Necunoscut – un orb îmi pipăie amprentele ca o adiere de toamnă încercând să rememoreze frunzele mai mult mă tulbură sfera cu fum irepetabilă – mereu în mişcare, un tipar ce se şterge mereu, alături şi plasa umilă de păianjen părând un castel de argint decât craniul unui porumbel – acolo ar fi toate drumurile […]
Visez că zbor, dar tot mai rar, mi-e susul jos când mă rotesc, sunt tot mai greu de pământesc ca o sfârlează de arţar închid pleoapa – în zadar, aripile nu îmi mai cresc: de-atâtea nopţi îmi amintesc visul de-a zborul, tot mai rar de la o vreme nici măcar nu mi se pare nefiresc […]
E o seară aproape ca oricare, un înger îmi plânge pe umăr, un câine mi se culcă la picioare, iar eu încep înfrigurat să număr: degete, dorinţe, pahare, adun merele cu visele perene, gunoiul cu orbii şi ciorile, cărţile noi cu orele de lene melancoliile cu toate ardorile sunt tot mai lucid, văd prin ziduri […]
Ploaia care ne închide-n noi zloata care ne încuie-n casă – inimă, prescură din noroi, patimă de carne pofticioasă nou mileniu, tânăr şi barbar ca o limbă încă netradusă, vremea sună golul din pahar, nimenire lângă masa pusă umbre grave care se petrec aplecate dinspre vremea bună, suflete înhămate la edec – plouă aspru, îndelung, […]
Uitare mai deasă ca o pădure în care ne rătăcim tot mai des, îşi caută cuiburi cu aripi uşure păsări gonite dintr-un eres în trunchiuri cresc scaun şi masă la care vom şede noi amândoi, trece pe sus o boare ceţoasă se trage spre lumea de-apoi făcea un semn licorna din lună, miez de tăceri, […]
lui Mircea Ivănescu Eu nu am voie să scriu, nici măcar să vorbesc, despre mopete, denisa, cuţitul de argint, cum a făcut-o el, mult mai bine – pe când unii descriau pervazul cu pisici printre romanele poliţiste pe care le scria femeia aceea: mi-a lipsit o cameră ca a lui, serile anilor prin care trebuia […]
între ea şi noi numai bine şi toţi oamenii care au fost în graba lor de a ajunge acolo unde nu se pun întrebări unde totul este un veşnic răspuns ca o carte deschisă în care eşti un cuvânt repetat insistent până când vei fi uitat totuşi – amnezie acordată cu şoapta zâmbetul cititorilor un […]
Din când în când, românii descoperă câte o anomalie, neregulă, fărădelege, ciudăţenie sau nedreptate strigătoare la cer. Nu ceva nou, ci o chestie mai veche, pe care au văzut-o poate de o sută de ori fără să realizeze că o văd, ca un copac pe lângă care trec în fiecare zi şi doar dacă vine […]
între ea şi noi numai bine şi toţi oamenii care au fost în graba lor de a ajunge acolo unde nu se pun întrebări unde totul este un veşnic răspuns ca o carte deschisă în care eşti un cuvânt repetat insistent până când vei fi uitat totuşi – amnezie acordată cu şoapta zâmbetul cititorilor un […]
Nu mai am nici o poză mai veche să mă văd când eram fericit, cu cireşe cercei la ureche în argintul subţire topit nu mai e nici o umbră din pomul încă tânăr şi dulce atunci, azi plecat de tristeţe ca omul, vânturat peste crudele lunci nu mai este din tot nici cenuşă cât să […]
De o vreme, scandalul imens legat de taxele şi impozitele auto, mai ales de taxa de înmatriculare, de importuri, taxa de poluare şi rable, etc. ocupă primele pagini ale ziarelor şi încinge spiritele în multe talk-show-uri televizate. Majoritatea vorbitorilor iau apărarea „bietului român” care vrea şi el să conducă acolo, o maşină de import, săracul […]
Chelnerul indolent cu berea caldă, telefonul defect cu somnul din parlament, florile scumpe cu moartea săracului: doar rimele mai lipsesc pentru armonie, numai tăcerea poate fi demnă pe aici când minciuna poartă zurgălăi de tinichea şi nudurile vând orice foaie obscură; pe bulevardul de acum fără domni doar teiul nu se dezminte şi acoperă o […]
Băsescu şi Tăriceanu sunt ca doi copii cam prost crescuţi, fraţi vitregi, care se ceartă sub ochii mămicii (Uniunea europeană) încercând fiecare să demonstreze că el e mai deştept sau mai cuminte şi să devină astfel odrasla preferată. Pentru o mângâiere pe cap sunt în stare de orice! Mămica i-ar cam urechea pe amândoi dar […]
Pentru el pânza e câmpie cu flori, harta sudorilor viselor colorate, aurora imaginară care îi înfăşoară umerii la nevoie când nici o căldură nu mai prea vieţuieşte pe aproape, este prima zăpadă pe care o tulbură umbra umbrei pasului sub luna plină, e ogorul îmbrumat, rugina plugului frânt într-o rădăcină de floare sălbatică, sau pardoseala […]
M-am uitat aseară în oglindă (seara era ca un cearcăn mut), m-am uitat aseară în oglindă şi era din nou să mă cuprindă teama că din nou a început că iarăşi va trebui să număr (o deprindere cam fără rost) că iarăşi va trebui să număr şirul unor umbre peste umăr dintr-un şir în care […]
Pe calea laptelui o stea de picuri îngheaţă când decembrie spre capăt sclipeşte iar către pământ albastru ca fiul omului îmbătrânind să treacă în anul nou smerenia iubirii trei astrologi trei magi păstori de astre măsoară locul ieslei şi aşează sub unghiul potrivit lumina iernii pe snopii razelor moşind destinul la prorocita naştere şi cântă […]
Cui să îi las oare cărţile mele, cele uşoare şi cele grele, cele ştiute sau chiar necitite, cearcăne vechi, coperţi obosite de mâini fierbinţi sau de renunţare, poate de lacrimi, pătate cu sare strânse la piept, sub perini culcate să fie aproape mereu dintre toate, încă dormind sau nerăbdătoare să iese în lume, purtate pe […]
După o ecuaţie foarte simplă, calitatea politicii româneşti este suma calităţilor tuturor politicienilor, astfel spus, nu programele (difuze) ale partidelor, nici charisma (inexistentă) a şefilor de partid înclină balanţa, ci de fapt marea masă a membrilor din partide. Iar dintre aceştia, oamenii cu funcţii, de la cele mai mici şi până la cele mai importante, […]
Dacă toate întrebările ar avea răspuns şi iubirea ar câştiga războiul cu sîngele într-o înserare ce ar putea fi ultima în fiecare celulă s-ar dizolva pacea rodnică precum cancerul şi fără scop deşi ne-am ceruit cu grijă urechile desi ne-am estompat în cenuşiuri şi ne-am tatuat curcubeul pe frunte de abia mai desluşim nuanţele pure […]
În România, principiul „a tace şi a face” este mai valabil ca oricând, începând de la politicieni şi până la bănci, de la partide şi până la sindicate, trecând prin toate instituţiile statului, nimeni nu consideră că e nevoie de mai multă transparenţă, de informarea şi educarea corectă a publicului. Cu cât oamenii ştiu mai […]
Fac parte dintr-un club mai vechi, pe cât de exclusivist, pe atât de puternic ca număr de membri, pe cât de părtinitor, pe atât de dezinteresat în ceea ce priveşte obţinerea de avantaje pentru membrii săi. Este Organizaţia de Susţinere pentru Premiul Nobel pentru Literatură a lui Mircea Ivănescu (n. la 26 martie 1931), o […]
Cândva vei regreta cuvintele frumoase, de genul maidanez, gagică sau şpagă, într-o lume aseptică, fără nici un miros de pubelă sau motorină arsă pe asfaltul încins cu pisici călcate şi baligi groase o să-ţi iese pe nas toată curăţenia asta europeană şi ordinea ei aproape ireală plaiul mioritic aplanat cu buldozerul şi autostrăzile ca nişte […]
Iubita mea, ţi-s pixelii departe, nu te mai pot citi fără greşealã, eu te-aş salva pe cipuri fără moarte dar nu am softul să te fac reală în virtualul webului te caut, mi-e dor să cetănim ca altădată dar ţiuie pc-ul ca un flaut, azi e reţeaua supraîncărcată aştept feedback, tăcerea mă omoară, pe google […]
Poporul şi-a spus cuvântul şi l-a repus în drepturi pe Băsescu. Iar procentajul de 44% de alegători din totalul posibil, de care se leagă acum anumiţi politicieni, ar fi fost mult mai mare dacă Referendumul nu s-ar fi ţinut, contrar uzanţelor, într-o zi de sambata! Din această confruntare costisitoare şi pătimaşă, democraţia a ieşit puţin […]
Discursul, mai bine zis, discursurile lui Traian Băsescu, au un efect de terapie de şoc pentru România postdecembristă. Curajul preşedintelui demis de a spune atâtea adevăruri incomode, de a spune răului pe nume, la propriu şi la figurat, în condiţiile în care toată lumea, nu doar Europa, e cu ochii pe noi, va duce, sper, […]
Foştii comunişti, foştii securişti, afaceriştii oneroşi şi acoliţii lor au reuşit să-l pună pe linie moartă pe Băsescu – doar pentru o vreme însă, până la alegeri, dar se lucrează febril la o nouă legislaţie care să-l scoată definitiv din politică. Se afirmă că destituirea a fost un act perfect democratic şi legal – de […]
Dacă luăm la întâmplare o revistă culturală, din Bucureşti ori din provincie, precis vom găsi şi un articol care exprimă un protest, o replică, o nemulţumire, un regret sau măcar nostalgia unor vremuri „mai normale”, în care autorii aveau un statut şi un rol mai bine definit pe lume, o brumă de demnitate. E drept […]
Eu cred că în România justiţia nu e oarbă, ci simulantă, adică priveşte pe ascuns când se bănuieşte neobservată, prin sau pe sub bandaje, e ca o cerşetoare care îşi arată albul ochilor când te apropii, dar după ce treci de ea, dacă te întorci brusc, o surprinzi că are pupile ca orice om normal […]
Doamne, m-am săturat de ruine, de oameni tânjind după un coltuc de iubire, de urâţenia iluminată cu proiectoarele, de cărţi arse pe rug, de copii flămânzi, de mirosul spitalelor, de râuri galbene, de siluitori liberi ca pasărea, de zăvoare, pistoale, pumnale, de tăcerea vinovatã din ascensoare, de cărþile rămase necitite, de proştii fuduli, de cancerul […]
Într-o zi am văzut un nor pântecos şi avan, parcă stătea să nască zepeline peste oraş, era norul himeric sau norul lui magellan gras ca o morsă, ca o motocicletă cu ataş dar a ieşit un curcubeu cu buricul subţire după ce i s-au rupt toate apele şi a tunat, iar pământul era mai fericit […]
SEARA Şi eu am avut odată acelaşi gând, adică să scriu un tratat despre seară, dar tăcerile ei mă înfioară, aş fi preferat uneori să o aud râzând înalt, pe sub lămpi arzând violet sau nepăsătoare, despuiată de şoapte în fotoliul vechi, pieptănându-şi încet părul lucios, amirosind a lapte scrisori parfumate, praline şi boarfe sunt […]
Sibiu Câteodată mai mijesc hulubării sau raze prin ferestre ondulate, le ţese soarele bolnav, sau poate sunt firele din varul unei ii căzut în plasa genelor se pierde pe zidul coborât cu două trepte de tencuială şi cocleală verde, tabloul tremurat în unghiuri drepte un turn se-nclină şi revine iar, clipeşte smalţul coamelor de miere, […]
Garderoba păstrătoare de contururi, scrisori în cutia de praline, eşarfe de ascuns muşcături, ferestre bătute de gutui, versuri albe pe două agende, sonate zgâriate pe discuri şi îngrijitorul parcului – adică eu aliniind mereu bănci dizlocate de lirică în vârful briceagului, spionând veveriţe prin castanul şui, gonind puştanii din pavilionul fanfarei îmblânzitoare de dumineci, cocleală […]
Douanier Rousseau – Jungla Nu se mai nasc acuma cristofori nici magelani să caute altă lume, să ne trimită-n sticle verzi scrisori pe răsucite frunze scrise anume să deseneze canibalii cruzi şi şerpi cu pene care te-nfioară, ştiuleţii aurii de cucuruz sau musca otrăvită ce omoară ori păsări ce vorbesc pe limba lor sau cântă […]
traducere din limba germană de Dan Dănilă Curg ale şcolii ore nesfârşite, cu temeri şi-aşteptări învolburate. O, timp ce trece greu, singurătate… Şi-afară: străzi răsună şi sclipesc şi-n pieţe largi, fântânile ţâşnesc, iar prin grădini cresc lumi nebănuite… Şi-n haina de copil să treci prin toate cum nimeni n-a trecut şi nu va trece – […]
lui Radu Stanca El vine din ţara în care poezia e iubită, se plimbă în trăsuri de lac, salută blând poporul ce aclamă, iar din când în când, împrăştie stihuri în limba sanscrită sau coptă, etruscă, avară, tamilă, carelă, suaheli, bengali ori hitită, latină, pehlevi, urartu, umilă – se cântă, se spun, se şoptesc, se […]
Echinoxul, această adevărată redută a jurnalismului şi literaturii din anii comunismului, revista clujeană care aduna odinioară pe metereze mai toată floarea literară a studenţimii române, care adeseori reuşise, mai bine decât orice altă publicaţie a vremii, să ocolească cenzura, cu subtilitate şi hotărâre, cu avânt tineresc dar şi cu încăpăţânare tipic ardelenească, este pe moarte. […]
Referitor la scoaterea simbolurilor religioase din şcolile publice din România – s-a scris deja destul de mult pe această temă, adesea foarte pasional şi uneori jignindu-i cu bună ştiinţă pe cei care sunt de altă părere. Încerc să expun aici, pe înţelesul tuturor, şi părerea mea, pe care o consider de bun simţ şi nepărtinitoare, […]
Trăim în epoca frunzăritului – aproape nimeni nu mai are timp să citească pe îndelete, să lectureze cu adevărat o carte, cu plăcerea aceea indicibilă, ci doar cel mult să frunzărească, să citească în diagonală, de-a curmezişul, etc. O face şi cititorul „de rând”, specie oricum pe cale de dispariţie, o fac şi cei de […]
…uneori simţeai o apăsare grea, ca un animal de pradă care îţi sărise în spinare şi pe care nici măcar nu mai încercai să-l scuturi; atunci priveai asfaltul, noroiul sau băltoacele şi descopereai linii, forme şi culori pe care trebuia să le depeni sub bocanci. Trotuarele şi aleile din parc, toamna după ploaie, cu găuri […]
Bate mâna dorului la poartă vântul, solul, şuierã scrisoare. Între două lumi, aceeaşi soartă, trupurile scad, tot mai uşoare cocoşate, semne de-ntrebare îşi răspund cu zâmbetul tăcerii, cenuşiuri de pământ şi sare le îmbracă frigul, toiul verii bate ceasul vechi, se bate clopot, dar ei le-au mai auzit pe toate. Ploaia aşteptată dă în ropot […]
Sibiul vechi Poţi să-i spui chiar şi aşa, oraşul cu o mie de nume – fie cetatea roşie cu ochi iscoditori pe acoperişuri – poţi studia teoria culorilor într-o scurtă plimbare – oraşul cu agore sau (nu se ştie câtă vreme) al turnurilor, al treptelor, pasajelor şi aleilor – nici eu n-am văzut Neapole – […]
Julieta, Julieta, îti trimit scrisori din Creta, pana mi-a ajuns la os şi mi-e scrisul prea frumos şi-ţi trimit poeme simple ca să ţi le pui la tâmple Julieta, Julieta, tu mi-eşti alfa şi mi-eşti beta, baţi în visul de exil cu mâini slabe de copil, peste somnul meu îţi treci sânii albi ca şerpii […]
SCRISOARE DESCHISÃ cãtre Uniunea Scriitorilor din România Prin prezenta îmi anunţ retragerea definitivă din Uniunea Scriitorilor din România, filiala Sibiu, unde sunt înscris ca poet şi traducãtor. Sunt cetăţean român cu domiciliul în R. F. Germania din anul 1990. Fac acest gest extrem pentru a atrage atenţia asupra felului în care cei acreditaţi (nu) înţeleg […]
Nu, noi nu am ramas de caruta, pietonii abia mai au loc pe trotuare de atatea limuzine, viata miroase a benzina, a cauciuc ars, ce busuioc, aproape totul e cu o treapta mai sus caderile sunt deci senzationale, dar banditii dau lectii de morala, marii escroci dorm in parlament, demagogii zambesc in manuale nebanuite secte […]
Dacă s-ar putea trage o concluzie axiologică aplicabilă unor domenii mai largi pornind de la prestaţia echipei naţionale de fotbal a României la actualul campionat european, ea ar fi cam aceasta: mult zgomot pentru nimic. Sau: cum se îneacă românul la mal. A fost o demonstraţie exemplară despre cum nu trebuie în nici un caz […]
