… Cu cât un individ este mai ratat din punct de vedere social cu atât mai însetat e de “justiţie”. Poate că ajută la apărările ego-ului, la construcţia psihică ce îi spune că nu el e de vină pentru ce i se întâmplă. Îşi spune că nu a propăşit pentru că el nu a furat şi că toţi cei care sunt mai sus ca el şi-au construit norocul prin ilegalităţi…
Din nefericire pentru liniştea mea sufletească, în ultima vreme am citit mai mult din ceea ce se numeşte online/social media decât mi-aş fi dorit. Constat că există o semnificativă categorie de oameni ce trăiesc într-un turn de fildeş al blogurilor, evenimentelor, mondenităţilor şi revoltelor la TV, pierzând cu totul legătură cu lumea reală. Am ales să numesc această mică dar volubilă comunitate “lumea celor care doar cuvânta”…
Cine sunt dealerii? Un sistem de achiziţii publice de o făţărnicie şi artificialitate duse la rang de artă. Birocraţia excesivă, construită în jurul sistem public specializat în a rezolva probleme pe care tot el le creează, într-o buclă de amplificare nesfârşită. Desconsiderarea antreprenoriatului veritabil. Întreţinerea unui mediu ostil pentru elitele intelectuale care a condus la emigrarea masivă a celor în jurul cărora se putea clădi valoare. Dispreţul profund faţă de muncă, ridicarea şmecheriei la rang de virtute…
Eu sunt pentru Olivia Steer. Şi îi vreau cât mai vizbili şi ascultaţi pe toţi cei ca ea, pe cei care vindecă leucemia cu sirop de coada şoricelului, pe cei care mănâncă numai putregaiuri negatite, pe cei care îşi vindecă hemoroizii cu bucăţi de lut sfânt introduse în anus, pe cei care refuză vaccinările…
Aceasta este arta la care aspiră pseudointelectualii de azi. O categorie specială de hipsteri care se dau de ceasul morţii să pară inteligenţi, rafinaţi şi intelectuali deşi studiul şi inteligenţa nativă nu îi ajută. Ei sunt cei care se afişează printre cărţi deşi nu se omoară cu cititul, cei care se înghesuie la vernisaje deşi nu au niciun tablou în casă…
Pe vremea când intratul la facultate nu se făcea doar cu buletinul, exista un examen de admitere destul de dificil. Rolul lui era să îi separe pe cei care se visează doctori, ingineri sau avocaţi de cei care chiar sunt înzestraţi cu capacitatea intelectuală necesară. În mod similar, până la momentul admiterii…
De câteva zile pozele puse pe facebook s-au schimbat. Resimt un contrast adânc între acestea şi cele uzuale, cu atât mai mult cu cât se înscrie în aceeaşi tema a făţărniciei şi arivismului ce m-a fascinat şi dezgustat deopotrivă în ultimii ani…
Când porneşti o afacere ai impresia că ideea ta e ca un fulg de nea, unic şi minunat în perfecţiunea sa. În extrem de puţine cazuri chiar e aşa, iar ideea devine poveste de succes, fără a fi nevoie de o execuţie deosebită şi fără suferinţele unui startup. În majoritatea cazurilor nu e aşa…
Dl Ponta a vrut să fie preşedintele care uneşte. A reuşit să fie candidatul care uneşte. Diaspora şi cei din ţară, deşi despărţiţi de mii sau zeci de mii de km, au fost uniţi în gând şi acţiune. Studenţii şi profesorii au reacţionat împreună la pomeni şi vacanţe necerute. Maghiarii şi românii…
A spera că mersul la vot o zi la câţiva ani compensează ani de pasivitate este în cel mai bun caz naiv. Poate tinereţea democraţiei noastre ne împiedică să înţelegem că votul doar oficializează starea morală şi ideologică a naţiunii. Aceasta se construieşte în perioadele dintre campanii…
