Author: Vali NITU

potentatule…
priveşte atent un lan de grâu
ce nu-ţi aparţine
şi spune-mi dacă vezi
în afară de maci
şi neghină
bobul de grâu?

„nu te certa niciodată cu un prost

… facem licitaţie
cumpărăm vuvuzele
să nu mai auzim durerea idealurilor
care se sinucid puţin câte puţin
în piaţa publică

cu mâinile împreunate către cer
bea o cană de apă
oare de sete?

încerc să zâmbesc dar ceva mă doare
şi plec fruntea la decenii trecute
ce puteau fi şi pentru mine
cunună de lauri la fel de egală

…si m-am gasit undeva la index
trecut cu litere mici scrijelite
posibilul barbat.

jumatate din astru imi mangaia diminetile
si cu degetul aratator prezenta adeseori
cealalta jumatate ce privea inapoi
comparatiile si epitetele unor vremuri apuse
ale cerului

in viitor se zareste o suita de valuri
ce se imbulzesc catre prada saraca
dar ce conteaza ca pe mal
asteapta plangand o mare de oameni
degeaba…

… ştiţi ceva, mâinile mele? când îmi ţineţi fruntea plecată şi mă biciuieşte remuşcarea repet la infinit rugămintea de a fi iertat concentrice gânduri alunecă bezmetic printre gesturile necugetate ale unui vremelnic pasager în trenul vieţii ce a poposit într-o gară ce nu-i aparţine conductorul face semne disperate spre macazul ce încearcă să schimbe sensul […]

plec o geană peste Poarta Sărutului de pe fruntea mamei broboada îi şterge o lacrimă ce nu seacă izvorul dorului de tata. revăd mersul în picioare al omului om şi curge clepsidra în cumpănă celestă picătura de viaţă ce a mai rămas. opresc o mângâiere pe tâmpla uitată în pragul din iarnă bate la uşă […]

… ştii ceva, femeie? îngăduie-mi să opresc la colţul străzii să-mi las inima la vulcanizat poate reuşesc să mă ridic la nivelul stratului de omăt din privirea ce îngheaţă orice speranţă … aud ecoul îngheţ câteva ceasuri absurde la coada de la manufacturier se miră vecinul din partea dreaptă de celălalt absurd reper căci tot […]

O toamnă impară îmi bate în geamul camerei de oaspeţi. Rând pe rând tic-tacul timpului se apropie de secundele unui minut, ce înseamnă însăşi viaţa mea. O viaţă cât o clipă a unei lumi ce se întrepătrunde în alta, aşa cum şi eu mă pierd în negura timpului ce va pleca cândva lângă tatăl meu. […]

Îmi împreunez mâinile către Cer, în Ziua de Rusalii şi-mi aduc aminte de „Moşi”, de hăinuţele pe care ni le lua mama. Privesc o fotografie. Eu şi fratele meu în două sacouri „pepite”, el, mai bucălat, dar întotdeauna pus pe şotii. Doamne! Câte trăsnăi am mai făcut! Şi câte… „întunericiri neterminate”! – „De unde ai […]

S-a întunecat afară şi un zâmbet se amestecă cu o lacrimă, amintindu-mi cum ne „certa” tata, care nu putea duce până la capăt „misiunea”, pentru că-l buşea râsul. – „Întunericirea mamei voastre de… „brazi”! Adorm într-o singurătate năucitoare. Am avut o seară tristă. Prin faţa ochilor memoriei îmi trec imagini ce par a nu se […]

Îmi aprind o ţigară – ştiu că nu-ţi place, dar mă întorc pentru a privi o fotografie. De îndată gândul pleacă hoinar şi nostalgic spre copilărie, spre sevele sănătoase ale copilului şi bucuriei de la ţară, o parte a celui cu care tu, dragul meu tată, te mândreai, evident, numai că Dumnezeu a hotărât pentru […]

Îmi aşez fruntea în palmele anilor şi gândul pleacă aduceri-aminte. Doar tocul şi ciripitul păsărilor, din jurul mesei unde scriu, mă ajută să-mi scot din călimara sufletului o poveste a trecătorului, ce caută în buzunarul timpului cheia potrivită pentru a deschide o unică poartă. – Bună dimineaţa, trecătorule! Aud doar un ecou al cuvintelor meşteşugite […]

… niciodată să nu respiri adânc prin existenţa unui mâine dintr-o vază albă şi o floare roşie aşezate pe o masă încheiată cu dulceaţă de trandafiri bate vântul şi închide fereastra se sparge vaza peste degetele înţepate de fiecare spin ce-şi ţineau o unică tulpină în dreptul inimii cioburi iar spre lumina ochilor plecaţi soseşte […]

… scumpa mea maică prea bătrână anotimp cu aripi dintr-o frescă dăruit din inima-ţi pură şi mai e timp… îţi sărut timpul dăruit cu fructe lăsat a se trăi unul pe altul sădit în trunchiul ancorat de ramul tău măicuţă la colierul trecerii iscodesc izvorul cu mângâierile mâinilor tale ce ţi le răsplătesc lumină mereu […]

… te rog închide veioza de pe pardoseală mă doare pasul din ritmul singular printr-o ţară cuminte cu copii din linişte lucidă a becului economic ce luminează trecerea imaginară într-o singulară răscruce tresar învârte caierul cu genele plecate şi desluşeşte leacurile clorofilei din cercul copacului secular ce întârzie să lumineze întunericul de la ora două […]

… deschid fereastra împâclită seară de iarnă cu moliile cuvintelor trecute dar zâmbesc cu gândurile adunate în braţele fertile cândva spre maica mea prea albă ce într-o îmbrăţişare de azi în umbra pridvorului m-a mângâiat pe frunte şi preacurată mama-timp din strunitele viori ale fecundităţii a scris universul vieţii mele cu propria-i cerneală maica mea […]

ne cerne viaţa printr-un exerciţiu de matematică care are o singură necunoscută omenia muribundă trăieşte printre ticăloşii şcoliţi cu nasul pe sus ce nu-l mai ajunge prăjina cocoşată e cărarea dezbrăcată de idealuri învinse ruşinate de exilul unor fapte ce vorbesc ne închipuim unul din rezumatele de literatură care descriu esenţa unei picături de sânge […]

… merg în picioare şi-n măduva zilelor fiicele mele sunt şuvoiul de lumină şi muzica Soarelui dintr-un răsărit sunt starea de veghe în vara sufletească a unui interior însăşi aerul hrană o trăire fluidă la pieptul aşezat cu râs încremenit în existenţă pe poteca unui drum ce n-a rămas un primitiv pe străbătutul cuib din […]

Desenez cu-n penel imaginar împletit de trupul sufletului nici tac culorile-n taină nici vorbesc gânduri seduse de cămaşa vieţuirii tăcerea privirilor rămâne semn din cerc nestins fără ezitare un iris marginea sedusă sub gene scrie-n zâmbetul verde atingând dosul ţărânii îmbrăcata-i tăcere degetul umed poartă contur împletit în părul surprins şi-n pânza din şevalet aşează […]

In preajma Sărbătorilor Pascale, se găsesc oameni de bine care-şi amintesc de cei mulţi şi săraci. Fără a minimaliza importanţa spirituală a acestui moment, Paştele este un eveniment culinar. Revoluţia din ’89 a dat prilejul unor neaveniţi să apară pe scena politică, iar mielul a revenit în forţă în actualitatea românească, toţi se pot (?!) […]

m-am înveşmântat picuri spre tăcere ce-şi ploua viaţa cu foşnet precaut şi-n anotimpuri stă cuget liliacul ce-şi cotrobăieşte precizatul miros şi sfădindu-se cuvântu-n necuvinte cu orfană trăire relief se regăsesc îşi sprijină seva şi puterea frunţii de neprecizatul rost pe note de sens uvertura trezesc fertilul din arid precizatul bemol din (ne)precizatul portativ.

Nu meritele trecutului trebuie să ne împăuneze, ci ceea ce suntem în stare să facem azi. Şi azi, o spun cu toată convingerea, reprezentanţii din administraţia locală şi judeţeană n-au găsit încă nici mijloacele şi nici formele prin care să ieşim din mediocritatea prezentului. În necurmata sa curgere, timpul se dovedeşte perfid şi, adesea, halucinant […]

Nu vreau să fiu cinic, dar mă întreb la ce se poate gândi un „şef” din administraţia locală sau judeţeană, în momentul când ştie că, în curând, nu va mai fi privilegiat? Că nu a achiziţionat cine ştie ce maşină sau nu a încheiat încă vreo afacere profitabilă? Sau, pur şi simplu, şi-ar dori alte […]

m-am stabilit în verbul a exista dimineţi în dana unui atribut mulţumit de răspunsul definit respirând dimpreună sens unicitatea-ţi necolorată de fard îmbrăţişează sensu-mi tomnatic de gânduri ploioase în pajişti crude conul de brad înflorat sens între subiect şi predicat din întrebare m-ai găsit răspuns neamuţit în lumea ta mă simt chemat cel căutat sens.

Iată că, privind cu obiectivitate şi detaşare, adun cuvintele din călimara momentului şi le aştern în acest colţ de pagină, dintr-o idee receptată, cândva, de la un actual candidat la fotoliul de primar al municipiului Târgovişte. Pălăria din fetru este unicat şi nu poate sta decât pe capul celui potrivit. Pentru unii este Fata Morgana […]

Sunt nenumărate momentele din viaţă când nu ne gândim decât la noi, asta pentru că nu mai avem scrupule. Numai nenorocirea ne mai uneşte! Doar atunci ne mai aducem aminte că suntem muritori, că avem nevoie de dragostea şi ajutorul aproapelui. Construim lucruri frumoase pentru noi înşine, dăruind în schimb tot ceea ce nu am […]

rescriu cu măsură în tăcere să nu topesc timpul amestec pe umerii goi inele de cerc furate din viaţă ca verb mi-au hărăzit iubirea s-o port venind azi izvor spre mare măsura în miniatură trăiesc o culoare grăunte de nisip din clepsidra ce-şi cerne timpul în picioare.

m-ai găsit strigăt în noapte şi-ţi doreai să faci din lacrimi de lumină pe obrazul de şoapte împăcare m-ai văzut omul din pete ce va să vadă dantela din pânza aşternută trăirilor descătuşate le-ai dat necuprinsul m-ai aşezat lumină peste noi acoperind trupurile cu ea ne-am îndrăgostit de mâine între trup şi suflet împlinirea.

m-ai deschis la pagina cincizeci şi trei pe deasupra filei aduna-n vocalele destinului scorpionii din grădinile verzi m-ai aşezat o destinaţie şi doi zboară cu rod în pântec melodios valsul sărut de izvor buzele-mi uda m-ai sădit pretutindeni şi împlinirile-mi veghezi cu ochii la singura carte val de noiembrie.

mă găsesc o duminică aşezată-n calendarul tău desenat pe buzele seduse de trup trăiri ating apropierea presărat pe covorul verde cu iarbă cosită mirosul tău trăire împletesc clipe-n priviri pe sânul zilei ce trece agale spre mâine aşteptându-mă presimţirea trăirilor.

Cuvântu-mi mângâie inima copacului îngemănat lumină şi cunoaştere iubirea mă atinge uitarea-i departe odihnesc privirea în smerenie şi dor lumina din zori mă trezeşte cuminte coboară măiestru pe geana-mi dormită în braţele tale curcubee smaralde dănţuiesc pe buze-mi sărutul-noroc urc în spirală să-ţi sărut ochii respirând magic în dimineaţa născândă genuni ce fecundă trăiri dimpreună […]

Faptul că ascultăm colinde, ţine de viaţa noastră culturală şi mai puţin de sărbătoare. Colinda „se dă” cui are nevoie şi toţi avem nevoie. Ca s-o „dai”, trebuie să faci efortul să mergi la casa omului, să i-o „duci”. Firesc este ca şi gazda să-ţi răsplătească urarea, colinda nefiind ceva despre care să spui „Mulţumesc, […]

am deschis geana unui nou început ca pe un argument esenţial mi-ai acoperit buzele cu straturi de iubire cicatrizându-mi rănile deschise am surâs în faţa dimineţii sufletului tău plin de perle dintr-o stridie aparte a fost sortit întârziat mie grăunte de nisip porţia de fericire legat în ancora albastră o perlă din rana vindecată m-am […]

Ce poate fi mai minunat decât o petală de crizantemă într-o notă muzicală de pe portativ? Poate vocea interpretului sau poate o coardă din vioara ce „plânge” melodia unei romanţe. Ce poate fi mai superb decât o aniversare – a XXXX-a ediţie a Festivalului Concurs Naţional de Interpretare şi Creaţie „Crizantema de Aur” – Târgovişte […]

O nouă zi de vară dăruind prospeţime unui pas, o altă dimineaţă scriind istoria luminii-dragoste. Aşez adierea trăirii în respectul pentru existenţa femeii ce-i sărbătoarea timpului meu, a visului cu chip de iubire. O fascinantă melodie răzbate sub aripa prezentului cu destinaţie, acompaniată de vioara sufletului pereche-nepereche, iubind păcatele ce devin dorinţe. Prezent la poarta […]

Valsează opaiţul din pridvorul însetat picurând pe buze dorinţe mustesc privirea brumată se-nchide-n şoldul dezgolit nimic nu-i fără rost şi rătăcit mai fac un pas pe ritmul de ieri şi se opresc setoasă trăirea se uită plecată pe sânul ce-şi cere curcubeul dorinţei din pasul de vals rămân mai în urmă miresme ce doar însoţesc […]

Închid ochii şi mă regăsesc în preajma naşterii unui săptămânal. Era atunci, aici şi acolo, un prieten ce-mi deschidea o călimară pentru a pleca către cititorii mei cu gânduri de suflet pentru sufletele sensibile. Era anul 2000 şi se întipărea IMPACT în SCORPION. Se tipărea IMPACT pentru viaţă! Era aici la „comandă” VALI LUCA, acum […]

am alergat necontenit să-mi sfredelesc curajul din ochiul de rouă deschis de pleoapa rugăciunii aşezată pe pragul desenat de firul firav din Eden m-am agăţat liană mi-am întins palmele şi-am mângâiat destinul de pe fruntea crestată iar gândul împăcat de nufăr pluteşte şi oglindindu-se-n apă sărută un murmur de ieri acum înrădăcinat liană şi-au adunat […]

Încotro, Măria sa Familia? Încotro, temeiul familiei româneşti? Către străinătate? Străini vom deveni! Citesc la nesfârşit o sensibilă frază rostită de Brâncuşi, dar niciodată nu mă satur să-i sorb înţelesurile: „Atunci când am încetat să mai fim copii, înseamnă că deja am murit”. Există semeni de-ai noştri care par a se fi născut oameni maturi, […]

Dezleg un cearcăn din chinga sedusă de zâmbetul urcat în car cu roţi de lemn şi dor de şes spre verde crud mi-e sete-n suflet tăpşanul îl zăresc petrec o mână peste alta miros de buze simt în iarbă un greier a uitat să cânte se vede clar e ruptă-i coarda chindiile-l zoresc adie clipa […]

Un prestigios institut de studii în domeniul economiei din Europa de Vest a ajuns la concluzia că „România deţine un loc codaş şi în privinţa nivelului de trai”. Nu ştiu dacă suntem chiar cei din urmă, dar cu rezultatele noastre economice de până acum, nu putem spera să ne aflăm prea departe de ultimul loc, […]

Există ierarhii de tot felul. Şi fiecare reprezentant al unei îndeletniciri trage spuza – cum se zice – pe turta lui. Profesorii, mereu trataţi nemeritat la… recompense, cred că aportul lor este remarcabil în formarea unor generaţii (ceea ce e şi adevărat!). Jurnaliştii – cel puţin infatuaţii – cred că ei sunt „buricul pământului” şi […]

Trezesc dimineţile un cânt în surdină magic refren ce-mpleteşte-n şuviţe sărutări ce-ating trup de mireasă pe margine de pat visul aşează. Regăsesc trupul bogat odihnind viaţă purtând peste timpuri refrenul iubirii călător împreună cu ceasul dedus la dor de perna mirosind agavă. Preţuiesc în mii de feluri timpul rămas ce-mpinge trăgând înapoi o viaţă purtând […]

Un început de singurătate şi parcă plec din mine, în timp ce ideile rămân pentru o zi pe care o întâmpin cu braţele deschise către… o altă zi pe care încerc să o înţeleg. Plouă în oraşul meu, plouă în sufletul meu şiroaie de nefericire. Încerc să le pun stăvilar, dar geamătul din adânc mă […]

în sufletu-mi fericirea picură auzul din ploaia cu izvor de glas pe mâna-mi stângă felinar de inel mi-am cuibărit privirea între degete împreunate sunt fir de iarbă pentru a exista ploaie iar liber plimbându-mă prin gânduri ascult vorbirea fără sunet în liman apusul auriu dă sensul rostuit de albină şi floare se aud paşi în […]

am încetat să tot aştept destinaţia călătoriei mototolindu-mi inima în flămândul ridat am rămas puţin din mine licur mărunt adunat în adâncul odihnei prăfuite reverenţă cu-n zâmbet uitat pe respiraţia unui obraz aleasă simţire privesc sunt călătoria albă în lista vieţii mă găsesc o lumânare ce nu pierde nimic aprinzându-te pe tine.

fecundezi irisul udat din sedusa-mi trăire îmi potoleşti setea alipindu-ţi buzele aprinse de izvorul alb tragi viaţa-mi înapoi respirând cu-n senin broderia reverului de timp arcuş ai aşezat din coarda ce s-a trezit Bi…

am trezit privirea nu pentru a mă vedea ci pentru a fi zâmbetul tău îndrăgostit prinzându-mi mâna de atingerea inimii exişti doar una singură întrega lume recunoştinţă-n încredere de-a şti cine sunt…

Pocalul fericirii trezeşte alte dimineţi cândva apuse-n cascade de uitare prezent răsărit şopteşte-n fereşti oprind tainele iubirii cu mâinile goale. Plutesc peste timp curgând un zâmbet în dreptul inimii ce-n paşi cadenţaţi rotesc universul din suflete renăscute început de permanenţă iubire albă visare. Păstrez parfum în zorii altor dimineţi din trupul de foc al nopţilor […]

ridic pleoapele din caligrafia de veghe a aşteptărilor din anotimp ochii deschişi şlefuiesc portativul dimineţii în simfonia iubirii vara memoriei mâna-mi atinge de cuvintele buzelor strâng în pumni fericirea devenită cascadă de visare în taina nupţială aplec sufletul peste ortografia albastră a scrisului omenesc n-aş vrea să ies consemnat într-un refren o notă falsă.

Răsfoiesc la poarta-ncărunţirii înveşmântat ţesătură de vise adorm pleoapa pe sărutări retrăind toamna. Aduceri aminte cânt melancolie făgăduinţă s-aude-n speranţă început al punţilor de taină regăsind toamna. Şoapte demne răsucesc gândul rodire promisă trăieşte rostire cuprinderi de buze aprinse mângâind toamna. Silabele ochilor logodesc iubire potolind înlănţuiri de trupuri regăsite semn din genune trăind toamna. […]

Am spus în această seară, după ultimul sărut, că aş dori să-mi scriu trăirea într-un prezent al sufletului. Unul cu totul special, aşa cum eşti şi tu pentru mine. Voi scrie fără imaginaţie, aşternând pe coala pură, ca iubirea pentru tine, ceea ce simt nu ceea ce-mi închipui. Nu-mi pot permite luxul trăirii imaginative în […]

descreţesc fruntea din perna languroasă ce mângâie obrazul de nesomn ridic cu sete o secundă pe minutarul flămând un ochi adorm senin sărut paşii mirosind verde cercelul crud ce privea buze surate din roşu pe margine durând un semn trezit dorinţă descifrez visul pe sânul uitat în roua sedusă de tăceri m-aşez o respiraţie pe […]

mi-am plecat un colţ de gând peste pervazul destinului rescriind arcul de timp ce mi-a fost scris demult un cerc răstălmăcesc visul din iarbă tresăltând a vers copilăria desenez acum în palmă şi mă aplec sărutându-ţi mâna simt că respir miresme din arcul de cerc clipite pe cadranul vechi mă regăsesc în ceasul străvechi străluceşte […]

Scriu pentru tine un jurnal, unul cu totul special, aşa cum eşti şi tu pentru mine. Voi scrie fără imaginaţie, aşternând pe pergamentul imaculat ceea ce-mi simte sufletul, nu ceea ce-mi închipui. Nu-mi pot permite luxul trăirii imaginative în ceea ce te priveşte. Mi-am legat mâinile şi picioarele, ochii, buzele şi rostirea îndreaptându-mă mereu spre […]

Mi-am pus căpătâi cuvântul pe fruntea sufletului şoptind strigătul irisul vieţii priveam. Mi-am desenat piscuri pe cer fără fard curcubeul brăzdând buzele ţesea destinul priveam. Mi-am rămas dator trecerea găsindu-mă soarta renăscând suflet fost-a scris priveam.

mai salutat cu-n zâmbet când mi-am prins rădăcina de tine simţind respiraţia pe obraz m-ai ales din adâncul sevei am găsit şansele ratate copac matur cu puţine crengi rămase ce vor cădea cândva dar frunză cu frunză îmi fac viaţa frumoasă vântul m-a rănit dragostea m-a vindecat nu timpul trecut şi rămas iubesc pământul din […]

Intreb si eu asa… Am avut o poezie postata si dupa o zi a fost scoasa de pe prima pagina. De ce? Vali Nitu P.S. No comment

mai îngenunchez o noapte aninându-i cercelul pe destinaţia mersului trăind călătoria mai trezesc o dimineaţă cu degetul petală pe florile zorilor amestec sărut şi culori mai dansez un gând fără să mă privească aplauzele trec pentru învingătorul uitat mai hrănesc o clipă revărsată pe coapsa flămândă încetând să tot aştept o noapte spre zi dintr-o […]

Pe fruntea toropită cu rost m-ai găsit val ucis la ţărm refren oprit în refluxul dojenind nudismul seducerilor dorite strigam vântul fără tine din lemnul ud de vioară ortografia notelor din portativ mă înveşmânta în auzul tăcerii m-ai găsit dimineţi păstrate din ceaţa trecută senin colţ din eşarfă desprins în geografia privirii sărutări reavene

visez munţii şi mă văd piscul… atingând albastrul fiinţei tale visez copacii şi mă văd secular hrănindu-mi viaţa din seva trăirilor tale visez fluviul şi mă văd picătură prelingându-se pe deasupra buzelor tale visez marea şi mă văd ţărm dăruindu-ţi linişte neliniştii tale visez lanul şi mă văd floare de mac purpuriul iubirii frumuseţe aurie […]

cingătoarea brâului de flori descalţă iarna vântul aleargă o frunză ruginie rămasă pribeagă în jocul de domino aşez cinci lângă cinci Cele Zece Porunci pe cumpăna din adâncul albastru curcubeul de ani surâde zumzet din cochilia fecundă pe trup răsădesc primăvara muguri de iubire mângâie pământul cu roua din cerul privirii te îmbrăţişează secunda semănând […]

Păşind în nopţi de toamnă arhipline de singurătate cugetăm la astă viaţă disecând-o fapte. Tumultul din cursul zilei uneori parcă-i aberant plecăm doar singuri acolo în neant. Atâtea-s zbateri inutile lupta ce ne desparte clipele de iubire în zile deşarte. Împotriva simplei raţiuni clevetim ce este sfânt visând la nemurire uităm de pământ. Pământ am […]

M-am căutat în dimineţi ruginite de nepăsare şi m-am găsit rodesc maci surâzători cu fruntea pe eden izvorul pulsează eternul din sepale fecundat cu buze carnale ochiul uitat pe corset de lujerul ce curtează serata în paşi de vals seduce unduirea-n buchet roşu’ şi macul

am chef să fluier în cap am vară mă uit în ochii ei şi aş sta primăveri m-a recunoscut declarându-mi iubire magnolia de la fereastră înflorită odată cu speranţa în irisul unei priviri pe trupul semănat renăscut ca o natură sub forma de floare preţuind-o în locul diamantelor fără suflet grădina iubirii preferată trăieşte mereu […]

O seară câinoasă de septembrie, parc’am fi în plină iarnă. Alături de strălucirea ochilor ei am atins un deget ce este însemnat pentru totdeauna cu cerc diamantat, ca şi iubirea din sufletele pereche. Ce aş putea face mai mult decât să-i simt respiraţia şi să o am aproape? Poate să mă întorc în timp şi […]

îmi ridic mâna şi nu pot să-mi desfac rădăcina din nasturele agăţat în oaza destinului muguri pe umeri împletesc flori din şuviţe cărunte ce lasă încă libere atingeri uitate-n viitor dar îmi ajut fruntea şi mă sprijin pe sânii ferecaţi de privirea semănată din înaltul sedus buze pe trup desenează dorinţe dintr-o soartă ce face […]

Deschid cămaşa zorilor surprinsă cu decolteul surâzând senin şuviţa de păr rebelă trezeşte buze de rubin dormitând pe sâni sărută cercelul de ambră legat de curcubeul iubirii zămislite în coroniţa din vise broderiile de hiacint aştern dimineţile zilei ce zâmbeşte pe fruntea de seară inelul

Mi-am aşezat capul împodobit sărutări din firul primăvăratic cu buze mirosind ghiocei în brazda ce mai asudă bătăile inimii ei împletesc roşul din vene cu albul de omăt trecut mărţişor din mâini de vreme agăţat la pieptul sedus un simbol de iubire respiră alt început

Îmi aplec geana sângerândă pe ochii agăţaţi în pânza de păianjen a irişilor din vaza albă de viaţă mă rog dar iar asudă palma ce sprijină seara pâlpâie speranţe pătuţul din spital de viaţă îngenunchează puterea de bunic pe spătarul nopţilor uitate mă regăsesc începutul trecut de viaţă s-a născut Anisia sub bolovanul de destin […]

înnoptez cu mâna-n dimineţi somnoroase depănând fuiorul de visare alunecat spre tăceri descrise în patina cătunului depărtare desenat cu flori e geamul îngheţat de suflarea din trupul plăpând ce trezeşte cu-n ochi umed de ceaţă buzele arse de timp singurătate sărut cuvântul ce-mi duce dorul legănat de fărâma rămasă pe marginea apusului de zi iubindu-mă […]

O altă seară de noiembrie în care ating aripa visului continuând zborul alături de ea. Plăcerea atingerii, din nevoia de tandreţe, stârneşte forţa simţului tactil. Iubita mea, Bi, are cea mai fină piele din lume. E adevărat, nu ştiu cum o fi pielea tuturor femeilor de pe planetă, aşa că îmi îngădui să vorbesc în […]

îmi aştern buzele în palme ce-mi rostesc ademenirea surâd şi strâng în pumn mirificul buchet se-ntinde arcul din sprâncene ţinteşte sânul dezgolit opreşte mersul doar o vreme de început fără sfârşit.

nu vrea să doarmă dimineaţa restituită cearşafuri însorite urcă albă polen pentru vise contur pe clape de ape sărutul de iarbă m-a găsit cu ochii deschişi de faţă cu dragostea aşternut mi-am aşezat iris rezemat pe inel albastru mă repet acoperiş de ploi cu mâinile goale mă prind în cercul ortografiei orizont de mâine fără […]

Ce urmăresc ziarele, revistele, mass-media în general, când, cu ocazia sărbătorilor le dedică acestora spaţii foarte ample? Din moment ce beneficiarii mesajelor se află în sărbătoare, nu face să le vorbeşti numai despre politică sau sport. Dacă ar fi aşa ar mai merge treaba, teamă mi-e însă că mai poate interveni ceva, de pildă, părerea […]

Ne naştem visând să devenim ceea ce ne place şi părinţii noştri ne sunt alături, pentru a creşte sănătoşi, deştepţi şi… înalţi. De ce înalţi? Poate, pentru a deveni jandarmi. Uneori, viaţa ne joacă feste, asta pentru că genetic nu putem depăşi 1,73 metri, ca înălţime, bineînţeles. Cine este de vină? Centimetrul?! Doi centimetri?! Oare […]

Probabil pentru că sunt un om al momentului, probabil că sunt un tip pragmatic. Nu pot decât, să vă mulţumesc! Să privim din trei unghiuri aceeaşi imagine convenţională : culcat la rădăcina unui pom cineva urmăreşte căderea fructului copt, tocmai bun să-l mănânce. La prima vedere e vorba de un ins leneş, profitor absolut, care […]

Când te naşti, ceasul vieţii se porneşte: tac, tic –tac şi, ajungi pe drumul vieţii cu-ntrebarea: ce fac? Până a afla răspunsul, te şi afli în vâltoare, către locul ce ţi-e datul pe pământu’acesta! Tot ce-a răsărit se-ndreaptă spre amiază, apoi dispare după ce, mai întâi, spune pentru ce-a venit pe lume. Dacă are ce […]

După câteva mii de ani de cultură europeană, din ce în ce mai accelerată, profesionalizată, specializată, numai printr-o graţie mai poţi primi lucrurile aşa cum sunt. Realul nu ţi se mai dă pur şi simplu. Poate doar mamelor noastre, acolo la ţară, când sapă în grădină sau merg la pârâu el i se dăruie, i […]

Lăcrimează ploaia ferestre deschid geană albă tresare inelar şoptind buze solare aşteaptă sărutul. Închină talisman rugăciune trăieşte iubire albastră desţelenită femeie arzând îmbrăţişări celeste dorinţă sărutul. Dansează trăirea urmează senin zâmbet presară întinse chemări adunând bucurii neavute vreodată sărutul. Împlinită aşteptarea durează cadenţat binOM etern retrăieşte popasul fericind destinul divin serbează sărutul.

Parcurg un timp ce-l credeam pierdut. Îl îmbrăţişez mergând în picioare şi-l privesc acolo către înalt, văzându-l un suflet bun în braţele strânse-n ploaia de lacrimi a iubirii. Fiecare picătură pleca, o alta rămânea să meargă, tot mai departe. Din adâncuri, o ploaie de lacrimi m-a cutremurat şi, abia atunci am înţeles ce înseamnă iubirea. […]

Aş vrea să pot să-mi apropii, în fiecare clipă, buzele, ochii şi trupul de trăirea cântecului inimii tale. Ar fi acordul perfect ce însoţeşte fiecare notă a gândului din dansul înlănţuirii braţelor noastre, un dans ce va fi veşnic picătura din întregul torent al vieţii. O seară din cerul ce acoperă cu o mantie de […]

Azi, din nou, viaţa s-a supărat pe mine. Iar am iubit-o prea mult, iar am sufocat-o cu veşnicul meu zâmbet, iar am jignit-o cu optimismul meu dintotdeauna. Nu-i place s-o domin, nu i-a plăcut niciodată. Ar vrea să mă târăsc prin gropi, tot căutând la surâsuri bine căptuşite sub bancnote. Mi-a zis într-o noapte că […]

Privesc cu ochii minţii şi sufletului aduceri aminte dintr-un timp aievea, ce pare a fi al meu. Şi, chiar este! Adun fărâme din anii ce mi-au marcat existenţa şi abia acum, datorită înţelesului numit „o singură viaţă”, încep să preţuiesc întregul. Cum poate fi definit el – întregul? Simplu, poate mai simplu decât am crezut […]

Acest articol mi-a fost sugerat de o scrisoare primită de la o tânără de 25 de ani, Mariana Nicolescu din Târgovişte, care m-a tot ridicat în slăvi pentru firea mea atât de sensibilă. Ştii ceva? De multe ori aş dori să nu mai fiu aşa! Dar asta-i firea mea… ce să fac? Ce este fericirea? […]

Cred că noi suntem campioni la… stat. Statul la coadă, statul… degeaba, statul cu mâna întinsă, statul cu ochii pe capra vecinului, etc. Stăm bine cu… statul! Am mers la o instituţie şi de-atâta stat la coadă m-am înfuriat pentru că funcţionarul, bugetar sadea, mi-a spus că nu se grăbeşte că „de la stat îi […]

Iubesc oamenii ce trec privind prezentul cu destinaţie şi curgere prin timp. Şi eu… am devenit bogat, am descoperit timpul şi, mergând în picioare încep o nouă călătorie spre ziua de mâine. Îţi mulţumesc ţie fluviu de lumină, te rog să fii mai tare decât timpul şi să-l poţi vedea întreg. Îmi place să vorbesc […]

În afara unei „spume” străvezii, nu mai încălzeşte pe nimeni faptul că şi în ţările cu aşa-zisă democraţie solidă, către care am fost dresaţi să privim cu jind, starea infracţională se ridică la cote înalte. Deşi noi suntem frecvent arătaţi cu degetul, cele mai aberante violenţe se petrec în ţările amintite, unde e normal să […]

Cred că noi oamenii, în general, alocăm mai mult timp cunoaşterii mediului şi celor din jurul nostru, decât cunoaşterii sinelui. De ce oare? Nu este mult mai important să te familiarizezi întâi cu km 0 al fiinţei tale şi abia apoi să începi să explorezi? Şi cum te poţi apăra în faţa celor care te […]

Nenumăraţi recidivişti periculoşi umblă fără grijă printre noi şi-şi văd liniştiţi de treburile lor. Adică fură, tâlhăresc, violează, ucid… cine să fie vinovatul ? Nu e deloc secret faptul – mărturisit cu nemulţumire firească, dar şi cu oarecare „sfială”, de numeroşi poliţişti – că îngăduitoarelor noastre legi şi sancţiuni penale li se alătură, frecvent, clemenţa […]

Putem să nu agreăm, dar trebuie să înţelegem aşa-zisa nostalgie – nu musai după un regim politic, ci după o anume securitate a vieţii personale şi comunitare, sentiment pierdut, ce reiese, uneori explicit, şi din câteva scrisori ale cititorilor ziarului meu. „Înainte, mergeam pe stradă, noaptea, fără să ne fie frică decât că ne întâlnim […]

Izbucnit nu se ştie de când şi perpetuat de-a lungul timpului, cu perioade mai lungi sau mai scurte de război sau de acalmie, războiul dintre femei şi bărbaţi, precum misiunile de pacificare ale americanilor, pare veşnic. Aproape cu oricare dintre membrii unei „tabere” discuţi, îşi apără cu îndârjire punctul de vedere, ajuns aproape la fel […]

Noi românii spunem deseori că nu poţi cere omului ce nu are, ceea ce este perfect logic. Prin educaţie, cunoscând calităţile şi defectele semenilor noştri, înţelegându-i şi acceptându-i aşa cum sunt, putem practic să ne înţelegem cu toată lumea. Dar, pentru a şti ce poţi cere cuiva, trebuie mai întâi să ştii ce poate el […]