparentă linişte. Este, poate, încercarea lor de a-mi da o aparentă stare de stăvilire a tristeţii ce s-a abătut asupra unui suflet ce este atât de trist. Este o seară a unui tată, un tată departe de fiul său. De ce […]
Noi suntem aceia care construim din gânduri aripile visului nostru, iar el va zbura mai sus, mai lin, mai armonios cu cât acestea vor fi mai îndrăzneţe, mai limpezi, mai frumoase. Ne îndrăgostim de cineva, îl aşezăm pe soclu şi–i facem statuie. Brusc, ni se pare că soarta noastră depinde numai de acel om. Dacă […]
Am sculptat în necuvintele banale târziul demult iubirea-agale a fost găsit de fluturi-zale în zăvoiul de acolo din vale. Iar dinspre-acum spre începuturi o preţuiesc şi-i floare-n brusturi croind destine printre maluri şi n-aruncând în ape valuri. Am sculptat cu zgomot dorinţă cu trupul întins jurând credinţă la curcubee cerând îngăduinţă să merg mai departe […]
Şoapte prin înserare rimă-albastră clipeşte o noapte cu fruntea să oprească la tine-n dor şi-n firul de pe tâmplă o clipă inima-mi bolnavă şi durută. Mă-ndepărtezi şi iar m-apropii chemări de trandafiri fierbinţi iubire-munte cu doi maci în dinţi sunt fii noştri acolo şi aici. M-apropii şi iar mă-ndepărtezi ţi-e teamă de iubire s-o priveşti […]
Am aţipit şi m-am visat unul din numărul de pe Planeta Albastră, regăsindu-mă speranţă în bucuria-cuvânt. Vroiam cuvântul să-l respir din vocea plinului lumesc. Mă scaldam în cuvinte, le sorbeam şi le-ncălzeam în gând. M-aşezam pe vise de cuvinte şi nu vroiam nicicând cuvântul să-l pierd. Prin cuvânt viaţa mi se schimbase în cântec, urcând […]
Sunt în partea finală a trăirii şi încerc cu amândouă mâinile să trag înapoi această zi. Cu fruntea vreau să leg o pulsaţie a tâmplei, iar cu gândul supravieţuitor vreau să unesc iubirea de infinit. O zbatere de ochi, cât un presimt de adiere, face să mă logodesc cu literele ce-mi formează cuvintele de dragoste […]
Am văzut cu plăcere, graţie gestului generos al familiei Păunescu, toate cele trei seri ale celei de a XXXVIII-a ediţii a „Crizantemei de Aur” şi am adunat un sac de impresii favorabile evenimentului muzical autumnal de la Târgovişte. Astăzi, doar câteva: . În juriu, printre cei cu notele, s-a aflat şi un prieten vechi, Voicu […]
PREMIILE FESTIVALULUI „Crizantema de Aur”, ediţia a XXXVIII – a Târgovişte 2005 La „Secţiunea Interpretare” marele premiu nu s-a acordat. Premiul I a fost obţinut de Cristina Mihaela DAN din judeţul Dâmboviţa. I s-a mai oferit un sejur la Poiana Braşov, oferit de Leda Beauty Center SRL Târgovişte. Premiul al II-lea a fost obţinut de […]
Mă-ntreb ce s-ar fi ales de simpaticul, cinicul şi autoironicul Murphy dacă ar fi trăit în România. Probabil, un fel de Caragiale. Dincolo de satiră, de spuzeala comică, e atâta dramă… Adevărul e că, la început de octombrie, nu poţi gândi optimist decât dacă intri pe contrasens cu normalul. Te-ajută pentru asta destul peisajul, starea […]
Privirea-mi desenează mângâierea în oglinda amurgului cum haşurează docil conturul de nuduri vâlvătaie pe coapse respirând buze credincioase s-aţin aprinse infinită aşteptare în acord perfect silabele de dragoste. Trupu-mi desferecă o tandră încercare a rostirii legănând cuprinderi din tumultul de vise nepereche ce lunecă mireasa stelei cu-n sărut pe coapse neculese şoapte fierbinţi din lumina […]
O zi de iulie şi, un dor nebun de mama, care văzându-mă m-a întrebat, după ce i-am sărutat mâna bătătorită de vreme şi de muncă: „pe câte bănci se odihneşte bătrâneţea?”. Era abătută… Şi, am înţeles de ce. Îi era dor de tata! Am rămas nemişcat, cu privirea în gol, când ea, smerită şi cu […]
Cu mulţi ani în urmă am citit o carte despre marele Constantin Tănase, fost actor şi director al Teatrului de Revistă din Bucureşti, unul dintre cupletele sale sunând cam aşa: ce-o să fie, ce-o să fie, o să fie o bogăţie, cum n-a fost şi nici nu este, decât numai în poveste! O să plouă […]
Pe la vârsta de cinci ani, întrebată ce vrea să devină când va fi mare, fetiţa mea răspundea senin: musafir. Aproape toţi românii de azi se poartă la casele lor ca şi cum ar fi musafiri şi azi-mâine ar trebui să plece, să se întoarcă la casele lor. Mizeria din jurul nostru e din ce […]
E seara ce trece departe de tine, toate trec rămânând urme când mă mistui pentru un gând, pentru o idee, la vremea căutărilor ce au dat rod. Dacă timpul s-ar opri acum când vreau eu, fericirea ar fi pe măsura dorinţelor, asta pentru că am întâlnit-o şi, e la locul ei în mâna purităţii. Fericirea […]
Eu şi o mie de fiţe. Şi eu … prin vârsta a doua. Da … şi eu trec prin această perioadă şi-mi îndeplinesc meseria de chestie interogativă, şi eu urmez calea bătută de toţi rătăcitorii, şi eu, ca orice îndrăgostit de clanţa de la uşă şi de întrerupătorul din perete, mă smiorcăi după iubiri pierdute […]
Într-un oraş liniştit şi îndepărtat a fost odată o seară frumoasă cum nu-i găseai nicăieri pereche. Arareori trecătorii zâmbeau şi nu era veselie în oraşul acela. Oamenii erau trişti ca o zi ploioasă de toamnă. Numai Ioana, o femeie tânără, se deosebea şi ca îmbrăcăminte şi ca purtare de toate femeile din oraş. Şi iată […]
Nu demult îmi fu dată ocazia să fac un sondaj de opinie şi, iată-mă aici să vă spun şi vouă. Totul a plecat de la o vorbă aruncată-n vânt. Am admirat şi mi-au plăcut totdeauna oamenii cu imaginaţie, de aceea m-am hotărât, acum la început de an şcolar, să fac un sondaj de opinie printre […]
Momentul meu nu înseamnă o clipă, ci o ÎMPLINIRE. Dacă ar fi să-mi răspund mie ce sunt astăzi, răspunsul meu ar depinde de nişte variabile care ţin de vârstă, de starea de peste zi sau de peste an, care ţin de program sau de felul de a vedea lumea la un moment dat. În fiecare […]
Cu fiecare clipă care trece constat că am atâtea întrebări la care încă nu am răspuns, şi asta pentru că unele din ele nu pot primi răspuns de la mine. Cei care ar trebui să le dea, nu au curaj! Sunt laşi! Fiecăruia dintre domniile voastre i s-a întâmplat cel puţin o dată să constate […]
Chiar dacă, prin absurd, n-ar exista puncte de trecere a frontierei, călătorul român sosind cu maşina acasă, dinspre Grecia, ar afla imediat că a intrat în Bulgaria. Sau în România, e aproape acelaşi lucru, pentru că imaginile sunt asemănătoare. Imediat ce ieşi din Grecia, adică de pe teritoriul Uniunii Europene, te întâmpină – în Bulgaria […]
Din depărtarea întinderilor de apă te petreci ca un delfin sub piepul meu de înotător şi, spre zarea fericirii stelare laşi glasurile împodobite de cuprinderea din cuvintele nerostite de fulgerul ce scapără pânza numită, iubire. Eşti ca un înger ce bate cu aripa în poartă trezind cuvântul de pe buzele noastre. Ochii împreunaţi în albastru, […]
7 august. Duminică. Ploaie torenţială. Tren accelerat. Gara Târgovişte. Ceasul meu 10:33. Hochi donchi (O.K). Vali Niţu. Oraşul Târgovişte. Vă spun că avem blocuri, supermarketuri, 7 biserici şi un număr de y intelectuali la 1000 de locuitori. Renault cu număr de DB. Tabăra Cerbul. Ceasul meu 12:34. Vila Căprioara, între Ţap şi Ied. Camera noastră: […]
Adie peste trupu-mi refrenul singurătăţii absolute călătorind înapoi uriaşa respiraţie a sărutului pe buze luminate de fulgere îmbrăţişându-i corpul miresei cu ochiul avid de iubire spre unda lacomă a sânilor Fildeşul degetelor coboară haşurând atingerea trupului regească cuprindere de frumuseţe suspinul uimit al vieţii cânt în surdină ardoarea cuvântului ce-atinge suflete spre unda lacomă a […]
Am ieşit ca o vijelie din birou şi era gata-gata să-mi rup picioarele la intrarea în redacţie. Aveam capul bine aşezat pe umeri şi picioarele înfipte în pământ, când a sunat telefonul. Am căutat răspunsurile în inima mea şi, simţind instinctiv că viaţa mi se va schimba total, mi-a apărut imaginea a doi ochi verzi, […]
Sunt plictisit! Până şi suferinţa poate plictisi şi, aş vrea să termin cu ea, dar ce să pun în locul ei? E o suferinţă banală, e o suferinţă deplină? E suferinţa mea şi suferinţa fiecăruia e tipică. De ce? Pur şi simplu…! Am văzut-o pe blânda mea mamă şi, am înţeles că m-am născut din […]
E seara unuia care are privilegiul de a se fi născut acolo unde trăiesc toţi ceilalţi, o alchimie „iubire şi suflet” în paradisul terestru. E seara mea! Umbu în lada cu zestre a emoţiilor, uneori cu durere şi ironie, alteori cu duioşie şi compasiune, mereu cu sufletul deschis, mărturisind gustul trăirii nealterat. Am uneori un […]
Cu un foşnet precaut m-a trezit zâmbetul din iubirea ta. De peste zări mă însoţeşti cu dorul, nu mă pot lipsi de dragostea ta şi, m-adaug iarăşi mâine la ziua către tine. Şi-i grea depărtarea în lumescul iureş al glasului dor, spre a dărui cuvântu-n necuvinte. Din inimă-mi ies cuvinte şi mă şterg cu lacrima […]
Neaşteptata-mi desprindere în zbor sminteşte oglinda şi coapsa ochilor petrece coapsa minţii subjugându-mi slăbiciunea privirii din ce ştiam a fi un jurământ al iubirii. Sudoare pe trup în pâcla prăfoasă o disperare ce urlă ca pasărea ce sfidează furtuna orbul ce sunt pipăind tăciunii învinşi de plâns mângâind pâlpâirea caldă a trupului om al iubirii. […]
Oglinda sufletului alunecare a umbrei peste umbră defilează pe fruntea noastră propriul vis purtat în zări primenindu-se o taină cânt de mandolă mireasma-i de dor în sufletul fără istov legat. Înnoire neclintită ca o mângâiere petală cu petală peste poteca florilor o geană ce tainic a aşezat ochiul violetelor în desenul iubirii logodnă rară pe […]
sfâşie prezentul sub şenila timpului apăsare un ceas dedus călătorind aievea-o depărtare mocneşte presimţirea unei alte vieţi îmbrăţişate privilegiu răsuflet ce ştie vocala iubirii durate de-o fiinţă-trăire din solzii visului atât de real estuarul sevelor ce fecundează iubire-ideal stăpânirea sorţii fără de trup dar cu măsură veşnică şi trează dar ne fi-va blândă ci pură […]
Istoria unui cuplu modern, oricare ar fi acesta, este prin excelenţă, o artă a citadinului. A se privi, a se evalua, a se admira, toate acestea desemnează între femeie şi bărbat o atmosferă de complicitate, o proximitate tulburătoare. Dragostea se naşte mascată, la limita dintre zi şi noapte, căci clarobscurul este lumina sa preferată. Ea […]
Dragoste, în cuvintele tale nimic nu e fără rost şi răsucit până la apus orologiile mele te-au aflat peste tot în mare cuprinsă în ghiocul de lumină albă plutea un sărut topit fumegă cuvintele aşezate de-a valma înainte de gândire călătorind înapoi în imperiul timpului din spaţiul unit sublimă respiraţie a mării cu verdea-i rochie […]
Nu încetez a mă minuna de originalitatea noastră, a românilor. Imediat după 1989 am asistat la greve pentru a ieşi la pensie înainte de termen, pentru mărirea salariilor, pentru a nu ne privatiza întreprinderile. Apoi la greve pentru a nu ieşi, pentru a avea un loc de muncă, pentru a nu se privatiza, pentru a […]
Jucăm metamorfoze moarte în carourile toamnei şi ne prefacem că totul e la fel, neschimbat şi monoton. Ceaţa ruginită ne apasă umerii bătătoriţi de indiferenţa cugetărilor, ne pierdem pe noi, pierdem tot şi devenim roboţi teleghidaţi ai morţii, în cel mai umilitor chip al ei: uitarea. Da, uităm că gândim şi simţim, uităm pentru că […]
Azi dimineaţă închis-am ochii c-un dor fierbinte am tot avut un vis neînţeles cu plete lungi şi moi şi încâlcite când se făcea că eu eram ales să dorm pe-un pat la căpătâi cu versul şi-n deget c-un inel albastru spre tăcere fir de rozmarin din câmpul de mohor cules atunci când doar şopteam o […]
se preumblă Coate Goale şef pe la Cancelariile cu uşi capitonate şi dă nas în nas cu cerberul dulap umflat în pene şi arogant de parcă ar fi absolvent de Sorbona Magna cum laude iar din dreptul plăcuţei aurii pe care scrie „Şef de Şef” se simte mirosul de creier încins al dregătorului cu cravata […]
am rătăcit atâtea şi atâtea cărări şi m-am căutat pe strada mea la numărul cinzeci şi şapte. am bătut la poarta închisă la culoare şi vântul mi-a certat insistenţa ce repeta ca un papagal cuvintele învăţate în colivia sedusă de lacătul închis şi cheia aruncată într-o baltă ce mirosea a putrefacţie. mi-am pironit privirea dojenitoare […]
în ţarcul dispus dreptunghiular cu crengi de brad şi lemn de sânger stăteau perechi de ochi nevinovaţi în cercul vieţii ce se duce mereu în fiecare Paşte „hai la mielul cu noroace” glăsuia ciobanul cel bătut de vânt şi cu privirea dreaptă pe chimirul negru sângele îi desena pe mâna stângă parcă o cruce de […]
păşesc agale printre fulgii de nea şi cu fiecare pas las în urmă verbul trecerii mă doare moartea fiecărui fulg din palmă ce mi-a dăruit atingerea în schimbul nepăsării grăbesc pasul şi merg mai departe întrebându-mă până unde şi încotro îmi asudă mersul închid în pumnul îngheţat regretul alb şi metaforele îmi sună-n timpane că […]
aş scrie cu rimă dar mă doare în cot de un comentariu al confratelui de primă bancă din fruntea bucatelor rumenite la o şuetă din duminica orbului ce-şi caută bastonul să mă lovească crezându-se buricul târgului. îmi trag sufletul cu degetul arătător şi mă aşez pe scaunul cu trei picioare cu un spătar plat îmi […]
se cernea o vreme printre paralele alergându-şi coada îşi târa piciorul prin colbul din trecut cu colţul sălbatic al neputinţei rostirea părea uneori o trăire neexplicată în provincia uitată se holba la propria-i imagine din carnetul de sănătate rostirea ura universală i-a deschis legitimaţia nevizată cu ştampila de prezent iar în colţul din stânga jos […]
… o reverenţă pentru tine mamă-iubită femeie-soţie Doamne îngăduie-mi gestul să blestem pe cei ce cu trufie aruncă torente de nepăsare pe pântecul existenţei ce i-a dat viaţă respiră timp din palma rămasă pe obrazul crăpat de simţire că-i prea bătrână şi sărăcăcios îmbrăcată pentru fiica ajunsă la masa tânără cu un băiat mama cu […]
se precipită o situaţie albastră cu logoree la cabinetul unu de la etajul doi şi un sfert chiar pe partea stângă rumoare la tastatura impertinent aşezată în jumătatea de jos a corpului compus din birou negru şi picior peste picior corsetul de la mouse scrâşneşte din dinţi şi combină litera p cu restul alfabetului se […]
închid ochii şi văd în adâncul sufletului călimara plină de cuvinte din sensurile orei celeste. îmi împreunez genele şi din pânza de păianjen răsare pelicula unui film viu colorat de copilăria apusă a mărului roşu de la fereastra întredeschisă către ieri. plec spre peniţa amintirilor poemul dedicat ţie trecere şi mă sprijin pe un cuvânt […]
mă scoală-n capul oaselor în fiecare noapte şi mă beşteleşte ca la uşa cortului pentru fiecare iubire pierdută crede că am devenit corpul ei îmi bagă minţile-n cap şi mă ascunde tiptil după draperia mâncată de molii ca în orice seară prăfuită înfiletează maşina ce toacă mărunt bucăţile de carne din corpul ei mă amestecă […]
dintr-un prefix de pe coteţul 13 se lăfăia un păianjen împletit în propriile-i iţe văitându-se că şi-a încurcat atribuţiile cu grohăiturile vecinul din padocul alb râma pe traseul din untura confratelui plecat momentan la troaca răsturnată în frunte cu nonvaloarea şi-a luat în cap atitudinea cea mai câştigătoare iar în desaga de neam prost a […]
închid ochii şi văd în adâncul sufletului călimara plină de cuvinte din sensurile orei celeste. îmi împreunez genele şi din pânza de păianjen răsare pelicula unui film viu colorat de copilăria apusă a mărului roşu de la fereastra întredeschisă către ieri. plec spre peniţa amintirilor poemul dedicat ţie trecere şi mă sprijin pe un cuvânt […]
… deschid ochii ceasul de pe noptieră sparge tăcerea la minutul celest cinzeci şi şapte şi continuă să-mi arate tic-tacul unei treceri spre ora închiderii ce poate fi acum sau peste o secundă un minut tăcut cu secundele celeste din timpul deja trecut îmi îndrept un gând spre bulgărele cel mare al fulgilor de nea […]
am ridicat privirea speranţei tresărind la frumuseţea ei magnolia mi-a zâmbit de dincolo de geam am deschis fereastra dalbă să-mi scot doar cuvintele din călimara vântului mi-a fost un sortit am aşezat la căpătâi condeiul dăruit timpului ce-l trăiesc lăsând nisipului suferinţa scriu piatra ce-o iubesc adie blând vântul primăvăratec zburând nisipul despletit rămâne magnolia […]
mă cramponez de virgula din salariul de bază şi-mi trag una peste degetele de la mâna stângă cu un creion ros de nervii ascunşi în pachetul compus estetic din 10 şerveţele şi o felie de pâine arsă la curentul alternativ alerg spre contorul electric şi mi se dilată pupila ochiului drept în lentila stângă ce […]
arcuiesc privirea şi mă împac cu degetele căutate curgere în torentele de răspunsuri sărutul pe buze uitat nedumerit tace recunosc respiraţia-i însetată sedusă de cuvinte neplânse pe coperta poemelor cad îndrăgostite secundele curcubeului ceas poposesc pe încolţitul zâmbet cu tine pe drumul spre dus merg în picioare lucide împletind destinul săracului bogat.
m-am găsit buze flămânde de rost în ochiul de respirare împreună şi-n locuinţa mentală destin vegheat la semn din cerul de… vreme m-am regăsit polen în timpul viu prezent refren şi viitor contur pe verticala din brăţara de viaţă a paharului plin ochi visează m-am văzut lumescul mâinilor împreunate din rugă curgând dorinţa de mâine […]
o picătură de ger valsează împletindu-mă-n părul ei înveşmântat întreg dinspre mâine ating aşteptarea dorinţei deschid nasturele unei dimineţi cu buze de măr roşcat cos secunde în cerga sedusă din mirosul pe mine uitat ating pleoapa de carourile existenţei şi palmele cu trupul plecat alcătuiesc piramide din vise în cămaşa vieţuirii adăpat adun trăiri din […]
deschis-am ferestrele pasăre călătoare privind spre zare aripile-mi legate în zbor de tine rază albă din nordul cardinal dorinţe am fost de mai contează n-ai înţeles înaltul din zborul interpus între fluturii din lampă şi libelula hiacint lăsând un orizont pe care să-l brodezi sălaş curat în timp din piatră şi granit cu ochii legaţi […]
dintr-un prefix de pe coteţul 13 se lăfăia un păianjen împletit în propriile-i iţe văitându-se că şi-a încurcat atribuţiile cu grohăiturile vecinul din padocul alb râma pe traseul din untura confratelui plecat momentan la troaca răsturnată în frunte cu nonvaloarea şi-a luat în cap atitudinea cea mai câştigătoare iar în desaga de neam prost a […]
se precipită o situaţie albastră cu logoree la cabinetul unu de la etajul doi şi un sfert chiar pe partea stângă rumoare la tastatura impertinent aşezată în jumătatea de jos a corpului compus din birou negru şi picior peste picior corsetul de la mouse scrâşneşte din dinţi şi combină litera p cu restul alfabetului se […]
… scumpa mea, ştii ceva prinde-mi mâinile cu inelul încrustat în trunchiul cu muguri de sete şi cercuri concentrice din noi nu şopteşte visul cu ochii de faţă vorbim noi văzutul vis de sub straiele curate de viaţa verde dintr-o stare ne leagănă-n metaforele existenţei spre ramurile din zi o haină nouă pe măsura noastră […]
iubito, te rog ceva … am să te desenez ca un nesătul în seri păşind pe şesul tâmplelor să înţeleg mai bine linia învingătorilor haşurez un vis frumos pe semicercul sprâncenelor ascut creionul pe un stei al bătăilor de inimă pe liniile iubirii tale desţelenite ochii tăi de abanos mă pot îmbăta fără să beau […]
trecerea dintre ieri şi mâine m-a trezit azi cu buzele uitate pe tine iar răscrucea dintre aducerile aminte săruta secunda celestă a bucuriei ce nu mai sătura braţele descătuşate de nimicuri să-şi danseze existenţa. şederea mătăsoasă a unei atingeri se rătăceşte pe coapsa avidă a unui copac ce parcă plânge o creangă ce-şi usucă timpul […]
am aţipit un gând celest de seară cu gene lungi în lacrima tăcerii ce-şi murmura în pragul cel apus trăirile arse de frigul ce-a pătruns prin cuşma roasă de atâtea molii din dulapul cel schilodit mângâia o ultimă suflare somnul ce parcă a trăit în ultimul costum de gală răsărit dinspre apus alb spre negru […]
iarna se cerne într-o intersecţie bezmetică şi-i sună în timpane o sirenă ce trădează liniştea aparentă prinsă pe indicatorul de liberă trecere dintre anii unui fulg suie pe coastă o sanie predată unei alte generaţii ce va să vină pe drumul alunecos al unui timp secondat de razele de soare Anisia şi Clara fecioară acum […]
îmi plânge un gând dinspre albastru spre tăcere mă face să tresar între a vrea şi vrere ce există un eu plecat cu degetele tremurând o şoaptă peste vreme. îmi vine un vis sub geana udată de lacrima bradului de Crăciun ce a plecat de lângă fraţi răpus de securea unui timp cu lama ascuţită-n […]
… ştii, iubire! mă priveşti cu ochiul nopţii parcă ai scana propriul tău vis născut ca să trăiască în siguranţă departe de singurătate sunetul unui sărut îţi trezeşte copilăria şi vezi caruselul hrănindu-se din tine neştiind că refluxul pleacă strigând amintiri nu ai de unde să ştii iubire… mă priveşti şi îţi cer să nu […]
Rescriu ce mi-a fost scris (IX) Un început de octombrie mă trezeşte dintr-un vis ce-l credeam o pagină scrisă cu notele unui portativ – intitulat iubire. Între azi şi ieri se deschide o prăpastie şi, eu – agăţat de poala unui glas ce-mi spune: – Dacă pleci să fii doar câteva ore lângă copiii tăi, […]
s-a oprit în pragul serii trăgând înapoi o secundă celestă era ca o privire uitată pe buzele tale roşii ca florile dăruite de mărţişor îmbrăţişarea lor s-a încleştat în minute ce se opreau parcă în ora primăverii iar din grădina sufletelor pereche mâinile îşi desenau conturul unei frunze cu delicateţea unei zile pline de soare […]
… mă doare rău tăcerea indiferenţei plecată la festivalul de reproşuri ce se ţine pe arena unui suflet amputat la loja oficială spectatorii aplaudă intrarea pe scena fardată a unor dezacorduri de principii mărunte ce discreditează concertul de gală al unui duet ce face să plângă peluza murdară se aude un cor şi dirijorul salută […]
în ipoteza că nu mor caii când vor câinii am trasat o linie imaginară între peluza unde paşte un pur sânge şi grămada de oase cotonoage din piramida răsturnată cu vârful în jos şi m-am întrebat adeseori unde este călăreţul şi în ipoteza că nici câinii nu mor când vor stăpânii am cugetat la nechezatul […]
