Author: Stefan N. Maier

A avea “Românie la pălărie” e o formă de a spune că port România cu mine așa cum aș purta un obiect de îmbrăcăminte mai degrabă decorativ decât strict necesar. Chiar mai puțin decât atât, deoarece îmi imaginez România ca pe o pană roș-galben-albastră la pălăria mea, alături de alte pene, animate de culorile altor națiuni și culturi pe care mi le-am apropiat din clipa copilăriei în care mi-am dat seama că naționalismul nu doar că nu e bun la nimic, dar are și o tendință atavica de a se transforma tot timpul în ceva murdar, otrăvitor, josnic…

Pentru cine mai scriem? Pentru din ce în ce mai puţini, din o mie şi una de cauze. Primo, pentru că “nimeni nu mai citeşte”. Discutăm de “a citi” nu în sensul de a lua la cunoştinţă micile note informative lipite pe geamuri, de a percepe dintr-o privire tăbliţele pe care scrie “WC Bărbaţi” sau “WC Femei”, de a parcurge în diagonală mica publicitate, rubrica “Decese” şi altele asemănătoare

Acţionând mereu ca şi când n-ai să mori niciodată

Una peste alta, Netanyahu a făcut bine adresându-se Congresului SUA iar evaluarea mea este că se produce un fenomen mult mai amplu, neexistând nici cea mai mică breşă în relaţiile americano-israeliene ori între Obama şi Netaniahu. Spun asta pentru că după discursul primului ministru israelian, preţul acordului pe care trebuie să-l semneze Iranul a crescut pentru Iran.

În parcarea supermarketului, călcaţi de-o maşină / în ramele lor mari, am găsit astăzi / o pereche de ochelari…

Cine a scris poeziile mele?

La Muzeul Naţional al Femeilor în Arte, aflat în centrul Washingtonului a avut loc în seara zilei de 2 octombrie evenimentul lansării unei noi organizaţii Româno-Americane: ALIANŢA.

Dacă aveţi curiozitatea de a retrăi alături de mine filmul subiectiv al acestei seri şi să reflectăm împreună la ce ar putea aduce o nouă organizaţie de acest gen la oferta deja existentă de comunicare şi parteneriat între SUA şi România, vă invit să parcurgeţi rândurile de mai jos.

Problema lui X nu este că nu poate să rezolve aproape orice problemă.

X are o dublă problemă de fapt: pe de o parte nu are probleme iar pe de alta vrea să rezolve toate problemele.

Însăşi această situaţie este o problemă. Cum se rezolva ea?

Aş vrea foarte mult să greşesc şi vă provoc să mă contraziceţi. Dar am rugămintea să nu-mi veniţi cu stiloul lui Petrache Poenaru, Poarta Sărutului, sărmăluţe cu mămăliguţă sau Enescu s.a.m.d. Aş vrea să aud motive noi, din anul 2000 încoace dacă se poate, serioase şi autentice pentru care n-ar trebui să spun “Good Bye, Romanian culture!”

Nu, nu este vorba de un peste uriaş prins de un pescar norocos şi cu muşchii suficient de tari pentru a scoate din apă o astfel de namilă. Nu este vorba nici de un timp în care cineva a dormit neîntrerupt, fiind hrănit pe cale artificială.

ACUM trece de la ediţia săptămânală la ediţia continuă. Veţi putea distinge uşor materialele apărute în ultimele 7 zile prin faptul că au data de apariţie colorată în verde.

Varietăţii mesajelor parazite din Internet, constat, li s-a adăugat de azi mesajul unei fete “singură, frumoasă şi cu aspect elegant” care “ştie” limba română.

Am primit o lista actualizata a donatiilor pentru soldatul roman triplu amputat Florinel Enache, pe care v-o prezentam mai jos:

Am aproape 55 // şi nu ştiu ce vreau să fiu. // Dar ştiu ce vreau să nu fiu!

…am făcut repede o captură de ecran parţială a articolului, de teamă ca nu cumva duşmanii României, aflând de apariţia lui să trântească vreun blestem sau vreo vrăjitorie asupra ziarului care şi-a permis să aducă în atenţia opiniei publice preocupările atât de remarcabile ale Academiei Militare. Iat-o mai jos.

N-am întâlnit nicăieri vreo propunere ca această imagine să fie trimisă Ambasadei României din Canada (o facem noi, pe această cale) pentru a-i întreba dacă ştiu ceva despre ea şi dacă au făcut ceva pentru a elimina România din listă

Ce înţelegem noi din acest ecou? Păi exact ceea ce spune, şi anume că respectivul, care nu se străduie nici măcar să-şi asigure anonimatul, pagina lui web putând fi uşor găsită în Internet, adresează fără cea mai mică jenă o ameninţare de natură sexuală unei doamne care are opinii împotriva discriminării minorităţilor sexuale. Ba, chiar, preocupat de o posibilă interpretare că nu ar mai avea destulă energie (legată de acel “mai la tinereţe”), revine şi adăugă că ar putea şi acum, de parcă ar interesa pe cineva. Va las să comentaţi acest exemplu…

Ultimele regrete că am plecat definitiv din România le-am avut azi, 30 septembrie 2012, la ora 13:05.

Cred totodată că numirea sa ca ministru nu este foarte inspirată, având în vedere contextul deficitului de imagine pe plan internațional cu care se confruntă guvernul Ponta.

Traian Băsescu a pierdut, cel puţin momentan. De ce?

Poooftim? Da, chiar aşa. Vecinilor de deasupra, plecaţi în vacanţă, li se deconectase furtunul de alimentare cu apa de la maşina de spălat automată şi apa curgea, curgea… ajunsese deja la etajul unu de la etajul cinci, iar noi stăteam la etajul patru. Pereţi spălaţi, covoare plutitoare, apa oprită (cineva avusese inspiraţia să oprească apa de pe întreaga coloană, într-un final, spre disperarea celor de la 8 care aveau un botez).

Chipul uman

Am plecat fără pretenţii. De fapt, nu atât ca să mă realizez, eram prea “bătrân” deja la peste 40 de ani, cât ca să am şansa unei ratări pe cont propriu, adică să am o viaţă a mea, în care să fiu eu cel răspunzător de eşecuri şi victorii, nu să-mi rateze alţii viaţa. Numesc această şansă libertate. Nimic nu e ca libertatea!

Adresez, la rândul meu această rugăminte, cititorilor ACUM. Studiul lui Bruno poate fundamenta investiţii europene de amploare în România. Aşadar completând chestionarul e un mic ajutor potenţial pe care îl acordaţi ţării.

N-am fost întotdeauna atât de deştept pe cât sunt astăzi, deşi mă consider în continuare tot un prost şi un naiv, „calităţi” pe care probabil n-am să pot să mi le dezatribui vreodată. Îmi plac versurile unui cântec de muzică country, care sună în traducere liberă cam aşa: „Nu mai sunt la fel de bun pe cât am fost odată, dar o dată sunt la fel de bun pe cât am fost dintotdeauna”.

Pentru 31 octombrie, Organizţia Naţiunilor Unite a invitat fiecare ţară să-şi desemneze un nou-născut ca fiind cetăţeanul cu numărul 7.000.000.000 al planetei.

Dacă nu avem articole într-o săptămână, lansăm subiecte prin această rubrică şi vă invităm să comentaţi.

Un moderator va face tot posibilul să aprobe cât se poate de repede şi fără modificări ceea ce propuneţi spre apariţie!

Propuneţi, prin comentarii postate la această invitaţie, subiecte de discuţie. Cele mai bune propuneri vor fi alese imediat pentru lansare, de către redacţie.

Nu scriu aceste rânduri pentru a comenta cum văd lucrurile sub forma unui bilanţ după zece ani, dacă am făcut bine sau rău. Aş fi putut foarte bine să îmi termin misiunea, din care mai aveam un an (deşi mi s-ar fi părut oricum inacceptabil să desfăşor o activitate diplomatică avându-i ca şefi pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase)

Dar există şi o parte a activităţii noastre care este legată de un „minerit al gândirii”: modul în care ne alegem prietenii, selectarea unei cariere, evoluţia personală. Filtrăm prin raţionamente, sentimente, atitudini, oferta necontenită de împrejurări sociale diverse în care ne aflăm. Probabil ATITUDINEA este, mai presus de raţionamente şi sentimente, factorul determinant în acest gen de „minerit”. Dar acesta este poate un subiect pentru o viitoare temă de meditaţie. De data aceasta însă mă voi folosi de pretext pentru a rememora o zi specială din viaţa mea: 13 iunie 1990.

Pentru unii dintre noi însă, care acceptă drept adevărate numai experienţele care pot avea aceleaşi rezultate în aceleaşi repetabile condiţii, chiar dacă este vorba de exprimarea acestor rezultate în nori probabilistici, problema „moştenirii” devine una complicată.

Mă întreb şi vă întreb însă, au rost reajustările unilaterale în raport cu cei care ne-au făcut cândva un rău, nu sunt dispuşi să-şi recunoască gesturile maliţioase, să-şi ceară iertare pentru minciuni, defăimări, atacuri? Până unde ar trebui să meargă toleranţa, inclusiv cea faţă de noi înşine, faţă de propriile noastre principii? Cât de fixe pot fi aceste principii, având în vedere dinamica individuală a fiecăruia dintre noi?

Scriind, autorii încearcă să-şi îndeplinească propria dorinţă de a face un gest de calitate – mai precis, de a spune cât mai fidel ce gândesc, de a comunica adevăruri pe care ei le consideră viabile, din perspectiva individuală şi, nu de puţine ori, sub influenţa cunoaşterii extinse pe care le-au oferit-o experienţa de viaţa, cultura, călătoriile, lecturile.

După eşecul politicilor afirmative, care prevedeau admiterea în universităţile de stat a unor procente prestabilite din cadrul minorităţilor, America s-a văzut în faţa unei provocări de proporţii: cum să atragi totuşi în circuitul central de valori sociale, economice şi culturale categorii întregi ale populaţiei, care contribuie la fel ca toata lumea la bunăstarea naţiunii?

Mai trebuie ieşit din când în când din această zonă de confort. Ajută la imunitate, la realism, la capacitatea de a privi şi înţelege o mulţime de lucruri aşa cum sunt în realitate, nu doar cum de informează alţii că sunt.

…totuşi privind în jurul meu constat concomitent o creştere exponenţială a cantităţii de biţi emişi în scopul de a comunica şi o descreştere a substanţei relevante conţinută de aceştia, parcă pentru a confirma o zicere a lui Albert Einstein potrivit căreia cantitatea de inteligenţă de pe Pământ este constantă, dar populaţia este în continuă creştere.

La zile bune după aşa-zisele dezvăluiri ale Wikileaks cu privire la atmosfera dâmboviţeană, mă alătur şi eu celor cincizeci de mii de analişti care au întors această vâjâială mediatică pe toate părţile, cu un comentariu.

Dacă există printre cititorii revistei ACUM persoane interesate de o oportunitate de a ne „demasca”, le-o ofer astăzi.

Într-un limbaj cât se poate de decent si documentat pe baza unor materiale apărute în revistă, cu citatele corespunzătoare, dovediţi-ne că nu suntem ceea ce pretindem că suntem sau că schimbăm esenţa regulilor jocului pe parcurs, de aşa natură încât să fim mereu în avantaj, cu orice preţ. Atenţie la context. Vom publica aceste demonstraţii, vom explica, ne vom cere scuzele de rigoare dacă este cazul, arătând unde este eroarea (dv. sau a noastră) şi unde este faţa noastră cea adevărată.

Revista ACUM, aşa cum o cunoaştem azi, poartă amprenta inconfundabilă a celui care a păstorit-o în ultimii ani în calitate de Redactor Şef.

Retragerea lui Petru Clej din această funcţie, din motive de sănătate şi de timp, aşa cum explică el însuşi într-un material publicat în această ediţie, este pe cât de neaşteptată, pe atâta de nedorită. Este greu de imaginat cum va supravieţui revista fără contribuţia lui Petru şi, trebuie să recunosc, am fost extrem de tentat să afirm că revista ACUM îşi încetează activitatea.

O scurtă vizită în România, cu treburi care nu-i îngăduie să întâlnească decât pe foarte puţini dintre cei care ar fi vrut să-i vadă, îl plasează pe românul stabilit în străinătate într-o lume aparte, funcţionând la o viteză diferită de viaţa lui cotidiană de pe alt meridian. Şi nu doar la o viteză diferită, de multe ori chiar şi într-o logică diferită, pe care n-aş putea-o numi decât cum am numit-o deja de atâtea ori: suprarealistă.

Aşa am ajuns să consider a îţi aduce în atenţie, stimate cititor, subiectul valorilor. Când nimic nu pare să mai meargă, există un ultim refugiu al spiritului omenesc, în valori: acele lucruri care sunt mai preţioase decât regularitatea pâinii cea de toate zilele, decât modernismul ţoalei pe care o purtăm, decât marca maşinii conduse ori bunurile de folosinţă cotidiană, inclusiv acoperişul sub care dormim.

N-am să-nţeleg niciodată de ce Gabriel Liiceanu şi-a intitulat apelul la conştiinţa celor care ar fi trebuit să lase loc unei noi lumi să se nască în România după 1989, „Apel către lichele”. În egală măsură, în aceiaşi ani ziarul „România liberă” avea o rubrică faimoasă: „Ce-aţi făcut în ultimii cinci ani?” prin care îşi propunea sa scoată la lumină adevărata faţă a politicienilor cu obrazul dat la-ntors după căderea dictaturii ceauşiste.

Hai să oprim „mica bârfă” despre români şi Romănia şi să facem ceva pentru noi, pentru ei, pentru ea.

Şi vin să întreb din nou, cum ne-ar sta nouă, la ACUM, care concepem revista ca pe un spaţiu de exprimare liberă, decentă, utilizând forţa argumentului, în limba română, dacă nu am lua măsurile care ne stau în putere…

Interviu cu Adrian Cioflâncă, Director al Departamentului Societate, Economie şi Instituţii din IICCMER şi cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi (Academia Română). A participat activ la trei iniţiative ale statului român, cu o triplă dimensiune – academică, reparatorie şi memorială: în perioada 2003-2004, a fost membru în Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel, în 2006 a fost expert în Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, prezidată de Vladimir Tismăneanu, iar în intervalul 2007-2009 a fost membru în Comisia Prezidenţială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

Având în vedere o serie întreagă de incidente recente care privesc nu doar două-trei persoane ci mai degrabă un număr de ordinul zecilor, am decis să aplicăm începând de azi un nou regulament privind limitele anonimităţii la ACUM, termenul maxim de aplicare pentru toţi colaboratorii fiind 1.1.11.

Stanley Milgram, psiholog la Universitatea Yale, a avut ideea de a vedea cât de departe merge obedienţa faţă de autoritate, în contra-curent cu bunul simţ. El a simulat un studiu de memorie în care un „profesor” şi un „student” care nu se cunoşteau între ei erau puşi să urmeze un protocol de tipul „instructaj-răspuns”. Întrebările fiind din ce în ce mai grele, „studenţii” făceau greşeli. Dar protocolul mai avea chipurile o prevedere, şi anume aceea de a se stimula memoria „studenţilor” prin impulsuri electrice de voltaje din ce în ce mai mari, mergând până la 450 de volţi.

Draga Andrei Ursu – se-mplinesc, azi, (scriam asta pe 17) 25 de ani de la uciderea tatalui tau in arestul Securitatii din Calea Rahovei. Un moment de comemorare a omului, un moment de bilant al cazului. Sa incepem cu omul care a fost Gheorghe Ursu. Care sint cele mai vii amintiri care te leaga de el ?

Dragă Andrei Ursu – se-mplinesc azi (scriam asta pe 17 noiembrie) 25 de ani de la uciderea tatălui tău în arestul Securităţii din Calea Rahovei. Un moment de comemorare a omului, un moment de bilanţ al cazului. Să începem cu omul care a fost Gheorghe Ursu. Care sînt cele mai vii amintiri care te leagă de el ?

De atâtea ori am avut senzaţia că între echipa editorială şi unii dintre cititorii noştri se petrece de fapt un dialog al surzilor încât m-am decis să încerc să vă împărtăşesc într-un text coerent, nu neapărat un „regulament” dar totuşi un set de reguli după care ne ghidăm, strategiile noastre de comunicare cu publicul.

…”ACEASTA este întrebarea” – ar merita adăugat în subtitlu, parafrazându-l pe Shakespeare. Căci „A fi sau a nu fi” reprezintă totuşi partea facilă a lucrurilor, în particular pentru că acest articol este adresat unui public vorbitor de limba română iar românul, se ştie, a rezolvat dilema shakespeariana într-un mod perfect mioritic, trântind definitivul, absolutul, infinit mai adâncul „merge şi-aşa”.

Creşterea organică nu se aplică numai entităţilor care au un rol principal în circuitul economic – firmelor. Ea se aplică şi persoanelor şi publicaţiilor şi organizaţiilor non-profit şi multor altor actori. În încercarea noastră de a dialoga cu dv. săptămâna aceasta nu ne vom opri decât la cele trei menţionate.
De ce? Simplu, pentru că toate cele trei tipuri de actori definesc ACUM şi deci avem ocazia să identificăm, şi din această perspectivă, cine suntem, ce facem, de ce acţionăm aşa cum acţionăm.

Înaintând în vârstă, am ajuns să înţeleg diferit dragostea. Ar trebui ca în şcoli să existe o materie special dedicată dragostei, să nu mai fim lăsaţi să descoperim singuri, pe propria piele, făcând toate prostiile posibile (şi de cele mai multe ori ne-spravieţuindu-le moral sau chiar fizic) ce înseamnă să iubeşti.

Lista, nici pe departe completă, a fost alcatuită de echipa redacţională ACUM şi vă este prezentată ca o invitaţie la o dezbatere.

Am optat pentru acest titlu nu pentru că, totuşi, n-ar exista, poate, şi exemple care confirmă afirmaţiile de mai jos, ci pentru că, în opinia noastră ele sunt totuşi mituri. Cu alte cuvinte, deşi mulţi le cred valabile, la o analiză atentă nu stau câtuşi de puţin în picioare. Lista, nici pe departe completă, a […]

În perioada 23 şi 24 aprilie Piteşti-ul a fost gazda celui de al III-lea Congres na’ţional de istorie a presei. Această manifestare a fost sprijinită de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, iar cheltuielile organizatorice au fost suportate de Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Piteşti. Tema acestei ediţii a fost “Presa locală şi regională, în context european”. Conferinţa inaugurală […]

Declaratia intarziata a reprezentantei UE de la Chisinau a developat o pozitie destul de ambigua in problema arestarii lui Ernest Vardanean in regiunea transnistreana. La doua saptamani de la intemnitarea jurnalistului (7 aprilie) de catre institutiile de forta de la Tiraspol si dupa vizita lui Victor Osipov la Bruxelles, europenii au lansat un mesaj mai […]

Dacă nu Paştele, daca nu Pesah-ul, dacă nu o aniversare în familie sau orice alt eveniment fericit, ceva intervine totuşi în viaţa noastră la începutul primăverii, declanşând o stare aparte. Unii dintre noi asociază această stare cu diferite forme de dedicare religioasă. Alţii se avântă în noi proiecte: de suflet, de curăţenie generală, de săpat […]

Un om moare sub ochii nostri… Teodor Mărieş moare sub ochii noştri şi nimeni nu face nimic. El moare ca urmare a unui prelungit protest prin greva foamei, reiniţiat pentru finalizarea cercetărilor privind evenimentele din Decembrie 1989. Adică pentru un adevăr care ne interesează pe toţi! Este prima oară, de când am plecat din România […]

Dragă Mircea, câţi ani să fie de când nu ne-am mai văzut sau auzit? 20? Mai degrabă vreo 19 ani, după ce deveniseşi Directorul Direcţiei Comerciale a Municipiului Bucureşti – o funcţie pe care, desigur, nu experienţa comercială ţi-o favorizase prin vreun concurs, ci calitatea de fost anchetator al Securităţii în care te-am cunoscut, eu […]

Adoptarea unei monede europene comune in 1999 a fost criticata de unii specialisti in finante care au prezis ca euro nu poate supravietui intr-o regiune diversa in care guvernantii din fiecare stat isi mentin controlul asupra modului de impozitare, a cheltuielilor publice si a accesului la pietele financiare. Sustinatorii crearii zonei euro au sperat ca […]

Lysacek si Plushenko, pe podium la Vancouver Jurnalistul E.M. Swift de la revista Sports Illustrated a rezumat cel mai bine boala de care sufera noul sistem de arbitraj al patinajul artistic: “Inainte arbitrii aveau o nota cu care sa triseze dupa pofta inimii. Acum au cinci.” Acest adevar amar e cel mai bine demonstrat de […]

In vederea unei expozitii organizate la Jewish Museum din Amsterdam, pe tema Avangarda Evreiasca Interbelica din Romania, expozitie care va fi itineranta, rugam persoane care poseda (sau pot procura) materiale (opere, carti, filme, fotografii documentare sau de familie, acte de nastere, documente publicate, manuscrise inedite, reviste, fotocopii, inregistrari, articole din presa, critici, cronici, corespondente, obiecte), […]

Subiectul de discuţie pe care vi-l propun sub acest titlu mi se pare a avea raţiuni atât de evidente încât tare mi-e teamă că nu spun absolut nimic original, că au spus-o sute, poate mii de alţi autori înaintea mea. Vă asigur însă că nu copiez pe nimeni ci aşa gândesc sincer dar vă şi […]

Începem anul editorial 2010 aşa cum am încheiat 2009: cu o provocare. Dacă în precedentele două editoriale lansam o provocare cu precădere cititorilor din România şi celor care se consideră “intelectuali”, acum provocarea este adresată tuturor cititorilor. Provocarea noastră se referă la înţelegerea şi poate chiar acceptarea sistemului nostru de valori, pe care îl promovăm […]

Privesc neputincios, de ani de zile, tragedia comunicării în spaţiul intelectual românesc, ce se întinde nu doar între graniţele ţării. Sunt convins că e o tragedie care se aplică multor naţiuni, dar fiindcă pe aceasta o văd şi o trăiesc în fiecare zi, doar despre ea scriu. Nu ştiu căror cauze să atribui acest blestem: […]

Aşadar, ne-aţi trădat, emigranţilor! Aţi plecat din România în căutarea libertăţii, a unui trai decent şi a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-aţi lăsat fără inteligenţa şi fără priceperea voastră, fără forţa care s-ar fi putut aduna AICI şi nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-aţi construit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la […]

Într-o ţară în care abia au început să se simtă efectele adevărate ale unei crize economice pe care, din motive electorale, am tot amînat-o, în care banii devin rari determinînd reducerea pensiilor şi a salariilor bugetare, cele din privat scăzînd singure de frică, într-o ţară în care bursa a fost bulversată de alegerile recente şi […]

(Extras din Buletinul SAR) Suntem bucurosi sa va anuntam ca SAR si APADOR-CH au mai castigat trei cazuri in instanta legate de transparentizarea unor contracte publice importante si sensibile, secretizate fara temei. Va reamintim ca in noiembrie facusem deja KO intr-o prima runda (1) Agentia Nationala a Resurselor Minerale (ANRM) in chestiunea contractului de explorare […]

Ceausismul nu a fost o varianta locala a comunismului, asa cum s-ar putea crede la prima vedere. El nu a fost o simpla forma de dictatura. Pentru generatiile noastre, ale celor trecuti de vârsta de 45 de ani, el a fost si ramâne “complexul prezidential” si un model de leadership. Oricât ar dori, democratii de […]

Urmatorul comunicat de presa ne-a parvenit din partea Ambasadei Romaniei la Washington: Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a publicat astazi, 5 noiembrie 2009, lista cu adresele celor 294 de sectii de votare unde pot vota cetatenii romani care se afla in strainatate pe 22 noiembrie 2009. Dupa cum cunoasteti, alegerile prezidentiale si referendumul national din 22 […]

Am primit din partea Ambasadei Romaniei la Washington un comunicat privind organizarea in SUA a alegerilor prezidentiale din Romania. Redam acest comunicat in formatul in care l-am receptionat (atasat ca fisier PDF). Pentru intrebari, nelamuriri, va rugam sa va adresati direct Ambasadei Romaniei la Washington.

In seara de 13 octombrie i-am telefonat lui Teodor Maries pentru a afla direct de la el care este starea sanatatii lui si in ce faza se afla predarea dosarelor. Teodor Maries iesise din spital in ciuda starii grave in care se afla si urma sa se urce intr-un autoturism pentru a-si relua vizitele la […]

Intrerupem seria de 7 zile a articolului \”Pe culmile nesimtirii…\” pe care il puteti gasi in arhiva Editorialului, pentru a face loc urmatorului: Comunicat de presa Cea mai mare victorie din justitia romana in ultimii 70 de ani Desovietizarea Parchetului general După 70 de ani, s-a spart embargoul din parchetele sovietizate, datorita acţiunii solidare a […]

Apel către Domnul Teodor Mărieş Cînd scriu aceste rînduri, Dl. Teodor Mărieş îşi încheie a 64-a zi de grevă a foamei, iar cînd textul va fi postat pe site, va fi trecut deja de ziua a 65-a! Pozele care însoţesc comunicatele frăţeşte şi disperat expediate de Dl. Sorin Ilieşiu, pe care presa, cu puţine excepţii, […]

Sunt câteva săptămâni abia, de când am văzut pe Discovery Channel un film din care am reţinut o secvenţă cu totul ieşită din comun. Încă mă gândesc la ea şi o tot revăd în memorie. Dacă nu aţi văzut filmul respectiv, nu pot decât să vă rog să vă imaginaţi următoarea poveste: un bărbat şi […]

S-a încetăţenit oarecum greşit în limbajul curent, doar o conotaţie negativă a verbului a discrimina. În accepţiunea sa originală însă, verbul înseamnă a distinge, a face deosebire. Din acest motiv, cu adevărat negativ ar trebui să fie doar contextul în care sunt utilizate verbul (sau adverbul asociat), deoarece doar în context putem exprima faptul că […]

Preluăm în această săptămână doua articole ale Doinei Meseles, apărute în publicatia de limba română “Jurnalul Saptamanii” din Israel Medici israelieni arestaţi în România Scandalul iscat în urma descinderii brutale a poliţiei române la clinica israeliană „Sabyc” din Bucureşti se complică pe zi ce trece. În urmă cu cîteva zile, luni, 20 iulie, poliţişti mascaţi […]

Dintr-o corespondenta internetistica, numele autorului fiind pastrat confidential: Am asistat ieri la sustinerea unei teze de doctorat la noi in Clinica de Medicina Muncii din Cluj si ce mi-au auzit urechile m-au speriat rau de tot!!! Studiul s-a facut utilizind tehnica de virf (determinarea chemoluminiscentei si a lipoperoxizilor) la nivel mondial si nu doar romanesc […]

ACUM este mai mult decât o publicaţie – şi trebuie să scriu despre asta, pentru cei care nu au observat pâna în prezent acest detaliu, altfel foarte semnificativ. ACUM este un gest politic. Suntem la originea unui gest politic tocmai pentru că nu avem o agendă politică afiliată, iar întreaga activitate care duce la apariţia […]

Tot mai des mă întâlnesc în ultima vreme în spaţiul virtual cu persoane care îşi reclamă dreptul la opinie într-un mod care nu are nici o legătură cu dialogul. Aceste persoane nu doar doresc să-şi exprime opiniile, ci nici să nu fie contrazise. Cu alte cuvinte, doresc ca aceste opinii să fie tratate ca un […]

Petiția împotriva introducerii impozitului forfetar şi a majorării mascate de taxe şi impozite poate fi semnată acum și online. La adresa www.tintapnl.ro , Partidul Național Liberal îi așteaptă pe toți cetățenii care vor să se alăture campaniei lansate miercuri, 6 mai 2009. Liberalii cer sprijinul românilor pentru ca, împreună, să reamintească guvernanţilor că trebuie sa-și […]

Pe vremuri îi numeam „amanţi ai Patriei” pe cei care mediau, cumva într-o postura de gigolo, între haita de ipocriţi lipsiţi de talent care se instalaseră în primele rânduri ale partidul comunist şi restul lumii, adică poporul predestinat, în viziunea respectivei haite, programului de „construire a omului nou”. Sunt cunoscute exemplele groteşti ale unui Adrian […]

Am primit la redactie textul motiunii de cenzura care se va depune in cursul zilei de luni 4 mai: Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Ordonanţa de Urgenţă nr. 34⁄2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale marchează eşecul politicii bugetar-fiscale a Guvernului PD-L / PSD. În loc să […]

O întâmplare despre care de mult mă gândesc să scriu, pe care la rândul meu am auzit-o povestită dar care este atât de scurtă, simplă şi de naivă încât nu mă îndoiesc nici o clipă că este reală. O fetiţă de câţiva anişori, îmbiată insistent de mamica ei să mănânce zile şi săptămâni şi luni […]

Făcătorul de bine este o specie universală. Nu se regăseşte doar în România sau între diasporenii României. În civilizaţia anglo-saxonă făcătorului de bine i se mai spune şi “liberal do-gooder”, considerându-se că în general acele persoane care predică egalitatea şi bunătatea, gândesc sau ŞTIU ceea ce este mai bine pentru oricine şi insistă în această […]

Începând aproximativ de la jumătatea lunii februarie, generată sub rezerva anonimatului dar difuzată de distribuitori de informaţie de mare calibru (New York Times, ABC News, Reuters), o informaţie cu implicaţii uriaşe face ocolul lumii şi dă bătaie de cap analiştilor politici de pretutindeni. Este vorba de informaţia potrivit căreia preşedintele Obama ar fi oferit Moscovei […]

In urma prabusirii Uniunii Sovietice, multi au crezut ca intreaga omenire va adopta cu entuziasm democratia liberala si capitalismul bazat pe proprietatea privata ca fiind singurul model social capabil sa modernizeze societatea, sa asigure prosperitate si sa evite confruntari violente intre state. Criza economico-financiara din 2008-2009 a provocat o neincredere grava in capacitatea democratiilor capitaliste […]

Într-o corespondenţă oficială, adresată în calitate de preşedinte al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, senatorul liberal Raymond Luca a adus la cunoştinţǎ preşedinţilor Senatului şi Camerei Deputaţilor faptul cǎ deputatul PDL Mihail Boldea, vicepreşedinte al aceleiaşi comisii, se aflǎ într-o situaţie clară de conflict de interese, fiind în acelaşi timp vicepreşedinte al Comisiei […]

Un nou episod din serialul “Pleaca din Romania ca sa-ti fie recunoscuta valoarea” si-a continuat “filmarile” pe 9 februarie, la Paris, la Teatrul Batranului Porumbar (Théâtre du Vieux Collombier) de pe strada cu acelasi nume. Eroul acestui serial, in buna traditie pe a carei filiera se afla si alti protagonisti precum Brancusi, Enescu, Ionesco, Cioran […]

Ca ieri scriam: „[…]portalul nostru îşi propune sa se constituie într-un spaţiu deschis în care să fie posibile încercări ale românilor de pretutindeni de a fi fericiţi, fără ca fericirea lor să se bazeze pe nenorocirea altora. Această propoziţie simplă este misiunea noastră.” Era 1 decembrie 2003. Mai mult de cinci ani mai târziu şi […]

Am primit la redactie urmatorul comunicat de presa, pe care-l consideram o binevenita initiativa: Alianta Antidiscriminare a Tuturor Taticilor – T.A.T.A. impreuna cu un grup de parlamentari din care fac parte deputatii Mircia Giurgiu, Liana Dumitrescu, Ludovic Orban au lansat astazi initiativa legislativa privind instituirea Zilei Tatalui si a Zilei Mamei in prima si a […]

APEL către membrii COMITETULUI EXECUTIV NAŢIONAL al PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT: Mircea Geoana, Titus Corlatean, Marian Sarbu, Cristian Diaconescu, Liviu Dragnea, Victor Ponta, Ecaterina Andronescu, Vasile Dancu, Gheorghe Nichita, Dan Nica, Ion Stan, Ion Toma, Ilie Sarbu, Ioan Rus, Constantin Nita, Rodica Nassar, Nastase Adrian, Rovana Plumb, Nicolae Banicioiu, Ioan Rus, Florin Remetan, Constantin Nicolescu, Viorel […]

Sînt convins că, în anii de după înfrîngerea hitlerismului, nici un intelectual german n-ar fi avut îndrăzneala să publice o carte cu titlul Iluzia antifascismului. Dar la noi în Balcani, unde neobrăzarea constituie principala unitate de măsură a performanţei individuale, un grup de intelectuali români şi-a proiectat afirmarea, la doar cîţiva ani de la căderea […]

Se implinesc zilele acestea 20 ani de la arestarea Grupului Bacanu, din care am facut si eu parte. Denumit astfel dupa liderul si principalul organizator a ceea ce ar fi trebuit sa fie cel mai semnificativ act de dizidenta din timpul dictaturii ceausiste, grupul s-a reunit dupa 22 decembrie 1989 venind din localitati unde aveeam […]

Am primit de la un fost coleg de facultate materialul de mai jos. Mi s-a parut ca poate fi util. Am cerut opinia colaboratorului nostru, dr. Gabriel Adelmann-Elias si iata ce ne-a spus: Reteta asta cu \”aepfelach mit zimmet\” este, ca atatea si atatea altele, ceva care…rau nu poate sa faca. As publica-o cu un […]

interviu realizat de Andrea Ghiţă cu Rachel Năstase (n. Pasternak) În decembrie 1944 linia frontului se apropia de Auschwitz. S-a sistat gazarea deţinuţilor şi a început evacuarea masivă a lagărului. Au rămas în urmă doar prizonierii grav bolnavi, incapabili să umble. Rachel Pasternak avea 15 ani, 30 de kilograme şi zăcea epuizată în infirmerie. A.G. […]

Începând din noiembrie, dl Sorin Ilieşiu s-a adresat în repetate rânduri dlor Tăriceanu şi Boc, premieri succesivi, cerându-le, după modelul declarării zilei de 9 Octombrie ca „Ziua comemorării Holocaustului“, să fixeze data de 21 Decembrie drept „Ziua comemorării victimelor comunismului în România“ şi pe cea de 23 August ca „Ziua comemorării victimelor nazismului şi comunismului“. […]